“…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a
solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte,
se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte
nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu
trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar
instinctul i-o ia înainte! Ceea ce
reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem
se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne
umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum
succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor
sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre
ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se
usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este
pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot
ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va urma a
se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai
mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să
simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în
ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un
dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine
prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra
poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul
frustrării o confirmă.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu
ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.
Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile
statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în
dăruire pentru cei din jur.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a
nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.
Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a
vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.
Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe
soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice
lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci!
Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo
unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte
există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente
pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru
totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O
înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O
dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este
profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai
severi decît viciile şi incapacităţile noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a
răului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa,
simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si
gingasiei unui menuet de Mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu
numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar
orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret,
orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am
aflat si eu…”
Parintele Nicolae Steinhardt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu