Primii pasi spre meditatie

...impreuna cu Sfanta Tereza de Avila...

"Sufletele care nu fac meditatie sunt ca un trup paralizat care are membre, dar nu se poate servi de ele.Sufletul are facultati, minte si vointa, in el  e patruns harul ceresc, dar fiindca nu face meditatie nu profita de comoara aceasta si este expus sa se osandeasca.

Lucrurile exterioare il atrag in asa masura incat omoara viata harului din el.

Cei care intra in "Calea regeasca" a meditatiei se pot numi "Servitorii iubirii", deoarece ei il urmeaza pe Isus Cristos.

Iubirea alunga teama din suflet si-i aduce toate bunurile de care are lipsa.

"Cine persevereaza in aceasta cale, cu toate greselile ce le comite, in ciuda ispitelor si caderilor la care diavolul vrea sa-l impinga, sunt sigura ca Domnul il va conduce la portul mantuirii, cum m-a condus, dupa cum mi se pare, pe mine insami", zice Sfanta Tereza.

Incepatorii care mai cad in pacate, au lipsa de meditatie, pentru a iesi din robia pacatului Sfanta Tereza ii cheama cu staruinta la aceasta cale.

" Oricare ar fi greselile celui care  incepe sa intre in calea meditatiei sa nu o paraseasca niciodata.

Meditatia il va ajuta sa se indrepte, fara ea le va fi mai greu...

Pe acela care n-a inceput meditatia ,

il rog cu staruinta...sa nu se lipseasca de un bine atat de mare...

chiar daca nu facem decat putin progres, si nu ne dam silinta de a deveni atat de perfecti ca sa meritam bucuriile si deliciile rezervate de Dumnezeu prietenilor Sai adevarati, 

cel putin vom ajunge cu incetul sa cunoastem Calea Cerului.

Daca perseveram, se poate nadajdui totul de la Dumnezeu,

caci nimeni nu se imprieteneste cu El fara a fi rasplatit.."

Prin meditatie se micsoreaza pacatul si dispare tot mai mult.

Prilejurile de pacat sunt indepartate si perfectiunea creste vazand cu ochii.

Sufletul devine tot mai delicat, asculta mai bine vocea Domnului, 

isi intelege demnitatea si se indeparteaza de tot ceea ce vatama pe Dumnezeu.

Meditatia este "usa" 

prin care patrund in suflet harurile si mangaierile ceresti.

Prin ea , cei rai devin buni, iar cei buni 

persevereaza si inainteaza spre desavarsire...

Ce este meditatia?

"Meditatia este o legatura intima cu Dumnezeu, prin care sufletul sta deseori de vorba in intimitate cu Acela despre care stie ca-L iubeste" 

spune Sfanta Tereza.

Baza meditatiei este iubirea.

Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa fie convins ca este iubit de El.

Dumnezeu este Tatal nostru, 

sa mergem la El cu incredere, simplicitate, libertate , fara teama.

Daca Dumnezeu ne-a iubit cand eram dusmanii Sai,

ne va primi cu atat mai vartos cand vrem sa ne unim cu El.

Sfantul Toma afirma ca, iubirea lui Dumnezeu 

creaza si induce bunatatea in creaturi..

Prin urmare nimeni nu are dreptul a se plange  de mizeria sa ca fiind un obstacol la unirea cu Dumnezeu...

Meditatia este o legatura intima de prietenie cu Dumnezeu.

Isus ne invita la aceasta:

"Eu nu  va mai numesc servitori ci prieteni". 

Momentul meditatiei va fi o intalnire  cu Isus, prietenul si Mirele sufletului nostru.Sa-l consideram deci langa noi.

"Stati  langa acest invatator bun, sa aveti hotararea de a invata ceea ce va propune si Maiestatea Sa va avea grija ca sa deveniti invatacei credinciosi...

Meditati cuvintele care cad de pe buzele Sale dumnezeiesti; de la prima vorba veti intelege iubirea ce-o are pentru voi."

Meditatia nu este un studiu sau o cugetare savanta.Nu se cere de a sti multe despre Dumnezeu, ci de a iubi mult, lucru pe care il pot face toate persoanele.

Meditatia va  lua deci forma unei convorbiri simple cu Isus Cristos.

Sufletul ii spune tot ce il priveste, il admira , il asculta.

Fiecare poate sa-i vorbeasca dupa starea in care se afla:

pacatosul Ii cere iertare, cel lanced Il roaga sa-i dea fervoarea, omul virtuos aspira spre sfintenia Lui.

Sfanta Tereza  marturiseste:

"Iata care era metoda mea de meditatie: Neputand reflecta cu inteligenta ma straduiam sa-L reprezint pe Isus in sufletul meu.Trageam mai mult folos in imprejurarile cand se afla singur.Mi se parea  ca aflandu-L singur si mahnit din pricina durerii Sale, ar fi mai dispus sa ma primeasca langa El...

Imi placea mai ales sa meditez la rugaciunea din gradina Ghetsimani...
Priveam sudoarea de sange si tristetea in care se afla atunci...

Ramaneam astfel langa El atat timp cat imi permiteau distractiile, 

care erau multe si ma chinuiau".

In alt loc spune:

" Felul meu de a medita, consta in a ma aplica cat mai mult la considerarea lui Isus Cristos prezent in sufletul meu.Asa de exemplu, cand meditam vreo scena din Patimile Sale Sfinte, mi-o inchipuiam implinindu-se in sufletul meu.".

"Putem sa ne transpunem cu gandul in prezenta lui Isus Cristos, aprinzandu-ne din ce in ce mai mult de iubire fata de omenirea sa Sfanta, sa-L insotim totdeauna, sa-I vorbim, sa-I recomandam lipsurile noastre, sa ne plangem de greutatile pe care le avem..Sa-i vorbim cu simplicitate.

Meditatia aceasta este excelenta si ne face sa inaintam in scurt timp".

" Iata un aviz pe care nu trebuie sa-l uitati niciodata fiind foarte important: singura ambitie pe care trebuie sa o aiba cine incepe sa faca meditatie este aceea de a lucra pentru a se intarii in hotararile bune si de a nu neglija nici un mijloc pentru a-si conforma vointa cu cea a lui Dumnezeu.

Puteti fi siguri ca in aceasta consta toata desavarsirea 

in care se poate ajunge in calea spirituala."

sursa: "Treptele vietii spirituale dupa Sfanta tereza de Avila Doctor al Bisericii " 
scrisa de Pr. Bernard Stef