Al doilea adevar.
Tinand seama de ceea ce reprezinta Isus pentru noi, trebuie sa conchidem ca nu ne apartinem noua insine, dupa cum spune Apostolul ( cf. 1 Cor 6, 19 ), ci suntem cu totul ai lui, madularele lui , robii lui pe care el i-a cumparat cu un pret nesfarsit de mare, cu pretul sangelui sau ( 1 Pt 1 , 19 ).
Inainte de botez, ii apartineam diavolului ca robi ai sai ; botezul ne-a facut adevarati robi ai lui Isus Cristos, robi care nu trebuie sa traiasca , sa munceasca si sa moara decat pentru a aduce rod pentru acest Dumnezeu - Om ( Rom 7,4), a-l preamari in trupul nostru , a-l face sa domneasca in sufletul nostru, deoarece suntem cucerirea lui, poporul sau dobandit si mostenirea sa. Pentru acelasi motiv, Duhul Sfant ne aseamana cu :
1. pomii saditi pe malul apei harului, in campul Bisericii , care trebuie sa-si dea roadele la timpul cuvenit ( cf. Ps 1,3);
2. mladitele unui butuc de vita-de vie al carui trunchi este Isus Cristos, care trebuie sa produca struguri buni (In 15,1 ; 10,4) ;
3. o turma al carei pastor este Isus Cristos , care trebuie sa se inmulteasca si sa dea lapte ( Mt. 13, 3-8) ;
4.un pamant bun al carui lucrator este dumnezeu si in care samanta se inmulteste si aduce rod de 30, 60 sau 100 de ori.
Isus Cristos a blestemat smochinul neroditor ( Mt 21, 19 ) si l-a osandit pe servitorul netrebnic care nu si-a inmultit talantul ( Mt. 25, 24 -30 ). Toate acestea dovedesc ca Isus Cristos asteapta sa obtina ceva roade de la noi, asa slabi cum suntem , si anume , faptele noastre bune, pentru ca aceste fapte bune ii apartin numai lui:
" Creati in operibus bonis in Christo Jesu" - Creati in Isus Cristos in vederea faptelor bune ( Ef 2, 10).Aceste cuvinte ale Duhului Sfant arata ca Isus Cristos este principiul si unicul scop final al tuturor faptelor noastre bune si ca trebuie sa-l slujim nu doar ca niste slujitori platiti, ci ca robi din iubire.Si-am sa explic indata.
Aici, pe pamant, exista doua modalitati de a apartine cuiva si de a depinde de autoritatea sa: prima este starea de slujire, iar a doua este starea de robie ( de unde si denumirea de slujitor si rob ).
Prin slujirea obisnuita practicata printre crestini [ se intelege ca ] un om se angajeaza sa slujeasca pe cineva un anumit timp, in schimbul unei plati sau al unei recompense. Prin robie , un om este cu totul dependent de altul pentru toata viata; el trebuie sa-l slujeasca pe stapanul sau fara sa pretinda vreo plata sau vreo recompensa, asemenea unui animal de-al sau asupra caruia are drept de viata si de moarte.
Robia este de trei feluri: robia innascuta, robia prin constrangere si robia de bunavoie.Toate creaturile sunt robi ai lui Dumnezeu din prima categorie : "Domini est terra et plenitudo ejus" - Al Domnului este pamantul si tot ce este pe el( Ps 23, 1). Diavolii si cei osanditi la iad apartin celei de-a doua categorii, iar dreptii si sfintii, celei de-a treia.
Dintre toate , robia de bunavoie este cea mai desavarsita si cea mai aducatoare de glorie lui Dumnezeu ; ea priveste inima ( 1 Reg 16,7), solicita inima ( Prov. 23, 26) si poarta denumirea de Dumnezeu, stanca inimii ( Ps 72, 26) sau a vointei iubitoare, deoarece prin aceasta robie il alegem mai presus de toate pe Dumnezeu si slujirea sa, chiar si atunci cand natura nu ne obliga la asta.
Este o deosebire totala intre un slujitor si un rob:
1. Un slujitor nu-i daruieste stapanului sau tot ceea ce este, tot ceea ce are si ce poate castiga prin altul sau prin sine insusi; pe cand robul se daruieste in intregime stapanului sau, cu tot ceea ce are sau poate dobandi, fara nici o exceptie.
2. Slujitorul pretinde salariu pentru serviciile pe care le presteaza stapanului; robul nu poate pretinde nimic , indiferent cu cat zel, osteneala si pricepere ar munci.
3. Slujitorul isi poate parasi stapanul cand vrea sau macar atunci cand i se incheie perioada pentru care s-a angajat sa-l slujeasca; pe cand robul nu are dreptul de a-si parasi stapanul cand voieste.
4. Stapanul nu are niciun drept de viata si de moarte asupra slujitorului, asa incat , daca l-ar omori ca pe unul dintre animalele sale de povara, ar comite o crima abominabila; pe cand stapanul robului are drept de viata si de moarte asupra acestuia, prin lege: il poate vinde cui vrea el sau sa-l omoare , asa cum ar face , de exemplu , cu calul sau.
5. In sfarsit , slujitorul nu este decat pentru un timp oarecare in slujba unui stapan , robul, in schimb ,e pentru totdeauna.
Nu exista nimic intre oameni care sa ne faca sa apartinem unii altora decat robia; tot asa, si printre crestini : nimic nu ne poate face sa apartinem mai total lui Isus Cristos si sfintei sale Mame decat robia de bunavoie , dupa exemplul insusi al lui Isus Cristos, care, din iubire pentru noi, " formam servi accipiens" - a luat chip de rob , precum si al sfintei Fecioare Maria, care se numeste pe sine slujitoarea si roaba Domnului ( Lc 1, 38 ) .
Apostolul Paul se numeste pe sine cu cinste " servus Christi" -robul lui Cristos ( Rom 1, 1).Crestinii sunt numiti de mai multe ori in Sfanta Scriptura " servi Christi" robii lui Cristos; asa cum a remarcat un om de seama, cuvantul servus nu insemna in vechime decat rob, pentru ca pe atunci nu existau slujitori ca in zilele noastre, stapanii fiind slujiti numai de robi si de liberti
( robi eliberati) . Iar Catehismul Tridentin, pentru a nu lasa niciun dubiu ca noi nu am fi robii lui Isus Cristos, se exprima printr-un cuvant care nu admite niciun fel de echivoc, numindu-ne " mancipia Christi" , adica robi ai lui Isus Cristos ( Partea 1 , cap 3) . Odata stabilit acest lucru:
Eu spun ca trebuie sa fim ai lui Isus Cristos si sa-i servim lui , nu doar ca niste slujitori platiti , ci ca niste robi iubitori , care dintr-o dragoste mare, se daruiesc si se predau pentru a-l sluji in calitate de robi, doar pentru onoarea de a-i apartine.Inainte de Botez eram robi ai diavolului; botezul insa ne-a transformat in robi ai lui Isus Cristos : ca atare , crestinii ar trebui sa fie nu robii diavolului , ci robi ai lui Isus Cristos.
Ceea ce spun in mod categoric despre Isus Cristos , o spun relativ si la sfanta Fecioara , pe care Isus Cristos, alegand-o insotitoare nedespartita a vietii, mortii , gloriei si a puterii sale in cer si pe pamant , i-a daruit prin har , in ceea ce o priveste pe Maiestatea sa , aceleasi drepturi si privilegii pe care el le are prin natura sa : "Quidquid Deo convenit per naturam, Mariae convenit per gratiam" - spun sfintii , adica : Tot ceea ce se cuvine lui Dumnezeu prin natura sa , Mariei i se cuvine prin har , astfel ca Isus si Maria , avand amandoi aceeasi vointa si aceeasi putere , amandoi au aceiasi supusi , slujitori si robi.
Se poate , asadar , conform parerii sfintilor si a mai multor oameni mari , ca cineva sa se declare si sa se faca rob iubitor al preasfintei Fecioarei , ca sa devina astfel rob desavarsit al lui Isus Cristos .
Sfanta Fecioara este instrumentul de care s-a servit Domnul nostru pentru a veni la noi; ea este , de asemenea, instrumentul de care trebuie sa ne folosim noi pentru a merge la el , caci Maria nu este ca alte creaturi care, daca ne-am atasa de ele, ne-ar putea mai degraba indeparta de Dumnezeu decat apropia; insa dorinta cea mai puternica a Mariei este de a ne uni cu Isus Cristos, Fiul Sau si dorinta cea mai mare a Fiului este ca noi sa ajungem la el prin Maica sa preasfanta; ceea ce inseamna a-i face onoare si placere , la fel cum unui rege i-ar face onoare si placere daca , pentru a-i fi supusi si robi cat mai perfecti , ne-am face robii reginei. De aceea , sfintii parinti, si dupa ei sfantul Bonaventura, spun ca sfanta Fecioara este calea pentru a merge la Isus ...
Mai mult , dupa cum am mai spus , daca sfanta Fecioara este Regina si Stapana cerului si a pamantului:"Imperio Dei omnia subjiciuntur et Virgo; ecce imperio Virginis omnia subjiciuntur et Deus" - si la porunca lui dumnezeu toti se supun, chiar si Fecioara, iar la porunca Fecioarei toate se supun, chiar si dumnezeu, sau, cum spun sfintii Anselm , Bernard , Bernadin si Bonaventura , oare nu are ea tot atatia supusi si robi cate creaturi exista? Si nu este oare logic ca printre atatia robi din constrangere sa fie robi din iubire care s-o aleaga de bunavoie, in calitate de robi ,
pe Maria ca stapana a lor?
Cum adica , oamenii si diavolii sa aiba robi de bunavoie , iar Maria nu!?
Cum, daca un rege pamantesc socoteste a fi o onoare pentru el ca regina lui s aiba robi, asupra carora sa aiba drept de viata si de moarte ( caci onoarea si puterea unuia este si a celuilalt), cum ar fi posibil ca Domnul nostru , cel mai bun dintre fii, care a facut-o pe mama sa partasa la toata puterea sa , sa considere a fi ceva rau ca ea sa aiba robi?
Oare sa aiba el mai putin respect si iubire fata de mama sa decat a avut Assuer pentru Estera sau Solomon pentru Batseba?
Cine ar indrazni sa spuna sau macar sa gandeasca asa ceva?
Dar unde ma poarta pana mea de scris? Oare de ce nu ma opresc aici in incercarea de a dovedi un lucru atat de evident? Si ce importanta are [ faptul] ca nu vrei sa te numesti rob al sfintei Fecioare?
Fa-te atunci si numeste-te rob al lui Isus Cristos!
Asta inseamna sa-i apartii si sfintei Fecioare , pentru ca Isus este rodul si gloria Mariei. Este tocmai ceea ce se realizeaza in mod perfect prin devotiunea de care vom vorbi in continuare.
sursa : "Sf.Ludovic Maria Grignion de Montfort "Tratat despre adevarata evlavie catre Sfanta Fecioara Maria"
Aceasta formidabila carte o puteti comanda de aici:
Cu blandul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu