Fecioara Maria lacrimeaza la Siracuza

Siracuza

  

E lucru sigur că Isus, în viaţa sa pământească, a plâns. Noul Testament ne aminteşte trei împrejurări în care Isus a vărsat lacrimi: prima dată, în Betania îşi plânge prietenul mort, pe Lazăr, luând parte la durerea surorilor acestuia. A doua oară, Isus plânge asupra Ierusalimului: de data aceasta plânsul lui are un caracter social, plânge la gândul nenorocirilor ce aveau să se abată asupra cetăţii infidele: Ierusalimul va fi prefăcut în cenuşă fiindcă a refuzat convertirea şi mântuirea. A treia oară, plânge la propria sa moarte, atunci când aduce "rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi lacrimi către cel care putea să-l salveze de la moarte" (Evr 5,7); de data aceasta lacrimile lui au adus mântuirea lumii întregi. Prima dată, Isus varsă lacrimi de prietenie; a doua oară, lacrimi de neputinţă în faţa împietririi inimii oamenilor; a treia oară, lacrimi provocate de propria sa suferinţă şi tulburare sufletească.

Isus a asociat-o şi pe Mama sa la suferinţele şi la lacrimile sale. Sfânta Scriptură nu ne-o descrie pe Maria plângând, dar fără îndoială că din momentul în care Simeon i-a prevestit că o sabie îi va străpunge sufletul şi până pe Calvar, Maria a plâns nu numai de trei ori. Dar lucrul extraordinar este că Maria, după înălţarea ei la cer, deşi fericită în cer, varsă lacrimi de durere pe pământ. Ea nu poate să rămână indiferentă la ceea ce se întâmplă cu copiii ei de pe pământ: sunt lacrimi de neputinţă, ca cele vărsate de Fiul ei asupra Ierusalimului, de neputinţă în faţa împietririi oamenilor, a refuzului de a se converti şi de a se mântui, şi a nenorocirilor ce se vor abate asupra lor din cauza acestui refuz. Acesta este motivul pentru care Sfânta Fecioară a vărsat lacrimi la Siracuza, în Sicilia, în 1953.

Faptul s-a petrecut în cartierul Sfânta Lucia, cartierul cel mai populat şi cel mai sărac al oraşului. Aici locuiau doi tineri soţi, căsătoriţi de vreo jumătate de an. Bărbatul, Angelo, muncitor cu idei comuniste; femeia Antonina, casnică, nu era lipsită de credinţă şi se închina mai ales când avea un necaz. În ziua cununiei primiseră cadou de la o soră a soţiei o statuie modestă de ghips a Maicii Domnului, pe care o aşezaseră deasupra patului. Antonina aştepta un copil. Avea o sarcină dureroasă, cu suferinţe îngrozitoare care adesea o făceau să-şi piardă vederea. În cele din urmă a fost nevoită să stea la pat. În noaptea de 28 spre 29 august 1953, către orele 2.30 se simte rău de tot şi îşi pierde şi vederea. Dimineaţa, către 8.30 începe să vadă din nou. Privind, întinsă cum era în pat, spre statuia din faţa ei, vede că Madoninna plânge. Marginea patului era toată scăldată de lacrimile care curseseră toată dimineaţa; fenomenul s-a repetat, de faţă fiind şi o cumnată şi o mătuşă a Antoninei. Seara, către orele 17.30, întorcându-se de la lucru, bărbatul rămâne uimit văzând casa plină cu lume. Vede şi el statueta vărsând lacrimi.

La nouă seara statueta e dusă la poliţie pentru cercetări. Plânge şi acolo. Poliţistul care a făcut ancheta trăieşte încă. Angelo ascunde statueta în casa unui frate de-al său. Dar a doua zi, noaptea - pe 30 august -, la presiunea mulţimii, e nevoit să o aducă înapoi. Dar casa e neîncăpătoare. Statueta e pusă afară pe peretele casei ca să o vadă toată lumea. Continuă să verse lacrimi cu intermitenţe de la câteva minute la câteva ore. Fenomenul durează până marţi 1 septembrie. Cei de faţă privesc, ating, şterg lacrimile cu tampoane de vată, iau în gură să vadă ce gust au: e gust sărat de lacrimi. Se fac fotografii, se filmează. Înştiinţat parohul, don Giuseppe Bruno, la început nu crede nimic, dar cum cei care îi aduseseră vestea erau oameni foarte serioşi, se gândeşte să facă ceva. Roagă episcopia să formeze o comisie de oameni de ştiinţă, chimişti, doctori, ca să cerceteze ştiinţific fenomenul. Şi aşa s-a făcut. Se prezintă o comisie de experţi condusă de un profesor universitar. Se iau cu o pipetă sterilizată circa 30 de lacrimi, chiar în momentul în care ies din ochii statuetei. Odată terminată operaţia, fenomenul încetează. Rezultatul analizei din laborator nu lasă nici o îndoială: aspectul, alcalinitatea şi compoziţia duc la concluzia că lichidul examinat nu e altceva decât lacrimi umane. Faptul acesta i-a răvăşit pe toţi cei care au văzut cu ochii lor statueta plângând. Zi şi noapte lumea se ruga rozariul în faţa statuetei cu o fervoare de nedescris. Mulţi s-au convertit: atei teoretici şi practici, indiferenţi, sceptici, s-au întors la credinţă. N-au lipsit nici minunile. Prima vindecată a fost Antonina, proprietara statuetei: din acel moment n-a mai simţit nici o durere şi avut o naştere fericită. Şi Mariana Vassallo, o bolnavă declarată fără nici o speranţă de vindecare de medici iluştri, e vindecată pe loc. Conferinţa episcopală din Sicilia, la sfârşitul aceluiaşi an, după cercetări temeinice a declarat: "Episcopii din Sicilia... au ajuns la concluzia unanimă că nu se poate pune la îndoială realitatea că Maica Domnului a vărsat lacrimi la Siracuza". 

Televiziunea italiană a făcut recent o emisiune deosebit de emoţionantă asupra acestui eveniment; pe lângă filmul făcut în ziua de 30 august 1953 în care se vede cum lacrimile izvorăsc din ochii statuetei şi se preling şiroaie pe obraji, a prezentat o mulţime de mărturii ale persoanelor care au asistat la acest eveniment: poliţistul care a făcut ancheta, experţi care au făcut analiza lacrimilor, convertiţi, vindecaţi miraculos au povestit cum s-au petrecut lucrurile. Una dintre acţiunile cele mai frumoase legate de minunea de la Siracuza este aşa-numita Peregrinatio lacrimarum Mariae. Relicviarul în care se păstrează lacrimile Mariei - cele analizate în laborator - este purtat în diferite localităţi din Italia şi chiar din străinătate având ca urmare numeroase convertiri şi o puternică trezire a credinţei.

La Siracuza, Sfânta Fecioară nu spune nimic, nu vorbeşte, ci doar plânge. Dar lacrimile vorbesc mai mult decât cuvintele. "O, dacă oamenii ar înţelege limbajul misterios al acestor lacrimi!" - exclama Papa Pius XII într-un discurs ţinut după cele petrecute la Siracuza.

Şi de ce plânge Maica Domnului?

Părintele Mario Venturini, directorul naţional al Uniunii Apostolice, se întreabă şi el în faţa lacrimilor Sfintei Fecioare: 

"Oare se pregăteşte pentru popoare o pedeapsă mai grozavă, sunt ele ameninţate de un cataclism universal? Numai Dumnezeu o ştie, dar o ştie şi Mama noastră. Dacă ea a plâns atâta, înseamnă că un lucru grav ameninţă omenirea, un lucru pe care ar vrea să-l împiedice şi pe care ea l-ar împiedica cu siguranţă cu puterea pe care o are asupra inimii lui Dumnezeu, dacă lumea s-ar trezi şi ar da semne de credinţă". 

Anii aceia, anii '50, au fost cumpliţi. Comunismul subjuga popoarele. Italia a scăpat ca prin minune din mâinile lui Stalin. Dar comunismul şi ateismul, în strategia pusă la cale de puterea întunericului, nu erau decât nişte etape premergătoare în vederea instalării domniei Satanei în lume. Planul de acţiune era bine pus la cale în lojele iluministe sau luciferiene ale Masoneriei. Citez dintr-o scrisoare de-a lor, păstrată la biblioteca din British Museum, din Londra: 

"Noi (iluminaţii) îi vom lansa pe nihilişti (pe comunişti) şi pe atei, vom provoca un cataclism social nemaipomenit care va arăta clar, în toată grozăvia sa, popoarelor, efectele ateismului absolut... Atunci pretutindeni cetăţenii... rămaşi fără busolă, neliniştiţi în căutarea unui ideal, fără să ştie încotro să îndrepte adoraţia lor, vor primi în sfârşit lumina adevărată, prin manifestarea universală a învăţăturii pure a lui Lucifer, expusă, în sfârşit, publicului, manifestare care va rezulta ca o mişcare generală de reacţii în urma distrugerii creştinismului şi a ateismului, amândouă învinse şi exterminate în acelaşi timp". 

De această situaţie, de această ofensivă a puterii întunericului, era conştient Papa Pius XII, căci avertiza numai la câteva luni după ce Sfânta Fecioară plânsese la Siracuza, mai exact, în discursul din 8 decembrie 1953: 

"Este în curs o luptă a cărei amploare şi violenţă creşte aproape de la o zi la alta şi, ca atare, e necesar ca toţi creştinii, mai ales toţi catolicii militanţi, să rămână în picioare şi să se bată până la sacrificarea vieţii, dacă e nevoie, pentru Biserică, Maica lor, cu armele care le sunt îngăduite. E vorba de lupta care ridică, în mii de forme, răul împotriva binelui, ura împotriva iubirii, moravurile rele împotriva curăţiei, egoismul împotriva dreptăţii sociale, violenţa împotriva vieţii paşnice, tirania împotriva libertăţii". 

Furtuna dezlănţuită de puterile întunericului în lume nu s-a potolit. Bântuie în jurul nostru, bântuie în noi înşine. Avem o Mamă care plânge; lacrimile sunt semnul neputinţei, dar în realitate sunt extrem de puternice. Când, dezorientaţi, pierzând busola, învăluiţi în întuneric, Lucifer ne prezintă lumina sa care duce la pieire, ne îndreptăm privirea spre aceea care este steaua dimineţii, Luceafărul mărilor. Ne încurajează Sfântul Bernard: 

"Dacă se ridică furtunile ispitei, dacă te loveşti de stâncile neliniştilor, priveşte Steaua, cheam-o pe Maria! Dacă eşti purtat în toate părţile de valurile mândriei, ale defăimării, ale invidiei: priveşte Steaua, cheam-o pe Maria! Dacă mânia sau zgârcenia sau ademenirile trupului îţi clatină corabia sufletului: priveşte spre Maria! Dacă tu, tulburat fiind de enormitatea păcatului tău, ruşinat fiind de urâţenia conştiinţei tale, înspăimântat fiind de grozăvia judecăţii, începi să fii înghiţit de abisul tristeţii, de vârtejul disperării: gândeşte-te la Maria! În pericole, în nelinişti, în îndoieli: gândeşte-te la Maria, cheam-o pe Maria! Ea să nu se îndepărteze nicicând de pe buzele tale, să nu se îndepărteze nicicând din inima ta; şi, ca să obţii ajutorul rugăciunii sale, nu părăsi nicicând exemplul vieţii sale.

Dacă o urmezi pe ea, nu poţi devia; dacă te rogi ei, nu poţi dispera; dacă te gândeşti la ea, nu poţi rătăci. Dacă ea te susţine, nu poţi cădea, dacă ea te ocroteşte n-ai de ce să te temi, dacă ea te călăuzeşte, nu simţi oboseala, dacă ea este lângă tine, vei ajunge la ţintă".

sursa : http://www.profamilia.ro/maria.asp?aparitii=18

Cu blandul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus!