"Cine poate întelege raiul? Il poate întelege în parte cine poarta în el pe Duhul Sfant, pentru ca raiul este imparatia Duhului Sfant, si Duhul Sfant in cer si pe pamant Acelasi este."
Sf.Siluan Athonitul
Un băieţel de 10 ani intră şi întreabă care este preţul unui căţeluş.
Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 20 şi 40$.
Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi.
Numără 2.15 $ ... şi apoi întreabă:
"Aş putea vedea căţeluşii?"
Vânzătorul zâmbeşte.
Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi.
Al şaselea căţeluş... rămase în urmă şi nu se apropia!
Băieţelul întreabă:
"De ce căţeluşul acesta şchioapătă?"
Omul îi răspunse că el s-a născut cu o problemă la picior
şi va şchiopăta toată viaţa!
"Acesta-i căţeluşul pe care-l doresc", a spus băieţelul cu bucurie în glas.
"Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!"
Copilul s-a supărat şi a răspuns:
"Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui întreg!"
"Eşti sigur că vrei acest căţeluş?
Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!"
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul
şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
"Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie
de cineva care să-l înţeleagă!"
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
"Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibă pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!"
Morala: arată-mi cum te porţi cu cel slab şi îţi voi arăta cine eşti!
"Doamne Isuse, ajută-ne să fim vederea celor nu văd, auzul celor care nu aud, mâinile celor fără de mâini, picioarele celor lipsiţi de picioare, iubirea celor care-şi recunosc lipsa!"
Născătoare de Dumnezeu, care, arătându-te de optsprezece ori într-o peşteră la Lourdes Bernadetei,
o îndemnai să se roage pentru păcătoşi, şi tuturora să le spună:
Pocăinţa! Pocăinţa! Pocăinţa!
mijloceşte pentru mine la Dumnezeu, ca să-mi dea harul unei adevărate pocăinţe, încât sa-mi urăsc păcatele din toata inima, să le mărturisesc pe toate, şi nu numai să mă hotărăsc a nu le mai face, ba chiar să nu le mai fac deloc şi să le ispăşesc creştineşte.
Aşadar, tu care eşti zămislita fără de păcatul strămoşesc,
şi ca atare te-ai descoperit acelei fetiţe nevinovate, dobândeşte-mi să nu rămână în mine prihana păcatelor
şi să împlinesc legea dumnezeiasca până la moarte; să mă arăt către Isus, Fiul tău, un ucenic adevărat,
către Biserica catolica un mădular vrednic, si către tine,
Marie,o fiica iubitoare.
Astfel nădăjduiesc că mă voi face părtaş de binecuvântările Tale ,
aici pe pământ, iar apoi te voi preamări si-ţi voi mulţumi în cer pentru toata veşnicia.
Te mai rog, o tămăduitoarea bolnavilor,
să asculţi cu bunătate de mamă strigătele acelora
care cer sănătatea de la Isus:
Doamne, fă-mă să vad; Doamne, fă-mă să aud; Doamne, fă-mă să umblu; Doamne, dacă vrei poţi să mă faci sănătos; Doamne, spune numai un cuvânt şi mă voi vindeca!
Spuneţi şi tu:
,,Acela pe care îl iubeşti este bolnav, şi sunt sigur că Isus îl va vindeca.
3 Bucură-te Marie.
O, Marie , Mama mea draga, Denis, cel pe care il iubesti este bolnav,roaga-te pentru el si pentru toti copilasii bolnavi,
asa sunt sigura ca Isus ii va vindeca.
Bucură-te, Regină, Maica milei,
viaţa, dulceaţa şi nădejdea noastră,bucură-te!
Către tine strigăm surghiuniţii fii ai Evei;
către tine suspinăm, gemând şi plângând în această vale de lacrimi.
Aşadar, Mijlocitoarea noastră întoarce spre noi,
ochii tăi cei milostivi şi,
după surghiunul acesta,
arată-ne nouă pe Isus, binecuvântat rod al Trupului Tău.
O, Milostivă, o blândă, o dulce, Fecioară Maria te rog binecuvanteaza-ne cu Binecuvantarea Ta Speciala si Materna!
Azi , Domnul mi-a scos in cale urmatoarea marturie care mi-a amintit de doi OAMENI extrem de dragi sufletului meu , doi oameni care mi-au marcat existenta prin scrierile lor in care am simtit arzand IUBIREA,loc in care l-am intalnit pe Isus.
„Aceasta (Jilava, nn) a fost prima staţiune în 1949. După ea au urmat celelalte, până la ultima: închisoarea din Sighet, unde i-a întâlnit pr ceilalţi episcopi închişi, cat olici şi greco-catolici. În ciuda tratamentului diavolesc, el s-a simţit fericit în cercul episcopilor, fraţii săi de suferinţă. Şi, în ciuda restricţiilor severe care interziceau exercitarea vieţii religioase şi care prevedeau pedepse severe pentru încălcarea lor, aveau loc discursuri religioase în care episcopul Durcovici era adesea rugat să spună ultimul cuvânt (…) Conducerea închisorii a remarcat curând acest lucru. Ura împotriva episcopului s-a arătat foarte repede prin cruzimile cu care a fost tratat. Nu mai avea chip de om, era bolnav peste măsură, frânt, părea cadavru ambulant. A fost separat de ceilalţi şi supus unui proces de exterminare: hrană imposibil de mâncat, nişte cârpe rele şi vechi ca haine, murdărie, frig (…) fără nici o posibilitate de contact cu ceilalţi 13 deţinuţi - şicane după şicane. Aşa a fost condamnat el la moarte, care a survenit la 10 decembrie 1951. Înainte de aceasta, primise dezlegarea pe ascuns atât de la episcopul Alexandru Todea (greco-catolic), cât şi de la părintele Friederich Rafael. Ei auziseră prin uşă o voce şoptind: Orate pro me, ut non deficiatur (rugaţi-vă pentru mine, ca să nu mă pierd). Apoi a dispărut ca toţi deţinuţii, morti în închisoare, aruncat într-o groapă…”. (Mărturia Mons. Johannes Baltheiser, din Viaţa Episcopului de Iaşi, dr.AntonDurcovici, mart ir, de Pr. Florian Muller).
„Dimineaţa, episcopul A. Todea mi-a şoptit la uşă: Ioan Suciu a murit astă-noapte. (…) Mai târziu, prin măturători, am aflat că episcopul Ioan Suciu a fost înmormântat cu lenjeria de corp, semn că a avut-o pe a sa, sau că i-au dat-o episcopii colegi de cameră, ca nu cumva să fie aruncat gol în groapă. Episcopul Ioan Suciu a murit într -o celulă de la etaj. Deci, când l-au scos, l-au tras de picioare pe coridor până jos, capul îi sălta de pe o treaptă pe alta. A fost aruncat în căruţă şi dus la cimitirul vagabonzilor şi al sinucigaşilor. Cimitirul este arat acum şi nu se mai pot identifica mormintele (…). Poate că aşa a hotărât Dumnezeu ca episcopii morţi la Sighet să rămână victime, moaşte nevăzute la temelia văzută a Bisericii româneşti de mâine”. (PS Ioan Ploscaru, Lanţuri şi teroare, pp. 243-45).
Acum va voi darui cateva unde izvorate din fiintele lor devenite IUBIRE.
Episcopul Ioan Suciu :
Citate din primele scrisori:
"Sa invingi lumea, sa invingi diavolul, sa te invingi pe tine insati.Biruieste-ti iluziile mintii, reveriile inimii, visarile dragostei.Biruieste mandriile spiritului , infumurarea trupului si momelile oamenilor.Biruieste soaptele satanei, zambetul ingerilor lui, dibacia ispitei lui.
Biruieste promisiunile inchipuirilor, frumusetea de lut a placerilor, broderia desarta a vanitatilor.
Biruieste-ti firea, cu harul suprafiresc al Mirelui care-si gateste fecioare intelepte".
"Lumea" este un navod urias, iar noi niste mici pestisori cu guritele mereu cascate sa prindem ceva, sa inghitim , sa ne hranim.
Sarmani pestisori, daca Isus nu ne-ar prinde in navodul Iubirii Lui!
Sa nu te tulbure niciodata nimic in lume, dar nici nu-ti fa de lucru cu lumea.
Lumea este tot ce te impiedica sa ajungi la Isus.Doresc mult sa ramai atat de inocenta, incat Isus sa paseasca in tine descult, fara teama de spini, de pietre, de cioburi taioase, ramasite de vase curate, sparte si risipite.
Cand oamenii iti spun ca se ocupa de tine, zi-ti: sunt o planeta cu sateliti? Ah! cei mai multi sateliti sunt negri: diavolii, nevazutii doar cu telescopul credintei.Cei de jos se ocupa , cugeta mult la tine, si asta nu e o mangaiere.
Ce spui? -Nu te nelinisti! Este unul: EL!Ascunde-te in ranile Lui; pentru tine nu e ingaduit sa fie inchise. Pana acolo patrund satelitii...care, stii. nu au lumina proprie"...
Muzica ce place lui Isus:"Dorul nostru masoara apropierea Lui fata de noi.El suspina dupa suspinul nostru.El infometeaza dupa dorul nostru, El inseteaza dupa setea noastra.
Nimic nu-l farmeca atata cat un dor mare, sincer si continuu.
Suspinul, aceasta-i muzica ce place lui Isus.
Mult , mult as vrea sa nu te atinga deloc murmurul murdaritor al poftelor lumii.As vrea sa nu ai deloc aripile arse, nici inima inmuiata in noroi.As vrea sa fii lui Isus o fecioara de cea mai pura intentiune si de cea mai aleasa calitate.
Ce sa faci?
Nu te opri, nu judeca , nu face reflexii asupra a ceea ce-ti spune lumea incantator , dar amagitor.Sa nu te obsedeze nici in bine, nici in rau.Nu te complace si nu sta alaturi de cei ce zic: "bine, bine",
ci iubeste pe acel care te umileste.
Nu te incanta de spiritul tau, de darul ce poate il ai de la El.Cand te complaci in trup prin senzualitate e mai putin decat cand te complaci prin satisfactie proprie de propriul spirit si de actiunile lui.Nu te incanta decat de Dumnezeu si de lucrurile Lui in lume si in tine.
Incetul cu incetul, renuntand la toate fapturile, inclusiv la gusturile, vederile , pornirile noastre particulare, satisfactiile si la toate ambitiile noastre, ajungem sa gustam tot mai mult din dulceata divina si sa pierdem gustul si lacomia dupa fardurile si stupefiantele lumii in care ne invartim.
Copila mea, increde-te in el, in cuvantul Lui, care nu va trece nici cand se va pravali cerul si se va urni din loc pamantul.
Leapada-te de tot ce-i atasament la creatura.Putem folosi lucrurile, putem avea afecte fata de persoane, insa nu asa ca sa ne deranjeze iubirea fata de Dumnezeu si nu asa ca sa socotim lucruri si persoane , a ne fi necesare. Numai ceva sa-ti fie necesar.El si iubirea Inimii Lui"...
Orice lacrima iesita dintr-o inima in fapt sau in cainta, produce undeva , intr-un suflet , pentru un suflet, o rasturnare sfanta"...
PS.Ioan Ploscaru, poezii din volumul "Cruci de gratii" semnat sub pseudonimul Ioan Andrei:
Un fulg de zăpadă căzut printre gratii în celulă în Noaptea de Crăciun e un mesaj divin:
Sperantele ning pe destine
“Din albul covor, prin gratii ce suflete smulg mi-a intrat şovăitor un fulg Pe palmă-l contemplu tăcut, plângând, parc-aş vrea să-l sărut:Mi-e scump că-i din cer! Şi nu se topeşte pe palma de gheaţă cristalul de floare, anume trimis pentru mine!Prin bare de fier timide s-aştern pe viaţă, speranţe mai ning pe destine!… Cum fulgii căzând, vin gingaşi şi lini şi nu e putere sub cer să-i oprească va face curând cununa de spini în aur etern să lucească…pe lespezi în grabă sună paşi grei e zgomot de arme de lanţuri… şi chei.Un ordin în şoapte o lampă se stinge iar paşii cu lanţuri departe apun… pe ţară e noapte, pe temniţă ninge, şi-n lume departe e Sfântul Crăciun”
Sincer, eu , dupa ce citesc aceste cuvinte vad cat de anemica si de lesinata e iubirea mea...Cu toate acestea :
Te iubesc Isus, sincer te iubesc, cu toata inima , cu tot sufletul , cu toata fiinta mea....Te rog , invata-ma sa te iubesc asa cum vrei sa fii iubit...
O, Doamne, Isuse Cristoase , Fiul lui Dumnezeu ,indura-te de mine pacatoasa , de toti cei care vor citi aceste randuri si de toti cei care au mai mare nevoie de Indurarea Ta.
O, Isuse , iarta-ne pacatele , fereste-ne de focul iadului , condu la ceruri toate sufletele , mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de Indurarea Ta.
Dumnezeul meu , eu cred in Tine, ma inchin,te ador , nadajduiesc si te iubesc. Iti cer iertare pentru toti aceia care nu cred , nu ti se inchina , nu nadajduiesc si nu te iubesc .Amin.
"Dragi copii, vă adunaţi în jurul Meu, vă căutaţi calea, căutaţi, căutaţi adevărul, dar uitaţi lucrul cel mai important: uitaţi să vă rugaţi corect! Buzele voastre rostesc cuvinte fără de număr, dar spiritul vostru nu resimte nimic. Rătăcind prin întuneric, vi-l imaginaţi pe Dumnezeu însuşi după modul vostru de gândire şi nu aşa cum este El cu adevărat în iubirea Sa. Dragi copii, adevărata rugăciune vine din adâncul inimii voastre, din suferinţa voastră, din bucuria voastră, din cererea voastră de a vi se ierta păcatele. Aceasta este calea spre adevărata cunoaştere de Dumnezeu şi odată cu aceasta şi a voastră înşivă, pentru că sunteţi creaţi după chipul Său. Rugăciunea vă va conduce la împlinirea dorinţei Mele, a misiunii Mele aici cu voi, unitatea în familia lui Dumnezeu. Vă mulţumesc."
In 1999 , cand Papa Ioan Paul al 2 lea a pasit pe pamantul tarii noastre a rostit aceste cuvinte:
„Cu mare bucurie sosesc azi în România, naţiune mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Cu profundă emoţie i-am sărutat pământul, recunoscător, înainte de toate, lui Dumnezeu cel Atotputernic Care, în prevăzătoarea Sa bunăvoinţă, mi-a hărăzit să văd realizat acest gând…
Românie, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu de «Grădina Maicii Domnului», vin la tine în numele lui Iisus Cristos“.
Pentru aceste cuvinte si pentru tot ceea ce mi-ai daruit azi, dragul meu prieten iti multumesc frumos.
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata Iubirea , Pacea , Bucuria si Indurarea Sa!
Două minute pentru viaţă este numele unei iniţiative extraordinare de rugăciune în apărarea vieţii nenăscute care a fost lansată în Italia în 2005 cu ocazia sărbătorii Sf. Fecioare Maria, Regina Sf. Rozariu.
În România, iniţiativa este propusă de către Asociaţia Familia şi Viaţa din Roman, în întâmpinarea Anului Familiei 2010-2011, ca răspuns la îndemnul Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea de a invoca protecţia fiecărei fiinţe umane chemată la existenţă. Acţiunea se desfăşoară în parteneriat cu Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” din Bucureşti şi Asociaţia Darul Vieţii din Timişoara.
Denumirea Două minute pentru viaţă face referire la timpul necesar pentru recitarea rugăciunilor propuse, la intenţia cu care sunt recitate şi la faptul că aderenţii se angajează la rugăciune în acest mod în fiecare zi.
Această rugăciune contribuie la:
- încredinţarea copiilor avortaţi în braţele lui Dumnezeu;
- însănătoşirea sufletească a părinţilor acestora;
- întoarcerea la adevăr a mamelor tentate să avorteze şi a taţilor copiilor în pericol;
- atingerea inimilor şi conducerea la căinţă a medicilor care practică avortul, a personalului sanitar implicat şi a farmaciştilor care vând produse abortive, cât şi a celor care promovează cultura morţii.
Această iniţiativă este în sintonie cu Magisteriul Bisericii Catolice, promovând difuzarea şi afirmarea “culturii vieţii”, în particular sacralitatea şi inviolabilitatea vieţii umane în fiecare fază a existenţei, de la concepţie până la moartea naturală.
Experienţa personală bine maturizată şi înţelepciunea ne arată că apostolatul cultural şi ajutorul material – foarte importante şi de nesubstituit, respectiv pentru difuzarea unei “culturi a vieţii” şi pentru ajutarea femeilor care se găsesc în dificultate datorită unei sarcini – nu sunt suficiente pentru a înfrânge plaga avortului, dacă nu sunt animate de o profundă credinţă şi de o rugăciune plină de încredere.
„Acela care se roagă nu pierde timpul, chiar dacă situaţia pare în mod real urgentă şi pare să reclame doar acţiune”. Aşa ne-a învăţat Sf. Părinte Papa Benedict XVI în prima sa enciclică Deus caritas est, la paragraful 36. Şi puţin mai apoi ne mai aminteşte că „este momentul să reafirmăm importanţa rugăciunii în faţa activismului şi a secularismului dominant la mulţi creştini angajaţi în slujirea carităţii“(nr. 37).
Doar în această optică punându-ne cu încredere filială sub protecţia Mamei Cereşti, căreia îi încredinţăm toată acţiunea noastră – şi invocând mijlocirea Fericitei Tereza de Calcutta şi a Venerabilului Ioan Paul II – propunem această simplă iniţiativă ce constă în recitarea zilnică a patru rugăciuni: Bucură-te Regină, invocaţia “O, Maria, aurora lumii noi, mamă a celor vii”, care încheie Evangelium Vitae, Îngeri ai lui Dumnezeu şi Odihna cea veşnică.
Pentru ce ne rugăm?
În rugăciune pe care o propunem spre recitare în fiecare zi sunt amintiţi şi încredinţaţi lui Dumnezeu:
- copiii ucişi în fiecare zi prin avort în România;
- mamele care se găsesc în faţa unei sarcini dificile şi sunt tentate să avorteze;
- mamele care suportă presiuni pentru a avorta şi cele care sunt constrânse să avorteze;
- taţii care îndeamnă la avort şi persoanele care se găsesc alături de o femeie care se gândeşte să avorteze;
- toţi cei care se dedică apărării vieţii umane.
Cu rugăciunea, printre altele, cerem lui Dumnezeu să atingă inimile şi să conducă la căinţă:
- mamele care au avortat în mod intenţionat;
- taţii, părinţii şi rudele care au favorizat sau îndemnat la avort;
- medicii care practică avorturi şi fecundarea artificială cât şi personalul sanitar implicat;
- farmaciştii care vând produse abortive, prezentate şi difuzate ca şi contraceptive;
- toţi aceia care cooperează la difuzarea în societate a unei mentalităţi abortive şi împotriva natalităţii.
Dacă doriţi să participaţi la această operă, iată câteva modalităţi:
1. Lucrul cel mai preţios pe care puteţi-l să-l faceţi este să aderaţi personal la rugăciunea în apărarea vieţii nenăscute şi să vă rugaţi în fiecare zi, pentru ca apostolatul nostru să se menţină mereu umil, generos, dezinteresat şi curajos, pentru a putea oferi, prin intermediul Sf. Fecioare Maria, aceste roade lui Dumnezeu, pentru mai mare gloria a Sa.
1. Puteţi să prezentaţi rugăciunea persoanelor pe care le ştiţi că sunt sensibile la apărarea vieţii (preoţi, cei din familie, prieteni, cunoscuţi, colegi etc) invitându-le să adere. Promovarea rugăciunii poate fi făcută în diverse moduri:
a. consemnând prin poştă, telefon sau e-mail că doriţi să vă trimitem materiale iar noi vom încerca să le trimitem în limita posibilităţilor noastre;
c. semnalând altor persoane adresa noastră, e-mail-ul sau site-ul.
Exprimăm mulţumiri pentru angajarea dumneavoastră şi vă asigurăm de rugăciunea noastră pentru toţi aceia care aderă la iniţiativa Două minute pentru viaţă, de asemenea pentru toţi susţinătorii, binefăcătorii, prietenii şi simpatizanţii acestei iniţiative.
Asociaţia „Familia şi Viaţa“
Două minute pentru viaţă
- rugăciuni de recitat zilnic -
1. Bucură-te, Regină, Maica milei,
viaţa, dulceaţa şi nădejdea noastră,bucură-te! Către tine strigăm surghiuniţiifii ai Evei; către tine suspinăm, gemând şi plângând în această vale de lacrimi.
Aşadar, Mijlocitoarea noastră întoarcespre noi, ochii tăi cei milostivi şi, după
surghiunul acesta, arată-ne nouă pe Isus, binecuvântat rod al Trupului Tău.
O Milostivă, o blândă, o dulce, FecioarăMaria!
2. O, Marie, Auroră a lumii noi, Mamă
a celor vii, îţi încredinţăm cauza vieţii:
priveşte, Mamă, la numărul nesfârşit de
copii ce sunt împiedicaţi să se nască, de
sărmani cărora li se amărăşte viaţa, de
victime omeneşti ale violenţei inumane,
de bătrâni şi bolnavi ucişi de indiferenţă
sau de o pretinsă milă. Fă ca toţi aceia
care cred în Fiul tău să ştie să
vestească deschis şi cu iubire oamenilor
din vremurilor noastre Evanghelia vieţii.
Dobândeşte-le harul de a o primi ca pe
un dar pururea nou, bucuria de a o
celebra cu recunoştinţă în toată
existenţa lor şi curajul de a-i da mărturie
cu stăruinţă activă, pentru a construi,
împreună cu toţi oamenii de bunăvoinţă,
civilizaţia adevărului şi a iubirii, spre
lauda şi mărirea lui Dumnezeu,
Creatorul şi iubitorul vieţii.
3. Îngeri ai lui Dumnezeu care sunteţi
păzitorii lor, luminaţi-i astăzi, păziţi-i,
povăţuiţi-i şi ocârmuiţi-i pe ei care sunt
încredinţaţi vouă prin mila lui
Dumnezeu. Amin.
4. Odihna cea veşnică dă-le-o lor
Doamne şi lumina cea fără de sfârşit să
le strălucească lor. Să se odihnească în
pace. Amin. Marie, Regina vieţii, roagă-te pentru noi!
