Padre Pio
a primit ungerea de preot in Catedrala Benevento, pe data de 10 septembrie 1910.Pe iconita primei slujbe a scris:
"Isus dorinta mea si viata mea,
astazi plin de infiorare iti aduc in taina iubirea,
fa ca sa devin pentru omenire
calea , adevarul , viata,
iar pentru Tine un preot sfant ,
o jertfa desavarsita".
Atunci cand Padre Pio oficia slujba sfanta, cu totii simteam ca traia cu adevarta patima si rastignirea lui Cristos pe Cruce.
Despre Padre Pio aflam (din dezvaluirile lui) ca Domnul Isus spusese:
"Poseda puterea Mea , pentru ca Eu , Isus traiesc in el...
Gestul lui, cuvintele , privirea spun mai mult decat discursul unui orator.
Eu dau valoare la tot ce face.
Este capodopera indurarii mele.
Pe el l-am inzestrat cu toate darurile Duhului meu.
El este continuatorul meu desavarsit, Ostia mea, altarul meu, jertfa mea, desfatarea mea , slava mea !".
Pe data de 21 septembrie 1962 parintele Jerzy Tominski, superiorul general al Monachilor Paulini, a luat parte la Sfanta slujba oficiata de catre Padre Pio.
Acest preot aminteste ca a fost adanc impresionat in momentul consacratiei:
"Padre Pio s-a comportat asa ca si cum l-ar fi vazut pe Isus.S-a sprijinit de altar, mainile le-a pus in asa fel ca si cum ar fi sustinut crucea si se uita la Ostie.El a vazut cum Domnul Isus sufera si moare, L-a vazut in Ostie-aceasta se citea pe fata lui.A fost ceva de neinchipuit...Nu am vazut preotul oficiind ci Patima Domnului pe Golgota.Am vazut cum sufera si moare, cum tasneste sangele.Am vazut si trait impreuna cu Padre Pio cerul adus in altar".
Cunoscuta scriitoare Maria Winowska descrie Euharistia lui Padre Pio in cartea " Adevaratul Chip al Parintelui Pio":
"Chipul sau se transforma cand se opri pe prima treapta a altarului.Nu trebuie sa fii intelept sa intelegi ca se gasea intr-o lume ascunsa pentru noi.Dintr-o data am inteles de ce Sfanta Liturghie celebrata de el atrage multimea ,de ce o subjuga.Din prima clipa suntem atrasi in profunzimea acestei taine.Noi incercam emotia nevazatorilor fata de cei ce vad.Ca niste orbi care sunt purtati intr-o dimensiune noua.Este un trimis al misticilor.
Ei au darul de a deschide ochii si acele simturi care au deganerat, ochii meniti sa vada lumina orbitoare, incomparabil mai puternica decat lumina vazuta de ochii muritorilor...
Pot sa va spun ca la San Giovani Rorondo am descoperit in jertfa Sfintei Liturghii abisul iubirii si al luminii, inainte abia perceptibil.
Acest moment este foarte important...
Scopul sau nu este de a face "altceva" si nici "mai bine decat altii", ci a ne face sa intelegem, sa traim si sa absorbim singura jertfa din lume care este
Sfanta Liturghie.
Trebuie sa fii orb sa nu vezi ca nu omul care merge inspre altar sufera.Pasul lui este greu si se clatina.Nu este usor sa pasesti cu taplile strapunse.Umerii sai cu greutate se sprijina de altar cand il saruta .
Se poarta ca si cand are mainile ranite, obligat sa-si menajeze fiecare miscare.In sfarsit ridicand capul fixeaza crucea.
Fara voia mea intorc capul ca si cum ma tem sa privesc in taina iubirii.
Chipul capucinului care putin mai inainte exprima
o jovialitate a amabilitatii s-a transformat.
Este supus unei vii impresii ca si cand forte nevazute il cheama la lupta, ii procura sentimente de teama, bucurie , tristete, spaima ,durere.Trasaturile lui oglindesc un dialog ascuns.
Protesteaza , scutura din cap ,in semn de evitare, asteapta raspunsul.Tot timpul se contrazice intr-un gest de implorare tacuta(...).
Timpul parca a ramas in loc.De fapt nu mai este luat in seama.Am impresia ca acest preot, tintuit de altar, ne conduce pe noi toti in alte dimensiuni, unde durata si-a schimbat sensul.
Dintr-o data izbugneste in lacrimi, iar umerii cuprinsi de scuturaturi dau impresia ca se incovoiesc sub povara greutatii.
Imi fulgera prin minte o amintire de razboi despre condamnatii la moarte in momentul in ccare isi asculta verdictul.
Muschii fetei nici nu se misca, dar tot corpul se micsoreaza.Aceasta agonie lenta, invata cum sa te pregatesti sa privesti in ochii plutonului de executie.
Drama lui Cristos este drama lui Padre Pio.
Distanta dintre el si Cristos a disparut:
:Vivo ego, iam non ego..."
-"Eu traiesc dar deja nu sunt eu...".
Oare Domnul sa Isi fi reinnoit jertfa fara a-si varsa sangele,
numai pentru ca noi am uitat de pretul sangelui Sau?
Totusi fiecare Liturghie invita la a lua parte la Patima de Rascumparare ,pentru ca El singur traieste, sufera si moare in Corpul Sau mistic.
Oare nu suntem cu totii faptasii Rascumpararii?
Si oare Liturghia nu este pentru fiecare dintre noi locul unde ne transformam, unde suferintele noastre primite de catre Cristos ating pretul vesniciei?(...).
Intr-o zi de vineri am fost martora la felul cum rasufla din greu, asemeni uni luptator, in zadar incercand sa inlature de la sine oprelistea care il tinea sa spuna cuvintele Consacratiei.
S-a ajuns pur si simplu la lupta din care a iesit invingator dar sleit de puteri.Altadata incepand de la cuvantul Sanctus, broboane de sudoare ii curgeau pe frunte, udandu-i fata plina de chinuri...
A fost atunci cu adevarat personificarea durerii cu agonia.Erau zile cand rostea Cuvintele Consacrarii suferind ca un martir...
Iar la sfarsit tinea in mainile intinse pe dumnezeu -Ostia.Pe degetele lui se prelingea sangele.Pentru o clipa trasaturile sale devin blande,
iar fata i se lumineaza.
Uneori zambetul ii apare pe buze, iar ochii par a mangaia Ostia cu o privire dureroasa.
Nu stiu in ce abisuri coboara credinta sa, dar sunt sigura ca am vazut cum privirea lui tintea in profunzime trecand prin invelisul aparentelor.
Cine se indoieste de Prezenta Realitatii trebuie sa asculte
Liturghia oficiata de Padre Pio.
Nu se poate spune despre credinta ca este un dar ca ar cobora asupra fiecaruia in mod automat, dar noi ne punem intrebarea la fel ca prietenul meu pe care l-am trimis la San Giovani Rotondo:
Una din doua ,mi-a scris, sau eu sunt idiot, sau Parintele este Sfant".
A inclinat insa pentru prima eventualitate".
Acest articol l-am preluat din numarul 3 al revistei "Iubiti-va !unii pe altii"....
Despre Padre Pio si stigmatele Lui am mai scris aici...
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea iubirii Sale !
a primit ungerea de preot in Catedrala Benevento, pe data de 10 septembrie 1910.Pe iconita primei slujbe a scris:
"Isus dorinta mea si viata mea,
astazi plin de infiorare iti aduc in taina iubirea,
fa ca sa devin pentru omenire
calea , adevarul , viata,
iar pentru Tine un preot sfant ,
o jertfa desavarsita".
Atunci cand Padre Pio oficia slujba sfanta, cu totii simteam ca traia cu adevarta patima si rastignirea lui Cristos pe Cruce.
Despre Padre Pio aflam (din dezvaluirile lui) ca Domnul Isus spusese:
"Poseda puterea Mea , pentru ca Eu , Isus traiesc in el...
Gestul lui, cuvintele , privirea spun mai mult decat discursul unui orator.
Eu dau valoare la tot ce face.
Este capodopera indurarii mele.
Pe el l-am inzestrat cu toate darurile Duhului meu.
El este continuatorul meu desavarsit, Ostia mea, altarul meu, jertfa mea, desfatarea mea , slava mea !".
Pe data de 21 septembrie 1962 parintele Jerzy Tominski, superiorul general al Monachilor Paulini, a luat parte la Sfanta slujba oficiata de catre Padre Pio.
Acest preot aminteste ca a fost adanc impresionat in momentul consacratiei:
"Padre Pio s-a comportat asa ca si cum l-ar fi vazut pe Isus.S-a sprijinit de altar, mainile le-a pus in asa fel ca si cum ar fi sustinut crucea si se uita la Ostie.El a vazut cum Domnul Isus sufera si moare, L-a vazut in Ostie-aceasta se citea pe fata lui.A fost ceva de neinchipuit...Nu am vazut preotul oficiind ci Patima Domnului pe Golgota.Am vazut cum sufera si moare, cum tasneste sangele.Am vazut si trait impreuna cu Padre Pio cerul adus in altar".
Cunoscuta scriitoare Maria Winowska descrie Euharistia lui Padre Pio in cartea " Adevaratul Chip al Parintelui Pio":
"Chipul sau se transforma cand se opri pe prima treapta a altarului.Nu trebuie sa fii intelept sa intelegi ca se gasea intr-o lume ascunsa pentru noi.Dintr-o data am inteles de ce Sfanta Liturghie celebrata de el atrage multimea ,de ce o subjuga.Din prima clipa suntem atrasi in profunzimea acestei taine.Noi incercam emotia nevazatorilor fata de cei ce vad.Ca niste orbi care sunt purtati intr-o dimensiune noua.Este un trimis al misticilor.
Ei au darul de a deschide ochii si acele simturi care au deganerat, ochii meniti sa vada lumina orbitoare, incomparabil mai puternica decat lumina vazuta de ochii muritorilor...
Pot sa va spun ca la San Giovani Rorondo am descoperit in jertfa Sfintei Liturghii abisul iubirii si al luminii, inainte abia perceptibil.
Acest moment este foarte important...
Scopul sau nu este de a face "altceva" si nici "mai bine decat altii", ci a ne face sa intelegem, sa traim si sa absorbim singura jertfa din lume care este
Sfanta Liturghie.
Trebuie sa fii orb sa nu vezi ca nu omul care merge inspre altar sufera.Pasul lui este greu si se clatina.Nu este usor sa pasesti cu taplile strapunse.Umerii sai cu greutate se sprijina de altar cand il saruta .
Se poarta ca si cand are mainile ranite, obligat sa-si menajeze fiecare miscare.In sfarsit ridicand capul fixeaza crucea.
Fara voia mea intorc capul ca si cum ma tem sa privesc in taina iubirii.
Chipul capucinului care putin mai inainte exprima
o jovialitate a amabilitatii s-a transformat.
Este supus unei vii impresii ca si cand forte nevazute il cheama la lupta, ii procura sentimente de teama, bucurie , tristete, spaima ,durere.Trasaturile lui oglindesc un dialog ascuns.
Protesteaza , scutura din cap ,in semn de evitare, asteapta raspunsul.Tot timpul se contrazice intr-un gest de implorare tacuta(...).
Timpul parca a ramas in loc.De fapt nu mai este luat in seama.Am impresia ca acest preot, tintuit de altar, ne conduce pe noi toti in alte dimensiuni, unde durata si-a schimbat sensul.
Dintr-o data izbugneste in lacrimi, iar umerii cuprinsi de scuturaturi dau impresia ca se incovoiesc sub povara greutatii.
Imi fulgera prin minte o amintire de razboi despre condamnatii la moarte in momentul in ccare isi asculta verdictul.
Muschii fetei nici nu se misca, dar tot corpul se micsoreaza.Aceasta agonie lenta, invata cum sa te pregatesti sa privesti in ochii plutonului de executie.
Drama lui Cristos este drama lui Padre Pio.
Distanta dintre el si Cristos a disparut:
:Vivo ego, iam non ego..."
-"Eu traiesc dar deja nu sunt eu...".
Oare Domnul sa Isi fi reinnoit jertfa fara a-si varsa sangele,
numai pentru ca noi am uitat de pretul sangelui Sau?
Totusi fiecare Liturghie invita la a lua parte la Patima de Rascumparare ,pentru ca El singur traieste, sufera si moare in Corpul Sau mistic.
Oare nu suntem cu totii faptasii Rascumpararii?
Si oare Liturghia nu este pentru fiecare dintre noi locul unde ne transformam, unde suferintele noastre primite de catre Cristos ating pretul vesniciei?(...).
Intr-o zi de vineri am fost martora la felul cum rasufla din greu, asemeni uni luptator, in zadar incercand sa inlature de la sine oprelistea care il tinea sa spuna cuvintele Consacratiei.
S-a ajuns pur si simplu la lupta din care a iesit invingator dar sleit de puteri.Altadata incepand de la cuvantul Sanctus, broboane de sudoare ii curgeau pe frunte, udandu-i fata plina de chinuri...
A fost atunci cu adevarat personificarea durerii cu agonia.Erau zile cand rostea Cuvintele Consacrarii suferind ca un martir...
Iar la sfarsit tinea in mainile intinse pe dumnezeu -Ostia.Pe degetele lui se prelingea sangele.Pentru o clipa trasaturile sale devin blande,
iar fata i se lumineaza.
Uneori zambetul ii apare pe buze, iar ochii par a mangaia Ostia cu o privire dureroasa.
Nu stiu in ce abisuri coboara credinta sa, dar sunt sigura ca am vazut cum privirea lui tintea in profunzime trecand prin invelisul aparentelor.
Cine se indoieste de Prezenta Realitatii trebuie sa asculte
Liturghia oficiata de Padre Pio.
Nu se poate spune despre credinta ca este un dar ca ar cobora asupra fiecaruia in mod automat, dar noi ne punem intrebarea la fel ca prietenul meu pe care l-am trimis la San Giovani Rotondo:
Una din doua ,mi-a scris, sau eu sunt idiot, sau Parintele este Sfant".
A inclinat insa pentru prima eventualitate".
Acest articol l-am preluat din numarul 3 al revistei "Iubiti-va !unii pe altii"....
Despre Padre Pio si stigmatele Lui am mai scris aici...
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea iubirii Sale !
11 comentarii:
"Pe el l-am inzestrat cu toate darurile Duhului meu.
El este continuatorul meu desavarsit, Ostia mea, altarul meu, jertfa mea, desfatarea mea , slava mea !".
Atat daca citesc si-mi dau seama ca eu nu mai pot comenta nimic despre Padre Pio !
Insa imaginea liturghiei vii, a unei lumi nevazute care participa activ, mult, mult mai activ decat oamenii asa zisi vii din biserica, nu poate sa nu ma impresioneze !
As vrea sa ramana intiparit acest lucru in inima mea pentru totdeauna, caci mai reala este lumea nevazuta decat aceasta vazuta de noi ! de ce ? pentru ca se bucura mai mult de Adevar, il iubeste mai mult, isi cinsteste cu adevarat Creatorul !
Multumim "maturei" mmary pentru postare. Acum treci dupa usa !!!
Cu mangaierea Domnului si binecuvantarea Lui, bineinteles !
Dar n-am inteles, farasul cine si unde este ?
"Isus dorinta mea si viata mea,
astazi plin de infiorare iti aduc in taina iubirea,
fa ca sa devin pentru omenire
calea , adevarul , viata,
iar pentru Tine un preot sfant ,
o jertfa desavarsita".
Se spune asa ... ai grija ce iti doresti, caci se va implini ! Iata, daca mai trebuia demonstrat ! Te iubesc Padre Pio ! Oare eu(noi) ce dorinte sa ne punem mmary ?
Domnul te iubeste mmary, zambeste, bucura-te, treci peste lumesc cu ajutorul Lui !
Oraseanule,la primul comentariu sunt de acord cu tine si simt exact la fel, nici macar o virgula nu e impotriva...ai spus tot ce simte si doreste inima mea...
La al doilea comentariu trebuie sa-ti spun ca "matura" nu are minte deci nu are de unde sa stie cine e farasul si nici unde este, de aceea te rog apeleaza la minti mai luminate....
Vreau sa-ti spun ca acum trec dupa usa si sunt o matura fericita deoarece am simtit atingerea lui Isus:cum ar fi putut sa mature fara sa ma atinga? macar cu privirea si tot ar fi trebui s-o faca :)
Insa a fost atat de bun,,si dulce...
O seara in imbratisarea Lui tandra, in lumina Lui divina si in iubirea Sa dulce iti doresc !
Oraseanule, stiu ca ma iubeste, daca de vreun lucru sunt cu adevarat sigura in viata asta acesta este :
"Dumnezeu ma iubeste"
Oare de ce nu ma mira faptul ca ai remarcat exact acelasi text pe care urmeaza sa-l pun in bara laterala a blogului?
si rostesc si eu ,din nou,impreuna cu tine:
""Isus dorinta mea si viata mea,
astazi plin de infiorare iti aduc in taina iubirea,
fa ca sa devin pentru omenire
calea , adevarul , viata,
iar pentru Tine un preot sfant ,
o jertfa desavarsita".
Sa fie rugaciunea noastra de seara :)
Poate ca am exagerat un pic, dar mi-a placut replica si umilinta ta !
http://www.youtube.com/watch?v=GmoGjuK2aNo
Sa te binecuvanteze Domnul pentru ca existi si reversi lumina si iubirea Lui in sufletele noastre !
Nu ai exagerat, mi-a placut mult:)
Intr-adevar, iubesc Bratul care ma poarta ,care ma primeste, care ma strange mereu la pieptul Sau ...il sarut dulce ,cu respect si mult drag...ii sarut Rana...
In urma cu putin timp am aflat ca , calugarilor le-a placut revista si sunt incantati ca vreau sa o daruiesc pelerinilor...
Fii binecuvantat Oraseanule bun !
Doar UNUL singur este BUN. El este TATAL CERESC ! Daca m-ai cunoaste cand sunt singur ai rade muuuult, muuuuult ! Asta-s eu, coate goale, mate fripte ! O sa zici, eeeee este smerit ! Nu stiu, eu stiu sigur ca asta-i Adevarul ! Si cand spun Adevarul ma simt minunat !
Ma bucura ENORM vestea despre revista ! E minunat ! Mare esti Doamne ! O noapte placuta cu Isus !
Oraseanule,ai dreptate :
"Doar UNUL singur este BUN. El este TATAL CERESC ! "
insa se reflecta atat de frumos in tine...
trebuie sa stii ca : esti vinovat!
cum de ce?
Pentru ca acum de fiecare data cand imi ridic privirile spre cer si-I spun ca-L iubesc adaug:
"si el te iubeste, dar stii asta nu-i asa?"
Acel "el" esti tu , insa stii asta, nu-i asa?
O noapte frumoasa si binecuvantata in care sa-i simti iubirea !
Calea Ddevarul si Viata = Isus Hristos, in rest nimeni nu poate a se substitui Lui,oricat de credincios si sfant ar fi. Poate doar sa fie un indiciu spre Cel Ce Este Calea Adevarul si Viata, Unicul Fiu al lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru.
Imi cer scuze scumpa mea dar eu asa vad lucrurile.Tot respectul pentru Padre Pio [am citit mult despre el] insa nu cred ca este afirmatia lui, ci mai degraba o interpretare a celor afirmate de el.
Cine il iubeste pe Domnul, nu poate sa-I ceara in rugaciune dorinta ca sa devina pentru omenire, adica pentru noi; Calea Adevarul si Viata, din moment ce insusi Isus Si-a atribuit pe buna dreptate aceste "drepturi" de AUTOR as putea zice.
Mmary nu vreau sa contrazic pe nimeni, vreau doar sa fiu sincera in ceea afirm si cred.
Te imbratisez cu mare dragoste rupta de pe crucea de la Calvar, si trimit spre tine binecuvantarea Lui.
Te rog sa nu te superi pe mine...Te pup scumpa mea!
Doamna Elena , nu as putea sa ma supar pe dumneavoastra nici daca as vrea, imi sunteti prea draga, iar inimile noastre sunt strans unite si contopite in aceeasi iubire , iubirea pentru Isus...
Dupa umila mea parere nu cred ca Padre Pio ar fi dorit sa se substituie Lui Isus in ceea ce a fost si este El , adica OM si Dumnezeu, Calea , Adevarul si Viata.Eu cred ca e o diferenta de nuanta in expresia lui Padre Pio, el dorind sa devina copia fidela a lui Isus(si sincer cred ca asta e menirea oricarui preot, si prin aceasta dorinta de a deveni asemeni Lui ne sfintim si noi), sa devina Calea ,Adevarul si Viata care sa ne conduca pe noi la Cristos...Eu cred ca El a afirmat aceste lucruri, pe care sincer mi le doresc si eu , pentru ca Isus sa vina si sa traiasca in el in totalitate...si daca-i urmarim putin viata trebuie sa recunoastem ca a facut-o...
Va imbratisez cu brate pline de binecuvantari, cu mult , mult drag si respect parerea dumneavostra...
O noapte minunata impreuna cu Isus va doresc draga mea doamna !
Pace si bine!
Trimiteți un comentariu