Oare cat loc ocupa Dumnezeu in viata noastra?

Azi ,zeci de intrebari ma asalteaza,ma patrund si ma invita la meditatie...o meditatie ce nu este o recitare a unui subiect,nici un punct mort,ci o traire adanca ,o participare serioasa la toate Patimile Domnului ,din trecut si din prezent...Azi ma intreb :oare cat timp ii consacru oficial lui Dumnezeu din viata mea?...cat timp,cati ani,cate zile,cate ore ,cate minute?

...acordam atata timp mancarii,distractiei,trupului,muncii,somnului,...,risipim mult timp,dar din acesta oare cat ii daruim LUI? 

E adevarat ca pentru persoanele care traiesc in Harul Sfintitor,orice lucrare poate echivala,prin puritatea intentiunii,cu o rugaciune,cu o inaltare catre Dumnezeu....

Si totusi:"oare Dumnezeu nu are drept la ceva mai mult,la cateva din clipele mele,care sa-i fie cu adevarat consacrate si rezervate LUI?Oare ce forma au rugaciunile mele? cat timp le consacru,cu ce tinuta le fac,cu ce dispozitii launtrice? imi este implicata si inima in rugaciune?...ar trebui sa ne analizam cu atentie,sa aranjam toate aceste aspecte ale vietii noastre si sa incercam sa ne traim viata in lumina cuvintelor Ioanei d'ARC:"Domnul Dumnezeu,primul servit"...probabil nu voi avea sansa sa mor martir;nu pentru ca veacul martirilor s-ar fi incheiat,epoca martirilor nu se incheie niciodata in Biserica,si cu atat mai putin in timpurile noastre,in care sunt atat de multi cei care vor moartea lui ISUS,cei care il reneaga si il jignesc,ci pentru ca nu sunt vrednica la o cinste atat de mare:sa-mi dau viata ,sangele pentru cauza lui Dumnezeu..."insa daca totusi mi-ar reveni onoarea aceasta,ce sentimente as vrea sa ma copleseasca mergand spre locul jertfei? Cat de mult as dori atunci sa condensez in ele iubirea ca sa-i pot compensa lui Dumnezeu tot ce nu i-am dat in anii existentei mele de pana acum...

Cum as vrea sa dau celor cateva clipe fugare ce m-ar desparti de vesnicie"maximum"de intensitate.Cat de mult as vrea sa rascumpar in scurtele clipe ce le mai am,greselile,indelicatetile,lasitatile tuturor zilelor mele...Cum as vrea sa devin in clipa aceasta acel "sfant",pe care il reclama de la mine Dumnezeu...Ei bine! sa fac sa zamisleasca in sufletul meu acum,ceea ce as dori pentru "clipa aceea"...Sa pun si in cea mai neinsemnata actiune a mea iubirea pe care as pune-o in moartea de martir.

Nu mi se cer lucruri extraordinare.Mi se cer numai intentiuni cat mai mari posibile....Sunt eu in aceasta stare de spirit?"...daca constat ca nu,atunci sa incerc SA FIU...sa incerc sa iubesc IUBIREA in fiecare clipa a vietii mele,prin tot ceea ce gandesc,prin tot ceea ce spun ,prin tot ceea ce fac,prin toate dorintele inimii mele...Te iubesc IUBIRE ...

(citatul apartine meditatiilor Par.Raoul Plus in cartea "Infrunta viata")...