Viata 
interioara face mai mult decat sa ne smulga din zbuciumul lumii,pentru a ne invata sa ne cunoastem pe noi insine.Daca ne dedicam ei cu toata sinceritatea,daca pentru a afla lumina la toate prejudecatile noastre,ne purificam de orgoliul care orbeste,cat si de senzualitatea care indobitoceste,viata interioara ne va pune pe calea unei cautari,cu mult mai pretioasa decat cea dintai.Coborandu-ne privirea pana in adancul nostru vom observa ca nu suntem singuri;ca cineva locuieste in noi;ca cineva este acolo,prezent si viu in adancul sufletului nostru;"In mijlocul vostru sta Acela pe care voi nu-l stiti."Invatatura Sfintei Biserici ne ajuta sa ne facem o idee despre acest oaspete misterios al sufletului nostru.Credinta noastra crestina ne spune ca avem de a face cu cineva foarte mare si foarte bun;ca suntem in fata Maiestatii celei mai inalteIubiri,celei mai tandre din cate sunt pe lume;si ca acestei Maiestati si acestei Iubiri i se potriveste o singura denumire care rezuma tot:"Dumnezeul meu!"Pentru acela care a realizat-o,aceasta intalnire misterioasa si solemna cu Dumnezeu,devine evenimentul culminant al vietii,eveniment atat de important,incat celelalte evenimente,chiar si cele mai considerabile par neinsemnate in comparatie cu acesta.Paul Claudel ,vorbind despre lumina cu care a fost favorizat in ziua de Craciun 1886 la Notre Dame din Paris,ne spune:"Atunci a avut loc evenimentul care a predominat intreaga mea viata.Intr-o clipa inima mea a fost atinsa si am crezut.Am crezut cu o astfel de putere de adeziune,cu o astfel de inaltare a intregii mele fiinte,cu o convingere atat de puternica,cu o astfel de certitudine care nu lasa nici un fel de indoiala,pe care de atunci nici o carte,nici un argument,nici un pericol al unei vieti agitate nu mi-au putut zgudui credinta,nici s-o atinga,la drept vorbind."Fara a fi obiectul unui asemenea har extraordinar,orice suflet initiat in practica vietii interioare,poate face o experienta asemanatoare.Mgr.d'Hulst spunea:"Cand vrem sa-l gasim pe Dumnezeu,trebuie sa privim,sa ascultam,sa ne rugam,sa iubim in adancul sufletului nostru.Atunci,exista un moment,iute ca fulgerul,dar la fel de luminos ca si el,in care il vezi,in care il simti,in care te daruiesti si in care esti sigur ca ai dreptate daruindu-i-te.Cateva strafulgerari de foc ca acelea sunt de ajuns pentru a decide o viata." (E.Macker-"Meditatii pentru viata interioara")
interioara face mai mult decat sa ne smulga din zbuciumul lumii,pentru a ne invata sa ne cunoastem pe noi insine.Daca ne dedicam ei cu toata sinceritatea,daca pentru a afla lumina la toate prejudecatile noastre,ne purificam de orgoliul care orbeste,cat si de senzualitatea care indobitoceste,viata interioara ne va pune pe calea unei cautari,cu mult mai pretioasa decat cea dintai.Coborandu-ne privirea pana in adancul nostru vom observa ca nu suntem singuri;ca cineva locuieste in noi;ca cineva este acolo,prezent si viu in adancul sufletului nostru;"In mijlocul vostru sta Acela pe care voi nu-l stiti."Invatatura Sfintei Biserici ne ajuta sa ne facem o idee despre acest oaspete misterios al sufletului nostru.Credinta noastra crestina ne spune ca avem de a face cu cineva foarte mare si foarte bun;ca suntem in fata Maiestatii celei mai inalteIubiri,celei mai tandre din cate sunt pe lume;si ca acestei Maiestati si acestei Iubiri i se potriveste o singura denumire care rezuma tot:"Dumnezeul meu!"Pentru acela care a realizat-o,aceasta intalnire misterioasa si solemna cu Dumnezeu,devine evenimentul culminant al vietii,eveniment atat de important,incat celelalte evenimente,chiar si cele mai considerabile par neinsemnate in comparatie cu acesta.Paul Claudel ,vorbind despre lumina cu care a fost favorizat in ziua de Craciun 1886 la Notre Dame din Paris,ne spune:"Atunci a avut loc evenimentul care a predominat intreaga mea viata.Intr-o clipa inima mea a fost atinsa si am crezut.Am crezut cu o astfel de putere de adeziune,cu o astfel de inaltare a intregii mele fiinte,cu o convingere atat de puternica,cu o astfel de certitudine care nu lasa nici un fel de indoiala,pe care de atunci nici o carte,nici un argument,nici un pericol al unei vieti agitate nu mi-au putut zgudui credinta,nici s-o atinga,la drept vorbind."Fara a fi obiectul unui asemenea har extraordinar,orice suflet initiat in practica vietii interioare,poate face o experienta asemanatoare.Mgr.d'Hulst spunea:"Cand vrem sa-l gasim pe Dumnezeu,trebuie sa privim,sa ascultam,sa ne rugam,sa iubim in adancul sufletului nostru.Atunci,exista un moment,iute ca fulgerul,dar la fel de luminos ca si el,in care il vezi,in care il simti,in care te daruiesti si in care esti sigur ca ai dreptate daruindu-i-te.Cateva strafulgerari de foc ca acelea sunt de ajuns pentru a decide o viata." (E.Macker-"Meditatii pentru viata interioara")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu