Sclipiri din splendoarea CUVANTULUI - "Revelatiile Sfintei Brigitta"

Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către mireasa sa aleasă şi mult iubită explicând prea minunata întrupare, condamnând profanarea păgână şi încălcarea credinţei noastre şi a botezului, şi îndemnând preaiubita sa mireasă să îl iubească. CARTEA 1 – CAPITOLUL 1 Sunt Creatorul cerului şi al pământului, unul în dumnezeire cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Eu sunt cel care a vorbit profeţilor şi patriarhilor, cel pe care l-au aşteptat. Pentru năzuinţa lor şi în conformitate cu promisiunea mea, am luat trup fără de păcat, fără concupiscenţă, intrând în trupul Fecioarei precum soarele luminează prin cel mai curat cristal. Soarele nu dăunează sticla intrând în ea, nici virginitatea Fecioarei nu a fost pierdută când am luat forma mea umană. Am luat trup omenesc fără să predau dumnezeirea mea. Am fost nu mai puţin Dumnezeu, domnind şi întregind toate lucrurile împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, deşi eu, cu natura mea umană, eram în pântecele Fecioarei. Luminozitatea niciodată nu e separată de foc, nici divinitatea mea nu a fost vreodată separată de caracterul meu uman, nici măcar prin moarte. Apoi am voit ca trupul meu curat şi fără de păcat să fie rănit din talpa picioarelor până în creştetul capului pentru păcatele tuturor oamenilor, şi să fie atârnat pe Cruce. Este acum oferit în fiecare zi pe altar ca oamenii să mă iubească mai mult şi să îşi amintească de bunăvoinţa mea mai des. Acum, însă, sunt cu totul uitat, neglijat şi dispreţuit, ca un rege alungat afară din propriul său regat în locul său un hoţ periculos fiind ales şi cinstit. Am dorit ca regatul meu să fie înăuntrul omului, şi pe drept eu să fiu rege şi conducător peste el, întrucât l-am creat şi l-am răscumpărat. Acum, însă, a călcat în picioare şi a pângărit credinţa pe care mi-a promis-o la botez. A încălcat şi a respins poruncile pe care i le-am dat. Iubeşte propria voinţă şi cu dispreţ refuză să mă asculte. De asemenea, îl slăveşte pe acel hoţ netrebnic, diavolul, mai presus de mine şi îi promite credinţa sa. Diavolul cu adevărat este un hoţ întrucât, prin tentaţii rele şi false promisiuni, fură pentru sine sufletul uman pe care eu l-am răscumpărat cu propriul meu Sânge. Nu pentru că este mai puternic, ca să spun asa, decât sunt eu, de este capabil să îl fure, întrucât sunt atât de puternic că pot înfăptui toate lucrurile printr-un singur cuvânt, şi sunt atât de corect încât nu aş săvârşi nici cea mai mică nedreptate, nici dacă toţi sfinţii m-ar ruga aceasta. Totuşi, deoarece omul, căruia i-a fost dată liberă alegere, de bună voie dispreţuieşte poruncile mele şi îşi dă consimţământul diavolului, atunci nu este decât just ca el să simtă şi tirania diavolului. Diavolul a fost creat bun de către mine dar a căzut prin propria sa voinţă neascultătoare şi, ca să spun aşa, a devenit slujitorul meu pentru pedepsirea nelegiuiţilor. Deşi sunt acum atât de dispreţuit, sunt totuşi îndurător încât voi ierta păcatele oricui cere îndurarea mea şi se smereşte pe sine, şi îi voi elibera de hoţul cel rău. Însă voi folosi judecata mea asupra celor care se încăpăţânează să mă sfideze, şi auzind-o vor tremura iar cei care trec prin ea vor spune: ‘Vai, că am fost vreodată născuţi sau concepuţi, vai, că am provocat vreodată pe Domnul Măririi la furie!’ Însă tu, fiica mea, pe care am ales-o pentru mine şi cu care vorbesc în spirit, iubeşte-mă din toată inima, nu precum îţi iubeşti fiul sau fiica sau rudele dar mai mult decât orice în lume! Eu te-am creat şi nu am cruţat nici unul din membrele mele suferind pentru tine. Şi totuşi iubesc sufletul tău atât de mult încât, dacă ar fi posibil, m-aş lăsa răstignit din nou decât să te pierd. Urmează exemplul smereniei mele: Eu, care sunt Rege al gloriei şi al îngerilor, am fost îmbrăcat în zdrenţe modeste şi am stat gol la stâlp în timp ce urechile mele auzeau tot felul de insulte şi batjocuri. Dă întâietate voinţei mele în faţa voinţei tale, cum Mama mea, Doamna ta, de la început până la sfârşit, nu a dorit vreodată altceva decât ce am voit eu. Dacă faci aceasta, atunci inima ta va fi cu inima mea, şi va fi înflăcărată cu dragostea mea în acelaşi fel cum orice lucru uscat este cu uşurinţă aprins de foc. Sufletul tău va fi plin de mine iar eu voi fi în tine, şi toate lucrurile trecătoare vor deveni amare ţie şi toate poftele carnale precum otrava. Te vei odihni în braţele mele dumnezeieşti, unde nu este nici o poftă trupească, doar bucurie şi plăcere spirituală. Acolo sufletul, atât în interior cât şi în exterior fericit, este plin de bucurie, gândindu-se şi dorind nimic altceva decât fericirea pe care o posedă. Aşadar iubeşte-mă mai presus de toate, şi vei avea toate lucrurile pe care ţi le doreşti, şi le vei avea din belşug. Nu este oare scris că untdelemnul văduvei nu s-a sfârşit până ce Domnul a trimis ploaie pe pământ conform spuselor profetului? Eu sunt profetul adevărat. Dacă vei crede cuvintele mele şi le vei împlini, untdelemnul şi bucuria şi veselia nu te vor părăsi pentru toata veşnicia. Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către fiica pe care a luat-o ca mireasă(spirituală) cu privire la articolele adevăratei credinţe, şi despre ce podoabe, simboluri şi intenţii mireasa ar trebui să aibă cu privire la mire. CARTEA 1 – CAPITOLUL 2 Eu sunt Creatorul cerurilor, a pământului, şi a mării şi a tot ce se află în ele. Sunt una cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, nu precum zeii de piatră sau de aur, cum spuneau oamenii cândva, şi nu mai mulţi zei, precum oamenii obişnuiau să creadă atunci, ci un singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt, trei persoane însă una în esenţă, Creatorul a toate dar creat de nimic, rămânând neschimbător şi atotputernic, fără început sau sfârşit. Eu sunt cel care a fost născut din Fecioară, fără să îmi pierd dumnezeirea dar unind-o firii mele omeneşti, astfel ca într-o singură persoană să fiu adevăratul Fiu al lui Dumnezeu şi Fiu al Fecioarei. Eu sunt cel care a atârnat pe Cruce, a murit şi a fost îngropat; cu toate acestea dumnezeirea mea a rămas intactă. Deşi am murit prin natura umană şi trupul pe care eu, unicul Fiu, l-am luat, totuşi am trăit în natura divină în care eram un singur Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Sunt acelaşi om care a înviat din morţi şi s-a urcat la cer şi care acum vorbesc cu tine prin duhul meu. Te-am ales pe tine şi te-am primit ca mireasă a mea cu scopul de a-ţi arăta secretele mele, pentru că mă mulţumeşte să fac astfel. De asemenea am un anumit drept echitabil asupra ta, întrucât ai abandonat voinţa ta mie când soţul tău a murit. După moartea sa, te-ai gândit şi te-ai rugat cu privire la faptul că vei deveni săracă de dragul meu, şi ai vrut să laşi toate de dragul meu. Aşadar am un drept echitabil asupra ta. În schimbul acestei mari iubiri pe care o ai, nu este decât cuvenit ca eu să am grija de tine. De aceea te primesc ca mireasă a mea pentru propria-mi mulţumire, genul care este adecvat pentru Dumnezeu să aibă cu un suflet cast. Este îndatorirea miresei să fie pregătită când mirele decide să facă nunta, pentru ca să poată fi îmbrăcată şi îngrijită cum se cuvine. Vei fi curată dacă gândurile tale sunt mereu la păcatele tale, la cum prin botez te-am curăţat de păcatul lui Adam şi cât de des te-am sprijinit şi te-am susţinut când ai căzut în păcat. De asemeni mireasa ar trebui să poarte semnul mirelui la pieptul ei, adică, ar trebui să porţi în minte favorile şi binefacerile pe care ţi le-am făcut, de pildă cât de nobil te-am creat dându-ţi trup şi suflet, cât de nobil te-am împodobit oferindu-ţi sănătate şi bunuri temporale, cu câtă bunăvoinţă te-am salvat când am murit pentru tine şi ţi-am restituit partea ta de moştenire ţie, dacă doreşti să o ai. Mireasa ar trebui de asemeni să facă voinţa mirelui ei. Care este voinţa mea decât aceea ca să vrei să mă iubeşti mai presus de orice şi să doreşti nimic în afară de mine? Am creat toate lucrurile de dragul omenirii şi am pus toate lucrurile sub ei. Şi totuşi ei iubesc totul în afară de mine şi urăsc nimic în afară de mine. Am cumpărat înapoi moştenirea lor pentru ei, pe care o pierduseră, dar au devenit atât de înstrăinaţi şi s-au îndepărtat atât de mult de raţiune încât, în locul gloriei eterne în care se află bine ce nu conteneşte, ar prefera să aibă glorie trecătoare ce este precum pulverizarea oceanului care se înalţă pentru un moment ca un munte apoi cu repeziciune se scufundă în nimic. Mireasa mea, dacă nu doreşti nimic în afară de mine, dacă sfidezi toate lucrurile de dragul meu, copii şi rude precum şi avere sau onoruri – eu îţi voi da o preaminunată şi valoroasă răsplată. Nu vei primi de la mine nici aur sau argint ca parte de beneficiu ci pe mine ca al tău mire, eu, care sunt Regele Măririi. Dacă îţi este ruşine să fii săracă şi dispreţuită, gândeşte-te cum Dumnezeul tău a umblat înaintea ta, odată ce slujitorii şi prietenii l-au abandonat pe pământ, întrucât nu căutam prieteni pe pământ ci prieteni în Cer. Dacă te îngrijorezi şi te sperii să fii împovărată de muncă şi boală, atunci gândeşte-te cât de cumplit lucru este să arzi în foc! Ce ai fi meritat dacă ai fi ofensat vreun superior lumesc cum ai făcut cu mine? Căci, deşi te iubesc din toată inima, cu toate acestea nu acţionez împotriva dreptăţii, nici măcar într-un singur detaliu. La fel cum ai păcătuit în toate mădularele tale, la fel trebuie să faci ispăşire în fiecare mădular. Cu toate acestea, datorită voinţei tale bune şi hotărârii de a te îmbunătăţi, îţi înlocuiesc sentinţa cu una a îndurării şi micşorez pedeapsa mai grea în schimbul unei cantităţi mici de reparaţie. Din acest motiv, îmbrăţişează micile tale greutăţi cu seninătate pentru ca să poţi fi curăţită şi să accesezi minunata ta răsplată cât mai curând! Este de folos ca mireasa să ostenească trudind alături de mire pentru ca să poată cu atât mai mult încrezătoare să-şi primească odihna împreună cu el.

Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către mireasa sa cu privire la formarea ei în iubire şi virtute faţă de el, mirele, despre ura păcătoşilor pentru Dumnezeu, şi despre dragostea de lume. CARTEA 1 – CAPITOLUL 3 Sunt Domnul şi Dumnezeul tău, cel pe care îl adori. Eu sunt cel care a menţinut cerul şi pământul prin puterea mea. Nu sunt menţinute de nimic altceva şi nici nu au alte suporturi. Eu sunt cel care sunt oferit în fiecare zi pe altar, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, sub aspectul pâinii.  Sunt acelaşi care te-a ales. Cinsteşte pe Tatăl meu! Iubeşte-mă! Ascultă de Duhul meu! Respectă pe Mama mea ca Maică a ta! Onorează toţi sfinţii mei! Păstrează adevărata credinţă învăţată ţie de către cineva care a trăit în el însuşi conflictul dintre cele două duhuri, duhul falsităţii şi Duhul Adevărului, iar cu ajutorul meu cucerit. Păstrează adevărata smerenie! Ce este adevărata smerenie dacă nu să oferi laudă lui Dumnezeu pentru lucrurile bune pe care ni le-a dat? În prezent, totuşi, sunt mulţi oameni care mă urăsc şi care consideră faptele mele şi cuvintele mele ca fiind supărătoare şi fără conţinut. Ei întâmpină cu bucurie adulterul, pe diavol, cu braţele larg deschise, şi îl iubesc. Orice ei fac pentru mine, fac cu nemulţumire şi resentiment. Nici măcar nu ar mărturisi numele meu, dacă nu le-ar fi frică de părerea altora. Au o dragoste atât de deschisă pentru lume încât nu obosesc niciodată să muncească pentru ea noapte şi zi, şi sunt mereu înflăcăraţi în dragostea ce i-o poartă. Munca lor îmi este la fel de plăcută ca şi când cineva ar da duşmanului său bani ca să omoare pe fiul său. Asta fac ei. Îmi aduc câteva milostenii şi mă cinstesc cu buzele lor cu scopul de a obţine succes lumesc şi să rămână în privilegiile lor şi în păcatele lor. Duhul cel bun este astfel împiedicat în ei să facă orice progres în virtute. Dacă vrei să mă iubeşti din toată inima şi să doreşti nimic în afară de mine, te voi atrage la mine prin caritate, la fel cum un magnet sau un magnetit atrage fierul. Te voi aşeza pe braţul meu, care e atât de puternic încât nimeni nu îl poate întinde şi atât de rigid încât nimeni nu îl poate îndoi odată ce e întins. Este atât de parfumat încât întrece orice mireasmă şi nu poate fi comparat cu desfătările acestei lumi. EXPLICAŢIE Acesta era un om sfânt, un profesor de teologie, care se numea Învăţătorul Mathias de Suedia, un canonic de Linköping. A scris un excelent comentariu acoperind întreaga Biblie. A suferit ispite foarte subtile din partea diavolului cu privire la un număr de erezii împotriva credinţei Catolice, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Cristos, şi nu a putut fi biruit de către diavol. Aceasta este în mod clar specificat în biografia Brigittei. Este Învăţătorul Mathias cel care a scris Prologul la aceste cărti, care începe cu Stupor et mirabilia, etc. Era un om sfânt şi puternic spiritual în cuvânt şi faptă. Când a murit în Suedia, aleasa lui Cristos, atunci trăind în Roma, a auzit în rugăciunea sa o voce care îi spunea în spirit: “Fericit eşti tu, Învăţătorule Mathias, pentru coroana care a fost făcută pentru tine în Cer. Vino acum la întelepciunea care nu se sfârşeşte!” Se poate citi despre el şi în Volumul I capitolul 52; Volumul V, în răspunsul la întrebarea 3 din ultima interogaţie; şi Volumul VI capitolele 75 si 89

sursa: http://www.prophecyfilm.com/romanian/revelatiile/cartea1/cartea1-capitolul3.htm