Fecioara Maria a făcut cu Bernadeta Soubirous o minune mai mare decât dacă ar fi vindecat-o :
a facut-o să înţeleagă că suferinţa acceptată cu iubire şi bucurie are o
valoare infinită pentru mântuirea ei, pentru Biserică şi pentru
întreaga lume.
Testamentul Bernadetei Soubirous, scris de
altcineva (pentru că ea nu ştia să scrie) este un imn de mulţumire şi
laudă adus lui Dumnezeu pentru suferinţele vieţii ei! Vizionara de la
Lourdes a murit la vârsta de 36 de ani cu un cancer la genunchi şi cu
piciorul intrat în putrefacţie (suferea de tuberculoza osoasă).
“Pentru sărăcia în care au trăit tatăl şi mama mea… îţi
mulţumesc Dumnezeul meu ! Îti multumesc pentru copiii pe care părinţii
mei i-au adus pe lume, pentru că eram o gură în plus de hrănit, pentru
oile pe care le-am păzit, îti mulţumesc! Îti multumesc Dumnezeul meu pentru procuror, pentru comisar, pentru jandarm, pentru cuvintele dure ale părintelui. Pentru zilele în care ai venit Fecioară Marie şi pentru cele în care n-ai venit, nu voi fi în stare să-ţi mulţumesc decât în Paradis. Pentru palma primită, pentru glumele proaste făcute pe seama mea, pentru insulte, pentru cei care m-au tratat de nebună, pentru cei care m-au luat de mincinoasă, pentru cei care m-au luat de profitoare, mulţumesc!
Pentru ca n-am ştiut să scriu şi să citesc, pentru ţinerea de minte pe care n-am avut-o niciodata, pentru ignoranţa, pentru stupiditatea mea, mulţumesc! Mulţumesc, mulţumesc, căci dacă ar fi fost pe pamânt un copil mai ignorant şi mai stupid decât mine, l-ai fi ales pe acela.
Pentru mama mea care a murit de timpuriu, pentru suferinţa pe care am simţit-o când tatăl meu, vizitându-mă la mănăstire, în loc să o îmbrăţişeze pe mica Bernadeta, m-a numit sora Maria Bernarda, , mulţumesc Isuse!
Mulţumesc pentru că ai adăpat cu amărăciuni această inimă prea sensibilă pe care mi-ai dat-o. Pentru maica Iosefina (superioara) care mi-a spus că nu sunt bună de nimic, mulţumesc! Pentru sarcasmele maestrei de novice, pentru vocea ei dură, pentru nedreptăţile ei, pentru ironiile ei, pentru pâinea umilinţei, mulţumesc! Mulţumesc pentru favorul de a fi primit reproşuri, astfel încât surorile să poată spune:
«Ce norocoasă sunt că nu sunt Bernadeta!»
Mulţumesc că am fost Bernadeta, cea ameninţată cu închisoarea pentru că am văzut-o pe Sfânta Fecioara, acea Bernadeta, care a fost oaia neagră pentru toată lumea atât de neînsemnată încât cine o vedea zicea: «Asta e?»
Pentru acest trup suferind pe care mi l-ai dat, pentru această boală care mă arde, pentru carnea mea intrată în putrefacţie, pentru oasele mele găurite, pentru transpiraţia, pentru febra, pentru durerile mele surde şi ascuţite! Mulţumesc, Dumnezeul meu!
Pentru acest suflet pe care mi l-ai dat, pentru
pustiul şi uscăciunea interioară, pentru noaptea pe care mi-ai trimis-o
şi pentru luminile tale, pentru tăcerea ta, pentru tot ce mi-ai dat,
pentru tot ce nu mi-ai dat, îţi mulţumesc, Isuse!“
Sfanta Fecioara sa va binecuvanteze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu