Maria plânge la Akita

În anul 1975, o sută cincisprezece milioane de japonezi, prin intermediul presei şi al radio-televiziunii au putut să cunoască extraordinarele fenomene care s-au petrecut la Akita şi chiar să le vadă pe micul ecran.

Aceste fenomene sunt legate de o statuie a Maicii Domnului, sculptată în lemn, de circa un metru înălţime, care se afla în capela micii mănăstiri a Slujitoarelor Euharistiei din Akita, în Japonia.

Mesajele legate de fenomenele de la Akita, Sfânta Fecioară le-a transmis pe calea locuţiunilor interioare, călugăriţei Agnesa Sasagawa Katsuko. Aceasta, înainte de a intra în mănăstire, fusese catehetă. Dar nu mai putea face această muncă, întrucât ajunsese complet surdă. Medicii au declarat că recuperarea auzului era, clinic, imposibilă. De aceea primea de la stat o pensie în calitate de handicapată pe viaţă.

Totul a început în 1973 când, timp de trei zile, pe 12, 13 şi 14 iulie, sora Agnesa a văzut nişte raze luminoase ţâşnind din tabernacol. Pe 24 iunie, sărbătoarea Trupului Domnului, razele au fost şi mai puternice. Pe 28 iunie, sărbătoarea Inimii lui Isus, sora Agnesa s-a trezit cu o rană în formă de cruce, în palma stângă, lungă de trei centimetri şi lată de doi centimetri. Vineri dimineaţa, începe să curgă sânge pătând pansamentele cu care se lega; sângerează toată ziua, iar sâmbătă dimineaţa rana era din nou uscată.

În ziua de 6 iulie, în palma dreaptă a statuii Maicii Domnului din capela mănăstirii, apare o rană exact ca aceea pe care o primise sora Agnesa şi din aceasta sângele curgea din abundenţă. Episcopul locului, Msgr. Ito, se prezintă la faţa locului. Este luat sânge din mâna statuii şi dus pentru analiză la laboratorul universităţii din Akita. Rezultatul: sânge omenesc normal, grupa sangvină "0".

Sfânta Fecioară îi comunică sorei Agnesa că o va vindeca de surzenie.

În ziua de 29 septembrie, sărbătoarea Sfântului Mihail, patronul Japoniei, în timp ce surorile se rugau rozariul, dintr-o dată rana dispare, şi din mâna călugăriţei şi din mâna statuii, dar statuia este inundată de o lumină albă, strălucitoare. Fenomenul se va repeta de mai multe ori.

Din acest moment, survine un alt fenomen. Statuia se acoperă cu broboane de sudoare. Picăturile de sudoare izvorăsc de pe frunte, de pe gât, de pe umeri, de pe piept, de pe tot corpul, se preling, scaldă toată statuia. Surorile intră în panică. Se reped cu tampoane mari de vată să şteargă statuia în timp ce fiecare se roagă cu glas tare ce-i vine în minte:
 

- Sfântă Fecioară Marie, iertare, iertare!...
 

- Ne pare rău că ţi-am produs atâtea suferinţe!...
 

- Iartă-ne păcatele şi infidelităţile noastre!...
 

- Cruţă-i pe copiii tăi infideli şi nerecunoscători!
 

- Te implorăm, ocroteşte-ne, ajută-ne!

Tampoanele de vată sunt atât de îmbibate de sudoare încât pot fi stoarse. Dar picăturile izvorăsc mereu-mereu, ca nişte perle din tot trupul, iar călugăriţele şterg sudoarea aşa cum Veronica ştergea sudoarea de pe faţa lui Isus.

Seara târziu, statuia a încetat să mai transpire, era din nou uscată, dar atât statuia cât şi tampoanele de vată au început să răspândească un parfum extraordinar de trandafiri, de crini, de violete şi de toate florile la un loc. Dimineaţa, când au venit în capelă, surorile au rămas uimite de atmosfera înmiresmată pe care au găsit-o. Povesteşte sora Agnesa:

"Nu se putea compara cu nici un parfum de pe lume. Era un miros ceresc. Contrar tristeţei din seara precedentă, feţele surorilor s-au luminat în întregime, umplându-se de o bucurie şi de o pace extraordinară care contrasta într-adevăr cu lacrimile şi întristarea din ziua precedentă. Era efectul acestui parfum care inunda pur şi simplu capela".

Fenomenul a durat 15 zile: de pe 1 pe 15 octombrie. De remarcat că pe trei octombrie, sărbătoarea Sfântei Tereza a Pruncului Isus, s-a simţit numai parfum de trandafiri. Iar pe 7 octombrie, sărbătoarea Sfântului Rozariu, parfumul a fost deosebit de puternic şi încântător. Pe 16 octombrie, dimineaţa, intrând în capelă, surorile au rămas dezolate găsind atmosfera obişnuită, banală, dintotdeauna.

În anul următor, 1974, pe data de 13 octombrie, sora Agnesa a fost, instantaneu, vindecată de surzenie. În seara aceleiaşi zile, a telefonat episcopului Ito cu care a vorbit absolut fără probleme. A doua zi, medicul i-a pus diagnosticul: auzul normal. Dar după 6 luni, sora Agnesa devine din nou surdă. Dumnezeu îi mai cerea o jertfa. După 9 ani, în ziua de Rusalii a anului 1982, în timpul adoraţiei euharistice, era din nou vindecată, de data aceasta definitiv. 

Cât priveşte statuia Maicii Domnului, fenomenul care avea să le eclipseze pe toate celelalte se petrece începând cu 4 ianuarie 1975. Era o zi de sâmbătă. Pe la 9.30, sora sacristană observă că soclul statuii este ud. Ridicându-şi privirea, vede că din ochii statuii curg lacrimi. Lacrimile ieşeau din ochi, se prelingeau pe obraji şi de pe bărbie, curgeau pe soclu. În această zi statuia a lăcrimat de trei ori. Avertizat, episcopul a sosit şi a asistat la a treia vărsare de lacrimi. În continuare, avea să asiste şi la altele. În aceeaşi zi, sora a primit acest mesaj interior:

"Nu te mira că o vezi pe Sfânta Fecioară Maria plângând. Chiar şi un singur suflet care se converteşte este preţios pentru Inima ei. Ea îşi arată durerea pentru a întări credinţa voastră. Acum, că ai văzut lacrimile ei preţioase, pentru a o mângâia, vorbeşte cu curaj despre ele". 

În continuare, timp de aproape 7 ani, mai exact până la 15 septembrie 1981, Sărbătoarea Durerilor Mariei, statuia a vărsat lacrimi de mai bine de o sută de ori în faţa a circa 2.000 de martori. Au asistat şi au fotografiat statuia în timp ce ea vărsa lacrimi persoanele care s-au întâmplat să fie în casă, deoarece episcopul a interzis orice publicitate. Misionarul francez în Japonia care a scris o carte asupra celor petrecute la Akita, din care am spicuit aceste date, a asistat la 23 de vărsări de lacrimi. Atât sudoarea, cât şi lacrimile, au fost analizate în laboratoarele de medicină legală a două universităţi: cea din Akita şi cea din Gifu. Rezultatul semnat de profesorul universitar Sagi Saka: sudoare şi lacrimi omeneşti normale.

Cât priveşte mesajele care au însoţit aceste fenomene, lucrul cel mai şocant este că ele sunt destinate în primul rând slujitorilor altarului. Satana a reuşit să dea lovituri puternice Bisericii, din interior, prin cei care trebuie în primul rând să zidească Biserica, prin slujitori ai altarului care-şi neglijează sau trădează misiunea lor. Aceştia sunt cei care o fac pe Sfânta Fecioară să verse lacrimi, sudoare şi sânge, la Akita. Acest lucru, acest mesaj, l-a făcut pe episcopul Ito să se cutremure. Chiar în primul mesaj pe care îl primeşte, sora Agnesa aude aceste cuvinte:

"Rugaţi-vă zilnic rozariul. Odată cu rugăciunea rozariului, rugaţi-vă pentru episcopi şi pentru preoţi. Acţiunea Satanei a pătruns chiar în Biserică. Cardinalii se vor ridica împotriva cardinalilor, episcopii împotriva episcopîlor. Preoţii care mă vor cinsti vor fi dispreţuiţi, înjosiţi, combătuţi de confraţii lor. Altarul, biserica, vor fi pustiite. Biserica se va umple de oameni compromişi (compromis cu spiritul lumii, cu puterea politică, cu banul). Prin acţiunea satanei, mulţi preoţi şi călugări îşi vor părăsi vocaţia lor. Satana se va înverşuna în special împotriva celor care s-au oferit Tatălui. Pierderea multor suflete este cauza durerii mele". 

sursa : "Maria în apariţiile sale" de  Pr. Claudiu Dumea

http://www.profamilia.ro/maria.asp?aparitii=19

Timp de şase ani, din 1975 până în 1981, statuia Fecioarei Maria aflată în mănăstirea din oraşul Akita a plâns neîntrerupt. Acest oraş binecuvântat de graţia Fecioarei Maria a fost în mod miraculos protejat în comparaţie cu zonele învecinate, suferind incomparabil mai puţine pierderi şi distrugeri decât celelalte oraşe din nordul Japoniei, în ciuda apropierii sale de epicentrul seismului.