Magnificent

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea Iubirii Sale!

O Pruncule Sfant

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu inimi pure si  fierbinti care sa-l atraga pe Pruncul Sfant in ele!
 

Isus, sa fie in inimile voastre dragii mei frati in Cristos !

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu cel mai pretios DAR, cu El Insusi !

Un dar pentru voi

Si pentru ca vreau sa aveti o seara frumoasa , incantatoare chiar,il rog pe Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti cei care veti citi aceste randuri,cu Iubirea , Pacea , Indurarea si Bucuria Sa si va daruiesc o melodie superba.

Fiti fericiti si binecuvantati !

Vino, Doamne, în inima mea ...

Luminã linã

Taize: Jesus Remember Me

De trei ori pe zi, totul încetează pe colina din Taizé : munca, studiile biblice, discuţiile. Clopotele cheamă la biserică pentru rugăciune. Sute, uneori mii de tineri din toată lumea, se roagă şi cântă împreună cu fraţii Comunităţii. Biblia este citită în mai multe limbi. În centrul fiecărei rugăciuni comune, un lung timp de linişte este un moment unic de întâlnire cu Dumnezeu.

Linişte şi rugăciune

Dacă ne lăsăm ghidaţi de cea mai veche carte de rugăciuni, Psalmii, notăm două forme principale ale rugăciunii, pe de o parte lamentarea şi strigătul de ajutor, şi pe de altă parte mulţumirea şi lauda adusă lui Dumnezeu. Într-un mod mai puţin vizibil există o a treia formă a rugăciunii, fără cereri sau exprimare clară a laudei. De exemplu, în Psalmul 130 nu este decât calm şi încredere : « Mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu…Să nădăjduiască în Domnul, de acum şi până în veac ! »
Uneori, rugăciunea devine tăcută. Comuniunea paşnică cu Dumnezeu se poate face fără cuvinte. « Mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui.” Ca un copil satisfăcut care este în braţele mamei sale şi care s-a oprit din plâns, astfel poate “ca răsplată a sufletului meu” în prezenţa lui Dumnezeu. Atunci rugăciunea nu are nevoie de cuvinte, poate nici de reflecţii.
Cum este posibil să atingem liniştea interioară? Uneori suntem aparent tăcuţi, dar, înăuntru, discutăm puternic, ne confruntăm cu parteneri imaginari sau luptăm cu noi înşine. Liniştea sufletelor noastre necesită un fel de simplitate : « N-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine. « Linişte înseamnă recunoaşterea faptului că grijile noastre nu pot face mare lucru. Linişte înseamnă să lăsăm lui Dumnezeu ceea ce este mai presus de noi şi de capacităţile noastre. Un moment de linişte, chiar şi foarte scurt, este ca o oprire sfântă, ca o odihnă de sabat, ca un armistiţiu al grijilor.
Frământarea gândurilor noastre poate fi comparată cu furtuna care a lovit barca discipolilor pe Marea Galileei, în timp ce Iisus dormea. Ca şi ei, putem fi pierduţi, neliniştiţi, incapabili de a ne calma noi înşine. Dar Hristos este de asemenea capabil să vină în ajutorul nostru. Căci cel care a certat vântul şi marea şi care a poruncit “şi s-a făcut linişte mare”, poate de asemenea să ne liniştească sufletul când ne este tulburat de frică şi griji. (Marcu, 4).
Rămânând în linişte, noi ne încredem şi sperăm în Dumnezeu. Un psalm sugerează că liniştea este în acelaşi timp o formă de laudă. Noi citim de obicei primul verset al Psalmului 64 : « Laudă Ţi se cuvine, Dumnezeule ». Această traducere urmează versiunea greacă, dar în prezent, textul ebraic care poate fi citit în majoritatea bibliilor este : « Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule ». Când încetează cuvintele şi gândurile, Dumnezeu este lăudat în minunea liniştei şi în admiraţie.

Cuvântul lui Dumnezeu : tunet şi linişte

În pustia Sinai, Dumnezeu i-a vorbit lui Moise şi fiilor lui Israel. Tunete şi fulgere şi sunet de trâmbiţe foarte puternic au precedat şi însoţit Cuvântul Domnului (Ieşirea, 19). Secole mai târziu, profetul Ilie s-a întors la muntele lui Dumnezeu. Acolo a retrăit experienţa strămoşilor lui : vijelie, cutremur şi foc şi a fost pregătit să-L asculte pe Dumnezeu vorbindu-i în furtună. Dar Dumnezeu nu a fost în fenomenele tradiţionale ale puterii sale. Când a încetat zgomotul puternic, Ilie a auzit o « adiere de vânt lin » şi Domnul i-a vorbit (III Regi, 19).

Dumnezeu vorbeşte cu voce tare sau într-un suflu de linişte ? Trebuie să luăm ca model poporul strâns la poalele Sinaiului sau pe profetul Ilie ? Este probabil o alternativă falsă. Fenomenele teribile care au însoţit darul celor zece porunci subliniază importanţa lor. Păstrarea sau respingerea lor este o chestiune de viaţă sau de moarte. Văzând un copil care aleargă direct sub o maşină, are dreptate să strige cât de tare poate. În situaţii analoage, profeţii au prevestit cuvântul Domnului, într-o manieră ce face să ne răsune urechile.
Cuvintele spuse cu voce tare se fac auzite, ele impresionează. Dar noi ştim bine că ele cu greu ne ating inimile. În loc să fie primite, ele întâmpină rezistenţă. Experienţa lui Ilie ne arată că Dumnezeu nu vrea să impresioneze, ci să fie înţeles şi primit. Dumnezeu a ales o « adiere de vânt lin » pentru a vorbi. Acesta este un paradox :

Dumnezeu este tăcut şi totuşi El vorbeşte

Când cuvântul Domnului devine« adiere de vânt lin », el este mai eficace ca niciodată pentru a ne schimba inimile. Vijelia puternică de pe Muntele Sinai a sfărâmat rocile, dar cuvântul tăcut al lui Dumnezeu este capabil să biruie inimile de piatră. Pentru Ilie însuşi, liniştea neaşteptată a fost probabil mai de temut decât vijelia şi tunetul. Manifestările puternice ale lui Dumnezeu i-au fost oarecum familiare. Liniştea lui Dumnezeu este cea care tulbură, aceasta fiind diferită de tot ceea ce Ilie cunoştea până atunci.
Liniştea ne pregăteşte pentru o nouă întâlnire cu Dumnezeu. În linişte, cuvântul Domnului poate ajunge până în colţurile cel mai ascunse ale inimilor noastre. În linişte, el se revelează « mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului » (Evrei 4,12). În linişte, încetăm să ne ascundem în faţa lui Dumnezeu şi lumina lui Hristos poate să atingă, să vindece şi să le transforme chiar şi pe cele de care ne este ruşine.

Linişte şi iubire

Hristos a spus : »Aceasta este porunca Mea : să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu » (Ioan 15,12). Noi avem nevoie de linişte pentru a primi aceste cuvinte şi pentru a le pune în practică. Când suntem agitaţi şi neliniştiţi, noi avem atâtea argumente şi motive pentru a nu putea ierta şi iubi prea uşor. Dar când noi avem « sufletul nostru în pace şi linişte », aceste motive dispar. Poate că noi evităm uneori liniştea, preferând orice zgomot, cuvinte sau distracţii, pentru că pacea interioară este o afacere riscantă : ea ne face goi şi săraci, ea distruge amărăciunea şi revoltele şi ne conduce către darurile noastre. Liniştite şi sărace, inimile noastre sunt copleşite de Sfântul Duh, sunt umplute de o iubire necondiţionată. Liniştea este un umil dar sigur drum către iubire.

sursa: http://www.taize.fr/ro_article1621.html

Ma rog ca Bunul Isus 

sa isi aminteasca de fiecare suflet 

care va canta cu drag aceasta melodie...

sa isi aminteasca si de toate celelalte suflete...

Dumnezeu sa va binecuvanteze !

Don`t forget

Dumnezeu

sa straluceasca Fata Sa peste voi dragii mei , 

sa va binecuvanteze , sa va ocroteasca si sa va iubeasca .

Think of Me

Va invit cu drag intr-o frumoasa poveste

pe care mi-ar fi placut sa o traiesc...

Dor de zbor

Amigos para Siempre

NU-ŢI CĂUTA PACEA SUFLETEASCĂ PRINTRE OAMENI

"1. Fiul meu,
dacă-ţi vei căuta pacea sufletului
alături de cineva cu care să împarţi păreri şi gusturi asemănătoare,
te vei trezi curînd descumpănit şi pus în încurcătură.
Dacă, dimpotrivă, te vei bizui pe reazemul adevărului pururi viu şi neschimbat, chiar dacă s-ar întîmpla ca un prieten să-ţi întoarcă spatele sau să moară şi să părăsească lumea aceasta, tristeţea nu te va atinge.
Dragostea pentru prieteni să o întemeiezi pe mine şi pentru dragostea mea să îndrăgeşti pe cel ce pare bun şi-ţi este scump în viaţa aceasta.
Fără mine orice prietenie va fi şubredă şi scurtă;
iar dragostea pe care n-o leg Eu însumi nu va fi nici adevărată, nici curată. Să fii ca şi mort pentru orice legătură care te-ar face să atîrni de bunul plac şi îndrăgirea oamenilor,
astfel încît - în măsura în care depinde de tine -, să te poţi oricînd lipsi de toată plăcerea oricărei însoţiri omeneşti.
Cu cît omul se va depărta mai mult de mîngîierea lumească, cu atît se va apropia mai tare de Dumnezeu. Şi cu cît se înalţă mai sus spre Dumnezeu, cu atît se coboară mai jos întru sine şi se micşorează pe sine însuşi în propriii săi ochi.

2. Dimpotrivă,
cel care-şi închipuie că vreun lucru bun îi aparţine împiedică,
tocmai prin aceasta, coborîrea darului lui Dumnezeu,
căci Duhul Sfînt caută întotdeauna pentru harul său lăcaş în inima smerită.
Dacă ai şti să te cufunzi cu totul în nimicnicia ta,
lepădînd toată iubirea de făptură, darul meu s-ar revărsa în tine cu toată îmbelşugarea.

Ori de cîte ori ochii tăi umblă după făpturi,
pe Creator îl pierzi din vedere.

Învaţă ca, în toate, să te înfrîngi pe tine,
din dragoste pentru Făcătorul a toate; abia atunci vei fi vrednic să ajungi la cunoştinţa celor dumnezeieşti.
Oricît de neînsemnat ar fi ceva, e deajuns să priveşti lucrul cu nesăbuinţă şi să te legi cu inima ca să te trezeşti abătut şi întîrziat din calea care duce spre culmea tuturor bunătăţilor."

Capitol din "Imitatiunea lui Cristos" de Thomas Kempis

aici , Kis , a vorbit despre acelasi lucru:

""Dacă un om ştie ce înseamnă să îl iubeşti pe Isus, şi să te nesocoteşti pe tine însuţi de dragul lui Isus, atunci este cu adevărat binecuvântat. Trebuie să lepădam tot ce iubim pentru Cel ce-l iubim, fiindca Isus vrea să îl iubim numai pe El mai presus de orice altceva. Dragostea creaturilor este nestatornică şi nesigură însă dragostea lui Isus este vrednică de încredere şi trainică. Omul care se ataşează de lucruri create va cădea odată cu ele când vor cădea ele, însă omul care îmbraţişează pe Isus se va sprijini veşnic. Pe Isus trebuie să îl iubim şi să îl avem de prieten. Când orice altceva trece, El nu ne va părăsi, nici nu ne va lăsa să pierim în ceasul din urmă. Fie că vrem, fie că nu vrem va trebui într-o zi să le lasam pe toate. Sa ne tinem strâns de Isus, în viaţă şi în moarte, sa ne încredinţam credincioşiei Lui, fiindcă numai El poate să ne ajute când orice altceva îşi va pierde puterea."

Dragii mei,uneori pentru a darui si a pastra pacea si iubirea trebuie sa ne indepartam de prieteni dragi,sa-i lasam sa plece din viata noastra...
insa intotdeauna ii vom pastra in inima noastra...
mary

Mai bine simpli si smeriti...Marturie Adi Gliga

Azi...

Va invit la un concert special !

...ooo !!!...nu va speriati,nu e scump biletul :)

am daruit organizatorilor si interpretilor inimioara mea care va iubeste, asa ca intrarea : este liberaaaa !!!

eiiii, nu chiar atat de libera...e nevoie de un suras , de doua zambete si cateva flori ,pe care vi le daruiesc cu drag, pentru a patrunde in aceasta lume...

Poftiti va rog !

You can believe in Christ

Cristian Pomohaci - Jos Sub Crucea Rasturnata

Evanescence - "My Immortal"

Gregorian -" Only You "

Europe Carrie

BOLERO-RAVEL

Andrea Bocelli & Sarah Brightman - Time To Say Goodbye

Kenny G & Richard Marx -Sorry seems to be the hardest word