Suntem ceea ce ne rugam

Putem spune ca suntem ceea ce ne rugam.

Treapta credintei noastre e treapta pe care ne aflam in rugaciune; forta sperantei noastre este forta rugaciunii; caldura caritatii e caldura rugaciunii noastre.Nici mai mult, nici mai putin.

Rugaciunea noastra a avut un inceput pentru ca noi am avut un inceput; dar nu va avea sfarsit, si ne va insoti in vesnicie, si va fi respiratia contemplarii noastre extatice a lui Dumnezeu, cantecul fericirii noastre vesnice.Rugaciunea e un  cuvant care se schimba continuu, chiar daca este repetata la nesfarsit cu aceleasi silabe si cu aceeasi intonatie a vocii. Ceea ce se schimba e duhul Domnului care o anima; si acesta nu se repeta niciodata, e intotdeauna nou.

Sfanta Bernadette Soubirous nu stia sa spuna decat Bucura-te , Marie;un mare mistic nu mai era capabil sa repete decat monosilabicul DIO ( Dumnezeu).Rugaciunea lor era cea mai variata si mai personala care se poate imagina, pentru ca in spatele acelui unic cuvant se afla , deplin, duhul lui Isus, care este duhul Tatalui.

Ca sa intelegem bine rugaciunea trebuie sa ne dam seama ca vorbim cu Dumnezeu.

Sunt doi poli: unul mic-mic, slab-slab: sufletul meu; altul imens si atotputernic : Dumnezeu!

Aici e prima surpriza: ca El, atat de mare, a vrut sa stea de vorba cu mine, atat de mic; El,Creatorul,cu mine, creatura.

Nu eu am vrut rugaciunea; El a vrut-o.

Nu eu L-am cautat pe El, ci El m-a cautat mai intai.In van ar fi fost cautarea mea daca inainte de toate timpurile nu m-ar fi cautat El pe mine.

Speranta, pe care se bazeaza rugaciunea mea, sta in aceea ca El imi vrea rugaciunea.

Si daca merg la intalnire, este pentru ca El e deja acolo si ma asteapta.

sursa: Carlo Carretto "Iubire in tacere.Ganduri pentru fiecare zi ."

 

Bucuria Pacii Sale

Lucrul sigur pe care mi-l aduce efortul de a ma ruga sau cel putin de a vrea sa ma rog este,deocamdata, pacea.

Rezistenta pe care o veti opune plictiselii, neatentiei, firii,dorinta de fuga, va va face sa intrati putin cate putin in imperiul pacii, al unei paci adevarate, autentice, noi, care nu este din lumea aceasta.

Atunci veti prinde gustul unei realitati care se formeaza in strafundurile abisale ale fiintei voastre, si veti  invata mai bine sa cunoasteti  aceasta realitate in cele mai mici detalii si sa sesizati caracterul exceptional al valorii ei.

Desigur, cateodata o veti simti abia dupa ce v-ati corectat judecata, v-ati marturisit iubirea, v-ati reinnoit dorinta de a va schimba viata si de a o rupe cu una sau cu alta.

In fond, Dumnezeu va face sa va dati seama ca nu exista pace in dezordine, ori adoratie in idolatria fata de fapturi.

Nu degeaba pacea a fost definita : "Liniste in ordine".

E greu sa simtim pacea lui Dumnezeu fara ca, mai intai, sa ne  fi propus cu toata seriozitatea sa traim cu o singura sotie, sa-i iertam pe cei care ne-au gresit, sa traim din munca noastra, sa ne disciplinam putin instinctele si dorintele.

Unitatea dintre viata si rugaciune, dintre zi si noapte, dintre gand si actiune, e indiscutabila.Dar , odata stabilita aceasta ordine , cu mult peste slabiciunile si dificultatile noastre, El ne trimite bucuria intimitatii si a pacii Sale.

Nu va grabiti fratilor, sa parasiti locul de rugaciune!

Nu fiti obsedati de timp!

Bucurati-va de pacea aceea cat de mult puteti.

Ea va deveni o lumina pe chipul vostru.

Si va fi lumina de care au nevoie fratii voastri atunci 

cand va veti intoarce la ei.

Apostolatul consta in purtarea acelei lumini.

Carlo Carretto : "Iubind in tacere .Ganduri pentru fiecare zi."

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Pacea , Iubirea , Milostivirea si Bucuria Sa!