James Caviezel despre" Patimile lui Isus" şi despre Medjugorje - MINUNAT !!!!

În Februarie 2010, James Caviezel, actorul care a jucat rolul lui Isus în filmul lui Mel Gibson, a fost pentru a 6-a oară în pelerinaj la Medjugorje. Următorul interviu acordat de către Caviezel este preluat din revista parohiei din Medugorje, Glasnik mira.
• Jim, ne spui te rog de unde ai auzit de Mejugorje?

 

Soţia mea a mers într-un pelerinaj la Medjugorje în timp ce eu eram în Irlanda, filmând pentru « Monte Cristo » Filmările nu mergeau foarte bine, deşi lucram 7 zile pe săptămână. Într-o zi , soţia m-a sunat. Am simţit în vocea ei o schimbare. A început să vorbească despre Medjugorje şi despre faptul că unul din vizionari urma să vină în Irlanda. Am intrerupt-o spunându-i “Ascultă, am nişte lucruri importante de făcut aici. Nu am timp de nici un vizionar acum » Pe lângă asta, fiind un catolic, consideram că nu trebuie să accept neapărat Lourdes, Fatima sau Medjugorje. Asta credeam atunci. Imi amintesc ca la Şcoala Catolică pe care am urmat-o în primii mei ani de învăţământ, când am aflat despre Medjugorje eram încântaţi, dar curând am aflat că episcopul locului considera apariţiile ca fiind false, aşa că ne-am pierdut şi noi interesul imediat.

Vizionarul Ivan Dragicevic a venit în Irlanda, şi am ştiut imediat că nu voi avea timp pentru el de vreme ce trebuia să lucrez tot timpul. Într-o zi, partenerul meu de filmări, Jim Harris nu s-a simţit bine aşa că am avut şi eu o zi liberă şi am putut să particip la apariţie. Am stat în spatele bisericii pline şi nu eram foarte sigur ce se întâmplă. Dar când bărbatul de lângă mine, ţintuit într-un scaun cu rotile a îngenunchiat în momentul apariţiei, am fost foarte mişcat. M-am gândit »acest om cu dizabilităţi, în ciuda durerilor, îngenunchează pe podeaua rece şi se roagă ! » Astăzi imi dau seama că numai Dumnezeu ar fi putut să mă cunoască atât de bine. A ştiut unde exact trebuia să mă atingă ca să îmi capteze atenţia!

Chiar dacă poate părea ciudat, în duminica următoare , am avut o altă zi liberă, şi am putut să mă întâlnesc din nou cu vizionarul Ivan. În timpul apariţiei am îngenunchiat aproape de el şi am spus “Sunt aici. Sunt pregătit. Fă cu mine ce vrei” În acel moment am simţit că ceva m-a copleşit. A fost ceva simplu şi unic. Când m-am ridicat, lacrimile imi curgeau pe obraji şi am început să plâng din inimă.

Ivan mi-a spus “Jim, omul întotdeauna găseşte timp pentru cei pe care îi iubeşte. Dacă cineva, care nu are timp deloc, îşi găseşte o prietenă şi se îndrăgosteşte de ea, va găsi întotdeauna timp pentru ea. Oamenii nu îşi găsesc timp pentru Dumnezeu pentru că nu Îl iubesc”. Apoi a continuat, “Dumnezeu te invită să te rogi cu inima”.L-am întrebat “Cum să fac asta?” “Începând să te rogi”, mi-a spus el. În acel moment uşile inimii mele erau deschise. Nu mi-aş fi putut imagina vreodată că acest lucru poate să fie posibil.

Ceva a început să se schimbe în mine. Soţia mea a vrut de nenumărate ori să mă înveţe să mă rog rozariul, dar întotdeauna am refuzat. Acum vroiam să mă rog, dar nu ştiam exact cum. Simţam doar că inima mea era deschisă. Într-o dimineaţă, mergând spre platoul de filmare, i-am spus şoferului care mă ducea în fiecare zi cu maşina “ Nu ştiu ce o să crezi despre asta, dar aş vrea să încep să mă rog rozariul.” Spre surprinderea mea, el a replicat “Bine , să ne rugăm”.
În lumina iubirii pe care o simţeam în mine, eram capabil să realizez cum eram în realitate, câte ispite aveam, care erau adevăratele mele sentimente, cât de slab eram, cât de uşor îi judecam pe cei de lângă mine.

• Când ai vizitat Medjugorje pentru prima dată?

După ce am terminat filmările şi asta a fost în Malta, am decis să merg la Medjugorje. Când aveam 20 de ani, o voce interioară imi spunea că o să devin actor. Când am vorbit despre asta cu tatăl meu, el mi-a spus “ Dacă Dumnezeu vrea ceva de la tine, este ca tu să te faci preot. De ce ar vrea El ca tu să devii actor ? ” Nici eu nu am înţeles în acel moment.

Din nou mi-am pus aceeaşi întrebare. Vrea Dumnezeu ca eu să devin actor, să fac o mulţime de bani, să devin bogat ? Eram conştient despre dezechilibrul din lume dintre aceia care au mult şi cei care abia au suficient să supravieţuiască şi ştiam ca asta nu era ceea ce Dumnezeu vroia. Eram eu cel care trebuie să facă o alegere, să ţintesc bogăţia care nu implică o fericire permanentă, sau să îl servesc pe Dumnezeu , Cel care vrea să îmi ghideze viaţa ?

La acel moment, al primei mele vizite, Medjugorje mi-a amintit de Betleem şi mă gândeam că la fel cum Isus s-a născut într-un staul sărac, micuţ, la fel Mama lui Dumnezeu apare într-un sătuc sărac, între munţi. Cele patru zile petrecute în Medjugorje , au fost momentul schimbării vieţii mele. La început eram uimit de cât de mulţi oameni se roagă în Medujugorje. Totul îmi amintea de meciurile de baschet. Acolo nu joci doar un meci pe zi, ci toată ziua. La fel şi la şcoală, unde nu citeşti doar o dată pe zi, şi în mod continuu. În acele prime zile la Medjugorje simţeam o nelinişte interioară, întrucât nu eram obişnuit să mă rog atâta, şi l-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute. După patru zile, singurul lucru pe care vroiam să îl fac era să mă rog. De fiecare dată când mă rugam , mă simţeam conectat cu Dumnezeu. A fost o experienţă pe care mi-aş dori ca fiecare creştin să o simtă. Poate ca şi copil am simţit ceva similar, şi am uitat. Acum mi s-a dat acest dar din nou.

Aceeaşi experienţă a continuat acasă. În familia noastră trăim sacramentele împreună. Când îi ducem pe copii la şcoală, ne rugăm rozariul împreună. Câteodată, când nu încep să mă rog, fiul meu începe rugăciunea.

Când am mers la Medjugorje pentru a doua oară, mă aşteptam să experimentez aceleaşi trăiri ca şi prima dată, dar a fost diferit. După prânz, într-o zi, câţiva pelerini m-au invitat să merg cu ei la părintele Jozo. Aceasta a fost şi dorinţa soţiei mele. Nu îl ştiam pe părintele Jozo personal, dar eram impresionat de toate poveştile pe care le-am auzit despre el. M-am întâlnit cu el. Şi-a pus mâinile pe umerii mei, eu le-am pus pe ale mele pe umerii lui. Apoi şi-a pus mâinile pe capul meu, eu mi le-am pus pe ale mele pe capul lui. În acel moment am auzit nişte cuvinte în interiorul meu “Te iubesc, fratele meu. Acest om îl iubeşte pe Dumnezeu. ” Părintele Jozo, în mod spontan s-a întors către traducătorul lui şi a întrebat cine eram şi a spus că vroia să vorbească cu mine. Acesta a fost începutul unei frumoase prietenii. Eram imediat după ce terminasem de filmat “Patimile lui Isus” şi în acel timp trecusem printr-o perioadă de conflicte interioare, în ceea ce priveşte filmul.

• Îmi poţi spune de ce ai simţit asta şi care era legătura dintre film şi Medjugorje ?

Poate eşti familiar cu expresia “to cross the Rubicon”. 

Asta înseamnă că ajungi la un punct din care nu te mai poţi întoarce. « Patimile lui Isus » a fost acest punct pentru mine. Când am început filmările aveam 33 de ani, exact ca şi Isus. Întotdeauna m-am întrebat dacă sunt vrednic să joc rolul lui Isus. Ivan Dragicevic m-a încurajat şi mi-a spus că Dumnezeu nu îi alege neapărat pe cei mai buni, exact ca şi în situaţia lui. Dacă nu ar fi fost Medjugorje, nu aş fi acceptat niciodată să joc acest rol pentru că în Medjugorje mi-am deschis inima la rugăciune şi la Sacramente. Ştiam că trebuie să fiu foarte aproape de Isus, dacă vroiam să joc rolul lui Isus.

Pe durata filmărilor am fost în permanenţă ispitit, a trebuit să mă apăr de aceste tentaţii, dar în aceste bătălii interioare, pacea pe care o primeam era copleşitoare. De exemplu în scena în care Mama lui Dumnezeu se apropie de mine şi eu îi spun « Iată, eu le înnoiesc pe toate » Am repetat acea scenă de patru ori şi am simţit de fiecare dată că stăteam prea mult în faţă. Atunci cineva a lovit crucea şi mi-am dislocat umărul drept. Datorită acelei dureri intense, mi-am pierdut echilibrut şi am cazut sub greutatea crucii. Am lovit pământul cu faţă şi sângele mi-a ţâşnit în faţă din nas şi din gură. Am repetat cuvintele pe care Isus i le-a spus mamei sale « Iată, eu le înnoiesc pe toate « . Umărul mă durea îngrozitor când am luat crucea din nou şi am văzut cât de preţioasă era. În acel moment am încetat să mai joc, il puteţi vedea doar pe Isus. Mi-a venit în întâmpinare şi mi-a răspuns la rugăminte « Vreau ca oamenii să te vadă pe tine, Isus, şi nu pe mine ! »

Datorită rugaciunii continue a rozariului-nu ştiu câte rozarii m-am rugat în timpul filmărilor-am experimentat un har special. Ştiam că nu puteam să folosesc un vocabular urât, ştiam că nu puteam să fiu nepoliticos cu membrii echipei de filmare. Majoritatea dintre ei nu ştiau nimic despre Medjugorje. Erau toţi actori renumiţi şi am fost norocoşi să îi avem printre noi. Cum era să le vorbesc despre Medjugorje, dacă nu prin viaţa mea, prin exemplul meu. Medjugorje înseamnă pentru mine a trăi sacramentele şi a fi unit cu biserica. Datorită Medjugorje-ului am început să cred că Isus e prezent în Euharistie şi că El îmi iartă păcatele. Prin Medjgorje am experimentat cum rozariul e o rugăciune puternică şi cât de binecuvântaţi suntem când participăm la Sfânta Liturghie zilnic.

Cum îi pot ajuta pe alţi oameni să crească în credinţa în Isus ? Mi-am dat seama că aceasta se poate numai dacă Isus este prezent în mine prin intermediul Euharistiei şi altfel oamenii l-ar vedea pe Isus prin viaţa mea. Când filmasem scena cu Cina cea de taina, am avut un buzunar interior în haină în care am pus câteva relicve ale unor sfinţi şi o bucăţică din Crucea lui Isus. 

Aveam o dorinţă imensă ca Isus să fie prezent la filmări aşa că am cerut unui preot să expună Sfântul Sacrament. La început nu a vrut să facă asta, dar am insistat pentru că eram convins că în acest fel oamenii il vor vedea pe Cristos dacă eu însumi mă voi uita la el. Preotul stătea cu Sfântul Sacrament în mâna lui lângă cameraman şi împreună cu el se apropia de mine. Când oamenii se uită la film şi văd o licărire în ochii mei, nu sunt conştienţi că chiar îl văd pe Isus, o reflectare în ochii mei, a ostiei consacrate.
 

La fel a fost scena Crucificării. Preotul era acolo, ţinea Sfântul Sacrament în mâinile lui iar eu mă rugam tot timpul. 

Cea mai mare provocare în film, nu a fost, aşa cum iniţial am crezut, memorarea textelor în latină sau ebraică, ci tot efortul fizic care m-a copleşit. În timpul ultimei scene, umărul îmi era scrântit şi mi se disloca de fiecare dată când cineva lovea crucea. În timp ce filmasem scena biciuirii am fost de două ori tăiat de acele bice şi am vut o rană de 14 cm în spate. Plămânii îmi erau plini de fluid şi am avut pneumonie. Am fost privat de somn cu lunile, întrucât trebuia să mă trezesc la 3 :00 dimineaţa pentru că machiajul dura aproximativ 8 ore. O altă provocare a fost vremea rece, temperaturi mult sub 0 grade ceea ce a fost greu de îndurat în scena Crucificării. Costumul meu era făcut dintr-o singură bucată de material subţire.

 În timp ce filmam ultima scenă, norii erau foarte joşi şi fulgere cădeau în jurul crucii pe care eram legat. Aproximativ 250 de oameni care erau în jurul meu, mi-au văzut corpul luminat şi au văzut foc în partea dreaptă şi stângă a crucii. Toţi au fost şocaţi de ceea ce au văzut.

Ştiu că “Patimile lui Isus” este un film de dragoste…cel mai frumos film de dragoste din câte există.  

Isus este astăzi subiect al multor controverse, mai multe decât au fost vreodată. Există ataţia factori care ameninţa această lume, dar credinţa în Isus e sursă de bucurie. 

Cred ca Dumnezeu ne cheamă într-un mod deosebit şi noi trebuie să răspundem acestei chemări din toată inima noastră.

sursa:http://www.pelerinajemira.ro/2012/03/james-caviezel-despre-patimile-lui-isus-si-despre-medjugorje/

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate harurile care se revarsa din meritele Sfintelor Sale Patimi!