Repetarea actelor de dorinta

Lui Daniel i s-a descoperit misterul lui Cristos pentru ca el era omul dorintelor.Un suflet care il doreste pe Isus, nu poate sa nu intre adanc in cunoasterea si trairea tainelor sale.

Dorinta zdrobeste obstacolele, ea deschide poarta sufletului prin care realizeaza minunatele cuvinte din Apocalips:

"Iata ca eu stau la usa si bat; daca cineva asculta vocea mea si-mi deschide , voi intra la el , si vom cina impreuna". ( Ap.3,20)

Dorinta dilata sufletul si-l adapteaza obiectului dorit.Ea il asimileaza , ca sa spun asa, lui Dumnezeu, Tatal ceresc, care a binevoit s-o asigure pe sfanta Ecaterina de Siena ca:

"Nici o virtute nu-ti poate merita viata vesnica , pentru ca tu imi slujesti intr-un mod marginit.Eu, Dumnezeu cel infinit, doresc sa fiu servit intr-un mod infinit; or tu nu ai in tine nimic infinit, afara de dorinta si de elanul sufletului tau".

Dar adauga:

"Aceasta dorinta, ca si toate celelalte virtuti n-au valoare decat prin Cristos cel rastignit, unicul meu Fiu".

Trezirea actelor de dorinta dupa Sfanta Impartasanie e un lucru foarte bun.Bossuet spune ca "exercitiul desavarsit al iubirii este dorinta continua de a-l primi pe Isus Cristos. Masa euharistica e pregatita; insa invitatii lipsesc, dar tu , Isuse, ii chemi".

Viata mai multor sfinti a fost consumata de o dorinta arzatoare a sufletului lor dupa unirea euharistica.

Sfantul Ignatiu, martirul, scria romanilor:

"Nu doresc placerile acestei lumi, ci doresc painea dumnezeiasca , painea cerului, painea vietii , Trupul lui Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu.Ard de dorinta de a ma imbata cu aceasta bautura care e sangele sau si care aprinde in noi o iubire netrecatoare, dandu-ne zalogul vietii vesnice".

Sfanta Ecaterina de Siena suspina zi si noapte dupa Sfanta Impartasanie.Indata ce aurora diminetii aparea la orizont, alerga la biserica condusa de dorinta sa arzatoare dupa Isus.

"Parinte, mi-i foame" - spunea dansa adesea, parintelui B. Raymond pentru a-i exprima dorinta sa de a se impartasi."Pentru dragostea lui Dumnezeu dati sufletului meu aceasta hrana".

Sfanta Maria Margareta Alacoque spunea:

"Inima mea este consumata de dorinta de a-l iubi pe Dumnezeul meu si acest fapt imi da o foame nepotolita dupa Sfanta Impartasanie si dupa suferinta..."

Ea ne marturiseste ca intr-o zi de vinerea mare , fiind cuprinsa de o dorinta arzatoare de a-l primi pe Isus Cristos, ii spune cu multe lacrimi in ochi:

"Isuse preaiubit, doresc sa ma consum dorindu-te pe Tine si neputandu-te primi in aceasta  zi, nu voi inceta sa te "doresc".

Isus a venit s-o mangaie cu prezenta sa placuta, spunandu-i:

"Fiica mea, dorinta ta a patruns atat de adanc in inima mea, incat daca nu as fi infiintat acest sacrament al iubirii, eu l-as infiinta acum pentru a ma face hrana ta.Eu simt atata placere ca sa fiu dorit de suflete, incat ori de cate ori inima concepe aceasta dorinta, de fiecare data eu privesc cu iubire acel suflet pentru a-l atrage la mine".

In tabernacol, Isus pare ca sta ca odinioara sub porticul templului, in picioare, strigand catre multime:

"Daca cuiva ii este sete, sa vina la mine si sa bea".

Isus din sfantul tabernacol ne reaminteste invitatia intelepciunii divine:

"Veniti la mine , voi toti care ma doriti  si saturati-va!".

Sa trezim deci in noi dorinte din ce in ce mai frecvente , din ce in ce mai arzatoare dupa Isus din Euharistie.Sufetul nostru sa fie totdeauna orientat spre Sfanta Euharistie.Sa traim in stare de dorinta , in stare de miscare spre Dumnezeu, ca si Psalmistul:

"Imi deschid gura si am aflat , ca poruncile tale am dorit".

Aceasta dorinta dupa Dumnezeu e unul dintre harurile cele mai pretioase pe care El le-a promis prin profetii sai:

"Vor veni zile pe pamant in care voi trimite foamea in lume,  nu foamea dupa paine, nici setea dupa apa, ci foamea dupa Cuvantul lui Dumnezeu".

Pana unde ii este permis dorintei noastre sa se avante? Putem noi aspira chiar si dupa cele mai tainice mistere ale unirii dumnezeiesti?

Da, cu conditia ca dorinta noastra sa se tina intr-o umilinta perfecta si intr-o bucuroasa supunere la vointa lui Dumnezeu.Fara indoiala, ar fi o mandrie si o expunere la cele mai desarte iluzii faptul de a dori favorurile extraordinare pe care teologia le numeste haruri date gratis ( ca revelatiile, viziunile etc).

Dar a dori o unire cat mai stransa a sufletului nostru cu Dumnezeu, e un lucru permis, legitim si sfintitor.Mireasa din Cantarea Cantarilor striga:

"El sa ma sarute cu sarutul gurii sale!"

Ea vorbeste in numele intregii creaturi rascumparate si sfintite prin har, aspirand dupa aceasta fericita stare in care sufletul " adera Domnului atat incat devine un duh cu El".

Cine face sa se nasca in sufletului nostru aceste dorinte sfinte si indraznete?

- Duhul Sfant.El este Acela care calauzeste sufletul nostru catre Dumnezeu.

"Caci noi nu stim cum sa ne rugam, dar Duhul Sfant mijloceste pentru noi cu suspine negraite.El este cel care striga in noi: Abba Tata!"

Un mijloc excelent pentru a ne exprima si pentru a ne aprinde dorintele noastre , este acela de a-l chema in ajutorul nostru, aemenea psalmistului:

Precum cerbul doreste izvoarele de apa,

Asa te doreste sufletul meu pe tine, Dumnezeule.

Sufletul meu este insetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu.

Doamne, pe tine te caut

Sufletul meu are nevoie de tine,

Trupul meu se consuma dupa tine

Ca un pamant uscat, pustiu si fara apa".

sursa : "De la Euharistie la Sfanta Treime" - M.V.Bernadot

 Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti mai mare nevoie pentru a fi mereu insetati dupa El !