Pasi spre smerenie

Acum aproximativ 9 ani aveam o problema in a fi cu adevarat smerita( din pacate nici acum nu sunt) , imi doream  insa din tot sufletul sa devin asa( inca imi doresc , mult mai mult decat atunci), sa reusesc sa spun cu sinceritate despre mine ca sunt un nimic( fara Harul Domnului ) si sa cred sincer acest lucru.Nu intelegeam cum marii sfinti a caror viata o citeam puteau sa creada sincer despre ei ca sunt Nimic in timp ce eu ii consideram EXTRAORDINARI. Cu timpul insa Domnul s-a indurat de mine si mi-a purtat pasii inimii pe Calea pe care am aflat ca fara Harul Lui suntem cu adevarat " scame-n vant" cum frumos s-a exprimat Cezarina Adamescu, si tot ce e frumos in noi e doar Darul Lui , doar EL.

Amintindu-mi cat de dificil a fost drumul meu si gandindu-ma ca unii dintre voi doresc sincer sa dobandeasca SMERENIA( si constientizarea propriilor pacate) m-am gandit ca ne-ar face bine tuturor urmatorul exercitiu spiritual al Sfantului Ignatiu de Loyola care ne provoaca  sa ne punem intrebari importante si sa constientizam raspunsuri care ,cu siguranta, vor zdruncina si vor anihila  increderea pe care o avem in noi demonstrandu-ne  ca Increderea in Dumnezeu e singura noastra forta.

"Rugaciunea pregatitoare este sa cer de la Dumnezeu,Domnul nostru, harul ca toate intentiile, faptele si lucrarile mele sa fie oranduite numai si numai intru slujirea si lauda Maiestatii Sale Dumnezeiesti.

Apoi incercam sa-L contemplam pe Domnul nostru Isus Cristos  si sa cerem ceea ce vrem: aici va fi sa cer lumina si durere crescanda si puternica si lacrimi pentru pacatele mele.

Primul punct este inlantuirea pacatelor, si anume,aducerea aminte a tuturor pacatelor vietii, privind din an in an sau din timp in timp;la aceasta sunt de folos trei lucruri: primul este sa privesc locul unde am trait; al doilea,discutiile purtate cu altii; al treilea, slujba avuta.

Al doilea punct.Sa-mi cantaresc pacatele, privind uraciunea si rautatea pe care orice pacat de moarte(trufia, avaritia, invidia, mania, necuratia, lacomia si lenea) savarsit le are in  sine, chiar si daca nu ar fi fost oprit 
[de Dumnezeu].

Al treilea punct.Sa privesc cine sunt eu, micsorandu-ma, prin exemple: mai intai,ce sunt eu in comparatie cu toti oamenii;in al doilea rand, ce sunt oamenii in comparatie cu toti ingerii si sfintii din paradis, in al treilea rand, sa privesc ce este toata creatia in comparatie cu Dumnezeu;daramite numai eu? ce pot fi? In al patrulea rand, sa privesc la toata stricaciunea si uratenia mea trupeasca; in al cincilea rand,sa privesc la mine ca la o rana purulenta de unde au iesit atatea pacate si rautati si o otrava atat de josnica.

Al patrulea punct.Sa cuget cine este Dumnezeu, impotriva caruia am pacatuit, dupa insusirile Lui, comparandu-le cu cele opuse lor, din mine: intelepciunea Lui cu necunoasterea mea, atotputernicia Lui cu neputinta mea;dreptatea Lui cu nedreptatea mea; bunatatea Lui cu rautatea mea.

Al cincilea punct.Un strigat de uimire insotit de o afectiune crescanda, cugetand la toate creaturile, privind la felul in care m-au lasat si m-au tinut in viata; ingerii, care sunt sabia dreptatii dumnezeiesti, cum m-au rabdat, m-au pazit si s-au rugat pentru mine; sfintii, cum  au mijlocit si s-au rugat pentru mine; iar cerurile, soarele, luna, stele,stihiile, roadele, pasarile, pestii, animalele: cum de nu s-a deschis pamantul ca sa ma inghita, facand iaduri noi, ca sa ma chinuiasca pe veci in ele.

Dialog. Sa se incheie cu un dialog al indurarii, cugetand si aducand multumiri lui dumnezeu, Domnul nostru, pentru ca mi-a dat viata pana acum, punandu-mi in gand indreptarea cu harul Sau, pe viitor.

Tatal Nostru (ne rugam) ".

Dumnezeu sa va binecuvanteze !