Iubirea

Cand Iubiri-i vine randul s-o invete pe Copila,
E destul sa-i infloreasca stralucirea din pupila,
Ca eleva sa priceapa lectia fara cuvinte,
Si din inima ei suna imnul dorului fierbinte:

-Ce te-ndupleca ,Parinte,sa-ti reversi din cer mereu
Raul harurilor sfinte,tot mai plin,in jurul meu?
Caci oriunde-mi pun piciorul,tot in urma Ta mi-l pierd;
Si oriunde-mi sprijin ochii,tot in fata Ta-i dezmierd !

Ce te face sa ma -ntampini pretutindeni pe carari,
Sa ma chemi in orice clipa ,din vazduhuri si din zari,
Sa-mi zambesti de pretutindeni si din stele si din flori,
Si cu-atata dor de tine zi si noapte sa ma dori?

Iti vad chipul in oglinda stralucirilor de soare,
Ca si-n noptile-mbracate de luceferi in splendoare;
Iti simt harul respirarii in miresmele de crin
Si-n zefirul ce m-adie in amurgul serii lin.

Te aud pe deal cantandu-mi din tilinci-privighetoare,
Si din freamat de padure si din sipot de izvoare,
Si spunandu-mi din smochinul incarcat cu roade-n plai,
Ca prin darurile tale,tu pe Tine mi Te dai.

De cu zori si pana-n seara si de seara pana-n zori,
Din causul Palmei Tale,Tu reversi de mii de ori
Calde rauri de lumina si manoase ploi de roua,
Versi mereu si mai torni iarasi din causele-amandoua.

Din vlastarul tau ,Iubire,rasarit-au si rasar
Toate florile virtutii din gradina mea de har!
Busuiocul,vioreau,crinul alb si izma creata,
Tu le-ndrepti mereu spre tinta si le dai mereu viata.

Tot ce-atingi se mladiaza dupa chipul Tau divin:
Din urzica faci o roza si din brusture un crin...
Faci placere din porunca si dulceata din amar,
Iar din pietrele-ncercarii fauresti margaritar...

De aceea trandafirul tot mai spune ,din privire,
Ca e lege ca iubirea s-o rascumperi cu iubire
Si ma-ndeamna sa ma darui toata Mirelui ceresc
Si la pieptul Lui de soare ca un fulg sa ma topesc.

-Dati-mi,marilor,talazul apei voastre-nvolburate,
Sa-l inalt pana la ceruri si cu undele-nfocate
Sa sarut divina poala a stiharului de stele,
Si in clocotul iubirii sa-mi spun dorurile mele:

_Da iubirii mele,Doamne,aripi repezi de furtuni,
Sa-ti cutreier paradisul lumii tale de minuni,
Zi si noapte rascolindu-l nesfarsit de multe ori,
La picioare scuturandu-ti flori de har si har de flori !

-Da-mi puterea care-ai dat-o la profetii Tai,titanii,
Si-am sa-mi fac din munti amvoane si din fulgere cazanii,Si-am sa strig cu glas de tunet bubuit in templul firii,
Toata slava milei Tale si minunile Iubirii!

-Doamne,strange-ma puternic toata-n flamura Iubirii
Ca lumina ei s-o-mprastiu peste tot taramul firii,
Pe tot semenul iubindu-l,cat ar fi el de viclean,
Caci sub zgura lui ascunde boabe scumpe de margean.

-O,Stapanul meu,asterne-mi peste chipul meu de roaba
Stralucirea fetei Tale, mult dorita mea podoaba,
Ca prin lume,trecatoare,cand voi trece sa-i atrag
Pe toti fiii Tai la Tine, Tatal nostru bun si drag !

poezie scrisa de Nicolae Pura