A da sens lucrurilor

De multe ori ne e teama de oameni,teama sa savarsim,sa actionam,sa vorbim.Ne simtim timizi,ne e rusine sa traim,sa existam.Ar trebui in schimb sa ne rusinam ca ne-a fost rusine pana acum de viata noastra!Sa ne amintim ca suntem copii ai lui Dumnezeu.Prin urmare nu trebuie sa ne rusinam ,nicicand.In toti oamenii,fara exceptie,exista o dimensiune divina.Este de ajuns sa o recunoastem si sa o acceptam.Nu exista om pe pamant incapabil de a fi ,de a trai,pentru ca asa ceva sta deja scis in alcatuirea fiintei sale,in nasterea sa ,in insasi esenta fiintei sale.Nu e nevoie sa fii intelept sau supradotat pentru a invata sa traiesti.Nu trebuie sa ai nici macar un trup sanatos sau intreg pentru a sti sa traiesti.Sa traiesti sanatos din punct de vedere psihic,sa faci planuri,dar mai ales sa-ti propui teluri si sa incerci sa le atingi,cu toate limitele,din toate puterile.Numai asa putem avea constiinta ca existam.Am cunoscut oameni frumosi,sanatosi,bogati,inteligenti si totusi goi launtric,obositi,deprimati,incapabili sa traiasca.Oare de ce?Pentru ca nu aveau constiinta de a fi,de a exista.Nu trupul sau mintea ne dau constiinta existentei,ci sensul pe care noi il conferim trupului,mintii noastre ne face sa ne simtim vii,deci constiebti ca existam.Noi suntem.Existam.Si numai prin faptul ca existam,ar trebui sa fim constienti de responsabilitatea ,oricarea ar fi ea,cu care fiecare dintre noi a fost investit.Toti trebuie sa ne asumam o anumita responsabilitate.Daca credem cumva ca nu avem nici una,inseamna ca nu stim s-o vedem,refuzam s-o cunoastem.Insa,va asigur,o avem cu totii.E de ajuns sa o cautam.La ce bun sa avem un trup frumos daca nu stim sa-l investim cu sens,cu o semnificatie profunda,prin care sa devenim constienti fata de noi insine,fata de viata noastra?Am cunoscut persoane care aveau in trup un handicap si care erau fericite, senine.Cum va explicati aceasta?Daca ne lipseste constiinta,suntem morti,nu traim,chiar daca avem un trup frumos si sanatos.Constiinta de sine este mai presus de tipul de trup,de bogatia sau de puterea pe care le-am putea avea.E de ajuns sa ne dam sens noua insine si lucrurilor care ne inconjoara.Aceasta este adevarata responsabilitate a fiecaruia dintre noi .Acesta este adevaratul sens al vietii.Acesta si nu altul.Bogatia,frumusetea,sexul nu au nici o valoare daca sunt lipsite de sens;cu toate acestea majoritatea indivizilor doreste sa le obtina fara sa stie ca,dupa ce le va fi dobandit,nu va afla pace,fericire,pana nu ve va fi dat sens.Bogatia,frumusetea,sexul sunt concepte,imagini.Insa socotelile ni le facem fiecare dintre noi,fara exceptie,cand ramanem singuri si trebuie sa ne dam raspunsuri,fiindca fiinta umana,ca atare,nu poate trai fara a da sens.Acesta este blestemul sau norocul omului.Fara sens nu exista nimic.De voie sau de nevoie,individul este obligat sa confere sens,daca vrea sa afle pace si impacare.Altfel,o nevroza continua il va insoti pana la moarte.De aceea suntem pe pamant,ca sa dam sens.Noua insine si altora.De cate ori intalnirea cu o persoana purtatoare de handicap m-a ajutat sa dau un inteles mai bun vietii mele fizice,trupului meu.Daca trupul nostru este bolnav,ii vom da sens,daca este sanatos,ii vom da sens,si atunci totul va capata sens.(Valerio Albisetti-"Pentru a fi fericiti")