Tanguire !

"Astazi vazându-Te pe Tine, Cuvinte, spânzurând pe Cruce, Fecioara cea fara de prihana, tânguindu-se cu mila ca o maica, s-a ranit la inima cu amar, si suspinând cu durere din adâncul sufletului, zgâriindu-si obrazul, se chinuia; de aceea în piept batându-se striga cu jale: Vai mie, Dumnezeiescule Fiu! Vai mie, Lumina lumii! Cum ai apus de la ochii mei, Mielul lui Dumnezeu?

Pentru care ostile celor fara de trupuri erau cuprinse de spaima, zicând: Cel ce esti necuprins, Doamne, marire Tie."

Rugaciune la revarsatul zorilor

Doamne Cel Vesnic si Facatorul a toate,

Care in bunatatea Ta cea nepatrunsa m-ai chemat in aceasta viata,

Care ai revarsat peste mine harul Botezului si pecetea Duhului Sfant,

Care ai sadit in mine dorinta de a Te cauta pe Tine,singurul adevaratul Dumnezeu, asculta rugaciunea mea.

N-am viata, nici lumina, nici bucurie, nici intelepciune,nici tarie fara numai in Tine, Dumnezeule.

Din pricina faradelegilor mele nu indraznesc sa-mi ridic ochii spre Tine.

Dar Tu ai spus ucenicilor Tai:

" Tot ce veti cere in rugaciune cu credinta, veti primi"

si

" Orice veti cere in numele Meu, voi face voua".

De aceea, indraznind sa Te chem:

Pazeste-ma de orice prihana a trupului si a duhului.

Invata-ma sa ma rog cum se cuvine.

Binecuvanteaza aceasta zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice.

Cu puterea binecuvantarii Tale fa-ma in stare sa graiesc si sa lucrez in toata vremea spre slava Ta

cu duh curat, cu smerenie, rabdare, dragoste,blandete, pace, curaj si intelepciune,

dandu-mi de-a pururea seama de prezenta Ta.

Doamne Dumnezeule, in necuprinsa Ta bunatate,

arata-mi calea voii Tale, si da-mi sa umblu in fata Ta fara pacat.

Tu Doamne,Tu stii cele de care am nevoie.

Cunosti orbirea si nestiinta mea,

cunosti neputinta si stricaciunea sufletului meu,

dar nici durerea si intristarea mea nu-Ti sunt ascunse Tie.

De aceea, Te rog, asculta rugaciunea mea si prin Duhul Tau Cel Sfant invata-ma calea pe care sa merg;

iar atunci cand vointa mea ticaloasa ma va conduce pe alte carari nu ma cruta, Doamne, ci sileste-ma sa ma intorc la Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fa-ma sa ma tin cu tarie de ceea ce este bine.

Pazeste-ma de tot cuvantul sau fapta care strica sufletul;

de orice porniri care nu gasesc buna-placere inaintea Ta si-l ranesc pe semenul meu.

Invata-ma ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc.

Daca e voia Ta sa nu raspund, fa-ma sa tac in duh de pace,

sa nu intristez , nici sa ranesc pe semenii mei.

Asaza-ma in calea poruncilor Tale si pana la ultima mea suflare sa nu ma lasi sa ratacesc departe de lumina indreptarilor Tale, ca poruncile Tale sa fie singura lege a fiintei  mele pe acest pamant in veci.

Doamne, rogu-Te, ai mila de mine.

Pazeste-ma in intristarea si nenorocirea mea 

si nu ascunde calea mantuirii de la mine.

In nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe si mari.

Dar imi aduc pururea aminte de rautatea mea, de ticalosia si josnicia mea.

Miluieste-ma!

Nu ma departa de la Fata Ta din pricina nevredniciei mele.

Ci sporeste in mine constiinta acestei nevrednicii si da-mi mie, celui mai rau dintre oameni,

sa Te iubesc pe Tine asa cum ai poruncit:

din toata inima mea si din tot sufletul meu

si din tot cugetul meu si cu toata taria mea:

din toata fiinta mea.

Da,Doamne, prin Duhul Tau Cel Sfant,

invata-ma dreapta judecata si cunostinta.

Da-mi sa cunosc adevarul Tau inainte de a intra in mormant.

Tine-ma in viata in aceasta lume ca sa-ti pot aduce pocainta dupa vrednicie.

Nu ma lua la jumatatea zilelor mele, nici cand mintea mea e oarba inca.

Cand iti va bineplace sa pui capat vietii mele,

da-mi de veste  dinainte ca sa-mi pot pregati sufletul sa vina inaintea Ta.

Fii cu mine, Doamne, in acel ceas infricosator si da-mi bucuria mantuirii Tale.

Curateste-ma de toate gandurile tainice,

de toata rautatea ascunsa in mine;

si da-mi raspuns bun la scaunul Tau de judecata.

Doamne, in mare mila Ta

si necuprinsa Ta dragoste de oameni,

 asculta rugaciunea mea!

Rugaciune a Parintelui Sofronie Sarahov preluata din cartea : 

Arhimandritul Sofronie " Rugaciunea experienta Vietii Vesnice "

 

Eşti toată a mea - Ludovic M. Grignion de Montfort (1673 - 1716)

Te salut, Marie, Fiică preaiubită a Tatălui veşnic,
Te salut, Marie, Mamă admirabilă a dumnezeiescului Fiu.
Te salut, Marie, Mireasă credincioasă a Duhului Sfânt.
Te salut, Marie, mama mea dragă,
stăpâna mea iubitoare, puternica mea împărăteasă.
Te salut, bucuria mea, slava mea, inima mea şi sufletul meu!

Tu eşti toată a mea, din îndurare,
iar eu sunt cu totul al tău, după dreptate,
dar încă nu sunt îndeajuns:
ţie, deci, mă dăruiesc, din nou, în întregime...

Dacă zăreşti în mine ceva ce nu e al tău,
ia-l de la mine chiar în acest moment, te implor!
Distruge în mine, dezrădăcinează, nimiceşte
tot ceea ce îi displace lui Dumnezeu
şi sădeşte, ridică şi lucrează în mine
tot ceea ce îi va fi pe plac.

Lumina credinţei tale să risipească întunericul spiritului meu.
Profunda ta smerenie să se substituie orgoliului meu.
Sublima ta contemplare să pună frâu imaginaţiei mele vagabonde.
Vederea ta neîntreruptă a Divinității să umple mintea mea de Prezenţa Sa.
Incendiul carităţii inimii tale să lărgească şi să aprindă inima mea atât de lâncedă şi rece.
Virtuţile tale să ia locul păcatelor mele.
Meritele tale să fie podoaba mea înaintea Domnului.

... Eu nu îţi cer nici viziuni, nici revelaţii,
nici gusturi, nici plăceri, nici măcar spirituale.
Partea mea aicea jos, nu doresc să fie alta
decât ceea ce tu ai avut pe pământ, adică:
să cred curat, fără a gusta sau vedea ceva;
să sufăr cu bucurie, fără mângâiere de la creaturi;
să mor în continuu şi fără pauză, pentru mine însumi;
să lucrez mult pentru Fiul Tău, până la moarte, fără nici un interes...

Singurul har pe care cer să-l primesc, din pură îndurare,
e ca, în toate momentele vieţii mele, să spun
„Amin. Aşa să fie!” la tot ce ai făcut tu în timpul vieţii pământeşti;
„Amin. Aşa să fie!” la tot ceea ce faci acum în Cer;
„Amin. Aşa să fie!” la tot ceea ce faci în inima mea,
pentru ca să fii Tu cea care îl preamăreşti în mine pe Isus,
în mod desăvârşit, în timp şi în veşnicie.
Amin

ROZARIUL de reparație și de încredere în INIMA DIVINĂ A LUI ISUS

Prezentarea din partea autorului

Contemplând ani de zile Preasfânta Inimă a lui Isus şi citind în special scrierile Sfintei Margareta Maria Alacoque, ale Sfântului Claudiu de la Colombière, ale Sfintei Faustina Kowalska şi ale Servului lui Dumnezeu [acum Venerabil, n.t.] Don Francesco Mottola, a apărut inspiraţia unei rugăciuni contemplative care să rezume toate aceste frumoase spiritualităţi, actuale pentru vremurile noastre.

Rozariul de reparaţie şi de încredere în Inima Divină a lui Isus ne introduce în misterul Iubirii Divine, al infinitei sale milostiviri, al iertării sale totale şi în deplina abandonare cu care inima credinciosului se poate adăposti, cu încredere deplină, în Inima Mântuitorului.

Prin acest act deplin de reparaţie şi de încredere în Iubirea lui Cristos, recitând cu devoţiune acest sfânt Rozariu, vom primi infinite haruri spirituale şi materiale din Inima Divină a Mântuitorului.

Pr. Pietro Cutuli OSC
Famiglia degli oblati e delle oblate del Sacro Cuore

ROZARIUL INIMII DIVINE A LUI ISUS

Rugăciune de început

Doamne Isuse Cristoase, care te-ai revelat ca infinită Iubire şi Milostivire, prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Mariei primeşte actul de reparaţie al nostru, sărmani păcătoşi, pentru toate blasfemiile, sacrilegiile euharistice şi ofensele aduse Divinei tale Iubiri şi iubirii fraterne. Prin această rugăciune ne consacrăm şi ne abandonăm voinţei tale sfinte, prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Mariei, în toate situaţiile vieţii, şi aşezăm în Inima ta Divină, cu deplină încredere, toate aşteptările şi speranţele noastre, pentru a fi plăcute Tatălui Ceresc şi a obţine astfel toate harurile materiale şi spirituale necesare pentru mântuirea noastră veşnică, în comuniunea fericită a sfinţilor. Amin.

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Primul mister

În primul mister contemplăm pe Isus care cheamă la sine întreaga omenire pentru a o alina cu Iubirea sa Divină.

În vremea aceea, Isus a zis: «Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi alina. Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare sufletelor voastre. Căci jugul meu e plăcut şi povara mea, uşoară.» (Mt 11, 28-30)

Tatăl nostru...
Bucură-te, Marie...

V. Inimă Divină a lui Isus,
R. mă încred şi nădăjduiesc în tine! (de zece ori)

Slavă Tatălui...

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Al doilea mister

În al doilea mister contemplăm pe Isus care lasă ucenicilor săi porunca cea nouă a iubirii fraterne.

În vremea aceea, Isus a zis: «Precum m-a iubit pe mine Tatăl şi Eu v-am iubit pe voi. Rămâneţi în iubirea mea! Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, precum Eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu.» (In 15, 9-12)

Tatăl nostru...
Bucură-te, Marie...

V. Inimă Divină a lui Isus,
R. mă încred şi nădăjduiesc în tine! (de zece ori)

Slavă Tatălui...

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Al treilea mister

În al treilea mister contemplăm pe Isus care la ultima cină instituie Sfânta Euharistie.

Când a venit ceasul, s-a aşezat la masă, şi apostolii împreună cu El. Şi le-a spus: «Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşte mai înainte de pătimirea mea. Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu va fi împlinit în Împărăţia lui Dumnezeu.» Apoi, primind un potir şi aducând mulţumire, a spus: «Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi; căci vă spun: nu voi mai bea de acum înainte din rodul viţei, până ce nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu.» Apoi, luând pâine şi aducând mulţumire, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: «Acesta este trupul meu, care se dă pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea.» La fel şi potirul, după cină, zicând: «Acest potir este legământul cel nou, în sângele meu, care se varsă pentru voi.» (Lc 22, 14-20)

Tatăl nostru...
Bucură-te, Marie...

V. Inimă Divină a lui Isus,
R. mă încred şi nădăjduiesc în tine! (de zece ori)

Slavă Tatălui...

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Al patrulea mister

În al patrulea mister contemplăm pe Isus care, din înălţimea crucii, este însetat de iubire şi de mântuirea sufletelor, iar pentru ele străpunge Inima sa Divină, vărsând tot Sângele său.

​După aceea, ştiind Isus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura a zis: «Mi-e sete!» Era acolo un vas plin cu oţet; au pus în jurul unei ramuri de isop un burete îmbibat cu oţet şi l-au apropiat de gura lui. Deci, când a luat oţetul, Isus a zis: «S-a săvârşit». Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Deci iudeii, pentru că era ziua de pregătire, ca să nu rămână pe cruce trupurile sâmbăta, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, l-au rugat pe Pilat să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie luaţi jos. Au venit, aşadar, ostaşii şi celui dintâi i-au zdrobit picioarele, apoi ale celuilalt răstignit cu El. Dar, venind la Isus, când au văzut că deja murise, nu i-au mai zdrobit picioarele, ci unul dintre ostaşi i-a străpuns coasta cu suliţa şi a ieşit îndată sânge şi apă. Şi cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui e adevărată. Şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. (In 19, 28-35)

Tatăl nostru...
Bucură-te, Marie...
 
V. Inimă Divină a lui Isus,
R. mă încred şi nădăjduiesc în tine! (de zece ori)
 
Slavă Tatălui...
 
V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.
 
V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Al cincilea mister

​În al cincilea mister contemplăm pe Isus înviat care confirmă în credinţă pe Toma şi pe toţi ucenicii săi.

Toma, unul din cei doisprezece, zis Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. Deci i-au spus ceilalţi ucenici: «L-am văzut pe Domnul!» El însă le-a spus: «Dacă nu voi vedea în mâinile lui urma cuielor şi nu îmi voi pune degetul în urma cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede!»

​Şi peste opt zile, iarăşi erau înăuntru ucenicii lui, şi Toma împreună cu ei. A venit Isus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: «Pace vouă!» Apoi i-a zis lui Toma: «Adu-ţi degetul aici şi vezi mâinile mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios». I-a răspuns Toma şi a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!» I-a zis Isus: «Pentru că m-ai văzut ai crezut; fericiţi cei care n-au văzut şi au crezut!» (In 20, 24-29)

Tatăl nostru...
Bucură-te, Marie...

V. Inimă Divină a lui Isus,
R. mă încred şi nădăjduiesc în tine! (de zece ori)

Slavă Tatălui...

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Bucură-te, Regină

Bucură-te, Regină, Maica milei, viaţa, dulceaţa şi nădejdea noastră, bucură-te! Către tine strigăm, surghiuniţii fii ai Evei; către tine suspinăm, gemând şi plângând în această vale de lacrimi.

Aşadar, Mijlocitoarea noastră, întoarce spre noi ochii tăi cei milostivi şi, după surghiunul acesta, arată-ni-l nouă pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tău. O, milostivă, o, blândă, o, dulce Fecioară Marie!

Litania Preasfintei Inimi a lui Isus

​Doamne, miluieşte-ne!
Cristoase, miluieşte-ne!
Doamne, miluieşte-ne!
Cristoase, auzi-ne!
Cristoase, ascultă-ne!

Tată din cer, Dumnezeule,
miluieşte-ne pe noi!
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule,
miluieşte-ne pe noi!
Duhule Sfânt, Dumnezeule,
miluieşte-ne pe noi!
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi!

Inima lui Isus,
Fiul Tatălui cel veşnic, miluieşte-ne pe noi! (*)
Inima lui Isus,
plăsmuită de Sfântul Duh în sânul Mamei pururea fecioară, *
Inima lui Isus,
unită întru fiinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu, *
Inima lui Isus,
nemărginită întru maiestate, *
Inima lui Isus,
locuinţă sfântă a lui Dumnezeu, *
Inima lui Isus,
chivotul Celui Preaînalt, *
Inima lui Isus,
casa lui Dumnezeu şi poarta cerului,*
Inima lui Isus,
focar arzător al dragostei, *
Inima lui Isus,
sălaşul dreptăţii şi al iubirii, *
Inima lui Isus,
plină de bunătate şi de dragoste,*
Inima lui Isus,
noianul tuturor virtuţilor, *
Inima lui Isus,
preavrednică de toată lauda, *
Inima lui Isus,
regele şi centrul tuturor inimilor, *
Inima lui Isus,
în care sunt toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei, *
Inima lui Isus,
în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii, *
Inima lui Isus,
în care Tatăl a binevoit, *
Inima lui Isus,
dorul munţilor veşnici, *
Inima lui Isus,
răbdătoare şi preamilostivă, *
Inima lui Isus,
darnică faţă de toţi cei care te cheamă, *
Inima lui Isus,
izvorul vieţii şi al sfinţeniei, *
Inima lui Isus,
împăcare pentru păcatele noastre, *
Inima lui Isus,
săturată de ocări, *
Inima lui Isus,
zdrobită pentru fărădelegile noastre, *
Inima lui Isus,
ascultătoare până la moarte, *
Inima lui Isus,
străpunsă de suliţă, *
Inima lui Isus,
izvorul a toată mângâierea, *
Inima lui Isus,
viaţa şi învierea noastră, *
Inima lui Isus,
pacea şi împăcarea noastră, *
Inima lui Isus,
jertfa păcătoşilor, *
Inima lui Isus,
mântuirea celor ce nădăjduiesc în tine, *
Inima lui Isus,
nădăjdea celor ce mor întru tine, *
Inima lui Isus,
fericirea tuturor sfinţilor, *

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,
iartă-ne, Doamne!
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,
ascultă-ne, Doamne!
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,
miluieşte-ne pe noi!

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. Fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

Să ne rugăm:
O, Dumnezeule Tată, care în Inima preaiubitului tău Fiu ne dai bucuria de a preamări marile opere ale iubirii sale pentru noi, fă ca din acest nesecat izvor să atragem abundenţa darurilor tale. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Rugăciune de sfârşit

​ Doamne Isuse, Tu care eşti începutul şi sfârşitul întregii creaţii şi al istoriei umane, Tu care te-ai făcut om pentru a aduce înapoi la Inima Tatălui Ceresc omenirea risipită şi ţi-ai dat viaţa jertfind-o din iubire pentru noi pe lemnul Crucii iar înviind ne-ai dat speranţa vieţii veşnice, continuă, din tronul tău de glorie, să reverşi peste lume şuvoiul de milostivire care a ţâşnit din coasta ta străpunsă. Continuă să ne faci auzită dorinţa pe care o aveai pentru vieţile noastre, când ai zis: «Mi-e sete!» Fă ca inimile noastre împietrite să se deschidă dorinţei tale de iubire, iar noi să putem întoarce jertfa vieţii tale în jertfa vieţii noastre, din iubire pentru tine şi pentru fraţii noştri.

Euharistia să fie centrul vieţii noastre spirituale. Inima ta plină de iubire şi de viaţă din Preasfânta Euharistie să fie cea mai dorită hrană a spiritului nostru, astfel încât, hrănindu-ne cu supremă iubire şi respect faţă de tine, să putem repara infinitele sacrilegii, nerecunoştinţe şi răceala pe care mulţi discipoli de-ai tăi şi oameni fără credinţă le au faţă de Trupul tău şi Sângele tău, iar astfel să obţinem acele infinite haruri spirituale şi materiale pe care Inima ta Euharistică le cuprinde.

Preasfânta Fecioară Maria, duioasa Mamă a ta şi a noastră, să primească în Inima ei Neprihănită aceste intenţii ale noastre şi să le prezinte înaintea ta, astfel ca Tu să le primeşti şi să le împlineşti. Amin.

 

sursa:  http://mica-floare-din-carmel.weebly.com/rug259ciuni-la-preasfacircnta-inim259-a-lui-isus/rozariul-de-reparatie-si-de-incredere-in-inima-divina-a-lui-isus

Calea Sfintei Cruci a Milostivirii lui Dumnezeu

Rugăciune de început

O, milostive Doamne, Învăţătorul meu, doresc să te urmez cu credinţă, să te imit în viaţa mea cât mai desăvârşit. Pentru aceasta, te rog să-mi dăruieşti, prin meditarea Pătimirii tale, harul de a înţelege mai bine misterele vieţii spirituale.

O, Marie, Maica Milostivirii, condu-mă pe calea pătimirii dureroase a Fiului tău şi mijloceşte pentru mine harurile de care am nevoie pentru ca această Cale a Crucii să fie rodnică. O ofer cu intenţia... (de exemplu: pentru preoţi, pentru convertirea unei suflet, pentru a cere o virtute, un har etc.)

 
I. Isus este osândit la moarte

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus ca să-l osândească la moarte şi nu găseau, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi.» (Mt 26, 59-60)

Isus: «Nu te mira că eşti uneori bănuită pe nedrept. Căci Eu am băut primul, din iubire pentru tine, acest pahar al suferinţelor nedrepte. Fiica Mea, când eram în faţa lui Irod, ţi-am obţinut un har, acela de a putea să te menţii deasupra
dispreţului omenesc şi de a merge fidel pe urmele Mele.» (MJ 289; 1164)

Sf. Faustina: «Suntem sensibili în privinţa cuvântului, şi aşa sensibili, vrem să răspundem imediat, fără să ne întrebăm dacă este voia lui Dumnezeu, pentru noi, ca să vorbim. Sufletul tăcut este puternic; dacă perseverează în tăcere, nu-l va atinge niciun necaz. Sufletul tăcut este în stare să se unească cu Dumnezeu în modul cel mai profund, el trăieşte aproape întotdeauna sub inspiraţia Duhului Sfânt; în sufletul tăcut, Dumnezeu acţionează fără a întâmpina piedici.» (MJ 477)

O, Isuse milostiv, ajută-mă să accept orice judecată umană şi să nu permit ca Tu să fii condamnat la moarte în persoana aproapelui meu!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

II. Isus ia crucea pe umeri

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să-l biciuiască. Şi ostaşii, împletind o cunună de spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. Şi se duceau către El şi ziceau: “Bucură-te, regele iudeilor!” A ieşit deci Isus afară, purtând coroana de spini şi mantia purpurie. Şi le-a zis [Pilat]: “Iată omul!” Deci când l-au văzut, marii preoţi şi gărzile lor au strigat zicând: “Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”» (In 19, 1-3. 5-6)

Isus: «Fiica Mea, în suferinţele tale fizice sau morale să nu cauţi milă din partea făpturilor. Cu cât vei iubi mai mult suferinţa, cu atât mai pură va fi iubirea ta faţă de Mine.» (MJ 279)

Sf. Faustina: «Isuse, Îţi mulţumesc pentru micile cruci zilnice, pentru piedicile la planurile mele, pentru necazurile vieţii în comun, pentru reaua interpretare a intenţiilor mele, pentru umilirile la care sunt supusă de alţii, pentru felul ursuz în care suntem tratate, pentru falsele bănuieli, pentru sănătatea mea slabă, pentru epuizarea forţelor mele, pentru sacrificiul propriei mele voinţe.» (MJ 343)

O, Isuse milostiv, învaţă-mă să apreciez greutăţile vieţii, boala, orice suferinţă şi să port cu iubire crucea de fiecare zi.

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume

III. Isus cade întâia oară sub povara crucii

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre ale tuturor. El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa.» (Is 53, 6. 12)

Isus: «Greşelile fără de voie ale sufletelor nu opresc iubirea

Mea pentru ele, nici nu Mă împiedică să Mă unesc cu ele, însă greşelile, chiar şi cele mai mărunte, dar voite – acestea împiedică harurile Mele şi Eu nu pot să răspândesc darurile Mele asupra unor astfel de suflete.» (MJ 1641)

Sf. Faustina: «O, Isuse al meu, cum sunt foarte înclinată spre rău, sunt nevoită să veghez încontinuu asupra mea, dar nimic nu mă descurajează, mă încred în harul lui Dumnezeu care abundă în cea mai mare nimicnicie.» (MJ 606)

O, Isuse milostiv, fereşte-mă de orice, chiar şi de cea mai mică infidelitate voită în mod conştient!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

IV. Isus întâlneşte pe Maica sa îndurerată 

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Iată, acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca semn căruia i se va zice împotrivă; şi prin însuşi sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.» (Lc 2, 34-35)

Isus: «Fiica Mea, deşi toate lucrările care iau naştere din voinţa Mea sunt expuse unor mari suferinţe, vezi totuşi că una dintre ele, opera Mântuirii, a fost expusă unor dificultăţi mai mari decât opera care depinde în mod direct de tine. Nu trebuie să pui prea mult la inimă împotrivirile.» (MJ 1643)

Sf. Faustina: «Am văzut-o atunci pe Sfânta Fecioară, nespus de frumoasă, care se apropia dinspre altar spre scaunul meu de rugăciune. M-a strâns la pieptul Său şi mi-a spus aceste cuvinte: “Fii curajoasă, nu te teme de piedicile amăgitoare, ci aţinteşte-ţi privirea asupra pătimirii Fiului Meu, şi în felul acesta vei dobândi victoria.”» (MJ 449)

O, Marie, Maica milostivirii, fii alături de mine pentru totdeauna, mai ales în suferinţă, după cum ai fost alături de Fiul tău în tot timpul pătimirii sale.

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

V. Simon din Cirene îl ajută pe Isus să-şi ducă crucea

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Pe când îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca s-o ducă după Isus.» (Lc 23, 26)

Isus: «Dacă permit aceste dificultăţi, este pentru a-i mări meritele. Nu reuşita o răsplătesc Eu, ci răbdarea şi osteneala depusă pentru Mine.» (MJ 86)

Sf. Faustina: «O, Isuse al meu, Tu nu răsplăteşti reuşita acţiunii, ci voinţa sinceră şi truda depusă; de aceea sunt cu totul liniştită, chiar dacă toate iniţiativele şi toate strădaniile mele ar fi nimicite

sau niciodată realizate. Din moment ce fac tot ce-mi stă în putinţă, restul nu mă interesează, de aceea nici cele mai mari furtuni nu-mi tulbură liniştea adâncă. În conştiinţa mea rămâne voia lui Dumnezeu.» (MJ 952)

O, Isuse, Învăţătorul meu, fă ca fiecare gând, fiecare cuvânt şi fiecare faptă să fie numai din iubire pentru tine. Purifică intenţiile mele!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

VI. Veronica şterge faţa lui Isus cu o maramă

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nicio înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.» (Is 53, 2-3)

Isus: «Să ştii că tot binele pe care îl vei face vreunui suflet oarecare, Eu îl voi primi ca şi cum mi l-ai fi făcut Mie Însumi.» (MJ 1768)

Sf. Faustina: «O mare iubire poate transforma lucrurile mici în lucruri mari, şi numai iubirea dă valoare acţiunilor noastre, şi cu cât iubirea va deveni mai pură, cu atât va avea mai puţin de

consumat focul suferinţei în noi, iar suferinţa va înceta să fie pentru noi suferinţă.» (MJ 303)

O, Isuse, Învăţătorul meu, fă ca ochii mei, mâinile mele, gura mea şi inima mea să fie milostive. Schimbă-mă în milostivire!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

VII. Isus cade a doua oară sub povara crucii

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Dar El a luat asupra sa durerile noastre şi cu suferinţele noastre s-a împovărat. Şi noi îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu.» (Is 53,4)

Isus: «Cauza căderilor tale este că te bazezi prea mult pe tine însăţi şi te sprijini prea puţin pe Mine. Tu nici măcar nu eşti în stare să accepţi harurile Mele fără ajutorul meu special – tu ştii ce eşti.» (MJ 1488; 738)

Sf. Faustina: «O, Isuse al meu, păstrează-mă lângă Tine, vezi cât sunt de slabă, singură nu pot face nici măcar un pas înainte. Deci, Tu, Isuse, trebuie să fii în mod constant cu mine, ca o mamă lângă un copil slab – ba încă şi mai mult.» (MJ 264)

O, Isuse, fă ca harul tău să mă întărească, pentru a nu mai cădea în aceleaşi greşeli, iar dacă voi cădea ajută-mă să mă ridic şi astfel să preamăresc milostivirea ta!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

VIII. Isus mângâie femeile din Ierusalim care plâng

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«În urma lui venea mare mulţime de popor şi de femei care plângeau şi-l jeleau. Dar Isus, întorcându-se spre ele, le-a zis: “Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri!”» (Lc 23, 27-28)

Isus: «Oh, cât Îmi este de plăcută credinţa vie. Eu doresc să fie mai multă credinţă în voi.» (MJ 1420; 352)

Sf. Faustina: «Mă rog fierbinte Domnului să binevoiască să-mi întărească credinţa, ca să nu mă călăuzesc în cenuşiul vieţii zilnice după dispoziţiile omeneşti, ci după spirit. Oh, cum îl reţine totul pe om pe pământ, dar credinţa vie păstrează sufletul în sferele superioare şi pune amorul propriu la locul care i se cuvine – adică ultimul.» (MJ 210)

O, Isuse milostiv, îţi mulţumesc pentru sfântul Botez şi pentru harul credinţei. Şi strig iarăşi: Doamne, cred în tine, întăreşte-mi credinţa!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

IX.Isus cade a treia oară sub povara crucii

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Chinuit a fost, dar s-a supus şi nu şi-a deschis gura sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura sa. Dar a fost voia Domnului să-l zdrobească prin suferinţă.» (Is 53, 7. 10)

Isus: «Să ştii că cele mai mari piedici în calea sfinţeniei sunt descurajarea şi neliniştea neîntemeiată, ele îţi iau posibilitatea de a practica virtutea. Nu trebuie să te descurajezi, ci să te străduieşti ca în locul amorului tău propriu să poată domni iubirea Mea. Ai deci încredere, copila Mea; nu trebuie să te descurajezi, vino să-Mi ceri iertare pentru că Eu sunt mereu gata să te iert. De fiecare dată când mi-o ceri, tu proslăveşti milostivirea Mea.» (MJ 1488)

Sf. Faustina: «Isuse al meu, în pofida harurilor Tale, simt totuşi şi văd nimicnicia mea. Îmi încep ziua prin luptă şi o închei în luptă, cum am terminat cu o greutate apar altele zece cu care să lupt, dar nu mă amărăsc, fiindcă ştiu bine că este vremea luptei şi nu a păcii.» (MJ 606)

Doamne milostive, îţi ofer ceea ce este numai al meu, adică păcatul şi slăbiciunea mea. Te implor, fă ca mizeria mea să dispară în oceanul milostivirii tale!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

X. Isus este dezbrăcat de hainele sale

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Ostaşii [...] au luat veşmintele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Cămaşa era însă fără cusătură, ţesută întreagă începând de sus. Au zis deci unul către altul: “Să n-o sfâşiem, ci s-o tragem la sorţi, a cui să fie”; ca să se împlinească Scriptura.» (In 19, 23-24)

Sf. Faustina: «Isus stă deodată în faţa mea, dezbrăcat de veşmintele Sale, cu tot trupul acoperit de răni, cu ochii înecaţi de sânge şi de lacrimi, cu faţa desfigurată şi acoperită de scuipături. Atunci Domnul îmi spune: “Mireasa trebuie să fie asemănătoare Mirelui ei”. Am înţeles aceste cuvinte în profunzime. Aici nu există nici umbră de îndoială. Asemănarea mea cu Isus trebuie să treacă prin suferinţă şi prin umilinţă.» (MJ 268)

O, Isuse, blând şi smerit cu inima, fă inima mea asemenea cu Inima ta!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

XI. Isus este răstignit pe cruce

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Trecătorii îl huleau clătinând din cap şi spunând: “Tu, care dărâmi Templul şi-l clădeşti la loc în trei zile, izbăveşte-te pe tine însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, şi coboară de pe cruce!” La fel şi arhiereii îl luau în râs, împreună cu cărturarii şi bătrânii, şi spuneau: “Pe alţii i-a izbăvit, pe sine nu se poate izbăvi!”» (Mt 27, 39-42)

Isus: «Ucenica Mea, să ai o mare iubire faţă de cei care te fac să suferi, să le faci bine celor care te urăsc.» (MJ 1628)

Sf. Faustina: «O, Isuse al meu, Tu ştii ce eforturi trebuie să facem pentru a avea relaţii simple şi sincere cu cei de care fuge firea noastră, sau cu aceia care, conştient sau nu, ne-au provocat suferinţe – omeneşte vorbind, este cu neputinţă. În aceste momente, mă străduiesc şi mai mult să-L descopăr pe Domnul Isus în persoanele respective şi, pentru acest Isus, eu fac totul pentru acele persoane.» (MJ 766)

O, Iubire pură, domneşte pe deplin în inima mea şi fă-mă să iubesc cu o iubire supranaturală!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

XII. Isus moare pe cruce

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Era pe la ceasul al şaselea şi s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea, căci soarele s-a întunecat; şi vălul Templului s-a rupt în două. Atunci, strigând Isus cu glas mare, a zis: “Tată, în mâinile tale încredinţez duhul meu!” Şi, zicând acestea, şi-a dat duhul.» (Lc 23, 44-46)

Sf. Faustina: «Atunci L-am văzut pe Isus pironit pe cruce. Era atârnat pe cruce de puţin timp, când am văzut o întreagă legiune de suflete răstignită ca şi El. Şi am văzut o a doua legiune de suflete şi o a treia legiune de suflete. A doua legiune nu era ţintuită pe cruce, dar sufletele ţineau cu tărie crucea în mână; a treia legiune nu era nici răstignită, nici nu ţinea cu tărie crucea, ci aceste suflete îşi târau crucea după ele şi erau nemulţumite. Atunci Isus mi-a spus: “Toate acestea le-am pătimit pentru mântuirea sufletelor. Cercetează, fiica Mea, ceea ce faci tu pentru salvarea lor. Vezi, aceste suflete care Îmi seamănă în suferinţe şi în dispreţuiri, Îmi vor semăna şi în slavă; iar cele care sunt cel mai puţin asemănătoare cu Mine în suferinţe şi dispreţuiri vor fi la fel de puţin asemănătoare cu Mine în slavă.”» (MJ 446; 1184)

O, Isuse, Mântuitorul meu, ascunde-mă în adâncul Inimii tale, ca, întărit de harul tău, să devin asemenea cu tine în iubirea crucii şi astfel să am parte de bucuria slavei tale!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

XIII. Isus este luat jos de pe cruce

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Văzând centurionul cele întâmplate, l-a preamărit pe Dumnezeu zicând: “Cu adevărat omul acesta era drept.” Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. Şi stăteau toţi cunoscuţii lui deoparte şi femeile care îl urmaseră din Galileea, privind toate acestea.» (Lc 23, 47-49)

Isus: «Sufletul îmi este cel mai drag atunci când crede în bunătatea Mea şi se încrede total în Mine; îl copleşesc cu încrederea Mea şi îi dau tot ce cere.» (MJ 453)

Sf. Faustina: «Apelez la milostivirea Ta, Dumnezeule plin de bunăvoinţă, Tu, care singur eşti bun. Cu toate că mizeria mea e mare şi greşelile mele multe, mă încred totuşi în milostivirea Ta, căci Tu eşti Dumnezeul milostivirii şi în veac nu s-a auzit, şi nu-şi amintesc nici cerul, nici pământul, ca un suflet încrezător în milostivirea Ta să fi fost dezamăgit.» (MJ 1730)

O, Isuse milostiv, măreşte în mine zilnic încrederea în milostivirea ta, pentru ca mereu şi oriunde eu să dau mărturie despre bunătatea şi iubirea ta nemărginită!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

XIV. Isus este înmormântat

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în giulgiuri cu miresme, precum este obiceiul iudeilor să înmormânteze. Şi în locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Aşadar, pentru că era ziua de pregătire a iudeilor, fiind mormântul aproape, l-au pus pe Isus acolo.» (In 19, 40-42)

Isus: «Copila mea, tu nu eşti încă în patrie, mergi deci – întărită de harul Meu – şi luptă pentru Împărăţia Mea în sufletele oamenilor, dar luptă ca un copil regesc şi aminteşte-ţi că zilele surghiunului trec repede şi cu ele şi posibilitatea de

a câştiga merite pentru cer. Aştept de la tine, copila Mea, un foarte mare număr de suflete care să proslăvească milostivirea Mea întreaga veşnicie.» (MJ 1489)

Sf. Faustina: «Mă voi strădui să ajut prin rugăciune şi jertfă fiecare dintre sufletele pe care Tu mi le-ai încredinţat, Isuse, pentru ca harul Tău să poată acţiona în ele. O, Tu, care eşti atât de îndrăgostit de suflete, Isuse al meu, îţi mulţumesc pentru această mare încredere cu care ai binevoit să încredinţezi aceste suflete ocrotirii mele.» (MJ 245)

Fă, o, milostive Doamne, ca niciun suflet pe care mi l-ai încredinţat să nu piară!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Rugăciune de încheiere

O, Isuse, singura mea nădejde, îţi mulţumesc pentru această carte pe care ai deschis-o în faţa ochilor sufletului meu. Această carte este Pătimirea ta pe care ai îndurat-o din iubire pentru mine. Din această carte am învăţat cum să-l iubesc pe Dumnezeu şi sufletele. În această carte sunt cuprinse pentru noi comori nesecate. O, Isuse, cât de puţine suflete te înţeleg în martiriul tău de iubire! O, ce mare este focul celei mai pure iubiri care arde în sfânta ta Inimă! Fericit este sufletul care a înţeles iubirea Inimii lui Isus.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
 (de trei ori)

sursa:http://mica-floare-din-carmel.weebly.com/calea-sfintei-cruci-a-milostivirii-lui-dumnezeu