Isus si Maria sa fie in sufletele voastre, fiicele mele in Cristos.
Multa
mangaiere mi-a adus scrisoarea voastra, sa va rasplateasca Domnul
Nostru.Daca nu v-am scris nu a fost din cauza ca nu am vrut, caci cu
adevarat va doresc marele bine, dar mi s-a parut ca prea mult s-a spus
si scris, ca sa actionam cum se cuvine; iar ceea ce lipseste , daca
lipseste ceva, nu este sa scriem sau sa vorbim , caci aceasta de obicei
prisoseste, ci sa tacem si sa faptuim.Caci , in plus , vorbitul
distrage, pe cand tacerea si fapta reculeg si intaresc spiritul.Si
astfel, pentru ca persoana stie ce i s-a spus spre folosul ei , nu mai
are nevoie sa auda, nici sa vorbeasca , ci sa treaca la fapte cu adevarat, in tacere si cu grija, cu smerenie si dragoste si dispret de sine;
si sa nu mai caute apoi lucruri noi, care nu servesc decat sa satisfaca
dorinta de cele exterioare, chiar si daca aceasta nu poate fi
satisfacuta, dar spiritul slabeste si e golit de virtute launtrica.Iar
din asta nu se trage folos nici din prima invatatura , nici din ultima,
precum cel ce inghite indigest, caci caldura naturala raspandindu-se la
una si alta mancare , nu are putere sa transforme totul in substanta, si
apare o boala.
E multa nevoie, fiicele mele, a sti
sa furi spiritul de la diavol si de la senzualitatea noastra, pentru ca
de nu , fara sa ne dam seama, ne vom trezi foarte lipsite de folos si
foarte straine de virtutile lui Cristos, si apoi vom insera cu munca
si fapta facute de-a-ndoaselea , si crezand ca aveam candela aprinsa ,
ne va aparea moarta; caci de credeam ca suflam in ea pentru a o aprinde,
era poate mai degraba spre a o stinge.Spun deci ca, pentru a nu fi asa,
si pentru a va pastra sufletul, cum am spus, nu exista remediu mai bun decat
sa patimim si sa faptuim si sa tacem si sa inchidem simturile prin
folosirea si tinderea spre singuratate si uitarea oricarei fapturi si a
oricaror intamplari, chiar de se scufunda lumea.
Niciodata,
la bine sau la rau, nu incetati sa va linistiti inima cu launtrice
franturi de iubire, pentru a patimi in orice vi se ofera.Caci
desavarsirea este o stare atat de inalta, iar delectarea spiritului atat
de pretioasa, ca toate acestea doreasca Dumnezeu sa fie de ajuns. Este imposibil sa tragi folos altfel decat infaptuind si patimind virtuos, invesmantand totul in tacere.
Este
stiut, fiicele mele: sufletul care intelege sa se grabeasca sa
vorbeasca si sa caute in jur , foarte putin intelege din Dumnezeu. Caci
daca intelege, imediat se grabeste launtric sa taca si sa fuga de orice
conversatie; pentru ca mai mult doreste Dumnezeu ca sufletul sa se bucure cu el decat cu orice alta faptura, oricat de privilegiata ar fi si oricata importanta i s-ar da.
Ma
recomand rugaciunilor voastre; si fiti sigure ca fiind iubirea mea atat
de putina, este atat de reculeasa incat nu uit de cei carora le datorez
atat de mult in Domnul. Care sa fie cu noi toti.Amin.
Cel
mai mult se cuvine sa tacem in fata acestui mare Dumnezeu, cu dorinta
si cu limba, al carei grai, pe care El il aude, este doar o iubire
tacuta.
Fratele Ioan al Crucii
Carmelitanelor Desculte din Beas , Granada , 22 noiembrie 1587
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu