"Ma veti cauta si ma veti gasi;daca ma cautati din toata inima,ma voi lasa ga
sit de voi si voi schimba in bine soarta voastra"...Cf. Ieremia 29,13-14...Dumnezeu ne cheama,vrea sa se intalneasca cu noi,ne invita la o intalnire minunata care ne va schimba,ne va infrumuseta si ne va darui bucurie.Daca vom merge cu inima deschisa,frematanda de dor,vom intelege misterul vietii noastre,il vom parcurge, si vom intra in misterul lui Dumnezeu,pe taramul iubirii...aici ne vom transforma in ceea ce e autentic,vom intra in contact cu fiinta noastra adevarata ,intima,vom gasi calea si vom descoperii o noua constiinta de sine,vom avea curajul de a ne spune"da" noua insine,vom descoperi demnitatea noastra inviolabila,ne vom simti acceptati de Dumnezeu si ne vom accepta pe noi insine...si ce poate fi mai minunat ca faptul ca intram in contact cu fiinta noastra autentica,cu chipul pe care Dumnezeu l-a creat in noi? 
Atunci cand ne rugam, cand dorim sa-L intalnim pe Dumnezeu,trebuie mai intai de toate sa ne intalnim cu noi insine,sa fim constienti de noi,sa ne adunam gandurile care tind mereu sa se risipeasca,sa devina independente si sa inabuse adevaratul nostru eu. "Cum am putea pretinde ca Dumnezeu sa ne asculte,daca nu ne ascultam noi insine?" Mai intai trebuie sa ne ascultam interiorul cu toata onestitatea,sa gasim calea care ne duce la adevaratul nucleu de persoana,la starea in care putem rosti cu adevarat"eu"...putem afla acest raspuns intrebandu-ne in mod continuu:"cine sunt eu?...vom primi in mod spontan imagini,intrebari si raspunsuri in care vom descoperii ca suntem parti ale unui intreg care se afla dincolo de ganduri si sentimte,ca fiinta noastra nu consta in bravura noastra,nici in stiinta sau in
simturile noastre ci in cuvantul pe care Dumnezeu il rosteste doar "in launtrul meu,si care ,in aceasta lume,poate fi perceput doar in mine si prin mine.."Rugaciunea ca intalnire cu mine insumi,inseamna a-L intalni pe Dumnezeu in misterul sau cel mai profund,pe acel Dumnezeu care m-a creat ,mi s-a adresat si s-a manifestat in mine."...si aceasta intalnire ma obliga la adevar si in aceasta rugaciune trebuie sa rostesc adevarul meu cel mai profund,sa-mi exprim cu sinceritate toate indoielile,slabiciun ile,toata iubirea si tritetea mea...La aceasta intalnire a venit "Dumnezeu,cel ce a creat imensul univers,dar EL este prezent si in mine,si patrunde in profunzimea sufletului meu mai mult decat reusesc sa patrund eu insumi.Dumnezeu este Tatal milostiv care ma primeste cu dragostea Sa,dar este si Domnul in fata
caruia nu-mi ramane altceva de facut decat sa ma prostern cu umilinta",sa-mi recunosc pacatele,sa-mi constientizez si sa-mi starnesc iubirea,sa ma aprind in EA si sa ma daruiesc LUI...apoi sa ne bucuram unul de prezenta celuilalt...in aceasta bucurie ne vom gasi linistea si pacea in Dumnezeu si vom asculta iubirea eternitatii...voi incheia cu cateva versuri pe care le-am scris acum cativa ani...mi-e atat de dor de iubire,mi-e atat de sete sa ard,incat as vrea sa explodeze in mine,sa se transforme in zeci de ruine:secundele,zilele,anii care acum ne despart...mi-e atat de dor de iubire,mi-e atat de sete sa ard,sa ard impreuna cu Tine,in suspinul unei clipe divine ce invinge destinul...mi-e atat de dor de iubire,mi-e atat de sete sa ard...(citatele din text ii apartin lui Anselm Grun).
sit de voi si voi schimba in bine soarta voastra"...Cf. Ieremia 29,13-14...Dumnezeu ne cheama,vrea sa se intalneasca cu noi,ne invita la o intalnire minunata care ne va schimba,ne va infrumuseta si ne va darui bucurie.Daca vom merge cu inima deschisa,frematanda de dor,vom intelege misterul vietii noastre,il vom parcurge, si vom intra in misterul lui Dumnezeu,pe taramul iubirii...aici ne vom transforma in ceea ce e autentic,vom intra in contact cu fiinta noastra adevarata ,intima,vom gasi calea si vom descoperii o noua constiinta de sine,vom avea curajul de a ne spune"da" noua insine,vom descoperi demnitatea noastra inviolabila,ne vom simti acceptati de Dumnezeu si ne vom accepta pe noi insine...si ce poate fi mai minunat ca faptul ca intram in contact cu fiinta noastra autentica,cu chipul pe care Dumnezeu l-a creat in noi? 
Atunci cand ne rugam, cand dorim sa-L intalnim pe Dumnezeu,trebuie mai intai de toate sa ne intalnim cu noi insine,sa fim constienti de noi,sa ne adunam gandurile care tind mereu sa se risipeasca,sa devina independente si sa inabuse adevaratul nostru eu. "Cum am putea pretinde ca Dumnezeu sa ne asculte,daca nu ne ascultam noi insine?" Mai intai trebuie sa ne ascultam interiorul cu toata onestitatea,sa gasim calea care ne duce la adevaratul nucleu de persoana,la starea in care putem rosti cu adevarat"eu"...putem afla acest raspuns intrebandu-ne in mod continuu:"cine sunt eu?...vom primi in mod spontan imagini,intrebari si raspunsuri in care vom descoperii ca suntem parti ale unui intreg care se afla dincolo de ganduri si sentimte,ca fiinta noastra nu consta in bravura noastra,nici in stiinta sau in
simturile noastre ci in cuvantul pe care Dumnezeu il rosteste doar "in launtrul meu,si care ,in aceasta lume,poate fi perceput doar in mine si prin mine.."Rugaciunea ca intalnire cu mine insumi,inseamna a-L intalni pe Dumnezeu in misterul sau cel mai profund,pe acel Dumnezeu care m-a creat ,mi s-a adresat si s-a manifestat in mine."...si aceasta intalnire ma obliga la adevar si in aceasta rugaciune trebuie sa rostesc adevarul meu cel mai profund,sa-mi exprim cu sinceritate toate indoielile,slabiciun ile,toata iubirea si tritetea mea...La aceasta intalnire a venit "Dumnezeu,cel ce a creat imensul univers,dar EL este prezent si in mine,si patrunde in profunzimea sufletului meu mai mult decat reusesc sa patrund eu insumi.Dumnezeu este Tatal milostiv care ma primeste cu dragostea Sa,dar este si Domnul in fata
caruia nu-mi ramane altceva de facut decat sa ma prostern cu umilinta",sa-mi recunosc pacatele,sa-mi constientizez si sa-mi starnesc iubirea,sa ma aprind in EA si sa ma daruiesc LUI...apoi sa ne bucuram unul de prezenta celuilalt...in aceasta bucurie ne vom gasi linistea si pacea in Dumnezeu si vom asculta iubirea eternitatii...voi incheia cu cateva versuri pe care le-am scris acum cativa ani...mi-e atat de dor de iubire,mi-e atat de sete sa ard,incat as vrea sa explodeze in mine,sa se transforme in zeci de ruine:secundele,zilele,anii care acum ne despart...mi-e atat de dor de iubire,mi-e atat de sete sa ard,sa ard impreuna cu Tine,in suspinul unei clipe divine ce invinge destinul...mi-e atat de dor de iubire,mi-e atat de sete sa ard...(citatele din text ii apartin lui Anselm Grun).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu