Padre Pio-omul sperantei...

"In satul San Giovanni Rotondo se afla o manastire a capucinilor,calugari care traiesc in spiritul Sfantului Francisc de Assisi.Aici,din 1918,traieste cuviosul Parinte PIO da Pietrelcina,in faima de sfant si facatori de minuni.Din 20 septembrie 1918 are stigmatele Mantuitorului si le-a purtat pana la moartea sa,in 23 septembrie 1968,timp de 50 de ani.In 1915 le avu in chip nevazut.Dupa trei ani le primi in chip vazut.Era in rugaciune,dupa ce slujise Sfanta Liturghie; se retrasese in cort si se gasea ingenuchiat si recules in fata unui crucifix.Deodata, Isus se insufleti si-l privi aprins...Din cele 5 rani ale Domnului plecara cinci raze de chipul fulgerului si patrunsera in mainile,picioarele si coasta Preotului. In bucuria si durerea ce simti,tipa si cazu la pamant buimacit si coplesit.Credinciosii si calugarii manastirii alergara si vazura ca mainile si picioarele fusesera strapunse,iar din rana coastei tasnea sange...Timp de 50 de ani,aceste rani cercetate si rascercetate de medici,fotografiate,impaturite si sigilate, au staruit ca proaspete izvoare de sange viu si parfumat...Ranile cucernicului franciscan Pio da Pietrelcina fura cercetate,in repetate randuri de medici de seama,de oameni in afara de Biserica,anume insarcinati,ca sa fie scutiti de orice banuiala sau sugestie evlavioasa.Doctorul Luigi Romanelli di Barletta le cerceta in cinci randuri,intr-un interval de doi ani.Constata realitatea lor.Ranile de la maini si picioare erau acoperite cu o membrana rosu-inchis;intre membrane,degetul simte spatiu gol si,apasand,membranele se apropie insa experienta este foarte dureroasa.Rana de la coasta e o taietura in lungul coastei,cu o lungime de 7-8 cm.Sangele care iese este arterial;iar marginile dovedesc ca nu este o rana superficiala.Tesuturile din jos nu prezinta nici o reactie inflamatorie,dar sunt dureroase la cea mai mica presiune.Dar cum ranile staruiau in palme,la picioare si la coasta,superiorii crezura de cuviinta sa insarcineze cu o noua cercetare pe profesorul universitar din Roma,Amico Bigman,ateu.Dupa ce constata perfecta sanatate a stigmatizatului,hotari sa-i vindece stigmatele.Ii unse mainile cu un medicament care ar fi trebuit sa-i inchida imediat leziunile,apoi infasate strans,le sigila cu un sigiliu propriu si pleca.Cand fura inlaturate legaturile,ranile aparura cu revarsari de sange si ser. Doctorul G. Festa din Roma a fost rugat,la randu-i,sa observe leziunile cucernicului calugar si sa cuprinda observatiile intr-un raport amanuntit si scrupulos.Incepu cu deplina convingere ca e vorba despre un caz patologic. In urma cercetarilor,isi schimba convingerea si ,mai tarziu,cand il cerceta pe Parintele Pio,o facu ca fiu duhovnicesc,nu ca medic,se convertise.Iata concluzia doctorului Festa,din 1920,care a ramas neschimbata pana la sfarsitul vietii parintelui Padre Pio:"Toate cele cinci leziuni,observate de mine la Parintele PIO,sunt leziuni anatomice adevarate si propriu -zise,a caror persistenta,dupa doi ani de aparitie,a caror particularitati anatomo-patologice,a caror proprietate de a picura neintrerupt sange viu si parfumat,al caror loc corespunde cu locul ranilor avute de Domnul Nostru,cand se jertfi pe lemnul crucii,pot sa ramana o taina numai pentru cine nu stie sa urce la adevarurile firesti,la acelea ale religiei si credintei.Stigmatele raman un fenomen absolut inexplicabil stiintei." Caracteristic pentru sangele parintelui franciscan este parfumul,asa cum au fost si stigmatele sfintei Lidwina,precum au fost si trupurile multor sfinti.Ranile au revarsat sange si parfum timp de 50 de ani fiind mereu izvor de miresme,de haruri de dureri si de conversiuni....Iisus nu poate sa Se desparta de ranile Sale.Daca nu le poate innoi in Preasfantul Sau trup glorificat,le innoieste rascumparator in trupurile celor alesi. Cat de adanca si de serioasa este istoria acestor rani,ca Dumnezeu gaseste mijlocul sa strabata cu ele timpurile,ca neintrerupt prezente intre oameni,sa fie nesecate fantani de viata si nemincinoase marturii ale iubirii ispasitoare." (Ioan Suciu -"Ranile Domnului")