"Recunoasterea pacatelor este cel mai mare gest de iubire.Nu tot
i reusesc sa vina,dar toti beneficiaza de el!..."Celor umili Dumnezeu le da totul" spunea ISUS...
Cred ca in viata fiecarui om exista un moment in care inima percepe un glas care o cheama sa se spovedeasca...Poate fi o soapta simpla si delicata, un strigat viguros sau un sunet cristalin care sa ridice pe undele sale inima ce zace in noroi...
Sufletele noastre sunt sanctuare purtatoare de lumina,dar vai,de atatea ori le inghetam printre sacrilegiile spovezilor rau facute,printre impietririle inimilor care nu asculta acest glas duios ce este cheia ce deschide portile IUBIRII...
E trist ... sa te cheme IUBIREA iar tu sa n-o auzi,sau daca o auzi sa nu poti sa-i raspunzi... sa te complaci printre minciuni strivind adevarul , sa zdrobesti puritatea prabusind-o in desfranare , sa torturezi smerenia ucigand-o cu nesfarsite si arogante orgolii si vanitati,s-o incatusezi in mandrie risipind astfel iubirea spre orizonturi in care domneste ura... sa-ti frangi fiinta divina doar pentru ca nu ai curajul si vointa de a pasii spre LUMINA...
Ce poate fi mai trist si mai infricosator decat un suflet care agonizeaza preferand intunericul,nemaiputandu-se orienta chiar daca zareste lumina?...sfasietor...si totusi : ce-i de facut ?
...e simplu :impotriva pacatului se lupta doar cu rugaciunea...
Ea este ca un sunet prelung de clopotei care vesteste pacea si transforma,vindeca si sfinteste omul...invaluita in vibratiile unei inimi sincere ne transpune intr-o lumina plina de nuante care ne ajuta sa ne redescoperim,printre raze tandre,ce ne poarta prin cele mai pure profunzimi ale fiintelor noastre,urmand calea pe care sufletele se pot destainui rostind adevarurile pe care le contin,nelasand loc indoielii sau minciunii,eliberandu-se de toate vesmintele impuritatilor ce le tineau captive departe de splendoarea divina.
In aceste momente inima prime
ste mesaje deosebit de emotionante de o profunzime si varietate de expresie ce stralucesc maiestuos si te indreptatesc sa crezi ca te afli in prezenta LUMINII si de aici iti vine forta si credinta...Si ce poate fi mai sublim decat imaginea IUBIRII care te iarta si te invioreaza precum roua daruindu-ti stelele de pe cerul INDURARII,intr-o LUMINA careia poti sa-i simti gustul,sa-i percepi fiecare nuanta, o Lumina in care ti se daruieste Perfectiunea Iubirii vesnice ce se lasa savurata de fiecare sunet al inimii tale si te va contopi cu fiecare mireasma desprinsa din Candoarea divina, daruindu-ti un singur gust :
" GUSTUL LUMINII" ...
19 comentarii:
Seara, îmi fac un rezumat al zilei.
Atunci analizez toate acţiunile mele de peste zi.
Pornesc dimineaţa cu gândul că trebuie să fac mai mult, să dăruiesc mai mult.
Îmi asum responsabilitatea faptelor întotdeauna, fără tăgadă.
Postarea ta mi-a întărit credinţa că numai astfel voi avea linişte în gânduri şi suflet.
Te îmbrăţişez cu drag!
Examenul de constiinta ,facut in fiecare seara,ne va descoperii adevarata infatisare a faptelor noastre...
daca perseveram,constientizandu-ne si eliminand faptele mai putin bune,gandurile care ne prabusesc din cerul puritatii,si cuvintele care intineaza fiintele,daca vom incerca sa fim mai buni,mai blanzi, mai iubitori,mai sinceri,atunci,cu siguranta vom simtii gustul Luminii,ne vom bucura de fiecare nuanta...
si vom deveni fiinte de lumina,puritate si iubire...
si eu te imbratisez cu drag Geanina...
o noapte in care sa savurezi "gustul Luminii" iti doresc ...:)
Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc....
Ideal ar fi sa nu pacatuim, recunoaterea lor in fata Domnului inseamna iertarea lor, totul este sa o facem alaturi de multa penitenta si rugaciune!
O zi binecuvantata!
Sorin : FELICITARI !!!
Dumnezeu sa te binecuvanteze....
Cuvinte intelepte ai rostit Paul...
Sa ne ajute Dumnezeu sa le si traim,sa le dam viata in viata noastra...
O zi imbratisata de binecuvantarile intelepciunii !
Frumoasă ideea de GUST AL LUMINII...
Nu-i asa Cristian?
...insa sa simti fiecare nuanta a acestui gust,este cu adevarat fascinant...:)
Mary, draga mea iubitoare de Lumină şi Iubire, citind cele scrise de tine, mi-am amintit de versuri tare dragi şi cu o melodie superbă...
De ce nu vii? ( de Costache Ioanid )
De ce nu vii de pe cărări străine, să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit când numai pentru tine, ca şi Isaac, am fost pe rug urcat.
De ce nu vii? De ce nu vii? Eu, ca Isaac, am fost pe rug urcat...
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
un fiu pierdut să râdă în neştire şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?...
De ce nu vii? De ce nu vii? Când Dumnezeu te cheamă lăcrimând?...
De ce nu vii, când încă sunt aproape? De ce te-ascunzi, când încă te mai chem?
De ce nu simţi lumina Mea pe pleoape şi Harul Meu în ceasul tău suprem?
De ce nu vii? De ce nu vii, când te primesc ca Salvator Suprem?...
De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă, să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de rai, din veşnica dumbravă, cu mâna Mea cunună să-ţi aleg!
De ce nu vii? De ce nu vii, cu mâna Mea cunună să-ţi aleg?
De ce nu vii, tu, suflet nehotarnic, cât încă pot Mântuitor să-ţi fiu?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic, vei plânge-amar, dar, poate, prea târziu!
De ce nu vii? De ce nu vii? Vei plânge-amar, dar, poate, prea târziu!
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire? Şi cui i-ar da mai mult de-atât în gând?
Un fiu pierdut să râdă în neştire şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând...
De ce nu vii? De ce nu vii când Dumnezeu te cheamă lăcrimând?"
PS. dacă voi avea posibilitatea, îţi voi trimite şi melodia.
Iată aici melodia pentru versurile ,,De ce nu vii de pe cărări străine?". Sper să îţi placă! E interpretată pe un ritm cam alert, dar e ok.
Multumesc Mariana...versurile exprima eterna chemare a IUBIRII...sunt superbe...admirabile...
"Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
un fiu pierdut să râdă în neştire şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?...
De ce nu vii? De ce nu vii? Când Dumnezeu te cheamă lăcrimând?..."
Dumnezeu sa te binecuvanteze...
Iubindu-L pe Isus vom fi patrunsi de adevarata lumina caci El este LUMINA LUMII. Sa ne apropiem dar de razele iubirii Lui si vom fi fericiti traind in Dragostea si Lumina LUI.
Superba postare draga mea Mmary.Iti doresc o duminica plina de pacea Sa.
Nu dispreţui lucrurile mici, o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face niciodată soarele: să lumineze noaptea!
Atat mesajul postarii cat si comentariile sunt
la inaltime. Si atunci ce-as mai putea adauga, in drumul inspre indurare?
Felicitari! Inspre calea acesta ... splendida a luminii.
Draga mmary, iti ofer cu drag pentru tot cea ce faci pe acest blog un mic premiu cu toata dragostea:
Premiul nostru
Va multumesc pentru aprecieri si pentru gandurile frumoase
trimise cu atata drag spre mine,doamna Elena...
intotdeauna ,din cuvintele dumneavoastra se revarsa spre sufletul meu Lumina si Iubirea Domnului Isus,pe care acum ,micuta mea inimioara il roaga sa va imbratiseze cu drag si sa va daruiasca pacea Sa ...
o duminica binecuvantata cu prezenta LUI ,va doresc...
kis,ai dreptate in cazul in care ,in fata lumanarii se gaseste o inima ingenuncheata...
insa ,daca lumanarea e folosita doar pentru a face atmosfera intr-o incapere in care se desfasoara un adulter, atunci....
oricum ,stiu ca tu te refereai la lumina binecuvantata...o asemenea duminica iti doresc :BINECUVANTATA...
Maestre, "Si atunci ce-as mai putea adauga, in drumul inspre indurare?"...
ar fi un gest frumos pe care l-ati putea face : sa traiti,macar un moment de intimitate tandra cu Isus, un moment de daruire totala,in care dumneavoastra ii daruiti pacatele,tristetile si bucuriile,iar El va va daruii : IUBIREA, INDURAREA si LUMINA SA...
va veti intalni printre soapte de iubire si petale de lumina...si ce ar putea fi mai frumos?
Sorin ,desi nu ma consider vrednica de premiu, desi simt ca nu il merit,il primesc cu mult drag...
iti multumesc frumos...
Trimiteți un comentariu