Te caut din toata inima...

12 februarie 2011

DOBÎNDIREA PĂCII LĂUNTRICE ŞI RAVNA PROPĂŞIRII SUFLETEŞTI

 1. Ne-am putea bucura de multă pace dacă n-am ţine să ne amestecăm cu tot dinadinsul în treburile, faptele şi spusele altora, care, de fapt, 
nici măcar nu ne privesc. 
Într-adevăr, cum s-ar putea bucura mult timp de pace cel ce se amestecă tam-nisam în treburi care nu-l privesc, 
zorind într-una după prilejuri din afară, şi dînd astfel uitării datoria de a se reculege măcar din cînd în cînd în sufletul său? 
Ferice de inimile limpezi şi curate, căci se vor bucura de belşug de pace.
2. Cum de-au izbutit unii sfinţi să atingă atîta desăvîrşită reculegere şi să dobîndească atîta lumină lăuntrică în sufletul lor? 
Silindu-se din răsputeri să-şi răstignească orice imbold şi poftă pămîntească, ei s-au dovedit în stare să se contopească, 
din adîncul inimii lor, cu Dumnezeu şi lui singur să-i slujească în deplină libertate lăuntrică. Iar noi prea mult ne lăsăm stăpîniţi de patimi, prea mult ne lăsăm frămîntaţi de lucruri vremelnice şi trecătoare. 
Rar se întîmplă să putem spune că am înfrînt în noi, cu desăvîrşire, 
măcar un singur viciu, 
iar de înaintarea zilnică a sufletului nostru nu ne sinchisim prea mult: 
iată de ce rămînem atît de reci şi împietriţi în lîncezeală.

3. Dacă am izbuti să răstignim cu desăvîrşire în noi pornirile rele, scuturînd totodată acele lanţuri care ne ţin legaţi pe dinăuntru, am putea deprinde şi gusta, măcar în parte, plăcerile luminării dumnezeieşti. 
Una este pricina dintîi şi piedica cea mai mare: rămînem încă robiţi pornirilor rele şi poftelor; şovăim să păşim bărbăteşte
pe calea desăvîrşirii pe care au mers sfinţii. 
E de ajuns, ia-tă, să întîmpinăm pe drumul nostru o împotrivire cît de mică, 
şi ne pierdem de îndată cumpătul 
şi ne reîntoarcem spre mîngîierile omeneşti.
4. Dacă ne-am lupta cu bărbăţie, ţinînd piept pînă la capăt împotrivirii,
fără nici o îndoială am vedea ajutorul lui Dumnezeu 
coborînd asupra noastră din cer, să ne întărească.
Celor ce luptă cu nădejdea în puterea harului său, Dumnezeu nu şovăie să le dea mîna de ajutor trebuincioasă:
ne trimite în cale prilejuri de luptă tocmai pentru a ne ajuta să învingem. Dacă am lega înaintarea noastră pe calea desăvîrşirii doar de păzirea acelor cerinţe şi rînduieli ce se pot vedea pe dinafară, 
evlavia noastră s-ar stinge curînd. Să punem, aşadar, securea la rădăcină, ca, răstignind pornirile noastre rele, să putem dobîndi pacea lăuntrică.

5. Dacă în fiecare an ne-am dezbăra de un singur viciu, stîrpindu-l cu totul din suflet, n-am întîrzia să devenim desăvîrşiţi.
Din păcate se întîmplă adesea pe dos, ca, după mulţi ani de viaţă religioasă, să ne simţim mai puţin buni şi mai puţin desăvîrşiţi, 
decît eram la început. Rîvna şi dorinţa de mai bine se cuvin să crească din zi în zi mai mult; iată însă că a ajuns acum să ni se pară lucru mare dacă cineva şi-a putut păstra în suflet rîvna aprinsă de la început. 
Măcar dacă din capul locului am pune mai multă hotărîre şi dîrzenie, toate le-am putea face, după aceea, cu voie bună şi uşurinţă.
6. E greu să te lepezi de o obişnuinţă; mai greu încă e să te debarasezi de un nărav care a prins rădăcini în voinţă. 
Dacă însă nu te vei înfrînge pe tine însuţi în lucruri mărunte şi lipsite de însemnătate, cum vei izbuti oare să fii învingător în cele grele? Împotriveşte-te din capul locului pornirilor rele, dezvaţă-te din timp de nărav, dacă nu vrei să te trezeşti, pe nesimţite, la ananghie mai mare. 
O, dacă ai şti ce pace ai putea cîştiga pentru tine, 
ce bucurie ai putea dărui celor din jur, rînduindu-ţi purtările cum se cade
- nu mă îndoiesc că alta ar fi tragerea de inimă cu care te-ai îngriji de progresul tău sufletesc. 

sursa : "Imitatiunea lui Cristos" de Thomas de Kempis 
 "Doamne, picura in inima mea simtaminte de adevarata pocainta, 
da-mi harul cel mare al parerii de rau desavarsite...
Doamne , Dumnezeul meu, din adancul inimii mele imi pare rau si ma doare pentru toate pactele mele ce le-am facut in intreaga mea viata, pentru ca prin ele m-am facut vrednic, ca sa fiu pedepsit de Tine, dreptul meu judecator, cu pedeapsa vremelnica si vesnica; pentru ca fata de Tine, fata de cel mai mare Binefacator al meu am fost atat de nerecunoscator; dar mai ales, pentru caprin ele te-am vatamat pe Tine, Bunul cel mai inalt si mai vrednic de iubire,
imi propun cu tarie a-mi indrepta viata si a nu pacatui mai mult.
Isuse al meu,ca sa pot face aceasta, pentru sangele tau cel sfant, da-mi harul Tau ! Amin." 

Domnul si Dumnezeul meu sa va binecuvanteze cu Pacea , Iubirea , Bucuria si Indurarea Sa!

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...