"Sufletul bun vrea nu numai sa stie unde se afla Acela pe care-l iubeste, ci vrea sa-L afle.
"Daca Acela pe care-L iubesc se afla in mine,de ce nu-l simt si de ce nu-l gasesc?"
Caci e o mare deosebire intre a-L avea pe Dumnezeu in noi si a trai in intimitatea Lui.
"Daca dumnezeu este in mine,de ce nu-mi descopera prezenta Sa?",zice sufletul.
La aceasta intrebare, Sfantul Ioan al Crucii raspunde,aratandu-ne un plan intreg de descoperire.
Iata de ce sufletul indragostit de Dumnezeu,sufletul in care locuieste Dumnezeu,totusi nu-l simte pe Dumnezeu:
"Motivul pentru care nu-L simti, este faptul ca El este spirit si sta in tine ascuns,iar tu nu te ascunzi la fel pentru a-L simti[...].Cel ce cauta un lucru ascuns, trebuie sa patrunda pe furis pana in ascunzisul in care se afla acel lucru,si atunci il gaseste, este ascuns si el impreuna cu obiectul ascuns"(Cantecul spiritual, I,9).
Da , Dumnezeu se afla in noi;dar El e ascuns sub spuza preocuparilor noastre prea omenesti,care nu tin seama de viata divina si de drepturile altora,ci cauta interesele noastre personale si egoiste.
Exista in interiorul nostru o lume intreaga de tendinte,impulsuri,pasiuni,forte vii care ne imboldesc spre fapturi si ne fac sa daruim lor inima noastra,
ori ne fac sa ne punem in ele sperantele noastre si sa asteptam ajutorul lor.
Iar noi traim in aceasta lume superficiala, care ne preocupa in asa masura,incat uitam de viata noastra interioara,de aceasta viata adanca,
in care il gasim pe Dumnezeu.El ne asteapta, asa-zicand, in adancul sufletului nostru, dar noi nu intram in acel adanc, fiind prea preocupati de
"afacerile noastre" sau ale altora.
De aceea zice Sfantul Ioan al Crucii:
"Deoarece Dumnezeul tau, mirele tau, este o comoara ascunsa in via sufletului tau, va trebui ca si tu sa uiti totul si sa te departezi de toate fapturile, pentru a te ascunde spre a-L gasi in adancul sufletului tau.
Aici,inchizand usa, adica izolandu-te de orice ganduri si dorinte straine, te vei ruga in ascuns Parintelui Tau,si aici ,in ascuns Il vei simti,Il vei iubi si vei gusta bucuriile Lui, mai presus de orice bucurii pamantesti"(Cantecul Spiritual, I ,9).
Renuntarea
Ni se cer , deci, doua lucruri: renuntare si rugaciune,sau mortificare si meditatie.
Dar cum poti "uita de toate lucrurile", cum te poti "indeparta de toate fapturile", de toti cei dragi, in mijlocul carora traim?
In acest scop, nu este nevoie sa fugi de oameni.Cand Sfantul Ioan al Crucii vorbeste despre indepartarea noastra de fapturi, nu ne cere sa fugim in pustiu,
ci doar atat cat vointa noastra sa nu fie atasata de fapturi.Sa nu uitam ca Dumnezeu vrea sa iubim fapturile, care-s opera mainilor Lui,dar nu vrea sa fim atasati in mod dezordonat de ele, sau robii lor.O mama nu poate sa fie oprita sa-si iubeasca copilul, dimpotriva, e obligata sa-l iubeasca, dar nu ca pe un idol sau in afara ordinii lasata si voita de Dumnezeu.
Un alt exemplu: este un lucru legitim sa iti placa muntii, excursiile, dar daca o faci aceasta in detrimentul obligatiilor tale sau ale caritattii, tu iubesti aceasta placere in mod dezordonat.La masa, sa mananci cu pofta e bine, dar a intrece masura inseamna a fi atasat de mancare in mod dezordonat.
Iata ce inseamna"a uita" de fapturi sau "a fugi" de fapturi!
Inseamna a te elibera de orice atasare dezordonata si inutila, de tot ceea ce este inferior, pentru a ne stabili intr-o viata curata, traita in conformitate cu vointa lui Dumnezeu.
Aceasta este regula de aur a vietii spirituale.
In timpul rugaciunii, stand de vorba cu Dumnezeu, putem "uita" de toate fapturile, dar sa nu exageram socotind ca nu-i putem vorbi lui Dumnezeu despre ocupatiile noastre, sau despre aceia pe care ii iubim.
Bineinteles, ar fi rau sa-I cerem binecuvantarea Lui pentru iubirea noastra, atunci cand aceasta nu-i in conformitate cu vointa Sa.
Nici nu e permis sa-I cerem aprobarea unei dorinte pe care El nu o poate aproba.
"Deci , haide suflete, zice Sfantul Ioan al Crucii, deoarece stii ca Preaiubitul tau locuieste ascuns in tine, cauta sa te ascunzi cu El, si in interiorul tau te vei uni cu El si-I vei simti iubirea"."
-fragment desprins din cartea "Adevarata viata spirituala-intimitatea cu Dumnezeu dupa Sfantul Ioan al Crucii" scrisa de Pr.canonic Nicolae Pura.
Va doresc tuturor o duminica frumoasa si binecuvantata cu iubire !
"Daca Acela pe care-L iubesc se afla in mine,de ce nu-l simt si de ce nu-l gasesc?"
Caci e o mare deosebire intre a-L avea pe Dumnezeu in noi si a trai in intimitatea Lui.
"Daca dumnezeu este in mine,de ce nu-mi descopera prezenta Sa?",zice sufletul.
La aceasta intrebare, Sfantul Ioan al Crucii raspunde,aratandu-ne un plan intreg de descoperire.
Iata de ce sufletul indragostit de Dumnezeu,sufletul in care locuieste Dumnezeu,totusi nu-l simte pe Dumnezeu:
"Motivul pentru care nu-L simti, este faptul ca El este spirit si sta in tine ascuns,iar tu nu te ascunzi la fel pentru a-L simti[...].Cel ce cauta un lucru ascuns, trebuie sa patrunda pe furis pana in ascunzisul in care se afla acel lucru,si atunci il gaseste, este ascuns si el impreuna cu obiectul ascuns"(Cantecul spiritual, I,9).
Da , Dumnezeu se afla in noi;dar El e ascuns sub spuza preocuparilor noastre prea omenesti,care nu tin seama de viata divina si de drepturile altora,ci cauta interesele noastre personale si egoiste.
Exista in interiorul nostru o lume intreaga de tendinte,impulsuri,pasiuni,forte vii care ne imboldesc spre fapturi si ne fac sa daruim lor inima noastra,
ori ne fac sa ne punem in ele sperantele noastre si sa asteptam ajutorul lor.
Iar noi traim in aceasta lume superficiala, care ne preocupa in asa masura,incat uitam de viata noastra interioara,de aceasta viata adanca,
in care il gasim pe Dumnezeu.El ne asteapta, asa-zicand, in adancul sufletului nostru, dar noi nu intram in acel adanc, fiind prea preocupati de
"afacerile noastre" sau ale altora.
De aceea zice Sfantul Ioan al Crucii:
"Deoarece Dumnezeul tau, mirele tau, este o comoara ascunsa in via sufletului tau, va trebui ca si tu sa uiti totul si sa te departezi de toate fapturile, pentru a te ascunde spre a-L gasi in adancul sufletului tau.
Aici,inchizand usa, adica izolandu-te de orice ganduri si dorinte straine, te vei ruga in ascuns Parintelui Tau,si aici ,in ascuns Il vei simti,Il vei iubi si vei gusta bucuriile Lui, mai presus de orice bucurii pamantesti"(Cantecul Spiritual, I ,9).
Renuntarea
Ni se cer , deci, doua lucruri: renuntare si rugaciune,sau mortificare si meditatie.
Dar cum poti "uita de toate lucrurile", cum te poti "indeparta de toate fapturile", de toti cei dragi, in mijlocul carora traim?
In acest scop, nu este nevoie sa fugi de oameni.Cand Sfantul Ioan al Crucii vorbeste despre indepartarea noastra de fapturi, nu ne cere sa fugim in pustiu,
ci doar atat cat vointa noastra sa nu fie atasata de fapturi.Sa nu uitam ca Dumnezeu vrea sa iubim fapturile, care-s opera mainilor Lui,dar nu vrea sa fim atasati in mod dezordonat de ele, sau robii lor.O mama nu poate sa fie oprita sa-si iubeasca copilul, dimpotriva, e obligata sa-l iubeasca, dar nu ca pe un idol sau in afara ordinii lasata si voita de Dumnezeu.
Un alt exemplu: este un lucru legitim sa iti placa muntii, excursiile, dar daca o faci aceasta in detrimentul obligatiilor tale sau ale caritattii, tu iubesti aceasta placere in mod dezordonat.La masa, sa mananci cu pofta e bine, dar a intrece masura inseamna a fi atasat de mancare in mod dezordonat.
Iata ce inseamna"a uita" de fapturi sau "a fugi" de fapturi!
Inseamna a te elibera de orice atasare dezordonata si inutila, de tot ceea ce este inferior, pentru a ne stabili intr-o viata curata, traita in conformitate cu vointa lui Dumnezeu.
Aceasta este regula de aur a vietii spirituale.
In timpul rugaciunii, stand de vorba cu Dumnezeu, putem "uita" de toate fapturile, dar sa nu exageram socotind ca nu-i putem vorbi lui Dumnezeu despre ocupatiile noastre, sau despre aceia pe care ii iubim.
Bineinteles, ar fi rau sa-I cerem binecuvantarea Lui pentru iubirea noastra, atunci cand aceasta nu-i in conformitate cu vointa Sa.
Nici nu e permis sa-I cerem aprobarea unei dorinte pe care El nu o poate aproba.
"Deci , haide suflete, zice Sfantul Ioan al Crucii, deoarece stii ca Preaiubitul tau locuieste ascuns in tine, cauta sa te ascunzi cu El, si in interiorul tau te vei uni cu El si-I vei simti iubirea"."
-fragment desprins din cartea "Adevarata viata spirituala-intimitatea cu Dumnezeu dupa Sfantul Ioan al Crucii" scrisa de Pr.canonic Nicolae Pura.
Va doresc tuturor o duminica frumoasa si binecuvantata cu iubire !
6 comentarii:
excelenta postare si binevenita clarificare. multumesc mult.
Vasy, ma bucur ca ti-a placut,iar daca ti-a fost de ajutor sunt de-a dreptul incantata...
O duminica frumoasa si binecuvantata! :)
Sunt lucruri atat de interesante, incat trebuiesc citite de foarte multe ori pentru a fi intelese si a ne bucura de invatamintele acestea.
Va felicit si mai este ... ceva ! Nu am putut
sa nu va nominalizez, si eu,ca si d. Elena M.A., cu toate ca a-ti mai fost nominalizata.
Maestre , va multumesc frumos...pentru tot...
Cuvintele scrise raman aici , le puteti citi de cate ori doriti, pana cand lumina lor va deveni "farul" ce va arata sensul vietii a carei destinatie e : Paradisul!
Imi doresc nespus de mult sa va intalnesc acolo :)
Chiar daca sunt doar un fir de praf stiu ca Domnul, chiar daca eu nu ii cer va avea grija de tot,in infinita Lui bunatate.El sta ascuns si chiar daca ochii nu-l vad, ne vorbeste mereu si trebuie sa-L ascultam cu inima.
Eete necesar sa meditam intr-o unire perfecta inima, minte, suflet la Dumnezeu pentru ca doar asa ne vom cunoaste pe noi insine si vom intelege si pe semenul nostru si vom avea acces la adevarurile divine.Fara Dumnezeu niciodata un om nu va cunoaste adevarata fericire.
Carmen,asa este ...Ma inclin in fata cuvintelor tale si te binecuvantez cu toata inima mea...
Trimiteți un comentariu