“Nu te mai târî la picioarele Lui!
Urmează-ţi inima şi aruncă-te în braţele Lui,
fiindcă acolo îţi este locul.”
Sf. Tereza de Lisieux.
Se spune că un alpinist şi-a regizat neîndemânatic căderea în coardă liberă şi a căzut, a tot căzut, până când s-a terminat coarda.
Din fericire, supravieţuia, nu era rănit, se putea mişca – dar cât vedeai cu ochii nu avea nici un punct de sprijin.
Gerul făcuse stânca lucioasă ca oglinda şi viscolul continua să sufle cu putere.
Istovit, orbit de acele de gheaţă, omul şi-a ridicat ochii spre cer, implorând ajutorul.
Ca prin minune, viscolul s-a oprit, cerul s-a luminat – doar ceaţa, acoperind în vale totul, aluneca în valuri groase, auriu-roşietice.
Era în asfinţit. Pe măsură ce stelele începeau să strălucească una câte una, gerul se făcea năprasnic.
Şi omul auzi din înalt: “Crezi tu în Mine? Atunci taie coarda!”
Salvamontiştii, alertaţi de sunetul continuu al alarmei de salvare, l-au căutat toată noaptea.
L-au găsit în zori. Încă mai trăia, ca să-şi spună povestea.
Când l-au aşezat pe transportor, murise.
Îngheţat, la numai 1 metru de pământul moale.
Viaţa înseamnă speranţă şi încredere. De altfel, în limba latină, verbul “a spera” (spero,-are,-avi,-atum) are aceeaşi origine cu “spiro,-are,-avi,-atum” = a respira, a fi viu. Dar speranţa care ne ţine în viaţă, care este condiţia sine qua non a EXISTENŢEI, înseamnă încredere absolută şi abandon de sine în Mâinile Domnului atât în noaptea disperării cât şi în “iubirea blândă şi voioasă a sufletului chemat (p. 293 – Manuscrisul C). Iar această continuă pendulare între negură şi lumină este caracteristică oricărui suflet în căutarea lui Dumnezeu: “am observat – scrie Sf. Tereza – că toate sufletele au parte cam de aceleaşi lupte, dar, pe de altă parte, sunt atât de diferite încât nu-mi mai este greu să înţeleg ce spunea părintele Pichon: “mai multe deosebiri există între suflete chiar decât între chipuri” (p. 284 – Manuscrisul C).
sursa:http://lumea.catholica.ro/2008/10/despre-speranta-cu-sf-tereza-de-lisieux/
16 comentarii:
Multumesc pentru postarea Scrisoare catre Maria cu care am creat un video pe care il gasesti la adresa http://www.youtube.com/user/EMdobrita
Mi-a placut asa de mult ca de altfel toate postarile.
EMdobrita
Foarte... interesanta, ca altfel nu stiu cum sa ii spun, povestea alpinistului. Ma tem ca as fi procedat la fel ca dansul - rugaciune, dar nu si taiat coarda...
Interesantă pildă... Da, viaţa înseamnă speranţă şi încredere. Fără ele, trece degeaba pe lângă noi, fiindcă nu suntem în stare să realizăm absolut nimic...
EMdobrita , am vizionat clipul, este intr-adevar foarte frumos,iar eu sunt fericita ca "Scrisoarea catre Maria" a prins viata cu ajutorul tau...
Probabil maine sau duminica voi posta clipul pe blog...iti multumesc frumos...
Preasfanta Fecioara sa-ti imbratiseze inima cu surasul Sau minunat si sa te binecuvanteze cu Binecuvantarea Sa speciala si materna !
Cristake,eu as fi taiat coarda fara nici o retinere atat de mare e increderea mea in EL...iar daca pamantul nu ar fi fost atat de aproape si m-as fi izbit de stanci tot eu as fi fost cea castigata deoarece daca as fi murit ,cu siguranta as fi ajuns in bratele lui Isus, iar daca doar m-as fi ranit Isus ar fi venit la mine sa ma mangaie, deci tot in prezenta Lui as fi fost...:D
O zi pe care s-o petreci in imbratisarea divina iti doresc !
Cristian Lisandru,asa e ...
Speranta si increderea sunt aripile cu ajutorul carora ne putem inalta spre cerul Iubirii...
Iti doresc sa ai intotdeauna aceste aripi intacte si puternice pentru ca zborul printre torentele iubirii, sa-ti fie fascinant si nesfarsit !
“Nu te mai târî la picioarele Lui!
Urmează-ţi inima şi aruncă-te în braţele Lui,
fiindcă acolo îţi este locul.”
Dragă Mary, edevărul e că sfinţii lui Dumnezeu au nişte trăiri şi nişte rostiri excepţionale...Ating inimile noastre şi le îmvăluie într-o frumoasă stare de bucurie nelumească...
Am inima sus..sus de tot datorită a ceea ce am citi...Mulţumesc!
eu sincer iti spun ca doar in Dumnezeu am incredere fara limita.
Ai un premiu la mine, pe care ti-l daruiesc cu placere!
Mariana, inima mea e de mult timp pecetluita in rana coastei LUI,iar sufletul si trupul meu,e din ce in ce mai tandru imbratisat de bratele lui Isus...si e atat de bine...
Iti doresc ca in fiecare zi sa-i simti duioasa imbratisare...
Doamna Elena,sunt de acord cu dumneavoastra deoarece si eu doar in Dumnezeu am incredere fara limite...
Va multumesc pentru gandurile care v-au determinat sa-mi oferiti un premiu,va apreciez si va admir insa nu-l voi ridica deoarece ,sincer, nu-mi place sa fiu premiata,si nu imi plac nici premiile care sunt conditionate de anumite lucruri...
Am ridicat insa cu deosebita bucurie darul pe care mi l-ati facut(pictura dumneavoastra "liliac cu aroma de credinta" cum imi place sa-i spun)....
O zi frumoasa si binecuvantata va doresc draga mea doamna !
Fiecare suflet este un unicat, de aceea Dumnezeu ne iubeste pe toti.
Frumoasa postare!
Credinta,speranta si dragostea trebuie sa ne insoteasca mereu.
Carmen, asa eeste :"suntem unici si irepetabili" (spunea Valerio Albisetti)...
si fiecare am fost si suntem iubiti si doriti...
si fiecare suntem atrasi in bratele lui Isus pe o alta cale ...
Calea pe care te gasesti tu e incantatoare... frumusetea sufleteasca straluceste la fiecare pas...
Frumoasa postarea ! M-a impresionat foarte tare postarea ta. Pacea si Bunatatea cea fara de margini "sfarsit" a LUI DUMNEZEU sa fie cu noi toti pana la sfrsitul zilelor...
Paul si Raluca,va multumesc...m-a bucurat mult mesajul vostru iar urarea este foarte frumoasa,de aceea o sa o rostesc si eu:
"Pacea si Bunatatea cea fara de margini "sfarsit" a LUI DUMNEZEU sa fie cu noi toti pana la sfrsitul zilelor..."
incredibil de miscatoare povestea alpinistului.
Aylyn,bine ai venit in splendoarea iubirii...
Iti doresc o seara frumoasa si binecuvantata !
Trimiteți un comentariu