Alte imperfectiuni de care dau dovada de obicei incepatorii, ca urmare a celui de al treilea pacat capital:NECURATIA
1.Din multele alte imperfectiuni,nascute din pacatele mai mari ale incepatorilor, aleg pe scurt, ca sa nu lungesc vorba, doar cateva mai importante, care constitue sursa celorlalte.In privinta necuratiei, lasand la o parte caderea persoanelor spirituale in acest pacat, voi trata doar acele imperfectiuni care ar putea fi purificate prin noaptea intunecata.Multe dintre aceste imperfectiuni ar putea fi considerate drept senzualitate spirituala - nu pentru ca ar fi intr-adevar ceva de acest fel, ci datorita faptului ca ele rezulta din anumite preocupari spirituale.
Astfel se intampla destul de des chiar in timpul rugaciunii sau al altor preocupari spirituale, ca, independent de vointa celui in cauza, se fac simtite in senzualitatea celui care se roaga, tulburari si acte necurate; uneori chiar in timp ce spiritul se afla recules intr-o rugaciune profunda sau in timpul Impartasaniei si a marturisirii.
2.Aceste lucruri, repet, se petrec fara participarea persoanei in cauza, provenind din urmatoarele trei motivae:Primul consta in faptul ca natura noastra simte adesea o adanca placere in cele spirituale.Intrucat atat spiritul, cat si simturile participa la aceasta placere, fiecare dintre aceste doua parti ale omului va simti placerea dupa caracteristica si receptivitatea proprie.
Spiritul ca parte superioara, se vede atins si impins catre o desfatare plina de bucurie in Dumnezeu; simturile in schimb, ca parte inferioara, se vad cuprinse de placere si delectare senzuala, prin faptul ca ele nu pot lua si avea altceva.Astfel, ele se bucura de ceea ce le este accesibil si anume,desfatarea senzuala.Nu este exclus ca , in timp ce spiritul se uneste cu Dumnezeu prin rugaciune reculeasa, omul sa remarce in partea simturilor, spre marea sa nemultumire si fara sa participe, anumite agitatii, impulsuri si senzatii, din care se naste placere senzuala.Astfel de lucruri se intampla adesea in timpul sfintei Impartasanii, celebrare a actului de dragoste intre Dumnezeu si suflet, in care cel din urma gusta, daca Dumnezeu ingaduie, o desfatare deosebita, daruita chiar de Dumnezeu cu gandul unei cresteri a dragostei; tot astfel, participa la aceasta bucurie si partea simturilor, dar in felul ei.Dat fiind ca ambele parti constitue de fapt o singura fiinta, se poate intampla sa participe amandoua la binefacerile obtinute, dar fiecare in felul sau.Dupa invatatura filozofilor, orice lucru va fi primit dupa felul de a fi al celui care-l primeste.In acest stadiu initial,dar si dupa ce sufletul a inaintat putin, partea nepurificata a simturilor, inca destul de imperfecta, va primi spiritul divin in chip la fel de nedesavarsit.
Daca prin purificare noptii intunecate despre care am inceput sa povestim, partea simturilor va fi transformata in intregime, atunci ea nu va mai manifesta aceste slabiciuni.Atunci, nu ea va mai fi partea care receptioneazaspiritul divin, ci acesta din urma o va atrage intr-insul.Astfel, partea simturilor va primi totul dupa felul de a fi al Spiritului.
3.Cea de a doua cauza a unor razvratiri este demonul; el cauta sa agite si sa tulbure sufletul adancit in rugaciune sau in timpul pregatirii la rugaciune, prin a-i trezi senzatii dezordonate.Daca sufletul le acorda atentie, va suferi pagube imense.Nu e destul ca se va opri, cuprins de frica, pret de cateva clipe din rugaciune, pentru a lupta impotriva acelor senzatii (ceea ce urmareste de fapt diavolul);unii intrerup chiar rugaciunea crezand ca in felul acesta pot scapa de ispita si fiind convinsi ca asemenea lucruri penibile li se intampla mai cu seama in timpul rugaciunii, ceea ce corespunde realitatii.
Diavolul ispiteste sufletele mai mult in timp ce se roaga decat cu prilejul altor preocupari, tocmai pentru a le determina sa renunte la acest exercitiu spiritual.Si nu se rezuma doar la atat: pentru a le starni spaima si descurajare, diavolul le aduce in fata ochilor, scene imorale legate adesea de lucruri sfinte sau persoane care le sunt de folos sufletului lor.Cei care tin seama de asemenea lucruri, nu mai indraznesc sa se uite la ceva sau sa mediteze asupra unei teme, vazandu-se imediat din nou ispititi.
Cei care inclina spre melancolie, sufera atat de mult de pe urma unor astfel de atacuri atat de puternice, incat sunt demni de toata compasiunea si duc o viata apasata de tristete.La persoanele care inclina spre acest fel de a fi raul despre care vorbim poate lua asemenea proportii, incat li se pare limpede ca sunt stapanite de demon, fara libertatea de a-i scapa, chiar daca unele suflete reusesc totusi prin multa truda si lupta sa invinga asemenea asalturi.Cand astfel de ispite josnice asalteaza suflete bantuite de melancolie, ele nu se vor putea elibera decat atunci cand vor iesi din asemenea stari, sau intrand in noaptea intunecata care, incetul cu incetul, le va vindeca toate acestea.
4.A treia cauza de la care purced de obicei asemenea senzatii care se razboiesc cu sufletul, este frica legata de senzatii si inchipuiri necuviincioase posibile.Aceasta frica de care se vad stapanite anumite persoane, amintindu-si cele vazute, facute sau gandite candva, le face sa sufere realmente acele senzatii, fara nici o vina proprie.
5. Exista si unele suflete de o sensibilitate si emotivitate atat de accentuata, incat chiar in clipa unor bucurii spirituale sau a linistii nascute din rugaciune, se vad cuprinse de senzatii necurate.Simturile acestor persoane, gasindu-se in acele momente,intr-o stare de exaltare, chiar imbatate de fericire, vor fi inundate de apasarea si de placerile acestui viciu.Trairile despre care este vorba se fac simtite concomitent cu cele spirituale, pasiv; uneori au o durata atat de lunga, incat se ajunge chiar la infaptuirea nechibzuita a unor acte necurate.Acest lucru se explica prin faptul ca astfel de suflete sunt dotate de la natura cu o mare sensibilitate, astfel ca, la orice emotie, umorile si sangele intra intr-o atat de puternica tulburare incat pot lua nastere senzatiile despre care am vorbit.Acelasi lucru li se intampla cand sunt cuprinsi de manie, de necazuri sau durere.
6.Uneori, in anumite suflete spirituale se trezeste , cu ocazia unor conversatii sau indeltniciri spirituale, o anumita caldura sau vioiniciune legata de acele persoane pe care le au in fata si cu care se intretin intr-un fel de placere vana, si acest lucru e rezultatul necuratiei spirituale in sensul in care o intelegem aici si la care se adauga de obicei si consimtamantul vointei.
7.Unele persoane leaga, pe cale spirituala,prietenii de acest fel, care-si au foarte des originea intr-o senzualitate dezordonata si nu in spirit.Acest lucru se cunoaste prin faptul ca, amintirea prieteniei respective nu da nastere la cresterea dragostei de Dumnezeu, ci la mustrari de constiinta.Caci daca o prietenie intre doua persoane este cu adevarat spirituala, atunci dragostea pentru Dumnezeu va spori impreuna cu ea.Cu cat sufletul isi aminteste mai des de aceasta prietenie, cu atat isi aduce mai des aminte de Dumnezeu, bucurandu-se in el.
Cu cat creste prietenia, cu atat creste dragostea fata de Dumnezeu.Pentru ca asa lucreaza Duhul dumnezeiesc : binele sporeste din bine, dupa asemanare si potrivire; in schimb daca o asemenea iubire se naste din viciu senzual, ea va avea efecte contrarii.
Cu cat va creste una, cu atat se va diminua cealalta,impreuna cu amintirea ei.In masura in care creste dragostea senzuala, se poate observa cum, in acelasi timp, dragostea de Dumnezeu isi va pierde caldura, iar amintirea iubirii senzuale aduce cu sine uitarea de Dumnezeu si mustrari de constiinta.Daca , in schimb, in suflet sporeste dragostea pentru Dumnezeu,atunci iubirea cealalta se va raci si sufletul o va da uitarii.Intrucat aceste doua feluri de iubire se contrazic,ele nu se pot ajuta reciproc in cresterea lor, ci din contra: cea predominanta o va stinge si o va sufoca pe cealalta pentru a castiga in putere dupa cum ne invata filozofii.
De aceea spune si Domnul nostru in evanghelie:
"Ce este nascut din trup , trup este, si ce este nascut din Duh , Duh este."
(Ioan 3:6)
Dragostea nascuta din senzualitate,este indreptata spre cele senzuale;dragostea nascuta din Dumnezeu este indreptata spre Spiritul lui Dumnezeu,facand ca el sa creasca in om.Prin aceasta deosebire se pot cunoaste cele doua feluri de iubire.
8.Cand sufletul patrunde in noaptea intunecata,se face randuiala in aceste doua feluri de iubire.Cea dumnezeiasca se va intarii si se va purifica;cealalta in schimb, va pierde din puteri si se va stinge.La inceput insa,noaptea va face ca sufletul sa le piarda din vedere pe amandoua,precum vom arata in cele ce urmeaza.
sursa: "Noaptea intunecata" scrisa de Sfantul Ioan al Crucii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu