Cel ce iubeste pe Isus Cristos nu se ambitioneaza pentru altceva , decat pentru Isus Cristos

" 1. Cel ce iubeste pe Dumnezeu, nu umbla cercand stima si iubirea oamenilor; unicul sau dor este de-a fi bine vazut de Dumnezeu, singurul pe care-L iubeste.Sf. Ilarie zice,ca toata cinstea ce o primim de la lume, e lucrul diavolului.Si asa e;pentru ca vrajmasul nostru, cand introduce in suflet dorintele de-a fi stimat, lucreaza pentru iad, fiindca pierzand omul umilinta, se pune in primejdia de-a luneca spre toate relele.

Sf. Iacob scrie, ca precum Dumnezeu isi largeste mana fata de cei umiliti, asa si-o restrange fata de cei ingamfati si acestora le sta impotriva.
Zice: le sta impotriva celor ingamfati; asadar nici nu le asculta rugaciunile.
Si una din faptele de semetie este de buna seama, si dorul de-a fi stimat de oameni, si de-a ne mandri cu cinstea ce ne-o dau ei.

2.Inspaimantator e in aceasta privinta cazul unui frate franciscan, Iustin, care ajunsese la un grad inalt de virtute; insa deoarece, fara doar si poate, nutrea in sufletul sau un dor de-a fi stimat de oameni, iata ce i se intampla: 

Intr-o zi il chema Papa Eugen al 4 lea si , pentru vestea sfinteniei sale, il cinsti foarte mult, il imbratisa si-l puse sa sada langa sine.Fratele Iustin, dupa o atare cinste , se ingamfa, de aceea Sfantul Ioan Capistrano ii zise:

 Frate Iustine ! Ai plecat un inger si te-ai intors un diavol.

Si, de fapt,crescand nefericitul zi de zi in superbie, pretinzand sa fie tratat cum se stima el pe sine, ajunse sa ucida pe un frate cu un cutit, apoi cazu de la credinta si fugi la Neapole, unde facu si alte faradelegi si , in urma, muri in temnita, ca un apostat.De aceea foarte intelept zicea un  mare serv al lui Dumnezeu, ca atunci , cand noi auzim , ori citim, ca au cazut si cedrii Libanului, un Solomon, un Tertulian, un Hosie, care toti erau in faima sfinteniei, e semn ca acestia nu s-au dat cu desavarsire lui Dumnezeu si ca in sinea lor nutreau un spirit de superbie si  de aceea cazura.

E bine deci, sa tremuram cand incolteste in noi vreun dor de-a ne arata si de a fi cinstiti de oameni; si chiar cand lumea ne face ceva de cinste, sa ne pazim de-a gasi placere in ea pentru ca aceasta poate fi cauza pierzarii noastre.

3.Sa ne  nazuim indeosebi a invinge laudele oamenilor.

Sf. Tereza zicea:
 "Unde e dor dupa laudele oamenilor, acolo nu e spirit bun."

Multe persoane duc o viata religioasa, dar sunt inchinatorii propriei lor stime.Arata cateva virtuti aparente, dar au dorul de-a fi laudati in toata purtarea lor, si cand nu-i cine sa-i laude se lauda ei insisi pe sine.Incearca a se arata mai buni decat altii, iar daca se simt atinsi in orgoliul lor, isi pierd linistea, intrelasa cuminecaturile, neglijeaza toate deprinderile de evlavie si nu-si dau odihna, pana cand nu li se pare a-si fi recastigat renumele pierdut. 

Dar adevaratii iubitori de Dumnezeu nu fac asa. 

Nu numai inconjura de-a se lauda pe sine, ori de-a simti placere cand sunt laudati, dar chiar se intristeaza de laudele ce le primesc de la altii, si se bucura, vazand ca oamenii au o parere slaba despre dansii.

4.E foarte adevarat  ceea ce zicea Sfantul Francisc d'Assisi : 

" Atata sunt, cat sunt inaintea lui Dumnezeu ". 

Ce foloseste a fi stimat de  mai marii lumii, daca inaintea lui Dumnezeu suntem netrebnici si vrednici de dispret?

Dimpotriva, ce conteaza, ca lumea ne dispretuieste, daca suntem iubiti si placuti in ochii lui Dumnezeu? 

Sfantul Augustin a scris: Precum cel ce ne lauda nu ne mantuieste de pedeapsa faptelor rele, tot asa , cel ce ne batjocoreste, nu ne va lua meritul faptelor bune.

"Ce conteaza( zicea Sfanta Tereza), ca suntem huliti si tinuti de nimica de lume, daca inaintea Ta , Doamne, suntem mari si fara vina?
Sfintii doreau sa traiasca necunoscuti si dispretuiti in  inimile tuturor.Sf. Francisc de Sales scrie :
"Dar ce nedreptate ni se face, cand lumea are parere rea despre noi, cand si noi insine trebuie sa avem o astfel de parere despre noi? 
Ori poate ca noi stim ca suntem oameni de nimic, si de aceea pretindem ca lumea sa ne tina buni? "

5.Ah! cat e de sigura viata ascunsa, pentru cei ce voiesc sa iubeasca din inima pe Isus Cristos ! 
Insusi Isus ne-a dat exemplu, traind ascuns si dispretuit 30 de ani, intr-un atelier.De aceea au mers sfintii in deserturi si pesteri, ca sa se fereasca de lauda oamenilor.Sf. Vicentiu de Paul zicea, ca dorul de-a aparea si ca sa se vorbeasca despre noi cu cinste, sa se laude purtarea noastra si sa se spuna ca avem succese si ca facem minuni, este un rau, care facandu-ne sa uitam de Dumnezeu, ne otraveste cele mai bune fapte ale noastre si e pacatul cel mai daunator pentru viata  noastra spirituala.

6.Cel e vrea deci sa inainteze in iubirea lui Isus Cristos, are sa omoare in sine, de tot, stima proprie.Dar cum isi va omora cineva propria sa stima? 


Iata cum ne invata Sf. Maria Magdalena de Pazii: 

"Stima proprie traieste in dorul de-a sta in parere buna la toti;prin urmare, ea va muri, cand ne vom ascunde sa nu fim cunoscuti de nimeni.Si pana ce nu vei ajunge sa mori in acest fel, nu vei fi cu adevarat serv al lui Dumnezeu".

7.Incat, pentru a ne face placuti in ochii lui Dumnezeu, trebuie sa stavilim dorinta de-a aparea si de-a fi placuti in ochii oamenilor.Si cu atat  mai tare trebuie sa ne ferim de dorinta de a stapani pe altii.Sf. Tereza mai prefera sa  fie prada focului intreaga sa manastire, cu toate calugaritele impreuna, decat sa intre acest dor in ele.Si voia,ca daca in manastirea ei s-ar afla o calugarita, care ar dori sa fie superioara, aceea sa fie scoasa din manastire, ori , cel putin, inchisa pentru totdeauna.

Sfanta Maria Magdalena de Pazii zicea : 
"Ambitia unei persoane evlavioase, e de-a fi tinuta mai demna decat altii". Ambitia unui suflet ce iubeste pe Dumnezeu, trebuie sa fie , cum spunea Sfantul Pavel, sa intreaca pe toti in umilinta.Pe scurt , cel ce iubeste pe Dumnezeu, n-are sa doreasca altceva, decat pe Dumnezeu."

sursa: "Scoala iubirii lui Isus Cristos " scrisa de Alfons M. de Liguori

Rugaciune

Isuse al meu, da-mi mie ambitia sa-Ti fiu spre placere si sa uit de toate creaturile, chiar si de mine.

Ce-mi foloseste sa fiu iubit de lumea intreaga, daca nu ma iubesti Tu ,
 unica iubire a sufletului meu?!

Isuse al meu, Tu ai venit in aceasta lume, ca sa cuceresti inimile noastre; daca eu nu stiu sa-Ti dau inima mea, ia-o Tu , umple-o de iubirea Ta si nu permite , ca eu sa ma mai despart de Tine.

In trecut Ti-am intors spatele, dar acum, vazand raul ce l-am facut, ma caiesc din toata inima, si nu e rau, care sa ma chinuiasca mai mult, decat amintirea atator vatamari ce Ti le-am facut.

Ma mangaie faptul ca esti de o bunatate nemarginita,care nu tii sub demnitatea Ta sa iubesti pe un pacatos care Te iubeste.

Iubitul meu Rascumparator, dulce iubire a sufletului meu, in trecut Te-am dispretuit, dar acum Te iubesc mai mult decat pe mine.
Ma ofer pe mine Tie si toate lucrurile mele;nu doresc alta , 
decat sa Te iubesc si sa-Ti fac placere.

Aceasta e ambitia mea, primeste-o si-o sporeste 
si nimiceste in mine toate poftele bunurilor lumesti. 

Tu esti peste masura vrednic de a fi iubit si peste masura m-ai obligat sa Te iubesc.Iata-ma, eu vreau sa fiu cu totul al Tau si vreau sa sufar toate cele cate Tu voiesti, care din iubire catre mine ai murit in suferinte pe Cruce.

Tu ma vrei sfant;Tu ma poti face sfant; Tie ma incred.

Si ma incred inca si in sprijinul Tau, ah, mare Maica a lui Dumnezeu , Maria !


Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti mai mare nevoie!