Unul din paradoxurile vietii mistice este acesta: omul nu poate sa patrunda in cel mai adanc punct al sau si sa treaca prin acel centru in Dumnezeu daca nu este capabil sa iasa in intregime din sine , sa se goleasca pe sine si sa se dea celorlalti oameni, in puritatea unei iubiri lipsite de orice egoism.
Tot astfel , una dintre cele mai triste iluzii ale vietii de contemplare ar fi incercarea de a gasi pe Dumnezeu baricatandu-te in propriul suflet, tinand la distanta realitatea exterioara prin simpla concentrare si tarie de caracter, izolandu-te de lume si de semenii tai, adunandu-te in interiortul propriei minti si inchizand usa in urma ta, ca o broasca testoasa.
Din fericire, majoritatea oamenilor care incearca sa procedeze in acest fel nu obtin niciodata ceea ce dorisera.Auto-hipnoza este exact opusul contemplatiei.
Ajungem sa Il avem pe Dumnezeu in noi atunci cand El ne invadeaza toate facultatile cu lumina si focul Sau infinit.Nu Il "detinem" decat atunci cand El este pe deplin posesorul nostru.
Dar o asemenea reactie, de a ne droga mintea si de a ne izola de tot ce traieste, ne va duce doar la opacizare.Caci cum ar putea focul sa ia in stapanire ceva inghetat?
Cu cat ma identific mai mult cu Dumnezeu , cu atat ma voi identifica mai mult cu celelalte fiinte legate de El.
Dragostea Lui va trai in noi toti.Duhul Lui va fi viata noastra unica, Viata tuturor si Viata lui Dumnezeu.Ne vom iubi unul pe altul si pe Dumnezeu cu aceeasi Dragoste cu care El ne iubeste pe noi si pe Sine.
Aceasta dragoste este Dumnezeu Insusi.
Hristos s-a rugat ca toti oamenii sa poata deveni Una, asa cum El era Una cu Tata Sau, in Unitatea Sfantului Duh.De aceea atunci cand tu si eu devenim ceea ce am fost meniti sa fim vom descoperi nu doar ca ne iubim unul pe celalalt intr-o maniera perfecta , ci si ca traim in Hristos iar Hristos traieste in noi si suntem cu totii Unul.Vom vedea ca El este acela care iubeste in noi.Perfectiunea ultima a vietii contemplative nu este un cer al indivizilor razletiti, fiecare cu intuitia sa intima legata de Dumnezeu; ci este o mare de Iubire care pulseaza prin trupul unic al alesilor, al ingerilor si sfintilor , iar contemplatia lor ar fi incompleta daca nu ar fi impartasita sau daca ar fi impartasita cu mai putine suflete sau cu duhuri capabile de mai putina viziune si mai putina bucurie.
Eu voi trai mai multa bucurie in cer in contemplarea lui Dumnezeu daca si tu esti alaturi de mine sa o impartasim; si cu cat vom fi mai multi aceia care o vom impartasi , cu atat va fi mai mare bucuria tuturor.
Contemplatia nu este perfecta decat daca este impartasita.Putem savura exultarea intreaga a slavei lui Dumnezeu numai atunci cand impartim cu altii infinita Sa daruire, revarsand si transmitand glorie in tot Cerul si vazand pe Dumnezeu in toti cei prezenti, stiind ca El este Viata noastra a tuturor si ca suntem cu totii Unul in El.
Iar pe pamant este la fel, dar intr-un mod nedeslusit.Aceasta unire nu poate fi constientizata si sarbatorita in intregime decat in intunericul credintei.Dar chiar si aici si acum , cu cat suntem mai legati de Dumnezeu, cu atat suntem mai legati unii de altii; iar tacerea contemplarii este dialog adanc, bogat si nesfarsit nu numai cu Dumnezeu, ci si cu oamenii.
Contemplativul nu este izolat in sine insusi, insa e eliberat de eul sau exterior egoist prin smerenie si puritate a inimii - asadar nu mai exista in el niciun obstacol real in fata iubirii simple si umile pentru ceilalti oameni.
Pe masura ce petrecem mai mult singuri cu Dumnezeu, vom fi alaturi in intuneric, insa cu totii impreuna.Si cu cat ne intalnim mai mult prin lucrare, intr-o diversitate de activitati si de comunicare, dupa voia si dragostea Domnului, cu atat suntem mai numerosi intru El, desi ne pastram in solitudine.
Cu toate ca suntem singuri , legatura dintre noi este stransa; si cu toate ca suntem in societate, adevarata societate a dragostei crestine, iar nu aceea a oraselor si multimilor,ramanem cu atat mai mult singuri cu El.Caci in sufletul meu si in sufletul tau voi ala pe acelasi Hristos care este Viata tuturor, iar El se va gasi pe sine in iubirea noastra si impreuna vom afla cu totii Paradisul, care reprezinta impartasirea Dragostei Lui pentru Tatal Lui in persoana Duhului Lor.Adevarata mea personalitate se va desavarsi in Hristos mistic, mai ales in sensul ca prin mine Mantuitorul si Duhul Sfant vor putea sa te iubeasca, pe tine si pe toti oamenii si pe Dumnezeu Tatal, asa cum nimeni altcineva nu ar putea s-o faca...
Iubirea purcede de la Domnul si ne aduna in jurul Lui,ca sa Ii raspunda apoi lui Dumnezeu prin noi toti si sa ne readuca la El pe valul infinitei Lui milostiviri.Astfel devenim fiecare dintre noi usi si ferestre prin care Dumnezeu isi lumineaza cu privirea propria casa.
Cand iubirea lui Dumnezeu este in mine , El poate sa te iubeasca prin mine, iar tu Il poti iubi pe Dumnezeu in mine.Daca sufletul meu ar fi inchis fata de aceasta dragoste, iubirea Domnului pentru El Cel din mine si din tine nu ar mai putea capata expresia particulara ce se realizeaza doar in persoana mea si in nicio alta.Cum dragostea lui Dumnezeu este in mine, ea poate sa se indrepte spre tine din aceasta directie specifica si diferita de a celorlalti, ce ar fi inchisa daca El nu ar trai in mine si deoarece dragsotea Lui se afla in tine se poate indrepta spre mine dintr-un loc din care altfel nu ar avea cum veni.Iar fiindca locuieste in amandoi, slavirea lui Dumnezeu este mai inalta.Iubirea Lui este astfel exprimata in doua moduri in care nu s-ar putea altminteri exprima , anume prin inca doua bucurii care nu ar exista fara El.
Sa traim deci in aceasta iubire si fericire, tu si eu si noi toti, in dragostea lui Hristos si in contemplare, caci aici ne vom gasi pe noi insine si unii si altii asa cum suntem intr-adevar.Aici impartasim cu adevarat viata Dumnezeului Unu in Trei Persoane.Domnul, in trinitatea Sa de relatii constituente, transcende infinit orice umbra de egoism.
Caci Dumnezeul Unic nu se constitue separat si singur in Natura Sa.
El exista ca Tata si Fiu si Duh Sfant.Aceste Trei Persoane sunt una, iar in afara lor Dumnezeu nu dainuie ca Unu absolut.
El nu este Trei Persoane plus o natura, asadar patru!
Este Trei persoane dar un singur Dumnezeu.Este in acelasi timp solitudine infinita ( o natura) si asociere perfecta ( Trei Persoane).
O Iubire Infinita in 3 relatii constituente.
Dumnezeul unic, ce exista numai in Trei Persoane, este un cerc de raporturi in care infinita Lui realitate, Dragostea, este mereu aceeasi si mereu reinnoita , intotdeauna incepand si niciodata sfarsindu-se, absoluta, eterna si desavarsita.
Din Tatal purcede mereu infinita iubire a lui Dumnezeu,in Fiul se implineste iar prin Duhul Sfant este reinnoita si nu inceteaza niciodata a se intoarce sa se odihneasca la sursa sa eterna.Dar daca urmaresti iubirea in parcursul ei de la o Persoana a Treimii la alta, nu-i vei putea descoperi inceputul si sfarsitul, nu o vei putea prinde si fixa de una din Persoane, de parca El si-ar putea opri la sine frustul dragostei celorlalte.
Caci Iubirea Unica in Trei Persoane daruieste din belsug, la infinit , din Sinele sau care nu se poate incheia sau confisca , ci doar oferi in maniera perfecta, se poate doar primi pentru a fi impartasit in maniera perfecta.Tocmai fiindca Dragostea lui Dumnezeu nu se sfarseste intr-una autonoma capabila de a o retine si absorbi, Viata si Fericirea Domnului sunt absolut infinite, perfecte si inepuizabile.In Dumnezeu nu poate exista deci niciun egoism fiindca cele Trei Eu-uri ale Sale sunt cele Trei relatii constituente ale daruirii absolute, revarsand si abundand bucurie pentru Darul Fiintei Lor Unice.
Firea interioara a lui Dumnezeu este contemplarea perfecta.
Bucuria si viata noastra sunt destinate a fi nimic altceva decat participare la Viata care le apartine.Prin ele vom trai si noi intr-o zi pe deplin in Domnul si unul in celalalt, asa cum Persoanele Treimii traiesc Una in Cealalta.
sursa : Thomas Merton " Noi seminte ale contemplarii"
Sfanta Treime sa va binecuvanteze si sa va ocroteasca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu