Dacă iubeşte Crucea, creştinul nu poate fi trist şi nu trebuie să permită ca răul să-i răpească speranţa: este
 mesajul pe care Sfântul Părinte Francisc l-a oferit tinerilor şi 
întregii Biserici la Sf. Liturghie solemnă din Duminica Floriilor, 
celebrată în Piaţa San Pietro cu participarea a circa 200 de mii de 
persoane. Papa a transmis un salut special tinerilor din lumea întreagă,
 dându-le întâlnire la Ziua Mondială a Tineretului de la Rio de Janeiro,
 în luna iulie a anului curent. 
 
Mai întâi, un îndemn adresat 
lumii întregi: nu lăsaţi să vă fie furată speranţa. Apoi, unul pentru 
tineri: spuneţi lumii că e frumos să-l urmezi pe Isus. În fine, unul 
pentru toţi: dacă cineva e creştin, este deja un om fericit, pentru că 
Crucea iubită conduce la bucurie. 
În Piaţa Sf. Petru plină până la refuz, unde ramurile de palmier şi plantele de măslin au evocat, într-o splendidă zi de primăvară, atmosfera de la Ierusalim de acum două mii de ani, Papa Francisc a făcut, pentru prima dată în noua sa condiţie, lectura dramei care a schimbat lumea în bine pentru totdeauna. O schimbare săvârşită nu prin mijloacele aclamate de gândirea lumească, ci pe calea străbătută de Cristos, rege fără de coroană, la intrarea în Ierusalim, şi pe calea Crucii, cu o coroană de spini pe cap, când aclamaţiile „osana” s-au transformat în batjocură şi ramurile de palmier, în cuie.
După cum ne-a obişnuit în numai câteva zile de pontificat, Papa Francisc a scos la suprafaţă din adâncul inimilor trei cuvinte cheie, pentru ca, odată încărcate cu semnificaţia misterului celebrat în Duminica Floriilor, să le restituie interiorităţii personale.
„Isus intră în Ierusalim”, a spus Papa la începutul predicii. „Mulţimea discipolilor îl însoţeşte în sărbătoare, hainele sunt întinse înaintea lui, se vorbeşte de minunile pe care le-a săvârşit, se înalţă un strigăt de laudă: «Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului. Pace în cer şi mărire în înaltul cerurilor» (Lc 19,38). (…) Este o scenă frumoasă, plină de lumină, de lumina iubirii lui Isus şi a inimii sale, de bucurie şi sărbătoare. La începutul Sfintei Liturghii, am repetat-o şi noi. Am ridicat şi noi ramurile de palmier. Şi noi l-am primit pe Isus, şi noi ne-am arătat bucuria de a-l însoţi, de a-l şti aproape, prezent în noi şi în mijlocul nostru, ca prieten, frate şi rege, ca far de lumină pentru viaţa noastră. Isus este Dumnezeu dar s-a înjosit pentru ca să meargă împreună cu noi. Este prietenul nostru, fratele nostru. El ne luminează pe cale şi în acest fel noi l-am primit astăzi”. De aici, prima subliniere a Papei:
 
În Piaţa Sf. Petru plină până la refuz, unde ramurile de palmier şi plantele de măslin au evocat, într-o splendidă zi de primăvară, atmosfera de la Ierusalim de acum două mii de ani, Papa Francisc a făcut, pentru prima dată în noua sa condiţie, lectura dramei care a schimbat lumea în bine pentru totdeauna. O schimbare săvârşită nu prin mijloacele aclamate de gândirea lumească, ci pe calea străbătută de Cristos, rege fără de coroană, la intrarea în Ierusalim, şi pe calea Crucii, cu o coroană de spini pe cap, când aclamaţiile „osana” s-au transformat în batjocură şi ramurile de palmier, în cuie.
După cum ne-a obişnuit în numai câteva zile de pontificat, Papa Francisc a scos la suprafaţă din adâncul inimilor trei cuvinte cheie, pentru ca, odată încărcate cu semnificaţia misterului celebrat în Duminica Floriilor, să le restituie interiorităţii personale.
„Isus intră în Ierusalim”, a spus Papa la începutul predicii. „Mulţimea discipolilor îl însoţeşte în sărbătoare, hainele sunt întinse înaintea lui, se vorbeşte de minunile pe care le-a săvârşit, se înalţă un strigăt de laudă: «Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului. Pace în cer şi mărire în înaltul cerurilor» (Lc 19,38). (…) Este o scenă frumoasă, plină de lumină, de lumina iubirii lui Isus şi a inimii sale, de bucurie şi sărbătoare. La începutul Sfintei Liturghii, am repetat-o şi noi. Am ridicat şi noi ramurile de palmier. Şi noi l-am primit pe Isus, şi noi ne-am arătat bucuria de a-l însoţi, de a-l şti aproape, prezent în noi şi în mijlocul nostru, ca prieten, frate şi rege, ca far de lumină pentru viaţa noastră. Isus este Dumnezeu dar s-a înjosit pentru ca să meargă împreună cu noi. Este prietenul nostru, fratele nostru. El ne luminează pe cale şi în acest fel noi l-am primit astăzi”. De aici, prima subliniere a Papei:
● „Acesta este primul cuvânt pe care aş vrea să vi-l spun: bucuria!
  
Să nu fiţi niciodată bărbaţi trişti şi femei triste: un creştin nu 
poate să fie trist niciodată! Nu vă lăsaţi niciodată luaţi de 
descurajare! Bucuria noastră nu provine din faptul că suntem stăpâni pe 
multe lucruri, ci din faptul că am întâlnit o Persoană, pe Isus, care 
este în mijlocul nostru; bucuria noastră se naşte din cunoaşterea 
faptului că împreună cu El nu suntem niciodată singuri, nici în 
momentele mai grele, nici când pe drumul vieţii întâlnim probleme şi 
obstacule care par de nedepăşit, şi nu sunt puţine! Şi în acest moment 
vine duşmanul, vine diavolul, cu asemănare de înger de cele mai multe 
ori şi ne spune cu viclenie cuvântul său. Nu-l ascultaţi! Să-l urmăm pe 
Isus! Noi îl însoţim, îl urmăm pe Isus, dar mai ales, ştim că El ne 
însoţeşte şi ne ia pe umerii săi: aici se află bucuria noastră, speranţa
 pe care trebuie să o ducem în lume. Şi, vă rog, nu lăsaţi să vă fie 
furată speranţa! Nu lăsaţi să vi se fure acea speranţă pe care Isus o 
dăruieşte nouă!”
La auzul acestor cuvinte, s-ar părea că adunarea liturgică tresare, fiind până atunci absorbită de lecturile şi Evanghelia Pătimirii. Orizontul sufletelor se lărgeşte la fel ca orizontul cerului, mai mult senin în această dimineaţă de duminică, presărat cu câţiva nori decorativi. Iar Papa Francisc reia firul promisiunii pentru a strecura în atenţie mesajul Evangheliei.
 
La auzul acestor cuvinte, s-ar părea că adunarea liturgică tresare, fiind până atunci absorbită de lecturile şi Evanghelia Pătimirii. Orizontul sufletelor se lărgeşte la fel ca orizontul cerului, mai mult senin în această dimineaţă de duminică, presărat cu câţiva nori decorativi. Iar Papa Francisc reia firul promisiunii pentru a strecura în atenţie mesajul Evangheliei.
● „Al doilea cuvânt. De ce Isus intră în Ierusalim, sau, mai bine zis, cum intră Isus în Ierusalim? 
Mulţimea îl aclamă ca rege. Şi El nu se opune, nu-i cere să tacă (cfr. 
Lc 19,39-40). Dar ce fel de rege este Isus? Să-l privim mai bine: 
călăreşte un măgăruş, nu are o cohortă în preajma lui, nu este 
înconjurat de armate ca simbol al puterii. Cei care îl primesc sunt 
oamenii simpli, lumea smerită, care deţine simţul de a vedea în Isus 
ceva mai mult: are simţul credinţei, care o face să spună: acesta este 
Mântuitorul. Isus nu intră în Cetatea Sfântă ca să primească onorurile 
rezervate regilor pământeşti, celor care deţin puterea, celui care 
stăpâneşte; intră ca să fie biciuit, batjocorit şi umilit, cum 
prevesteşte Isaia în Prima Lectură (Is 50,6). Intră ca să primească o 
coroană de spini, un băţ, o mantie de purpură. Regalitatea lui primeşte 
batjocură. Intră ca să urce pe Calvar cu povara lemnului. Iată, aşadar, 
al doilea cuvânt: crucea. Isus intră în Ierusalim ca să moară pe Cruce. 
Şi tocmai aici străluceşte regalitatea sa după Dumnezeu: tronul său de 
rege este lemnul Crucii! Mă gândesc – a continuat Papa Francisc – la 
cele pe care Benedict XVI le spunea cardinalilor: 
«Voi sunteţi principi,
 dar ai unui Rege răstignit. Acela este tronul lui Isus». 
Isus, a reluat
 Papa Francisc, ia asupra sa crucea. De ce crucea? Pentru că Isus ia 
asupra sa răul, murdăria, păcatul lumii, păcatul nostru, şi o curăţă, o 
spală cu sângele său, cu îndurarea, cu iubirea lui Dumnezeu. Să ne uităm
 în jur: câte răni pe care răul le face omenirii! Războaie, violenţe, 
conflicte economice care lovesc în cei mai slabi, pofta de bani, pe 
care, în realitate, nimeni nu poate să-i ia cu el, trebuie să-i lase. 
Bunica mea – a spus Papa Francisc – ne spunea pe când eram copii:
 «Giulgiul nu are buzunare». 
Iubirea de bani, puterea, corupţia, 
dezbinările, crimele împotriva vieţii umane şi împotriva creaţiei! Dar 
şi – fiecare dintre noi le ştie şi le cunoaşte – păcatele noastre 
personale: lipsa de iubire şi de respect faţă de Dumnezeu, faţă de 
aproapele şi faţă de întreaga creaţie. Isus pe cruce simte greutatea 
răului şi prin forţa iubirii lui Dumnezeu îl învinge, îl înfrânge la 
învierea sa. Acesta este binele pe care Isus îl face fiecăruia dintre 
noi de pe tronul Crucii. Crucea lui Cristos îmbrăţişată cu iubire nu 
conduce niciodată la tristeţe, ci la bucurie, la bucuria de a fi 
mântuiţi şi de a face o parte, oricât de mică, din ceea ce a făcut el în
 ziua morţii sale”. 
Sfântul Părinte a subliniat apoi că Duminica Floriilor înseamnă pentru Biserica Catolică şi Ziua Mondială a Tineretului la nivel local:
 
Sfântul Părinte a subliniat apoi că Duminica Floriilor înseamnă pentru Biserica Catolică şi Ziua Mondială a Tineretului la nivel local:
● „Iată al treilea cuvânt: tineri. 
Dragi tineri, v-am văzut la procesiune, când aţi intrat, şi vă imaginez 
făcând sărbătoare în jurul lui Isus,
 înălţând ramurile de măslin; 
vă 
imaginez în timp ce strigaţi numele său 
şi vă arătaţi bucuria de a fi 
împreună cu El. 
Vouă vă revine o parte importantă în sărbătoarea 
credinţei! Voi ne aduceţi sărbătoarea credinţei şi ne spuneţi că trebuie
 să trăim credinţa cu o inimă tânără, întotdeauna, o inimă tânără chiar 
şi la 70, la 80 de ani! O inimă tânără! Cu Cristos, inima nu 
îmbătrâneşte niciodată! Şi voi nu vă ruşinaţi de Crucea sa! Mai mult, o 
îmbrăţişaţi, pentru că aţi înţeles că unul are adevărata bucurie în 
dăruirea de sine, în ieşirea din cercul sinelui, şi că Dumnezeu a învins
 răul prin iubirea sa. Voi purtaţi Crucea în pelerinaj pe toate 
continentele, pe drumurile lumii. O duceţi ca răspuns la îndemnul lui 
Isus «Mergeţi şi faceţi ucenici toate popoarele» (cfr. Mt 28,19), care 
este şi tema Zilei Mondiale a Tineretului din acest an. O duceţi ca să 
spuneţi tuturor că pe Cruce Isus a dărâmat zidul duşmăniei care dezbina 
oamenii şi popoarele, şi a adus împăcarea şi pacea. Dragi prieteni, 
începând de astăzi, mă alătur şi eu la drumul pe care voi îl parcurgeţi,
 pe urmele fericitului Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. Ne 
apropiem, de acum, de următoarea etapă a acestui mare pelerinaj al 
Crucii lui Cristos. 
Privesc cu bucurie la apropiata lună iulie, la Rio 
de Janeiro! Vă dau întâlnire în acest mare oraş al Braziliei! 
Pregătiţi-vă bine, mai ales spiritual, în comunităţile voastre, pentru 
ca întâlnirea să fie un semn de credinţă pentru lumea întreagă.
Tinerii 
trebuie să spună lumii:
«E
 bun să-l urmezi pe Isus! E bun să mergi cu Isus! E bun mesajul lui 
Isus! E bun să ieşim din noi înşine, din periferiile lumii şi ale 
existenţei pentru a-l duce pe Isus!» (…) 
 Să 
cerem mijlocirea Fecioarei Maria. Ea ne învaţă bucuria întâlnirii cu 
Cristos, iubirea cu care trebuie să-l privim sub Cruce, entuziasmul unei
 inimi tinere cu care trebuie să-l urmăm în această Săptămână Sfântă şi 
în toată viaţa noastră!”
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Pacea , Iubirea si Bucuria Sa! 
 
 
 
 

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu