Extazul dureros al Terezei Neumann

"Fecioara din Konnersreuthnu se bucura numai de harul stigmatelor,ci si de extazul durerilor,in timpul caruia contempla si reproduce in parte,istoria ranilor Mantuitorului Isus.Viziunile ei sunt supranaturale,dar ia parte la ceea de vede cu toata fiinta.Extazul o face insensibila la tot ceea ce se petrece in jurul ei,in afara de obiectul vedeniilor minunate.Timpul nu mai exista.Suntem in Vinerea mare a anului 1933,iar Tereza vede,aude si reproduce scena patimirii.Cu mijlocul ridicat in pat,tine mainile intinse ca pentru a apuca ceva nevazut de noi.Capul ii este imbrobodit cu o naframa alba.Vede biciuirea,aude vorbele calor din jur.Trupul se rasuceste incet intr-o mimica care te face sa intelegi despre ce e vorba.Pe spate si pe piept apar dungi mari,care pateaza cu sange camasa.Fata e galbena ca ceara,mobilitatea si tensiunea trasaturilor,si mai cu seama incruntarea sprancenelor,vadesc viata intensa a sufletului in contemplare.Din ochi dau navala picuri de sange,iar picurii se preschimba in suvite care coboara de-a lungul obrazului.Zeci si zeci de impresii noi se intiparesc pe fata.Trupul e zgaltait de tremurari.Acum vede incununarea cu spini.Deodata,ranile capului se deschid.Sunt opt izvoare care inrosesc perna.Chinuita isi cuprinde capul in ambele maini,ca sa-si smulga spinii nevazuti,afundati adanc.Privirea ii este inspaimantata,iar ochii prinsi in chenarul de sange coagulat,razbat peste grozava scena a contemplatiei.Acum sunt cinci,sase,sapte raulete pe fata ,indeosebi pe obrazul stang.Spre amiaza,ochii ii sunt de-a binelea scaldati in lacrimi de sange;rauletele s-au inchegat pe obraji si pe barbie si au poposit pe gat.Alti picuri au patat camasa.Tereza plange cu lacrimi de sange.Pe palma mainilor intinse inainte,albe si decolorate ca ivoriul,stralucesc in relief doua semne:ranile cuielor Mantuitorului.De indata ce scena purtarii Crucii ii este in fata ,pe umarul drept ii apare o mare sfartecare sangeroasa.Spre orele 11 se tanguie de-o caldura de neindurat.Cortegiul care insoteste pe Isus,si din care face si ea parte,a lasat in urma umbra caselor din Ierusalim.E naduf.Degetele ei si acum vor sa smulga din spinii mai adanc implantati in carne.Este ora rastignirii.Stigmatele palmelor iau o noua stralucire;degetele desincarnate se chircesc intr-o tremurare sinistra,sub apasarea durerii provocate de piroanele ce strabat carnea si o duc cu ele in miezul lemnului.Limba uscata se intinde lacoma spre varful buzelor,se agita pe bordul lor cautand un pic de astampar;;capul se apleaca,iar limba da sa linga buretele ce i se intinde,apoi deodata isi intoarce fata crispata si dezgustata de neplacerea bauturii.Orice incercare de a-si umezii gura,buzele si limba este zadarnica.Acum sangereaza toate ranile.In dreptul inimii se vede o pata mare de sange rosu-galbui.Iata pe Tereza privind in jur,cu capul aplecat spre stanga,cu o expresie rara de compatimire,ca pentru a asculta pe talharul cel bun,de-a dreapta Rascumparatorului.pare ca pentru cateva clipe durerea ii dispare:vizionara isi ascute urechea sa prinda cateva cuvinte,pe care apoi le reproduce.Sunt in limba aramaica:".Pomeneste-ma,Doamne,intru imparatia Ta".Ea asteapta cu capul ridicat raspunsul Mantuitorului,ca apoi sa se intoarca cu chip suparat spre celalalt talhar,care injura.Amiaza trecuse de o jumatate de ora.Ochii in mare parte inecati in sange,se redeschid incetul cu incetul si sustin o privire lunga si dureroasa,de parca ar vrea sa vada in fata toti mortii mantuiti de patimile de Patimile Sale.Aceasta privire dureroasa tine cateva minute ,apoi ochii prind a se inchide incet.Peste icoana de suferinta a fetei se aseaza o culoare cenusie-albastruie;obrajii se scobesc,fata se alungeste,gura se contracteaza;capul se inclina spre umarul drept,bratele recad de-alungul trupului.Apoi o tremurare ce pleaca de la picioare,ii zguduie trupul intr-o ultima tresarire de viata si mai repede decat ai putea spune.Tereza cade pe perne ca o piatra, cu mainile parasite pe acoperitoare.Totul s-a sfarsit.Pe buzele livide nu se surprinde nici o respirare.Medicii constata ca inima a incetat cu desavarsire.E ora 13,ora mortii Mantuitorului pe cruce.." Si acestea s-au intamplat ca sa arate lumii ca este o putere superioara."(Ioan Suciu-"Ranile Domnului")