S-a născut în 1247 în Italia-Superioară, regiunea Umbria în satul Laviano. Şi-a trăit tinereţea în apropiere de Cortona unde şi-a petrecut şi anii de pocăinţă. De aceea numele ei a devenit Margareta de Cortona.
De mic copil era mândră că era mult mai frumoasă decât alţii. Mama ei, care vedea mândria exagerată a fetiţei ei, a atenţionat-o deseori asupra urmărilor rele ale acesteia. La vârsta de şapte ani când i-a murit mama, tatălui nu i-a rămas mult timp pentru fată. Nici pe mama ei vitregă nu o interesa modul de viaţă al Margaretei aşa că putea face ce dorea.
La cicisprezece ani a părăsit casa natală şi a devenit concubina unui om bogat din zonă. A ajuns dominată de păcatul curviei şi împreună cu partenerul ei s-au despărţit de Dumnezeu. A trăit în păcat nouă ani! În 1273 iubitul ei a pornit la un drum mai lung, de pe care s-a întors doar fidelul său câine. Câinele a condus-o pe Margareta în pădurea din apropiere. L-a găsit într-o groapă pe iubitul ei ucis, al cărui trup începuse să se descompună. Margareta s-a cutremurat văzând cadavrul. Fără să vrea şi-a amintit de sufletul păcătosului ucis, care în lipsa sacramentului căinţei, a ajuns probabil fără să se căiască în faţa judecăţii lui Dumnezeu. Á înţeles că şi ea este răspunzătoare în faţa lui Dumnezeu pentru păcatele iubitului ei. Totodată sufletul ei era împovărat şi de greşita ei viaţă.
Atunci a spus în faţa lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, de acum eu nu mai vreau să păcătuiesc!!!” În sufletul Margaretei s-a prăbuşit o lume păcătoasă şi a început o nouă viaţă.
În acea clipă critică a vieţii Ea a auzit vocea lui Cristos, care a invitat-o la ispăşire pentru păcatele comise! Franciscanii i-au arătat calea cea strâmtă. A ajuns la porţile mănăstirii din Celle epuizată şi a cerut îmbrăcăminte de ispăşire. Cum nu aveau încredere în statornicia femeii în vârstă de 26 de ani, a putut îmbrăca haina ispăşirii a ordinului terţiar franciscan, numai în 1276. Aşa cum cereau obiceiurile de atunci şi-a mărturisit şi public păcatele şi a ispăşit pentru acestea.
Cum frumuseţea a dus-o pe calea vieţii păcătoase a început cu o dură statornicie lupta împotriva frumuseţii ei: şi-a tuns părul, şi-a uns faţa cu funingine, se îmbrăca foarte simplu, slujea cu cea mai mare iubire bolnavii şi bătrânii. Spunea trupului ei: „Până acum tu m-ai învins, de acum cu ajutorul lui Dumnezeu te înving eu pe tine!!!”
Când a mers acasă, tatăl ei era dispus să o ierte, dar mama vitregă a exclus-o din casa părintească.
Atunci Satan a vrut să o convingă să se întoarcă la precedenta ei viaţă! A auzit întrebările celui Rău care îi dădeau nesiguranţă: „Oare Dumnezeu ţi-a iertat cu adevărat păcatele? Află că Dumnezeu nu îţi iartă niciodată păcatele, degeaba-L rogi neîncetat!” Aparent totul i se împotrivea. Era calomniată şi conducătorul ei spiritual şi-a pierdut încrederea în ea. Simţea de parcă şi Dumnezeu ar fi părăsit-o!
În întunericul ei spiritual a auzit cuvintele lui Cristos: „Voi fi cu tine şi totuşi nu voi fi cu tine! Te îmbrac în harul Meu, dar vei simţi de parcă l-ai fi dezbrăcat. Chiar dacă rămât deplin la tine nu Mă vei putea recunoaşte!”
Margareta a auzit de la Isus la începutul convertirii ei: „Acum încă nu te numesc fata Mea, pentru că eşti fata păcatului!” Când s-a împărtăşit a auzit vocea lui Isus: „Fata Mea! Iubita Mea fată!” Ea spunea:„Cuvântul lui Isus este pentru mine um ocean de bucurie în toate încercările”.
În ciuda atacurilor diavoleşti şi omeneşti Margareta a rezistat eroic în hotărârea ei bună. În aceasta consta adevărata ei măreţie! Nu doar a făcut promisiuni lui Dumnezeu, ci a şi rămas fidelă. A făcut spovadă generală! Frumoasele ei bijuterii şi haine le-a împărţit săracilor. S-a rugat şi a postit mult. Îi cerea cu fervoare lui Dumnezeu iertarea păcatelor ei. A suportat fără murmur comentariile oamenilor! Sfânta Împărtăşanie, în care Isus o îmbrăţişa şi pe ea la Inima lui Îndurătoare, era cea mai mare mângâiere pentru ea. Isus i-a iertat multe pentru că L-a iubit din inimă!
„Acum, în ochii oamenilor eşti fata întunericului, dar după moartea ta vor recunoaşte ruşinaţi cine ai fost cu adevărat!”
A murit la vârsta de 50 de ani pe 22 februarie 1274!
Papa Benedict al XII-lea a declarat-o sfânta în sărbătoarea de Rusalii a anului 1728. Ea este cea care încurajează din Cer bărbaţii şi femeile care se convertesc, care îşi plâng păcatele. Şi în zilele noastre sunt mulţi păcătoşi!
Întrebarea este: oare câţi o urmăm în căinţa sinceră?
De mic copil era mândră că era mult mai frumoasă decât alţii. Mama ei, care vedea mândria exagerată a fetiţei ei, a atenţionat-o deseori asupra urmărilor rele ale acesteia. La vârsta de şapte ani când i-a murit mama, tatălui nu i-a rămas mult timp pentru fată. Nici pe mama ei vitregă nu o interesa modul de viaţă al Margaretei aşa că putea face ce dorea.
La cicisprezece ani a părăsit casa natală şi a devenit concubina unui om bogat din zonă. A ajuns dominată de păcatul curviei şi împreună cu partenerul ei s-au despărţit de Dumnezeu. A trăit în păcat nouă ani! În 1273 iubitul ei a pornit la un drum mai lung, de pe care s-a întors doar fidelul său câine. Câinele a condus-o pe Margareta în pădurea din apropiere. L-a găsit într-o groapă pe iubitul ei ucis, al cărui trup începuse să se descompună. Margareta s-a cutremurat văzând cadavrul. Fără să vrea şi-a amintit de sufletul păcătosului ucis, care în lipsa sacramentului căinţei, a ajuns probabil fără să se căiască în faţa judecăţii lui Dumnezeu. Á înţeles că şi ea este răspunzătoare în faţa lui Dumnezeu pentru păcatele iubitului ei. Totodată sufletul ei era împovărat şi de greşita ei viaţă.
Atunci a spus în faţa lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, de acum eu nu mai vreau să păcătuiesc!!!” În sufletul Margaretei s-a prăbuşit o lume păcătoasă şi a început o nouă viaţă.
În acea clipă critică a vieţii Ea a auzit vocea lui Cristos, care a invitat-o la ispăşire pentru păcatele comise! Franciscanii i-au arătat calea cea strâmtă. A ajuns la porţile mănăstirii din Celle epuizată şi a cerut îmbrăcăminte de ispăşire. Cum nu aveau încredere în statornicia femeii în vârstă de 26 de ani, a putut îmbrăca haina ispăşirii a ordinului terţiar franciscan, numai în 1276. Aşa cum cereau obiceiurile de atunci şi-a mărturisit şi public păcatele şi a ispăşit pentru acestea.
Cum frumuseţea a dus-o pe calea vieţii păcătoase a început cu o dură statornicie lupta împotriva frumuseţii ei: şi-a tuns părul, şi-a uns faţa cu funingine, se îmbrăca foarte simplu, slujea cu cea mai mare iubire bolnavii şi bătrânii. Spunea trupului ei: „Până acum tu m-ai învins, de acum cu ajutorul lui Dumnezeu te înving eu pe tine!!!”
Când a mers acasă, tatăl ei era dispus să o ierte, dar mama vitregă a exclus-o din casa părintească.
Atunci Satan a vrut să o convingă să se întoarcă la precedenta ei viaţă! A auzit întrebările celui Rău care îi dădeau nesiguranţă: „Oare Dumnezeu ţi-a iertat cu adevărat păcatele? Află că Dumnezeu nu îţi iartă niciodată păcatele, degeaba-L rogi neîncetat!” Aparent totul i se împotrivea. Era calomniată şi conducătorul ei spiritual şi-a pierdut încrederea în ea. Simţea de parcă şi Dumnezeu ar fi părăsit-o!
În întunericul ei spiritual a auzit cuvintele lui Cristos: „Voi fi cu tine şi totuşi nu voi fi cu tine! Te îmbrac în harul Meu, dar vei simţi de parcă l-ai fi dezbrăcat. Chiar dacă rămât deplin la tine nu Mă vei putea recunoaşte!”
Margareta a auzit de la Isus la începutul convertirii ei: „Acum încă nu te numesc fata Mea, pentru că eşti fata păcatului!” Când s-a împărtăşit a auzit vocea lui Isus: „Fata Mea! Iubita Mea fată!” Ea spunea:„Cuvântul lui Isus este pentru mine um ocean de bucurie în toate încercările”.
În ciuda atacurilor diavoleşti şi omeneşti Margareta a rezistat eroic în hotărârea ei bună. În aceasta consta adevărata ei măreţie! Nu doar a făcut promisiuni lui Dumnezeu, ci a şi rămas fidelă. A făcut spovadă generală! Frumoasele ei bijuterii şi haine le-a împărţit săracilor. S-a rugat şi a postit mult. Îi cerea cu fervoare lui Dumnezeu iertarea păcatelor ei. A suportat fără murmur comentariile oamenilor! Sfânta Împărtăşanie, în care Isus o îmbrăţişa şi pe ea la Inima lui Îndurătoare, era cea mai mare mângâiere pentru ea. Isus i-a iertat multe pentru că L-a iubit din inimă!
Cu ocazia unei viziuni Isus i-a spus:
„Acum, în ochii oamenilor eşti fata întunericului, dar după moartea ta vor recunoaşte ruşinaţi cine ai fost cu adevărat!”
A murit la vârsta de 50 de ani pe 22 februarie 1274!
Papa Benedict al XII-lea a declarat-o sfânta în sărbătoarea de Rusalii a anului 1728. Ea este cea care încurajează din Cer bărbaţii şi femeile care se convertesc, care îşi plâng păcatele. Şi în zilele noastre sunt mulţi păcătoşi!
Întrebarea este: oare câţi o urmăm în căinţa sinceră?
Sfânta Margareta de Cortona, roagă-te pentru noi, ca să te putem urma cu smerenie în adevărata pocăinţă!
5 comentarii:
Vedeti? Va ridicati in slavi unul pe altul, apoi va smeriti reciproc. Ce inger "dragut" ai Mary!
Am impresia ca dormiti cu tastatura pe brate. Ma zvarcolesc de mizeria umana ce colcaie in jurul meu si voi aveti timp sa postati comentarii toata ziulica, ba chiar compuneri stufoase...
eco di maria, crezi ce vrei.
Domnul sa te ierte si sa te binecuvanteze cu toate harurile Spiritului Sfant!
iar TIE , iti multumesc Doamne, din toata inima mea pentru tot ce a spus eco di maria.
Iti doresc in continuare sa trimiti asa cum ai spus tu "ganduri de iubire si binecuvantari" spre cei care iti lasa comentarii, doar ca unii dintre ei au devenit dependenti. Dependenti de tine si nu de EL. Stii bine la ce ma refer.
Sunt in timpul serviciului si nu am timp sa caut numele sfantului care a spus:"daca nu ai o persoana care sa te critice, plateste una". Bucura-te, am facut-o pe gratis!
eco di maria, iti multumesc ca m-ai criticat, de fapt i-am multumit si LUI in comentariul anterior pentru acest lucru , si sunt sincera cand spun acest lucru.
Cat despre "dependenta de mine" , cred din nou ca te inseli si iar judeci fara sa cunosti inima omului chiar daca traiesti langa ea.
Cu mult drag iti ofer :
http://www.youtube.com/watch?v=Sov5zw4rC-w
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu IUBIREA si INDURAREA SA!
Pace si bine!
Amiable post and this mail helped me alot in my college assignement. Say thank you you seeking your information.
Trimiteți un comentariu