Azi doresc sa va daruiesc o frumoasa predica
rostita in cinstea Preasfintei Treimi la Radio Iasi in data de 18 Mai...
rostita in cinstea Preasfintei Treimi la Radio Iasi in data de 18 Mai...
Biserica celebrează astăzi solemnitatea Sfintei Treimi, a unui singur Dumnezeu în trei persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - misterul suprem, cel mai mare mister al credinţei noastre, cum îl numeşte sfântul Toma de Aquino. Şi pentru că este dificil să vorbim despre Sfânta Treime, voi porni de la un exemplu, de la o experienţă pe care toţi o putem înţelege.
Un prieten avocat mi-a povestit cum nu îşi mai vizitase tatăl de câteva luni. Prietenul meu trăieşte la câteva sute de km de casa părinţilor săi. Într-o seară, când şi-a sunat tatăl la telefon, acesta l-a întrebat: "Fiule, când vii să mă vezi?" "Tată, sunt aşa de ocupat, i-a zis prietenul meu. Lucrez la un proces foarte important şi când termin, vin numaidecât să te vad". Tatăl, trist, a continuat: "Spune-mi, când voi muri, vei veni măcar la înmormântarea mea?" "Ei, tată, ştii bine că voi veni", i-a răspuns fiul. Iar tatăl a încheiat: "Hai să facem o înţelegere. Nu veni la înmormântare, dar vino acum la mine, pentru că acum am nevoie de tine".
Ce ne spune această relatare? Că cea mai mare dorinţă a fiecărui om este de a fi în legătură cu cei din familie sau cu prietenii, cel mai presant impuls al nostru este de a fi uniţi, cea mai apăsătoare trebuinţă a inimii noastre este de a fi împreună cu cei de lângă noi. Ca să se simtă împliniţi, oamenii au nevoie de o relaţie cu ceilalţi, au nevoie de a avea pe cineva în viaţa lor. Acest lucru este uşor de observat. Gândiţi-vă care au fost cele mai frumoase momente din viaţa dumneavoastră. Gândiţi-vă bine. Au fost acele momente când părinţii au avut grijă de noi, când cineva ne-a încurajat, când un prieten ne-a spus un cuvânt bun, când v-aţi cunoscut soţul ori soţia şi încă mai sunteţi împreună, când vi s-a născut un copil, când am fost apreciaţi şi iubiţi pentru ceea ce suntem. Acum, gândiţi-vă, vă rog, care au fost cele mai grele momente în viaţa dumneavoastră? Când cineva v-a rănit tare, când un prieten v-a trădat, când ne-a murit tatăl sau mama, când aţi fost despărţiţi de familie, ori poate când aţi divorţat, ori poate când trăiţi o singurătate în doi, când aţi fost neglijaţi, izolaţi. Cea mai grea pedeapsă în închisorile comuniste nu era tortura, ci izolarea totală: a fi închis într-o celulă singur.
Pe scurt, noi oamenii avem nevoie să fim în comuniune, să fim împreună cu alţii, inimile noastre sunt făcute unele pentru altele şi pentru Dumnezeu. De ce? De ce avem această foame, această sete de nepotolit de a fi împreună, de a fi în relaţie unii cu alţii?
Răspunsul, în mod simplu dar profund, îl găsim în sărbătoarea de astăzi. Noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este comuniune, este viaţă şi iubire care se împărtăşesc între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Solemnitatea de azi ne învaţă că există un singur Dumnezeu în natura sa, sfânt, perfect, infinit, veşnic şi atotputernic, şi că în acelaşi timp în Dumnezeu sunt trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care sunt în relaţie, într-o legătură reciprocă unul cu celălalt. Imaginea lui Dumnezeu, care este comuniune, dăruire, este întipărită în sufletele noastre, este implantată în adâncul fiinţei noastre, este înscrisă ca şi cu fierul înfierbântat în foc în inimile noastre, este pusă în codul genetic al fiinţei noastre. Şi acest lucru este cu atât mai mult valabil pentru noi creştinii, deoarece la botez Sfânta Treime a început să locuiască în noi.
Sărbătoarea Sfintei Treimi ne spune că Dumnezeu este relaţie, este iubire care se împărtăşeşte, şi tocmai de aceea noi suntem la fel. Ceea ce îl face pe Dumnezeu să fie Dumnezeu sunt relaţiile profunde dintre persoane şi de aceea noi nu putem să fim şi să trăim altfel. Dumnezeu este dragoste ce se dăruieşte, iar noi dacă vrem să fim ca Dumnezeu, trebuie să trăim în iubire, trebuie să dăm iubire ca Tatăl, să primim iubire ca Fiul, să fim iubire ca Duhul Sfânt.
Fiecare strădanie a sufletelor noastre de a fi în unire cu alte suflete, fiecare căutare a unei prietenii, fiecare nevoie pentru o îmbrăţişare, fiecare act de iubire - toate acestea dau mărturie despre Sfânta Treime. Misterul Sfintei Treimi ne spune că Dumnezeu este comuniune, şi aceasta căutăm şi noi. Misterul Sfintei Treimi ne spune că Dumnezeu înseamnă relaţii, iar sufletul nostru suspină după relaţii. Cât de adevărată este afirmaţia sfântului Augustin: "Ne-ai făcut pentru tine, Doamne, şi neliniştită este inima noastră până nu se va odihni în tine".
Sfânta Treime ne spune că Dumnezeu este iubire, şi prin urmare noi iubim. Nu putem face altfel. Suntem creaţi după chipul şi asemănarea acestei Sfinte Treimi, pe aceasta am primit-o la botez, după Sfânta Treime suntem însetaţi. De la Sfânta Treime venim şi spre Sfânta Treime ne întoarcem. Suntem ceea ce suntem, adică oameni legaţi unul de altul, pentru că Dumnezeu este ceea ce este: Sfântă Treime, dragoste împărtăşită între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
O călugăriţă cu viaţă sfântă, sora Elisabeta a Sfintei Treimi, spunea:
"În ceea ce mă priveşte, am găsit cerul pe pământ, căci cerul este Dumnezeu iar Dumnezeu este în sufletul meu".
Să avem grijă să nu pierdem această prezenţă a lui Dumnezeu în sufletele noastre. Scriitorul Nikos Kazantsakis în cartea sa, Zorba Grecul, pune pe buzele unui bătrân care vorbea cu micul Alexis aceste cuvinte:
"În ceea ce mă priveşte, am găsit cerul pe pământ, căci cerul este Dumnezeu iar Dumnezeu este în sufletul meu".
Să avem grijă să nu pierdem această prezenţă a lui Dumnezeu în sufletele noastre. Scriitorul Nikos Kazantsakis în cartea sa, Zorba Grecul, pune pe buzele unui bătrân care vorbea cu micul Alexis aceste cuvinte:
"Ascultă, micuţule. Îţi voi împărtăşi un secret pe care nu-l poţi înţelege acum, ci abia când vei creşte, dar să păstrezi în inima ta acest secret. Ascultă, micuţule. Cerul şi pământul nu sunt suficiente să îl cuprindă pe Dumnezeu, dar inima unui om îl poate conţine pe Dumnezeu. Aşa că ai grijă, Alexis, să nu răneşti niciodată inima unui om".
Iubiţi credincioşi, dragi ascultători, iată, în concluzie, ce anume celebrăm azi: misterul Sfintei Treimi. Mai mult, suntem purtători ai Sfintei Treimi în noi pentru că suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu care este Treime, şi mai ales pentru că am fost botezaţi şi pentru că primim sfânta Împărtăşanie. Într-adevăr, Sfânta Treime este un mister, cel mai mare mister al credinţei, cum spuneam la început, dar este un mister care ne priveşte şi pe noi, este un mister despre iubire şi despre setea noastră de iubire, este misterul Preasfintei Treimi pe care o vom recunoaşte şi de care ne vom bucura în cer. Amin."
18 mai 2008, Radio Iaşi
Preot Lucian Paulet
Dumnezeu sa ne binecuvanteze sa fim toti :
"O inima si-un suflet ! "
16 comentarii:
Am mai spus-o şi o mai spun, cu riscul evident de a mă repeta. IUBIREA este totul, ea ne modelează atât de frumos încât trecem prin viaţă fluierând. Şi nu a pagubă... Frumoasă reîntâlnirea cu Sarah...
Dumnezeule, atat cuvintele cat si pozele sunt superbe, splendide...
"Mai mult, suntem purtători ai Sfintei Treimi în noi pentru că suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu care este Treime..."
Fie ca toti cei care le vad si le citesc sa simta binecuvantarea Sfinte Treimi...
Fiecare strădanie a sufletelor noastre de a fi în unire cu alte suflete, fiecare căutare a unei prietenii, fiecare nevoie pentru o îmbrăţişare, fiecare act de iubire - toate acestea dau mărturie despre Sfânta Treime. Misterul Sfintei Treimi ne spune că Dumnezeu este comuniune, şi aceasta căutăm şi noi.
Minunata predica draga mea prietena si sora in Isus!
"Gândiţi-vă care au fost cele mai frumoase momente din viaţa dumneavoastră."
O vorbă blândă, un gest tandru şi toată iubirea ce se revarsă asupra noastră şi pe care o dăruim celor din jur. Acestea toate mă fac fericită şi pot declara fără tăgadă că sunt momente divine.
Mi-a fost tare dor de tine, draga mea dragă.
Te îmbrăţişez cu toată dragostea!
...Sfânta Treime ne spune că Dumnezeu este iubire, şi prin urmare noi iubim...
Un subiect foarte important!
Cristian, chiar daca uneori "fluieratul" e inecat in torente de lacrimi, iti dau dreptate :
Iubirea este totul si e singura care ne poate modela frumos, care poate da stralucire fiintei noastre...
O viata plina de iubire iti doresc !:)
Ingerul Tau,ma bucur ca ti-a placut aceasta postare si pentru ca mi-ai binecuvantat atat de frumos cititorii iti voi daruii ,cu mult drag, cateva raze din sufletul Sfintei Elisabeta a Sfintei Treimi:
"...il gasesti pe Bunul Dumnezeu la spalatul rufelor ca si in rugaciune. Nu e decat El peste tot! Il traiesti ! Il respiri! Daca ai sti cat sunt de fericita! Orizontul meu se largeste mai mult...Simt atata iubire in jurul meu.E ca un ocean in care ma arunc si ma pierd...El este in mine si eu in EL.Nu am decat sa-L iubesc si sa ma las iubita, in orice moment si in orice lucru: sa ma trezesc in iubire, sa adorm in iubire, cu sufletul meu in sufletul Lui, cu inima mea in inima Lui, si cu ochii mei in ochii Lui...Daca ai stii cat sunt de plina de EL! "...asa ma simt eu acum , si doresc sa te binecuvanteze cu toate harurile necesare pentru ca si tu sa te simti si sa fii in acelasi loc, sa iubesti si sa fii iubit in acelasi fel...:)
Doamna Elena, deoarece acum sunt incantata de modul in care Sfanta Elisabeta a Sfintei Treimi( pe care am descoperit-o de curand) l-a iubit pe Dumnezeu, deoarece simt arzand in mine aceeasi iubire,va voi darui o rugaciune pe care ea a rostit-o si care acum e rostita si de inima mea:
"O, Cuvant vesnic, Cuvant al Dumnezeului meu, vreau sa-mi petrec restul vietii ascultandu-te; vreau sa ma faci cu totul ascultatoare pentru a invata de la Tine; apoi , prin toate noptile si fiecare forma de goliciune sau neputinta, vreau sa ma opresc mereu asupra Ta si sa ma adapostesc sub marea Ta lumina.
O, Astrul meu, incanta-ma astfel incat sa nu mai pot iesi din splendoarea ta vie.
O , foc care arzi, Duh de iubire, vino asupra mea sa faci din mine o noua intrupare a Cuvantului; fa ca eu sa-i fiu o umanitate adaugata, in care El sa poata reinnoi intregul Sau Mister.
Si Tu,Tata aplecat asupra saraciei micii tale creaturi,acoper-o cu umbra Ta pentru ca sa nu se mai poata vedea decat Fiul Tau preaiubit in care ai binevoit...."
Fiti binecuvantata cu toate harurile care se revarsa asupra sufletului ce se roaga acesta superba rugaciune draga mea prietena ! :)
Geanina , primesc imbratisarea ta cu mult drag, ma bucur ca ai revenit, si uite ce am eu pentru tine:
" Dumnezeul iubirii-scrie Elisabeta unei doamne casatorite- sa fie adapostul tau de neschimbat, chilia ta, manastirea ta in mijlocul lumii! Aminteste-ti ca El locuieste in centrul cel mai profund al sufletului tau precum intr-un sanctuar in care El vrea sa fie iubit fara incetare, pana la adoratie."
Te imbratisez cu brate pline de binecuvantari pentru voi ...:)
KIs,iti ofer si tie cateva cuvinte ale aceleiasi Sfinte Elisabeta a Sfintei Treimi:
"Traiesc in cerul credintei, in centrul sufletului meu si invat sa fiu fericirea Invatatorului, incarcand sa fiu deja pe pamant , lauda gloriei Sale....
O lauda a gloriei este un suflet de tacere care se comporta asemenea unei lire la atingerea Duhului Sfant pentru a face sa iasa din ea armoniile divine."...
Ma rog ca atat tu , cat si toate sufletele care vor citi aceste randuri sa devina instrumentele prin care Dumnezeu sa-si reverse splendorile si armoniile asupra acestui pammant , asupra tuturor celorlalte suflete, asupra acestei tari :)
Mary, mereu am fost uimită de iubirea din cadrul Sfintei Treimi!
Are părintele o carte pe tema iubirii treimice...
Până nu vom iubi aşa...nu vom fi fericiţi deplin...
O, Doamne, cât de mult îmi doresc acea creştere, acea transformare deplină!
Dar, până atunci, mă smeresc sub povara căderilor şi plutesc pe aripile Lui...
O noapte binecuvântată, Mary!
Părintele Stăniloae...Scuze de omisiune :)
Mulţumesc din suflet, draga mea dragă!
Gânduri din cele mai bune şi pupici geaninoşi peste normă trimit către tine"
Mariana, draga mea, tie iti daruiesc o descriere superba a Spiritului Sfant facuta in cartea : "Cele trei cai...."
"Tatal, admirand infinita frumusete oglindita in Cuvant, si Cuvantul incantat de desavarsirea fara limite pe care o vedea in Tatal, s-au iubit reciproc si ,din aceasta infinita admiratie si eterna incantare, a izvorat iubirea infinita, cea de a Treia Persoana a Preasfintei treimi:Dumnezeu-Spiritul Sfant, fiinta de aceeasi natura divina, frumos de aceeasi frumusete infinita, Foc de iubire arzand de aceeasi curata incandescenta, si spiritul Sfant a incheiat, astfel, mai presus de orice posibilitate omeneasca de intelegere si exprimare, implinind ciclul vietii treimice prin purcederea Sa atat de la Tatal, cat si de la Fiul Cuvantul, El fiind iubire a amandourora, consubstantial si de aceeasi fiinta cu Tatal si cu fiul Cuvantul; Dumnezeu din Dumnezeu, elan de infinita iubire, exprimand eterna si reciproca delectare a Tatalui in Cuvantul si incantarea Cuvantului vazand si intelegand infinita frumusete a Tatalui: iata ce este Spiritul Sfant "...
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu toate harurile ce se revarsa din Treimea Sa !
Mulţumesc, Mary!
Mă fericeşte orice adevăr despre Dumnezeul nostru, despre Treimea Sfântă...
Şi când ne gândim că omul nu poate cunoaşte decât o mică parte...Ce va fi, ce va fi în veşnicii? În veşniciile acelea de iubire...
Catalin, buna ziua...te rog sa nu te superi insa nu ma intreseaza un link exchange ...insa iti doresc mult succes :)...
Dumnezeu sa te binecuvanteze !
Trimiteți un comentariu