Te caut din toata inima...

24 iulie 2009

Arta de a iubi



Lumea de toate povesteste si bantuie prin mintea mea,
De toate stie, cum iubeste si cum traieste cineva,
Au buchisit litera cartii si viata n-o vor asculta,
De parca doar simbolul hartii m-ar duce pe straduta ta.

Invatatura rea nu este, trairea insa-i altceva.
Cel ce la altii doar priveste in veci nu poate invata.
Doua maini calde se-mpreuna cu alte doua si asa
Ce-a patimit lumea nebuna nu baga-n seama nimenea.

In carti se scrie cum iubirea te poate lesne transforma,
Dar, chiar turnata-n slove, firea uimirii n-o poti degusta.
Pana ce sorbi din cupa vietii, dulce, amara, cum e ea,
Nu simti in faptul diminetii cum noaptea-n zi s-a lumina.

Nu pune limite pe lume, caci lunga-i cercetarea ta.
O forma draga sau un nume revigoreaza inima,
Dar forme, nume si istorii cat vei trai se vor schimba.
Povesti, momente si memorii in cartea vietii vei semna.

Ce-ti este dat imbratiseaza, cu grija si tandretea ta,
Nu crede ca in veci dureaza, nici nu le parasi candva.
In toate sens s-a pus si pace, rogu-te, nu le tulbura.
Nu te stresa cu ce nu-ti place, sa poti ce-ti place-mbratisa.

Atunci cand toate par degeaba invata-te a contempla
Cum nu iti face bine graba si poti in tihna astepta,
Ca se invarte-a lumii roata si-i cu temei rotirea sa,
Iar fapta buna nu-i uitata si se plateste fapta rea.

In mici si mari gasesti minunea unita cu mizeria,
In om e mare pasiunea si mica nu-i nici patima,
Dar totu-i pus cu chibzuinta la cale spre-a echilibra
Dor, vis, chemare, straduinta, durerea, ura, lacrima.

La toate linistit priveste, zambeste calm in sinea ta.
E fericit cine iubeste viata-n devenirea sa.
Ca-i suferinta ori speranta, de-o fi frumoasa, de-o fi grea,
Trairea nu iti da vacanta; nu poti sa te ascunzi de ea.

Si astea-s doar niste cuvinte, tu nu le absolutiza;
Patrunda-n inima si minte, faca-se sange-n carnea ta,
Insa tu calea ti-o urmeaza, asculta-ti bine inima
Si fii mereu cu mintea treaza: aproape este dragostea.

Te las acum, ramai cu bine, de doru-mi nu te intrista,
In negre nopti voi fi cu tine, in zile lungi, cat va dura.
Iar moartea cand va fi sa vina nu am nimic a regreta,
Ci spun cu inima senina: iti multumesc, iubirea mea.

de Vasile Andreica

iar daca doriti sa va amuzati puteti urmari traducerea acestui poem facuta de "Google Traducere "


8 comentarii:

Miriam spunea...

Foarte frumoase versuri! Nici nu ştiu asupra cărui vers să mă opresc...Totuşi, unul e mai stăruitor decât toate: ,,Ce-ti este dat imbratiseaza, cu grija si tandretea ta,
...
Nu te stresa cu ce nu-ti place, sa poti ce-ti place-mbratisa." Am scris două :)

Sunt cam perfecţionistă de felul meu...şi învăţ zi de zi să mă uit la partea plină a paharului, nu la cea goală...

Mulţumesc pentru această postare minunată!

Traducerea Google e amuzantă tare! :))

mmary spunea...

Mariana,ai ales versuri care sunt cumva esenta acestui poem minunat ...versuri foarte potrivite atunci cand e nevoie de un "bun sfat"...

cat despre partea plina a paharului, eu doar pe aceea o vad...mai exista si o alta????

:))...:))...asta mi-a provocat "Gogu' traducatorul "...

Cristian Lisandru spunea...

A iubi este într-adevăr o artă... Fiecare, în felul nostru, suntem un artist, în astfel de situaţii...

mmary spunea...

Cristian Lisandru ,
"A iubi este într-adevăr o artă..."

sunt de acord cu tine,dar oare cati dintre noi o stapanesc,cati dintre noi inteleg ca a iubi inseamna a darui, nu a primi, si cati dintre noi,artisti fiind,reusesc sa realizeze o capodopera???

raspunsul cu siguranta ne va intrista...

si pentru ca azi nu ai voie sa fii trist iti voi darui miresmele suave ale bucuriei...

Cristake1974 spunea...

Frumos poem, multumesc pentru cateva minute in care mi-am reamintit de liric.

Geanina Codita spunea...

Se vorbeşte minunat despre iubire în aceste rânduri.

Iubirea curată, neatinsă de răutăţi, sculptată cu măiestrie pe chip.

O noapte minunată, draga mea!

mmary spunea...

Cristake,cu mult drag...

mmary spunea...

Geanina,buna dimineata...

"Iubirea curată, neatinsă de răutăţi, sculptată cu măiestrie pe chip."

draga mea,trebuie sa-ti marturisesc,ca din discutiile pe care le-am avut cu autorul,aceasta inima a fost atinsa de foarte multe rautati ,insa a adus o lupta continua,cu cei din jur,si cu sine insusi,a pierdut si a castigat multe batali pana cand a reusit sa o purifice...poate de aceea in aceasta inima este atat de frumos sculptata NOBLETEA...

te imbratisez cu toata splendoarea iubirii, draga mea draga...

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...