(RV – 12 decembrie 2012) La audienţa generală de miercuri, 12 decembrie, din Aula Paul al VI-lea, Benedict al XVI-lea a dedicat cateheza temei Revelaţiei lui Dumnezeu, Revelaţie ce se înscrie în timpul şi istoria omenirii.
„Istoria” – a explicat Sfântul Părinte – „nu este o simplă succesiune
de secole, ani şi zile ci este timpul unei prezenţe ce dă istoriei o
semnificaţie deplină şi o deschide spre o speranţă profundă”.
Episcopul Romei a evidenţiat că ceea ce luminează şi dă un sens deplin istoriei lumii şi a omului este Isus Cristos, Cel în care se realizează mântuirea şi prin care Dumnezeu s-a revelat în istorie pentru a intra într-un dialog plin de iubire cu omul. De aceea, noul sens al istoriei umanităţii a fost dat de Revelaţia prin care „Dumnezeu se comunică pe sine însuşi şi planul său de bunăvoinţă şi iubire”.
Episcopul Romei a evidenţiat că ceea ce luminează şi dă un sens deplin istoriei lumii şi a omului este Isus Cristos, Cel în care se realizează mântuirea şi prin care Dumnezeu s-a revelat în istorie pentru a intra într-un dialog plin de iubire cu omul. De aceea, noul sens al istoriei umanităţii a fost dat de Revelaţia prin care „Dumnezeu se comunică pe sine însuşi şi planul său de bunăvoinţă şi iubire”.
Într-o zi din
eternitatea sa, Dumnezeu s-a decis să facă un legământ cu unul din
popoarele pământului, conducându-l de la sclavie la libertatea Ţării
promise. Şi într-o altă zi – aceea a „plinătăţii timpurilor” – a decis
să intre direct în istoria fiecărui popor, făcându-se trup în Fiul Isus.
„Din acel moment, istoria a devenit 'locul' în care se constată
intervenţiile lui Dumnezeu şi mai ales un loc în care aceste intervenţii
să fie amintite”: o rememorare a unei succesiuni de evenimente ce fac
ca istoria să devină „o istorie a mântuirii”.
• „A
aminti ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei a devenit pentru întreg
poporul lui Dumnezeu un fel de imperativ constant, încât trecerea
timpului să fie marcată de memoria vie a evenimentelor trecute ce formează astfel din nou,
zi de zi, istoria, continuând să rămână prezente (…) Credinţa este
alimentată de descoperirea şi de amintirea unui Dumnezeu mereu fidel,
care călăuzeşte istoria şi constituie fundamentul sigur şi stabil pentru
sprijinirea propriei vieţi”.
Dumnezeu se revelează pe sine nu doar în actul primordial al creaţiei ci intrând în istoria unui popor care nu era nici cel mai numeros şi nici cel mai puternic, a evidenţiat Benedict al XVI-lea, amintit pasul ulterior al Revelaţiei, făcut la Betleem, devenit primul loc al memoriei creştine:
Dumnezeu se revelează pe sine nu doar în actul primordial al creaţiei ci intrând în istoria unui popor care nu era nici cel mai numeros şi nici cel mai puternic, a evidenţiat Benedict al XVI-lea, amintit pasul ulterior al Revelaţiei, făcut la Betleem, devenit primul loc al memoriei creştine:
• “Ceea
ce luminează şi dă sens deplin istoriei lumii şi a omului începe să
strălucească în peştera din Betleem: este Misterul pe care-l vom
contempla peste puţin în sărbătoarea Naşterii Domnului – mântuirea care
se împlineşte în Isus Cristos (…), Revelarea lui Dumnezeu în istorie
pentru a intra într-un raport de dialog de iubire cu omul şi a da un
nou sens istoriei umanităţii. Istoria nu este o simplă succesiune de
secole, ani şi zile ci este timpul unei prezenţe care-i dă o
semnificaţie deplină şi o deschide spre o speranţă profundă”
Plecând de la observaţia că în antichitate “adeventul” însemna “sosirea unui rege sau a împăratului într-o anumită provincie”, Papa s-a oprit asupra semnificaţiei „adventului” pentru creştini: sunt creştinii „provincia” în care Dumnezeu vine în chip de Prunc:
Plecând de la observaţia că în antichitate “adeventul” însemna “sosirea unui rege sau a împăratului într-o anumită provincie”, Papa s-a oprit asupra semnificaţiei „adventului” pentru creştini: sunt creştinii „provincia” în care Dumnezeu vine în chip de Prunc:
• „El este
regele sosit pe pământ, în această săracă provincie, făcându-ne darul
vizitei sale şi, luând trupul nostru, a devenit om ca şi noi. Adventul
ne îndeamnă să refacem parcursul acestei prezenţe şi ne aminteşte
mereu că Dumnezeu nu s-a desprins din lume, nu este absent, nu ne-a
lăsat în voia noastră, ci ne vine în întâmpinare în diverse moduri pe
care trebuie să învăţăm să le deosebim”.
Explicând diferitele etape ale Revelaţiei de la Vechiul la Noul Testament, Benedict al XVI-lea a îndemnat persoanele de credinţă să pătrundă în paginile Bibliei, acolo unde este istorisită Revelaţia:
Explicând diferitele etape ale Revelaţiei de la Vechiul la Noul Testament, Benedict al XVI-lea a îndemnat persoanele de credinţă să pătrundă în paginile Bibliei, acolo unde este istorisită Revelaţia:
• “Sfânta Scriptură este locul privilegiat pentru descoperirea acestui parcurs şi aş dori să vă invit încă o dată pe toţi în acest An al Credinţei să luaţi în mână
cât mai des Biblia, pentru a o citi şi medita şi să acordaţi o mai mare
atenţie Lecturilor de la Sfânta Liturghie duminicală; toate acestea
reprezintă un aliment preţios pentru credinţa noastră”.
La finalul catehezei, la momentul sintezelor formulate în diferite limbi, Papa a salutat un grup de misionari din cadrul Institutul Pontifical Misiuni Externe şi, de asemenea, pe artiştii care participă la cea de-a 20-a ediţie a Concertului de Crăciu, promovat de fundaţia “Don Bosco în lume”.
“Anul Credinţei” – a spus Papa – să vă încurajeze în misiunea de a duce tuturor şi în orice mediu Evanghelia mântuirii”.
La finalul catehezei, la momentul sintezelor formulate în diferite limbi, Papa a salutat un grup de misionari din cadrul Institutul Pontifical Misiuni Externe şi, de asemenea, pe artiştii care participă la cea de-a 20-a ediţie a Concertului de Crăciu, promovat de fundaţia “Don Bosco în lume”.
“Anul Credinţei” – a spus Papa – să vă încurajeze în misiunea de a duce tuturor şi în orice mediu Evanghelia mântuirii”.
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu infinita Sa Iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu