Postarea cu numarul "100."..din nou despre UMILINTA...

 Isuse bland si smerit cu inima, fa inima mea asemenea cu Inima Ta... 

  Tocmai am observat ca aceasta va fi postarea cu numarul :"100"...

Cel mai potrivit,cel mai firesc , ar fi sa scriu despre Iubire ,insa ce act mai mare de iubire decat acela de a incerca sa dobandesc virtutea "umilintei" as putea sa ii ofer acum "IUBIRII" ?

 De aceea voi scrie din nou despre "umilinta",voi fi penita prin care se exprima Episcopul IOAN SUCIU in "Exercitiile Spirituale(tinute Surorilor din Congregatia "Maicii Domnului" Blaj)..."

Isus s-a nimicit pe sine,chip de rob luand"(Filip,2,7). "invatati de la mine ca sunt smerit cu Inima"(Mt.11,29). 

Am vazut ca intre har si cruce e o ingemanare atat de stransa incat daca fugi de cruce,fugi de har.Aceste doua lucruri nu le poti separa.

E un adevar: dupa harul sfintitor,cel mai mare dar e acela al crucii. 

Pacatul e un abuz, e intoarcerea de la Dumnezeu la creaturi, complacandu-te in tine.

 Isus a adus contra placerii durerea ispasitoare. Harul lui Dumnezeu il impingea cu violenta spre suferinta,dar tot asa de violent il impingea spre umilire.

Aceasta L-a facut sa traiasca asemenea unui slahor,ca ultimul dintre oameni. Se imbraca in chip de rob.

 Ispaseste prin durere, caci pacatul e placere; ispaseste prin umilinta ,caci pacatul e mandrie. 

 Sufletul trebuie sa fie reprezentantul smereniei lui Isus. 

Pe masura ce cresti in har ,cresti in cruce dar si in umiliri. 

De ce? Pentru ca tu copiezi viata lui Isus; ori, viata lui a fost o continua prabusire: din cer in iesle, din iesle pe cruce, de pe cruce in Euharistie.

 Iata cele trei trepte ale smereniei lui Isus. 

In prima isi ascunde dumnezeirea, in a doua demnitatea de Om, in a treia dispare si Omul si Dumnezeul...

Aceste trei prabusiri ale lui Isus trebuie sa inabuse in noi tot Orgoliul.

 Sa meditam cum se ascunde Isus.

Intai ascunde tot ce-i dumnezeiesc,pentru ca sa nu ne temem de El, apoi isi degradeaza toata fiinta omeneasca,expunandu-se la scuipari,palmuiri, ca la urma sa se lase a fi tratat ca o parodie de rege,sa fie socotit de nebun,indracit si razvratitor de popor.In urma, Trupul Sau neprihanit e tintuit pe cruce gol ,expus tuturor hidoaselor priviri din jur.

Ce urata e mandria daca Isus a trebuit sa se coboare atat de adanc in umilire! 

De aceea ispasirea Lui pare a fi mai ales umilitoare.Accepti tu smerenia, te vrajeste acea casnicie dintre har si umilinta? Harul il impinge pe Isus cu vehementa si cu violenta sa se umileasca, iar tu esti chemata sa traiesti 

aceasta dureroasa pagina a vietii LUI.

Ce-i umilinta? 

E acea dispozitie sufleteasca prin care te cunosti ce esti, 

apoi te tratezi ca atare. 

E o virtute dubla : o minunata imbratisare intre adevar si dreptate. Fii deci reala in a te cunoaste si dreapta in a te trata.

Vrei sa stii cine esti?

 Esti ceea ce nu ai primit de la Dumnezeu, aceasta e proprietatea personala de care nimeni nu te poate expropria (pacatele). 

Daca vrei sa te cunosti, scrieti bibliografia de acum 80 de ani. 

Nu vei putea scrie nimic; deci: 

1) esti un nimic sau ,daca vrei, esti icoana lui Dumnezeu intiparita in nimic; 

2)esti o pacatoasa: 

a) porti in tine urmarile pacatului stramosesc;

 b)pacate venale; 

c) tendinta de a pacatui...

Sfantul Filip Neri, iesind in oras se ruga : 

"N-avea incredere in Filip, Doamne, ca te tradeaza!" 

Benedeta Soubirou, fiind intrebata daca nu se mandreste pentru aratarile si minunile Maicii Domnului de Lourdes,raspunse:

 "Eu nu sunt decat o simpla matura de care s-a servit Sfanta Fecioara pentru a curati putin pamantul, iar locul maturii, dupa ce si-a ispravit rolul , e sa stea dupa usa."

 Prin urmare vrei sa zidesti o casa in alta in viata ta spirituala? 

Fa atunci o temelie adanca, fii umila, caci Dumnezeu celor smeriti le da har si harul aduce har....

Dar sa fim constienti ca Dumnezeu nu creaza decat din nimic; goleste-te, deci de tot ce nu-i Dumnezeu, de toata mandria...

Cand cineva ti-ar zice : "Iata sfanta!", tu sa fii gata a raspunde : 

" Iata pacatoasa!"

Practica umilintei e variata si multiforma.

Contempland rodul harului dumnezeiesc in Isus, 

care il impingea spre umiliri, sa faci si tu acelasi lucru. 

Sa atragi pe Dumnezeu in tine ca Fecioara din Nazaret.

 In iudeea erau multe fecioare, dar nu smerite.

 Cand dreptul Judecator iti va spune la sfarsitul vietii ca meriti atata pedeapsa, tu, cea smerita,ii vei raspunde: 

"O, eu sunt Tu, si pe Tine nu te poti pedepsi. 

Neantul a disparut,pacatul l-ai sters"...

sursa: cartea "Episcopul Ioan Suciu..." de Victoria Man -Nicolae,

editura Viata Crestina

Isuse bland si smerit ci inima, fa inima mea asemenea cu Inima Ta...