2005 – Anul Euharistiei –„Fă numai binele, evită răul, aşteaptă-L pregătit pe Domnul!”

 2- 3 - 4 septembrie 2005 

A 7-a prima vineri, prima sâmbătă şi prima duminică pe muntele Sfintei Treimi în Nuşfalău.

În septembrie cerem ajutorul Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gabriel, Rafael şi a tuturor îngerilor pentru cei posedaţi şi cei legaţi, ca să se elibereze din robia celui Rău.

Rugăciunea noastră scurtă să fie: Sfântă Fecioară, care ai zdrobit pe Satana, roagă-te pentru noi!

Motto-ul lunii:„Să ne comportăm cu alţii aşa cum am dori să se comporte ei cu noi!!!”

 I. Nuşfalău: retrospectivă – examen de conştiinţă

Înainte de rugăciune obişnuieşti să te căieşti pentru păcatele tale? Te hrăneşti regulat cu Sfânta Ostie albă ca zăpada? O iubeşti pe Sfânta Fecioară aşa cum a iubit-o Isus? Crezi că în ciuda tuturor relelor doar buni merită să fim? Pui în Sfântul Sânge al lui Isus şi în Sfintele Lacrimi ale Fecioarei Maria gândurile, păcatele, temerile,… tale în rugăciune li-liberă? Eşti atent în rugăciune ce vrea să-ţi spună Isus? Primele duminici le oferi Tatălui ceresc? Urmezi conducerea interioară a Spiritului Sfânt? Viaţa ta se îndreaptă spre schimbare datorită rugăciunii cu inima?

II. Nuşfalău - prezent.

·         Învăţătură în prima vineri din septembrie 2005:   

Ce trebuie să ştim despre puterea lui Dumnezeu? Dumnezeu este Atotputernic. Nu există alt Dumnezeu în afara Sfintei Treimi. Nu se întâmplă nimic în această lume fără ştirea, voia, permisiunea lui Dumnezeu. Cei care-L iubesc pe Dumnezeu, cei care cer puterea Lui, o acceptă şi o folosesc, îl înving pe cel Rău.

Ce trebuie să ştim despre puterea celui Rău? O parte a îngerilor, care nu au vrut să-I slujească lui Dumnezeu, au fost aruncaţi din Cer. Dumnezeu le-a lăsat puterea pe care o aveau şi pe care ei o folosesc numai pentru rele. Ei, care ne invidiază, mint, vor să ne ducă la osândă (cu acordul nostru), pot fi învinşi NUMAI cu puterea absolută a lui DUMNEZEU!!! Copiii lui Dumnezeu nu se tem de cel Rău ştiind că El este doar creatură. Spiritele Malefice sunt duşmanii: lui Cristos, ai creştinilor şi ai întregii lumi create. Prin unitate şi iubire ei pot fi învinşi.

Ce înseamnă suflete legate? Cel Rău poate lega omul prin consimţământul acestuia la păcat. El ne leagă tot mai mult  dacă ne ataşăm în mod dezordonat sau păcătos de cineva sau de ceva. Astfel omul îşi pierde libertatea şi devine robul celui Rău.

Ce înseamnă suflet posedat? Dacă nu vrem să ne eliberăm de multele noastre păcate prin pocăinţă, prin acestea cedăm teren celui Rău! Cel posedat nu se mai conduce pe sine, ci este condus de puterea Negativă, care face cu el ce vrea.

Care este cauza principală a legării şi posesiunii? Păcatul!!! Prin fiecare păcat dăm putere în mâna celui Rău, prin care ne supune, ne ruşinează, ne desparte de Dumnezeu, ne întoarce împotriva oamenilor şi a noastră şi în final – dacă nu ne eliberăm de el – ne duce în osânda veşnică!

Care sunt instrumentele prin care ne putem elibera de cel Rău?

Duc în direcţie greşită: prezicerea, spiritismul, bioenergia, yoga, reiki, superstiţiile,…

Sunt instrumente bune: rugăciunea de eliberare, postul, apa sfinţită. Sunt importante alături de acestea: o spovadă bună (iertarea păcatelor), evitarea ocaziilor de păcat, împărtăşirea regulată, citirea Sfintei Scripturi, oferirea Sfântului Sânge al lui Isus şi a Sfintelor Lacrimi ale Fecioarei Maria, conectarea la o comunitate pozitivă, oferirea mai multor Liturghii de Eliberare, rugăciunea cu inima,…

La nevoie să cerem: în primul rând rugăciunea comunităţii noastre de ispăşire, după aceea rugăciunea preotului sau a Episcopului! Să fim radicali la atacurile celui Rău, spunând: „Eu prefer moartea decât păcatul!!!” Numai aşa putem să-l învingem pe cel Rău!!!

·         Învăţătură în prima sâmbătă din septembrie 2005:

De ce sunt catastrofe naturale?

Vedem cu ochii noştri în lume catastrofele naturale. A venit timpul când experimentăm alături de Îndurarea lui Dumnezeu şi Dreptatea Lui. Realitatea este că în spatele pedepsei (atenţionării) lui Dumnezeu se află mulţimea păcatelor noastre.

Ce să facem? Domnul ne roagă să ne pară rău de păcatele noastre şi să le părăsim. Să ne rugăm pentru victimele catastrofelor! Să ne cerem iertare în locul lor de la Dumnezeu pentru păcatele comise de ei. Când auzim de catastrofe  să nu-L judecăm pe Dumnezeu, ci să ne căim şi în rugăciunea inimii să punem totul în Inima Îndurătoare a Domnului.

Fiii lumii atenţionează că vor fi noi catastrofe spunând că nu există scăpare, ieşire, Pământul şi întreaga omenire se sfârşesc. Realitatea este că trăim ultimele timpuri, dar nu sfârşitul lumii. Noi nu ne apropiem de un sfârşit tragic, ci de începutul unei ere minunate. De aceea întreaga omenire trebuie să se purifice şi nimeni în lume nu poate evita asta.

Trebuie să ştim: Dumnezeu iartă întotdeauna, dacă Îi cerem iertare! Omul iartă rar, dar natura, dacă abuzăm de ea, nu iartă NICIODATĂ. Dumnezeu a ascuns în ea Dreptatea Sa. Dacă o apreciem, va fi spre folosul nostru, dacă abuzăm va fi spre dauna întregii omeniri. Momentan omenirea experimentează intervenţia extraordinară a lui Dumnezeu. Sarcina comunităţilor de ispăşire este să atenueze furia justă a Tatălui ceresc din cauza păcatelor strigătoare la cer.

Trebuie să ştim că şi binele şi răul se întrupează în exterior. Toţi cei care adună păcat după păcat sunt răufăcătorii lumii, pentru că aduc pe Pământ pedeapsa lui Dumnezeu. Toţi cei care îşi leapădă păcatele făcând pocăinţă sunt cei mai mari binefăcători ai lumii, pentru că aduc pe Pământ binecuvântarea lui Dumnezeu. Noi trebuie să aparţinem de ei!!!

Cum să ajutăm omenirea şi Pământul? Formând comunităţi de ispăşire! Rugăciunea este cea mai mare putere, pe care trebuie să o luăm mai în serios decât orice altceva! Întâlnirea noastră, iubirea noastră, viaţa deplin oferită, să credem că vor avea rezultate. Rugăciunea ultimelor timpuri atrage atenţia asupra esenţialului: să ne căim prin Lacrimile Sfinte ale Fecioarei Maria şi să cerem iertare prin Sfântul Sânge al lui Isus. Să ne mărturisim credinţa! Să ne decidem pentru bine! Rugăciunile şi jertfele noastre ajung şi la cei cu situaţia cea mai rea.

·      

   Învăţătură în prima duminică din septembrie 2005:

Cum să-l bucurăm pe Tatăl Ceresc?

Prin ştergerea lacrimilor lui Isus şi ale Mariei, dacă într-adevăr vrem ceea ce vor Ei!

Dacă ispăşim cu iubire. În ultimele timpuri cea mai mare şi cea mai importantă sarcină este salvarea sufletelor noastre şi ale altora. Toate celelalte trebuie să urmeze doar după aceasta.

Dacă ne însuşim lacrimile pline de pocăinţă ale apostolului Petru. Dacă împreună cu el ne răscumpărăm păcatele , mărturisind şi trăind versetul: „Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc”.

Dacă vom fi oamenii unităţii şi ai iubirii, aşa cum era fratele Roger. Uciderea lui ne învaţă că nu trebuie să fim atenţi la toate vocile- aşa cum a făcut ucigaşa- ci doar la vocea Spiritului Sfânt. Să avem grijă pentru că Cel Rău poate să se folosească de oricine care nu învaţă să i se opună în Numele lui Isus.

Dacă în suflet trăim (simţim) suferinţele lui Isus şi ale Mariei pentru păcatele lumii şi renaşterea sufletelor!

Dacă trăim rugăciunea ultimelor timpuri! Pe icoană, se poate vedea un potir, crucea, soarele strălucitor, curcubeul, Sfântul Sânge al lui Isus, Sfintele Lacrimi ale Mariei, Ochiul Tatălui Ceresc. Pe spatele icoanei se găseşte rugăciunea ultimelor timpuri, rugăciune în care oferim Sfântul Sânge al lui Isus şi Sfintele Lacrimi ale Mariei. Învăţătura acestei icoane – dacă vom bea potirul, hrănindu-ne cu regularitate cu Sfânta Euharistie; dacă vom face pocăinţă prin Sfintele Lacrimi ale Mariei (ultimele ei arme); dacă obţinem prin Sfântul Sânge al lui Isus iertarea păcatelor, atunci ne transformăm, vom străluci precum Soarele; va coborâ pe Pământ Raiul îmbrăcat în toate culorile curcubeului şi cu astfel de spiritualitate îl bucurăm pe Tatăl Ceresc!

Dacă aşteptăm pregătiţi marea atenţionare interioară, care pentru fiecare va avea loc în curând. Fiecare îşi va vedea filmul vieţii, ca pe o judecată interioară în faţa lui Dumnezeu. Va rămâne valoare durabilă numai ceea ce am făcut cu iubire necondiţionată, spre gloria lui Dumnezeu.

Dacă ne purtăm cu alţii aşa cum ne-am dori să se poarte alţii cu noi! Binele sau răul făcut mai devreme sau mai târziu va cădea din nou pe capetele noastre. Să facem cât mai mult bine, ca acesta să se întoarcă asupra noastră.

Dacă acceptăm să depunem mărturie! Nu este creştin adevărat acela care se teme să sufere sau chiar să moară, dacă este necesar, pentru Cristos, pentru convingerile sale. Pentru ce trebuie să vorbim? Datorită mărturiei oamenii se convertesc, iartă, părăsesc păcatul, găsesc fericirea adevărată şi o dau şi altora. Chiar dacă vom salva numai un suflet prin mărturia noastră, viaţa noastră a avut sens.

·         Mărturie în anul Euharistiei:

„Mă numesc Paul F., am 37 de ani şi sunt inginer.Domnul m-a binecuvântat cu o familie minunată, atât fizică cât şi spirituală. În iulie 2001 am fost  la Şimian pentru prima dată la prima sâmbătă.  Atunci eram încă semi-ateu. Părinţii mei , odihnească-i Domnul în pace, m-au botezat, dar nu am primit nici un fel de educaţie religioasă. Ştiam doar rugăciunea Tatăl Nostru. Pe soţia mea o numeam "habotnică" pentru că mergea la biserică. La Şimian, Sfânta Fecioară m-a atins în adâncul inimii.Mi-a pătruns puternic în inimă una din propoziţiile rostite de părintele spiritual: ,"E posibil să  transformăm durerea în bucurie". După a doua primă sâmbătă, am rugat-o pe soţia mea să mă înveţe rugăciunea Bucură-te Marie. Acesta a fost începutul convertirii mele, care a fost un proces de transformare lent şi lin. Au trecut câteva luni până la evenimentul cel mai important din viaţa mea - Prima Împărtăşanie. La 20 Dec. 2001, am făcut prima spovadă din viaţă. Nu era nimic festiv pe exterior, doar biserica mică şi rece, care pentru mine era asemănătoare cu grota din Betleem. Cu câte o lumânare aprinsă în mână, aşteptam, împreună cu soţia, prima întâlnire cu Isus în Sfânta Euhariste. La ce mă gândeam atunci? Isus s-a născut, a trăit 33 de ani după care a murit din iubire, jertfindu-se pentru noi pe cruce. Eu am trăit 33 de ani fără Dumnezeu, fără credinţă, fără religie. Intâlnirea cu Isus Euharisticul mi-a schimbat viaţa. Eu, care pe vremuri mergeam la biserică o dată pe an, de Paşti, după prima împărtăşanie nu am lipsit niciodată de la Sf. Liturghie de duminică. Am învăţat că singurul ajutor si sprijin adevărat, necondiţionat şi permanent vine numai de la Dumnezeul Iubirii. Am învăţat şi că  trebuie să-mi respect trupul ca pe Templul Spiritului Sfânt. Eu care fumam mai mult de un pachet pe zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am lăsat de fumat. Cel mai important lucru, de care mă bucur cu întreaga mea familie este că mergem înainte pe calea cea îngustă, în unitate şi iubire.

Eu cred că ceea ce iau –de acum nu numai duminica sau la sărbători- sub forma speciilor Pâinii şi Vinului sunt Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al lui Isus. Cer la fiecare Sfântă Liturghie: "Dă Doamne ca trupul meu să se transforme în Sfânt Trupul Tău şi sângele meu în Sfânt Sângele Tău". La fiecare Sfântă Împărtăşanie este dorinţă de transformare în mine, să devin una cu Isus. Pentru mine Isus în Euharistie a devenit "pâinea cea de toate zilele", hrana spirituală şi viaţa mea.

Motto-ul meu: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, Slavă Ţie pentru toate!"

III. Nuşfalău– privire în viitor.

În octombrie: oferim rozarul celor Cinci Răni Sfinte pentru beatificarea Papei Ioan Paul al II lea. Rugăm împreună pe Tatăl ceresc să păzească întreaga lume de catastrofele naturale şi de epidemiile aducătoare de moarte.

Tema de casă din Septembrie:

„SFINŢILOR ARHANGHELI, AJUTAŢI-NE SĂ VORBIM CU CURAJ DESPRE TOT CE AM VĂZUT ŞI AUZIT PE MUNTELE SFINTEI TREIMI!”

Sfântul Francisc de Assisi

Dragi credincioşi,

Astăzi voi vorbi despre Sfântul Francisc de Assisi

care se sărbătoreşte în 4 octombrie.

Acest sfânt a influenţat viaţa spirituală a Evului Mediu şi a rămas în continuare un exemplu deosebit pentru întreaga Biserică.

Francisc s-a născut la Assisi, în anul 1182, într-o familie bogată. Tatăl său era comerciant înstărit, iar mama sa era născută în Franţa, lângă Marsilia. 

 Era o fire veselă şi dorea să ajungă un mare cavaler. Pe atunci erau războaie între provincii, cum am zice astăzi între oraşe, lupte fără rost. Într-un astfel de război, între Assisi şi Perugia, Francisc a căzut prizonier şi a stat în închisoare doi ani. Aici el a avut timp să mediteze la problemele de credinţă şi să se apropie de Dumnezeu; foarte probabil, a făcut un vot că, dacă va ieşi din închisoare, se va dărui lui Dumnezeu.

Eliberat din închisoare, Francisc a început să ajute săracii. Lua din prăvălia tatălui său stofe şi le dădea celor săraci.

Tatăl a început să se îngrijoreze de purtarea fiului său. În acest timp, Francisc s-a dus la biserica "Sfântul Damian" şi s-a împrietenit cu preotul de acolo care era sărac. Francisc a voit să-i dea bani, dar acesta nu a voit să primească. În această biserică, Francisc s-a rugat mult în faţa unui crucifix. Isus de pe cruce i-a vorbit lui Francisc: "Mergi şi repară biserica Mea!". Francisc s-a uitat la biserică, dar a văzut că nu era deteriorată. A început a merge la alte biserici pentru a le repara.

Tatăl său era foarte supărat că Francisc lua bani şi materiale din prăvălie. Într-o zi, s-a dus şi s-a plâns episcopului de purtarea fiului său. Episcopul l-a chemat pe Francisc de faţă cu tatăl său, pentru a se explica. Francisc a dat banii înapoi tatălui său, s-a dezbrăcat de haine, le-a aşezat la picioarele tatălui său, zicând: 

"De acum aşa mă voi ruga Tatăl nostru care eşti în ceruri...". 

Episcopul i-a dat o tunică cu care s-a îmbrăcat şi, din acel moment, Francisc nu mai avea pe nimeni, decât pe Isus singur. Francisc trăia din cerşit. A luat un sac, l-a găurit pentru a-şi scoate capul şi mâinile şi s-a încins cu o funie. Mergea prin biserici, făcea curăţenie, vorbea lumii despre iubirea lui Dumnezeu şi dormea la biserica Sfântul Damian. Unii oameni l-au crezut nebun, dar au fost şi persoane care l-au urmat. Ei trăiau din cerşit, dar aceasta nu însemna că nu lucrau. Dacă vedeau o femeie săracă, cu mulţi copii, o ajutau, la fel un sărac ce nu-şi putea face munca în gospodărie, iar seara mergeau la cerşit. Erau unii oameni care-şi băteau joc de ei, le aruncau oase, îi scuipau, dar ei suportau cu răbdare, pentru Isus Cristos.

Pentru Francisc, sărăcia a fost doamna şi sora lui. Toată viaţa a practicat sărăcia, îndemnând pe fraţii din jurul său să nu caute bunuri materiale, ci numai pe Isus. Într-o zi, mergând cu un frate călugăr, au găsit pe drum o pungă cu bani. Însoţitorul a luat punga, dar când a deschis-o a ieşit un şarpe. Francisc i-a spus: "Să ştii că pentru un călugăr averea este un şarpe veninos". Episcopul din Assisi l-a întrebat pe Francisc cum poate trăi fără bani. El i-a răspuns: "Dacă am avea bani, aceştia trebuie păziţi, trebuie să ne ocupăm de ei; de la bani vin toate necazurile din lume".

Francisc avea un suflet cosmic, adică iubea întreaga creaţie şi corpurile cereşti. La soare îi zicea "fratele soare", la lună - "sora lună", la moarte - "sora moarte", dar propriului trup îi spunea "fratele măgar". Papa Benedict XV îl numeşte pe Sfântul Francisc "cel mai apropiat suflet de Cristos, cel mai asemănător cu Mântuitorul nostru". Francisc nu a scris nimic, el spunea şi făcea, practicând o sărăcie totală. Când avea ispite de necurăţie, se biciuia până la sânge. Odată, în astfel de clipe, au venit diavolii şi au zis că-l vor bate ei. Francisc le spuse: "Eu voi suporta toate bătăile voastre, fiindcă nu mă bateţi pe mine, ci pe măgarul meu, care este cel mai mare duşman al meu".

S-a dus la Roma să ceară Papei Inocenţiu III aprobarea pentru un ordin călugăresc cu sărăcie totală, dar Papa era neîncrezător şi i-a spus să vină altă dată. Noaptea, într-o viziune, a văzut un sărac ce susţinea cu umărul biserica "Sfântul Ioan" din Lateran, care era gata să se prăbuşească. Când Francisc s-a dus din nou la Roma pentru aprobarea ordinului, Papa şi-a zis: "Cum să fac din aceşti zdrenţuroşi un ordin religios?". Dar, în clipa următoare, i s-a părut că recunoaşte pe săracul din viziunea sa, cel care susţinea cu umărul biserica. Papa a dat aprobarea pentru Ordinul Franciscan.

Francisc se considera un mare păcătos; din acest motiv, cu gândul că nu este vrednic, a refuzat să devină preot. A rămas toată viaţa diacon. Francisc a trăit pe timpul cruciadelor, adică luptele creştinilor împotriva musulmanilor care au ocupat Locurile Sfinte. Armatele creştine plecau din cele două porturi maritime, Veneţia şi Genova, dar până la destinaţie mulţi se îmbolnăveau, aşa că toate aceste lupte nu au dat rezultate, căci musulmanii au reocupat teritoriile destul de repede.

În acest timp, Francisc, plin de zel misionar, a voit să meargă şi el în Egipt, pentru a-l întâlni pe sultanul Melek-El-Kamel, a-i vorbi despre creştinism şi a-l converti. Sultanul l-a primit cu milă pe acest zdrenţăros, dar i-a spus că dacă ar accepta creştinismul, ar fi omorât imediat şi el şi călugărul. Sultanul i-a dat 20 de galbeni şi l-a trimis la armatele creştine, însoţit de o gardă de soldaţi egipteni. Francisc a ajutat şi la convertiri printre femei. Aşa a fost Clara Scifi, o tânără de viţă nobilă, care a întemeiat, împreună cu Francisc, un ordin de călugăriţe, numit al Clariselor.

Acestea au respectat la fel sărăcia.

Clara a fost mare sfântă, dar corpul ei se află neputrezit într-un sicriu de cristal în Biserica din Assisi.

Francisc era prieten şi cu păsările şi animalele. Se spune că un greier făcea mult zgomot când Francisc se ruga. Odată, a chemat greierul să stea pe degetul său şi i-a spus:

"Acum tu să taci până eu mă rog, după aceea poţi să cânţi din nou".

Este cunoscută întâmplarea cu lupul din Gubio, care făcea multă pagubă oamenilor, căci ataca turmele de oi. Francisc, auzind de necazul sătenilor, l-a chemat pe lup; acesta a venit liniştit, iar Francisc l-a certat cu blândeţe; apoi l-a chemat în oraş, unde a rămas până la moarte, căci locuitorii îi dădeau zilnic de mâncare şi lupul a devenit prietenul copiilor.

Cu doi ani înainte de moarte, Francisc a primit stigmatele Mântuitorului, apoi treptat şi-a pierdut şi vederea. A avut dureri foarte mari şi a suportat o operaţie care s-a făcut printr-o tăietură de la ochi la ureche. Fiind întrebat de fraţii săi călugări unde ar dori să fie înmormântat, el a spus că vrea să fie dus pe Colina Iadului, 

unde erau înmormântaţi cei osândiţi la moarte şi sinucigaşii.

Când Francisc a simţit că se apropie moartea, a rugat să i se recite imnul "Fratelui soare", la care a adăugat strofa finală închinată "surorii moartea". Această poezie, imn de preamărire lui Dumnezeu adus de toate creaturile, a deschis drumul limbii italiene în literatură.

Colina Iadului s-a transformat în Colina Paradisului, căci aici s-a ridicat marea bazilică a Sfântului Francisc, pe locul unde a fost înmormântat. Francisc a fost numit apostol serafic al iubirii, a practicat în mod eroic toate virtuţile, dar mai cu seamă iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, fiind frate cu toate creaturile. El a înţeles bine cuvintele Mântuitorului:

"Ce va folosi omului de va câştiga lumea întreagă, dar sufletul său îl va pierde, sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său!".

Amin! 

sursa :http://www.greco-catolic.ro/predici.asp?autor=ploscaru&id=72

Sfîntul Francisc d'Assisi nu şi-a propus să devină un sfînt, dar şi-a stabilit ca ideal în viaţă să respecte strict Învăţăturile lui Iisus.

El este un sfînt al sărăciei, al umilinţei, al iubirii.

Viaţa lui Francisc d'Assisi este plină de miracole, de parcă Dumnezeu coborîse pe pămînt. L-a ghidat clipă de clipă, iar la sfîrşit i-a dăruit cea mai înaltă bucurie la care poate visa un om.

În marea sa puritate, Francisc a ascultat întotdeauna de semnele pe care i le trimitea Dumnezeu în momentele de cumpănă, abandonîndu-se total Voinţei divine.

Odată, plimbîndu-se cufundat în sine şi dialogînd cu vocea interioară, nu auzi clopoţeii care desemnau leproşii. Conform legii, aceştia nu aveau voie să se apropie prea mult de un om sănătos. Supus vocii interioare, Francisc se auzi spunînd leprosului: Vrei să te descoperi? Rostise cu blîndă hotărîre dorinţa, ca un medic care-i cere pacientului să-i arate rana. Surprins, omul zise: Ştii că e oprit să vorbesc cu tine!

Cu o putere ce nu ştia de unde venea, Francisc a întins mîinile, simţind mirosul de boală, de stătut, de putreziciune şi nespălare. Încet, dezveli faţa necunoscutului. Ceea ce văzu depăşea cu mult închipuirea lui. Îşi înghiţi ţipătul de oroare în ultima clipă. Sînt frumos?, glumi dureros fiinţa nenorocită dinaintea lui. Într-un elan de milostivire, Francisc întinse braţele şi apropie obrazul frumos şi tînăr de faţa aceea cumplit de hidoasă şi o sărută. În momentul următor îl copleşi un miros de trandafiri şi o pace nesfîrşită îi urcă în mărul lui Adam. Sînt fratele tău, nu te teme, i-a spus necunoscutului. Atunci, ochii bolnavului luciră adînc într-o căldură insuportabilă.

Francisc se desprinse parcă de pămînt, plutind. Totul în jur se înlănţui într-un vîrtej luminos, care luă forma unei spirale ce urca spre cer, ca o jertfă primită de Înalt. Îşi învinsese sila, se învinsese pe sine.

Brusc, s-a trezit singur. Unde a dispărut omul, ca topit, ca o nălucă? Francisc începea să se obişnuiască să trăiască într-o lume a miracolelor, o lume în care Cerul cobora pe Pămînt pentru el, pentru a-l învăţa ce este iubirea pentru tot ce există.

Intelegea graiul animalelor si pasarilor

Marea lui umilinţă şi puritate l-au făcut să înţeleagă şi graiul animalelor, cărora le predica la fel ca şi oamenilor.

Odată, a fost surprins vorbind unei mulţimi imense de păsări, de toate soiurile. Păsărelelor, le spunea el ca unor copii, voi sînteţi îndatorate Domnului nostru Creator şi oriunde trebuie să îi aduceţi laudă, pentru că v-a dat libertatea de a zbura în orice loc. Şi voi nu trebuie să ştiţi să toarceţi sau să coaseţi. El vă dă totul de-a gata. De aceea, surioarele mele, păziţi-vă de păcatul nerecunoştinţei şi întotdeauna străduiţi-vă să-l iubiţi pe Dumnezeu. Păsărelele l-au ascultat în linişte, cu ochişorii ţintă la el, iar acum, la sfîrşit, şi-au plecat cu umilinţă capetele pînă la pămînt şi prin gesturi şi triluri dovediră că omul sfînt le-a bucurat peste măsură. Formară apoi din trupurile lor în zbor o cruce pe cer, dupa care s-au răspîndit spre toate cele patru puncte cardinale, aşa cum se vor răspîndi sărăcuţii, gîndea Francisc.

Dar nu doar blîndele păsărele ascultau vrăjite cuvîntul Sfîntului Francisc. Un lup care terorizase un ţinut întreg, omorînd chiar şi oameni, fu îmblînzit imediat cînd Francisc îi vorbi: Vino aici, frate lup. Eu ştiu că eşti flămînd şi de aceea ai devenit rău, dar nu e drept să-i faci atîtea necazuri omului creat dupa chipul şi asemănarea Stăpînului nostru, Creatorul. Lupul stătea smerit la picioarele omului sfînt. Promite-mi că nu vei mai ucide şi ne vom îngriji de tine, să nu duci lipsă de nimic... Lupul făcu semn că a înţeles şi s-a ţinut de cuvînt. A devenit răsfăţatul tuturor şi a murit de bătrîneţe. Oamenii au plîns după el ca după un prieten.

Fratele Foc
În timpul celei de-a patra cruciade, Francisc, pentru a împiedica vărsările de sînge, s-a dus să vorbească cu sultanul. S-a lăsat prins de inamic şi ajunse, bătut, în faţa sultanului.

Pentru a-i verifica puterea credinţei în Dumnezeul lui, Sultanul l-a pus să treacă printr-un foc mare de lemne.

Fără frică, Francisc se apropie, rugîndu-se în gînd: Frate focule, să nu-mi faci nici un rău, doar ştii că am fost întotdeauna fierbinte pentru Christos şi, deci, îţi aparţin! Lasă-mă să trec printre valurile tale!

Păşeşte apoi, fără să se ardă, face de trei ori în lungime drumul de la un capăt la altul.

Ingerul

Datorită purităţii sale sufleteşti şi a iubirii intense faţă de Dumnezeu, la un anumit moment, Sfântul a fost binecuvântat de un înger care a apărut alături de el ţinând în mână o vioară şi un arcuş. Îngerul i-a spus atunci Sfântului Francisc că va cânta pentru el la fel cum cântă îngerii în faţa Tronului de lumină pură al lui Dumnezeu.

Apoi îngerul a trecut arcuşul peste o coardă a viorii, generând astfel numai un singur sunet, de o puritate şi de o complexitate extraordinare. Acest sunet unic a fost însă atât de suav şi copleşitor, încât i-a umplut întregul suflet cu bucurie. Sfântul Francisc a relatat ulterior că dacă acea sublimă armonie ar fi fost şi mai intensă, el ar fi murit chiar atunci de atâta armonie şi fericire.

 

Stigmatele

De Ziua Sfintei Cruci se afla, ca de obicei, cufundat în rugăciunile de dimineaţă, meditînd asupra patimilor Mîntuitorului.

Ruga era atît de profundă, încît s-a identificat atunci perfect cu Iisus de pe cruce şi a simţit în fiinţa lui toate suferinţele Lui.

La ieşirea din meditaţie, avea semnul suferinţei lui Iisus în trupul lui. Stigmatele, cinci la număr, erau răni în care sîngele gîlgîia. Mirosea a flori.

Le ascunse cu grijă şi foarte puţini şi-au dat seama că existau. Abia la moartea lui, nu prea îndepărtată de acest eveniment, ele au fost cunoscute de cei mulţi. 

 http://angelinspir.ro/povestiri/francisc-din-assisi-1181/1182-1226.html

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare Maria!

”Să trăiţi timpul sfânt al pelerinajului vostru pământesc în iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui!”

A 55-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură să medităm evangheliile de duminică!

  (Mc.14-15; I.20,1-9;20,19-31;Lc.24,35-48)

Motto-ul lunii: „Eu te iert pe tine, tu iartă-mă pe mine, ca Dumnezeu să ne ierte pe amândoi!”

Intenţia comună de rugăciune: ispăşim pentru cei care nu vor să ierte şi să ceară iertare!

Sarcina noastră concretă va fi: să facem o spovadă sinceră din iubire pentru Cristos Îndurător şi Înviat!!!

 Învăţătură de la Spiritul Sfânt în aprilie 2009

      

„Dragii mei! Nu este întâmplător că la Nuşfalău, pe muntele Sfintei Treimi, a fost binecuvântată capela lui Isus Îndurător tocmai atunci când în Polonia, la Cracovia era sfinţită capela de adoraţie perpetuă. Voi nu puteţi înţelege încă ce mare har este pentru voi aducerea moaştelor Sfintei Faustina pe muntele Sfintei Treimi!!! Cum în această lună sărbătorim duminica Îndurării Divine, vă atrag atenţia asupra mesajului Îndurării, pe care l-aţi primit prin Sfânta Faustina. Ceea ce a spus Isus Îndurător Sfintei Faustina cu decenii în urmă este valabil pentru toată lumea, în special pentru ispăşitori!

Ce puteţi învăţa din mesajul Îndurării Divine?

Sfânta Faustina l-a văzut pe Isus Îndurător îmbrăcat în alb. Să porţi şi tu întotdeauna haina albă a curăţiei! Isus Îndurător şi-a ridicat mâna pentru binecuvântare. Dacă şi tu înveţi să gândeşti, să vorbeşti şi să faci numai binele vei fi binecuvântare pentru întreaga omenire.

Din coasta lui Isus Îndurător s-au revărsat două raze uriaşe, una roşie şi una albă! Acestea simbolizează în primul rând sacramentele şi toate harurile lui Isus Îndurător. Sarcina voastră, a ispăşitorilor, este ca în suflet să adunaţi Sfântul Sânge al lui Cristos şi Sfintele Lacrimi ale Mariei şi să stropiţi cu ele omenirea păcătoasă ca să dobândiţi pocăinţa şi iertarea păcatelor. Isus a promis că pe muntele Sfintei Treimi, din capela Lui, se va revărsa lumină şi putere asupra omenirii întregi. În ultimele timpuri va deveni foarte clar ce trebuie să faceţi şi veţi primi putere extraordinară pentru aceasta.

Isus Îndurător i-a cerut Sfintei Faustina să picteze icoana Sa. Ea a ascultat! Dacă prin pocăinţă veţi eradica nesupunerea  din voi, veţi păşi  pe calea sfinţeniei vieţii.

La cererea lui Isus Îndurător Sfânta Faustina a scris pe icoana pictată: Isuse mă încred în Tine! Toţi acei păcătoşi şi drepţi care acceptă Iubirea iertătoare a lui Isus îl bucură.

Sfânta Faustina a auzit promisiunile lui Isus Îndurător: celor care vin la Izvorul Vieţii în duminica Îndurării (se spovedesc şi se împărtăşesc) Isus le iartă păcatele şi anulează deplin şi pedeapsa datorată după acestea. Vă rog, înainte de duminica Îndurării, faceţi novenă începând din Vinerea Mare, ca astfel să vă pregătiţi inimile pentru primirea harurilor extraordinare.

Sfânta Faustina l-a auzit pe Isus Îndurător spunându-i : ora marii Îndurări este la ora trei după-amiază. Ceea ce cereţi atunci pentru cei împietriţi, pentru muribunzi, pentru sufletele din Purgator,... Tatăl Ceresc  vă va da. Vă mulţumesc că în fiecare zi la ora trei după-amiază, pe muntele Sfintei Treimi bate micul clopot şi vă aminteşte Iubirea iertătoare a lui Isus Îndurător.

Isus Îndurător i-a spus Sfintei Faustina că El va apăra pe tot parcursul vieţii şi în mod special în ora morţii, toate sufletele care se roagă rozarul Îndurării Divine.

Dragii mei copii ispăşitori! Dacă aţi vedea măcar o dată ce suferinţă este în Iad, aţi lua mult mai în serios vocaţia voastră de ispăşire! Vă spun:  înainte ca Isus să apară ca Judecător al Dreptăţii, El va veni pe Pământ ca Rege al Îndurării. Va deschide larg poarta Îndurării. Toţi cei care nu vor să intre pe aceasta vor trebui să treacă prin poarta Dreptăţii. Înainte ca ziua Dreptăţii să sosească, omenirii i se va da un semn pe cer: toate luminile se vor stinge şi un mare întuneric va cuprinde Pământul. Atunci pe cer va apărea semnul Crucii şi din rănile mâinilor şi picioarelor lui Isus Îndurător se vor revărsa raze de lumină, care vor lumina întreg Pământul pentru un timp. Aceasta se va întâmpla cu puţin înainte de Marele Avertisment. Vreau ca Iubirea Îndurătoare a lui Isus să se reverse prin inimile voastre iertătoare asupra omenirii păcătoase. Vreau ca judecarea voastră legată de sufletele păcătoase să amuţească, pentru că Îndurarea lui Dumnezeu faţă de ele este extraordinară! Nu uitaţi că Isus Îndurător a promis că pe cei care răspândesc cinstirea Îndurării Sale îi va proteja în toată viaţa lor,

iar în ora morţii le va fi Mântuitor Îndurător.

 Vă binecuvântez cu spiritualitatea încrederii nemărginite în Îndurarea Noastră!!!”

(Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul  pr.Ioan Cs. şi a Évei B. M.)

Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la: www.muntelesfinteitreimi.ro

e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,  inf. 0040-260-670508, 0040-768-712723

 Tema de casă pentru luna aprilie:

„ISUSE CU INIMA ÎNDURĂTOARE FĂ INIMA MEA ASEMENEA CU INIMA TA!!! ”

 Privire în viitor – luna mai 2009:

Intenţia comună de rugăciune va fi: ispăşim în cinstea Sfintei Fecioare de la Fatima!

Sarcina noastră concretă va fi: din iubire faţă de Sfânta Fecioară ne vom ruga rozarul în fiecare zi.

Urarea noastră: vă dorim tuturor sărbători Pascale pline de iubire îndurătoare!

 Viaţa şi misiunea Sfintei Faustina

Numele polonez al sorei Faustina este Maria Faustina Helena Kowalska. Prin botez a primit numele de Helena, iar în congregaţia Maica Îndurării, cu ocazia îmbrăcării hainei călugăreşti, a primit numele Maria Faustina.

Sora Sfânta Faustina este apostolul Îndurării Divine cunoscută deja în întreaga lume şi unul din cei mai importanţi mistici ai Bisericii. S-a născut la Glogowiec (Polonia) pe 25 august 1905 fiind al treilea copil al unei familii de ţărani săraci care aveau zece copii. Din copilărie a fost caracterizată de un spirit religios puternic, de iubirea rugăciunii, hărnicie, ascultare şi sensibilitate faţă de mizeria omenească.

Vocea vocaţiei a apărut în sufletul ei la vârsta de şapte ani (cu doi ani înainte de prima împărtăşanie), dar părinţii nu au lăsat-o să se călugărească. A încercat să inhibe în sine vocea chemătoare a lui Dumnezeu, motiv pentru care Isus suferind a mustrat-o. Pe 1 august 1925 a trecut pragul congregaţiei Surorilor Maicii Domnului a Milostivirii în Varşovia. Scria în jurnalul ei: „Mi se părea că intrasem în paradis. Din inima mea se revărsau numai rugăciuni de mulţumire!”

În congregaţie a simţit o ispită puternică să treacă într-o altă congregaţie unde ar fi putut să se roage mai mult. Atunci Isus i-a apărut acoperit de răni şi i-a spus: „Tu îmi provoci durere dacă pleci din această congregaţie. Înţelege că aici te-am chemat şi nu în altă parte! Aici am pregătit multe haruri pentru tine.” Perioada de noviciat a petrecut-o la Cracovia, acolo a depus primul vot de călugărie şi după cinci ani voturile definitive de curăţie, sărăcie şi ascultare. A lucrat în mai multe case ale congregaţiei ca bucătar, grădinar şi portar. Din exterior nimic nu trăda viaţa ei mistică extraordinar de bogată. Şi-a îndeplinit cu fervoare datoriile zilnice, a respectat cu fidelitate regulile congregaţiei, era tăcută, dar senină, plină de bunăvoinţă şi iubire sinceră pentru semeni. Toată viaţa a încercat să colaboreze cu Isus Îndurător pentru salvarea sufletelor. Scria în jurnal: „Isuse, tu ştii că încă din fragedă tinereţe am vrut să devin o mare sfântă. Ştiu că sfinţenia şi perfecţiunea mea se bazează pe unirea strânsă a voinţei mele cu Voia lui Dumnezeu.”

Jurnalul dezvăluie profunzimea vieţii ei spirituale: eforturile, luptele, suferinţele umilitoare, durerile trupeşti,... pe care le-a acceptat pentru salvarea sufletelor păcătoase. Profunzimea cuvintelor şi gândurilor călugăriţei simple, care a absolvit doar două clase şi jumătate, dau nu numai o trăire deosebită a lecturii, ci mesajul Îndurării Divine regăsit în ele poate da un nou elan vieţii noastre creştine.

 Datorită vieţii ei oferite în totalitate Dumnezeu a recompensat-o cu haruri bogate: darul meditaţiei, cunoaşterea profundă a misterului Îndurării Divine, viziuni, revelaţii, stigmate ascunse, darul profeţiei, darul citirii în sufletele oamenilor şi cu darul rar al logodnei mistice.

A murit, fiind considerată sfântă, în 5 octombrie 1938 la vârsta de 33 de ani, mistuită deplin trupeşte, dar pregătită deplin sufleteşte în unirea mistică cu Dumnezeu. A petrecut 13 ani în congregaţie. Trupul ei a fost aşezat spre odihna veşnică la Cracovia, în cripta cimitirului congregaţiei şi în 1966 pe parcursul procesului de beatificare a fost mutat în capelă.

Isus a încredinţat mesajul Îndurării, care este pentru întreaga omenire, acestei călugăriţe simple, fără şcoală, dar curajoasă, care l-a iubit nemărginit pe Dumnezeu! „Astăzi te trimit pe tine cu mesajul Îndurării Mele la întreaga omenire. Nu vreau să pedepsesc omenirea rănită, ci mai degrabă vreau s-o vindec şi s-o îmbrăţişez la Inima Mea Îndurătoare.”

Karol Wojtyla, care mai târziu a devenit papa Ioan Paul al II-lea, când era arhiepiscop de Cracovia a iniţiat beatificarea sorei Faustina. În 18 aprilie 1993, a doua duminică de Paşti el a declarat-o fericită pe sora Faustina. În 17 iunie 1997 papa a făcut un pelerinaj la mormântul Fericitei Faustina. Pe 30 aprilie 2000 papa Ioan Paul al II-lea, în a doua duminică de Paşti, a declarat-o sfântă pe sora Faustina şi a decretat pentru întreaga Biserică sărbătoarea Divinei Îndurări.

În prezent, Polonia are trei mari sfinţi pe care întreaga lume îi cunoaşte: Sfântul Maximilian Kolbe – martirul iubirii, Sfânta Faustina – apostolul Îndurării Divine, şi papa Ioan Paul al II-lea – la a cărui înmormântare cei prezenţi au cerut să fie canonizat cât mai repede strigând „Santo Subito!”(să fie canonizat cât mai repede).

             Să mergem cu curaj pe urmele lor tinzând spre sfinţenia vieţii!!!                           

 (Pr. Csilik János)

sursa :http://www.muntelesfinteitreimi.ro/

Divinitatea ne vorbeste pe Muntele Sfintei Treimi

2006  Anul Sfintei Scripturi 

„Citeşte, trăieşte şi vorbeşte despre Cuvântul lui Dumnezeu”

2 – 3 – 4 iunie 2006

A 16-a prima vineri, prima sâmbătă şi prima duminică în Nuşfalău

În această lună: citim şi trăim din Sfânta Scriptură scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani.

Motto-ul lunii: „Bucuraţi-vă în Domnul, căci tristeţea voastră curând se va transforma în bucurie deplină!”

Intenţia comună de rugăciune: ne aşezăm în Preasfânta Inimă a lui Isus şi în Inima Imaculată a Fecioarei Maria pe noi înşine, problemele noastre şi astfel cerem ajutorul lor ca să luăm mai în serios vocaţia noastră de ispăşire.

Sarcina noastră concretă: cu ajutorul Spiritului Sfânt, vrem să vorbim numai de bine sau deloc despre aproapele nostru!

I. Nuşfalău: retrospectivă – examen de conştiinţă

Permiţi Domnului Isus să te salveze din vârtejul păcatelor? Vrei să fii copilul fericit al Lumii Noi? Spui DA cu statornicie Voinţei lui Dumnezeu? Ai participat cu viaţa ta exemplară la procesul pozitív care se simte în lume? Crezi că ispăşirea ta statornică anulează planul distructiv al celui Rău? Susţii material cauza Sfântă a lui Dumnezeu? Răspunzi Iubirii lui Dumnezeu iubindu-l pe aproapele tău? Crezi că toate excesele, chiar şi în muncă, sunt de la cel Rău? Ai învăţat să învingi hotărât atacurile celui Rău? Dacă Dumnezeu ţi-ar cere ţi-ai jertfi comoda locuinţă?

Ai trăit ca părinte exemplar, cerând ajutorul Sfintei Fecioare şi a Sfântului Iosif, în luna trecută?

II. Nuşfalău - prezent

·         Învăţătură de la Domnul Isus în prima vineri din iunie 2006

 Zilele trecute Domnul Isus mi-a spus următoarele: 

”Voi, în această lume, sunteţi preocupaţi în primul rând de lucrurile pământeşti. Din păcate, destul de mulţi, vă raportaţi la bunurile trecătoare de parcă aţi trăi veşnic doar pe Pământ. Sunteţi trişti şi nu vă puteţi bucura cu adevărat de aproape nimic, pentru că nu vă îndreptaţi atenţia în primul rând spre cei din Cer. Chiar dacă aici pe Pământ vă bucuraţi temporar pentru cineva sau ceva, vă temeţi că-l veţi pierde mai devreme sau mai târziu.

De aceea, Eu vă spun, îndreptaţi-vă atenţia în primul rând asupra celor veşnice şi nu asupra celor trecătoare.                                                                                                                                                      

Bucuraţi-vă că v-am Răscumpărat din robia păcatului. Bucuraţi-vă că din iubire mi-am dat viaţa ca răscumpărare pentru voi. Bucuraţi-vă că Eu vă iert păcatele dacă îmi cereţi iertare, şi mai mult, le uit. Bucuria voastră va creşte, dacă vă străduiţi să Mă cunoaşteţi şi să Mă iubiţi cât mai mult. Dacă citiţi cu regularitate Evangheliile, din ele veţi cunoaşte cum sunt Eu în realitate. Astfel bucuria voastră devine permanentă, văzând marea Mea Iubire pentru voi. Dacă Mă veţi cunoaşte şi Mă veţi iubi aşa cum sunt, nu vă va fi frică de Mine şi locul tristeţii voastre va fi luat de bucurie. Când voi reveni la voi, aduc cu mine bucuria deplină şi rămân cu voi.

Rugaţi-vă să vă aduc cât mai repede mult aşteptata Lume Nouă.

Vă binecuvântez cu spiritualitatea bucuriei!”

·        

Învăţătură de la Sfânta Fecioară în prima sâmbătă din iunie 2006

Zilele trecute Sfânta Fecioară mi-a adus la cunoştinţă următoarele:

”Mulţi pun întrebarea: ’De ce sunt în Ţara noastră în ultimul timp atât de multe încercări?’ 
Răspunsul Meu e următorul: Nu este mic acel har care este tocmai în Ţara voastră. În Ţara voastră se găsesc mai multe locuri de pelerinaj, unde Eu m-am manifestat sub o formă sau alta. Am lăsat şi mai las şi astăzi învăţături şi mesaje pentru voi şi pentru întreaga omenire. Cei care cred şi împlinesc mesajele venite din Cer se pot pregăti mai bine pentru timpurile grele care urmează. Copiii Mei care sunt atenţi la Mine şi sunt ascultători, nu se vor teme de nimic din ce va urma. V-am spus de mai multe ori şi vouă şi în alte locuri unde am apărut, că Pământul şi întreaga omenire trebuie să se purifice de păcat, ca să poată supravieţui. Dacă purificarea nu ar avea loc, Pământul ar fi distrus în întregime, datorită păcatelor omenirii. Trebuie să ştiţi că pentru voi cea mai eficientă metodă de purificare este suferinţa! Datorită celor care ispăşesc, Dumnezeu a scurtat timpul suferinţei, ca să vină cât mai repede Cerul Nou şi Pământul Nou. Vă atenţionez anticipat – ca Mamă a Speranţei – să folosiţi bine timpul scurt de har care vă mai stă la dispoziţie. Gândiţi-vă că viaţa voastră pământească se va termina mai devreme sau mai târziu. Pentru voi nimic nu trebuie să fie mai important decât să vă pregătiţi pentru viaţa de după moarte, pe care o veţi dobândi cu meritele de aici de pe Pământ. Fiţi pregătiţi, pentru că trebuie să staţi în faţa Sfântului Meu Fiu, sau la întoarcerea Lui, sau după moartea voastră. Trebuie să daţi socoteală în faţa Domnului Isus, pentru tot ce aţi făcut în viaţa voastră pentru El sau împotriva Lui. Credeţi sau nu, ceea ce v-am spus se va întâmpla curând. Acest timp este foarte aproape!!! Trebuie să ştiţi că Dumnezeu iubeşte foarte mult oamenii şi nu vrea moartea veşnică a nimănui. Tatăl Ceresc v-a creat pentru viaţa veşnică şi vă invită la aceasta. Vă rog mult nu vă irosiţi viaţa veşnică. Trebuie să decideţi cui vreţi să aparţineţi în realitate: Mie sau celui Rău! Trebuie să decideţi între viaţa şi moartea veşnică!

În prezent, o parte a omenirii îşi bate joc de Isus, cel care vrea să-i Salveze din păcat. Cereţi în fiecare zi Îndurarea lui Dumnezeu ca să nu aveţi parte de mânia Lui dreaptă. Dacă veţi rămâne şi în acest ultim şi greu timp alături de Sfântul Meu Fiu, tristeţea voastră se va transforma curând în mare bucurie!

Vă dau binecuvântarea Mea Maternă!”

·     

    Învăţătură de la Tatăl Ceresc în prima duminică din iunie 2006

Am pus din nou Tatălui Ceresc întrebarea: cu ce am putea să Te bucurăm? El mi-a spus următoarele:

„Aş dori să Mă cunoască toate creaturile Mele aşa cum sunt în realitate, ca Tatăl lor Iubitor. Să nu îşi închipuie că sunt un Dumnezeu pedepsitor, mânios, pentru că în realitate nu sunt aşa.

Eu doresc să vă ajut să vă purificaţi cât mai repede. Vă rog, nu vă temeţi de Mine! Voi să vă temeţi doar de păcate, care vă despart de Mine.  
Purificarea voastră, de care aveţi nevoie datorită păcatelor voastre, nu este posibilă fără suferinţă şi jertfă. Nici chiar pe voi nu vă pot feri de aceasta.
Doar purificaţi puteţi ajunge să vedeţi Gloria Mea dumnezeiască. Aşteptam de foarte mult timp de la creaturile Mele să consacre cel puţin o zi în cinstea Mea. Voi, Îmi dăruiţi trei zile. În ciuda împrejurărilor voastre grele, voi veniţi în Locul Sfânt ales de Mine, ca să ţineţi în cinstea Mea cele trei zile sfinte. Trebuie să ştiţi, că voi, copiii Mei care ispăşiţi, îmi sunteţi foarte dragi! Pe Fiul Meu, duşmanii l-au răstignit şi l-au înmormântat. Omenirea a rămas trei zile fără Isus. Isus a înviat în Glorie a treia zi. Atunci, tristeţea celor care erau ai Mei s-a transformat în mare bucurie. După purificarea voastră, la revărsarea Spiritului Sfânt, care se va întâmpla în curând, şi voi veţi experimenta o mare bucurie. Înainte de aceasta, şi voi trebuie beţi tot potirul suferinţei, din iubire faţă de Mine, ca să vă dovediţi fidelitatea. Astfel purificaţi, tristeţea voastră se va transforma în mare bucurie!

Vă dau binecuvântarea Mea părintească!

•   Mărturie în anul Sfintei Scripturi

Mă numesc Constantin B. Locuiesc în Oradea cu soţia mea iubită şi cu cei doi copii minunaţi ai noştri. Sunt ofiţer de marină şi lucrez la o companie grecească, pe nume Ciel.

M-am născut intr-o comună din judeţul Prahova. Am fost crescut cu frică de Dumnezeu. În familia mea se vorbea cu multă iubire despre Isus şi Sfânta Fecioară. Până la vârsta de 20 de ani am mers cu regularitate la biserică. În armată şi mai apoi la Şcoala de Ofiţeri de Marină am întrerupt toate legăturile cu Dumnezeu şi Biserica! Dumnezeu m-a binecuvântat material din belşug. Ca ofiţer de marină am avut ocazia să cunosc multe popoare şi religii. Datorită meseriei mele am lucrat împreună cu greci, ruşi, spanioli, filipinezi, turci, români,... În timpul voiajelor,  care durau câteva luni nu mă rugam. Nici când am ajuns acasă nu mergeam la biserică şi mă împărtăşeam foarte rar. Am experimentat că în lume, majoritatea oamenilor aleargă după bani. După 1990 am început să merg la biserici şi mănăstiri, căutându-l pe Dumnezeu. Din păcate nu am găsit credinţa vie. În 2003, înainte de Crăciun, soţia m-a dus în comunitatea de ispăşire, unde întâlnirea şi discuţia cu conducătorii comunităţii m-au atins profund.

După aceea am mers la Nuşfalău. La Crucea unităţii m-am convins că am găsit credinţa vie, iubirea adevărată, lucruri pe care le-am căutat atâţia ani. După aceea am început să merg cu regularitate la biserică şi la programele de ispăşire din primele sâmbete, datorită cărora mi s-a schimbat viaţa. Isus Înviat mi-a acaparat inima prin rugăciunea zilnică, prin participarea sistematică la Liturghie, prin împărtăşanie şi adoraţie. Un efect puternic asupra mea, a avut apariţia Sfintei Fecioare pe o fotografie la a 60-a primă sâmbătă de la Şimian. Prin prezenţa ei ne-a pecetluit calea. Pe calea noastră de ispăşire am reuşit să-l punem pe Dumnezeu pe primul loc, am învăţat să trăim în prezenţa lui Dumnezeu,  să aşez familia mea în Sfânta Inimă a lui Isus şi în Inima Neprihănită a Mariei. În trecut, fără Isus, eram în pragul divorţului. În prezent, cu Isus în inimă, în familia noastră este pace, bucurie şi linişte. Merită să-i dăm timp şi spaţiu lui Isus în fiecare zi. Atunci când sunt pe mare, cea mai mare durere a mea este că nu pot să mă împărtăşesc. Practicând împărtăşirea spirituală, simţeam gustul Sfintei Ostii. Pe vapor, în cabina mea, am aranjat un mic altar, unde mă rugam în fiecare zi. La pornirea vaporului, în timpul acostării, în timpul furtunilor, am simţit întotdeauna protecţia lui Isus şi a Mariei, puterea rugăciunilor comunităţii.

Datorită vieţii mele schimbate am avut parte de multe critici, atât din partea celor apropiaţi cât şi a altora, pe care le-am oferit pentru ei.

Unii din colegii mei, văzând viaţa mea schimbată, au pornit spre Dumnezeu. Îmi pare rău că nu am putut face mai mult pentru ei. Pentru mine, muntele Sfintei Treimi din Nuşfalău, este Raiul pe pământ.

Motto-ul meu:

  ”Doamne ajută-mă să mă transform în Euharistie vie!”

III. Nuşfalău– privire în viitor - luna iulie

O să-i aşezăm pe toţi cei care au comis păcate împotriva sănătăţii şi a vieţii în Presfântul Sânge iertător al lui Isus.

Sarcina noastră concretă va fi: cu ajutorul lui Dumnezeu să renunţăm definitiv la toate viciile care dăunează sănătăţii noastre. (ţigări, droguri, cafea, băuturi alcoolice, …)

Din Sfânta Scriptură vom citi şi vom trăi prima Scrisoare a Sfântului Apostol Paul către Corinteni.

(La Nuşfalău învăţăturile din cer  le primesc şi le sistematizează: pr. Csilik  János şi B. Madarász Éva)

Tema de casă din iunie:

”ISUSE, MARIA AJUTAŢI-NE, SĂ GÂNDIM, SĂ VORBIM ŞI SĂ FACEM NUMAI BINE, CA ASTFEL SĂ FIM CREŞTINI BUCUROŞI!”

sursa :http://www.muntelesfinteitreimi.ro/

D

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Spiritului Sfant si a Sfintei Fecioare !

LICITATIA

Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui  opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor.

Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și  trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Cînd a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.

O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe...El a spus:

- Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră și-a dat  viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind  pe loc...Deseori ne vorbea  de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.
Tânărul i-a înmânat  pachetul.

-Știu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou.

Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânăr. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reușit să surprindă  chipul, dar și personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin și cu ochii plini de lacrimi a mulțumit tânărului, oferindu-i și o sumă de bani pentru tablou.

-O, nu se poate așa ceva, domnule... Toată viața  nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său  și numai  după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere  colecționate.

După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă și, mai ales, să achiziționeze tablouri pentru propriile lor colecții.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația,adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul:

-Începem licitația cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

În sală s-a lăsat liniștea....Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:

-Am venit să vedem marile opere! Sări peste această piesă!...

 Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:

-Face cineva o ofertă pentru acest portret?... 100?... 200?...

Din sală, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și ale celorlalți maeștri!... Haideți să trecem, cu adevărat, la licitație!...

Netulburat, adjudecătorul a continuat:

-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...

Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colț al sălii s-a auzit o voce timidă:

-Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani mulți, grădinarul tatălui și al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.

-Există o ofertă de 10!... Cine dă mai mult?!... Dă cineva 20?!...

Sala era în fierbere.

-Dați-i-l lui pentru 10!...Să trecem la maeștri!...La maeștri!...

Nu-l voiau pe fiu. Toți doreau să  profite de ocazie și să cumpere opere mari pentru colecțiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:

-10, odată!...10, de două ori!...

Și, lovind cu ciocănelul în masă:

-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!

Din față, cineva a zbucnit:

-În sfârșit, putem trece la marea colecție!...

Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:

-Îmi pare rău, dar licitația s-a încheiat.

Rumoare în sală:

-Dar tablourile?!...Cum rămâne cu maeștrii?!...Colecția?!...

-Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitație, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitația se referă numai la potretul fiului !Cine il  ia moștenește întreaga avere, care include și toată colecția de opere de artă! Omul care-l primește pe fiul obține TOT!...

Dumnezeu Tatăl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul său ca să moară pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecătorului, si mesajul lui este:

-Fiul, Fiul, cine-l primește pe Fiul?!

Pentru că, vezi tu, acela care îl primește pe Fiul obține totul...

Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3/ 16)

Aceasta este adevărata dragoste...