Zorica Lațcu - Maica

Când El suia cu trudă pe Golgota,

Tu l-ai urmat, uitată în popor.

Și nimeni n-a știut că două trupuri

Se frâng, spre mântuirea tuturor;

Și nimeni n-a văzut, că patru palme

Se-ntind pe lemn și-n cuie că se bat,

Că două capete se-ncununară

Cu spinii grei, în curtea lui Pilat.

Și mintea nu pricepe cum ostașul

Deodată, două trupuri a străpuns,

Și două guri uscate se uniră,

Să soarb-amarul fierei, în ascuns.

Și nimeni nu-ndrăzni vreodat-să scrie

Minunea mare - a veșnicei iubiri,

Că iată, pe același lemn al Crucii,

Se-ntâmplă-n taină două Răstigniri.

Și cum El veșnic suie pe Golgota,

Și-i veșnic Răstignitul întru noi,

Tu, maică, Îl urmezi cu pași de sânge

Ca să muriți pe Cruce, Amândoi.

Bătrânii, iscusiți în vorbe-alese,

Văzut-au singuri jertfa-ți de nespus:

De-aceea ei Îți înălțară slavă,

Decât a Îngerilor mai presus.

Dar cine ar putea să povestească,

Stăpână, ˘mpărăteasca slava Ta?

Precum nepovestită-Ți este jertfa,

Mărirea Ți-e Fecioară, tot așa.

Așa Ți s-a lucrat dreptate Ție,

Și-așa rămâne dincolo de vremi,

Ca mai cinstită decât Heruvimii,

Și decât Serafimii să Te chemi.

Zorica Lațcu - Maica

... ... ...

Când totul se sfârșea, deși abia-ncepuse,

Când sufletu-mi tăcea-speranțele apuse -

Atunci eu Te-am zărit, cuprins de grea mulțime,

Mergeai însingurat - mă așteptai pe mine.

Ca melcul mă topeam, în mersul său alene,

Voiam să mă ascund de fețele viclene

Ce aspru mă priveau, dar Tu mă așteptai;

Cum să ajung la Tine, o, fiule de rai?!

Cuvânt nu am, nici stare să fiu luată-n seamă;

Cu sângele curgându-mi, cu viața numai rană,

Cum să străbat la Tine, prin lumea-n îmbulzire,

De ce mă chemi pe mine, ascunsă rătăcire?

Voiam să intru-n țărnă, să pier în nimicire;

Cum să ating cu sânge curata Ta iubire?

Tu, însă, mă chemai, era a Ta voință

Să îți reverși puterea-n ocean de neputință.

Sfârșită, tremurând de teamă și rușine,

La glasul Tău de tunet, sădit adânc în mine,

În negura din suflet văzut-am licărire:

Speram să îmi dai viață, Tu-aveai doar nemurire.

De dor fiind cuprinsă, dincolo de dorință,

Pășeam spre Tine sigur, purtată de credință;

Un singur țel având, un singur crezământ,

S-ating în taină poala curatului veșmânt.

Tu, însă, m-ai vădit, nu mai eram uitare,

Ci fiica Ta eram - în mine numai soare,

Doar Tu și eu eram, în mare de mulțime, 

Tu mă priveai zâmbind, eu mă uimeam în Tine.

autor Pr. Gabriel Marian Marincas

Radu Gyr - Ne vom întoarce într-o zi

 Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,

Cu vechiul nostru duh fecund,

Ne-napoiem si-n disperari,

Si-n rani ce-n piepturi se ascund.

Ne vom intoarce ca un fum,

Usori, tinandu-ne de mani,

Toti cei de ieri in cei de-acum,

Cum trec fantanile-n fantani.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,

Tot noi vom curge, zi de zi,

in tot ce maine, ca si ieri,

Va sangera sau va iubi.

Ne vom intoarce intr-o zi,

Ne vom intoarce neaparat.

Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost cand am plecat.

Ne vom intoarce neaparat,

Cum apele se-ntorc din nori

Sau cum se-ntoarce, tremurat,

Pierdutul cantec, pe viori.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,

Tot noi vom curge, zi de zi,

in tot ce maine, ca si ieri,

Va sangera sau va iubi.

In zambetul ce va miji

Si-n orice geamat viitor,

Tot noi vom sta, tot noi vom fi,

Ca o samanta-n taina lor.

Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,

Cu vechiul nostru duh fecund,

Ne-napoiem si-n disperari,

Si-n rani ce-n piepturi se ascund.

Ne vom intoarce ca un fum,

Usori, tinandu-ne de mani,

Toti cei de ieri in cei de-acum,

Cum trec fantanile-n fantani.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,

Tot noi vom curge, zi de zi,

in tot ce maine, ca si ieri,

Va sangera sau va iubi.

Ne vom intoarce intr-o zi,

Ne vom intoarce neaparat.

Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost cand am plecat.

Ne vom intoarce neaparat,

Cum apele se-ntorc din nori

Sau cum se-ntoarce, tremurat,

Pierdutul cantec, pe viori.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,

Tot noi vom curge, zi de zi,

in tot ce maine, ca si ieri,

Va sangera sau va iubi.

In zambetul ce va miji

Si-n orice geamat viitor,

Tot noi vom sta, tot noi vom fi,

Ca o samanta-n taina lor.

Radu Gyr

Te aştept: intră - Vasile Voiculescu

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!…

N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o…şi mi-a rămas nepricepută, goală.

Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.

Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă făr de rost, inimă răsfăţată.

Crdeam că aşa trebuie: poeţii
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!

Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.

Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!

…Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi…Te aştept.
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.

Taine

Taina inimii mele
Netainica inimii tale este.
Netainica inimii mele
Taina inimii tale.
Taine, netaine,
Monahism launtric,
Neclintit, adanc vietuind,
in Unul-de-inimi-Cunoscatorul.

mmary

Noi

Fereastra iubita
Duios privita
Iubire uimita
Inima mea.

Dar al bunatatii
Vas al caritatii
Sol al Vietii
Cuvantul tau.

De neatins
Adie nestins
In necuprins 
Dorul.

Iarta-ma!

mm... 

Evadare

Evadarea din lumina
M-a inlantuit cu vina
Simturilor nesupuse
Cu trairile prea-spuse.

Evadand din libertate
Biruita de-o grea noapte
Rasuna a pustiire
Toata vorba de iubire.

Evadeze din cuvinte,
Din tot ce-i aduce aminte,
Gandul cu a sa dorire
Inima cu-a ei simtire!

Sa ramana dezgolit,
In fata Celui Iubit,
Doar "nimicul" cu-a sa vina
Inghitita de Lumina!

mm...

 

Zidita pentru Tine

M-ai zidit pentru Tine
Negraita Lumina
Sa-Ti contemplu Gandul
Sa ma cureti de vina.

Jalnica neputinta
Din a mea fiintare
Se ascunde-n bocet
Cautand alinare.

Nevazuta mie
Nezidita Privire
Cutremura noaptea
Purtatoare de "fire".

Inainteaza-n strafunduri
Lacrima pocaintei
Razbate curata
In adancul credintei.

M-ai zidit pentru Tine
Negraita Lumina
Sa-Ti contemplu Gandul
Sa ma cureti de vina.

mmary

Tie ..

Ti-as darui Eternul Rasarit
Dar tu il porti in piept mai mult ca mine,
Chemarea blanda a Celui Preaiubit
Mi-a rasarit in inima prin tine.

Ti-as darui curajul de-a razbi
Printre tenebrele inselatoare
Care din crucea-ti sfanta ar ciunti
Doar ca sa pieri departe de Cel Mare.

Ti-as pune-n inima un foc imens
Sa mistuie ce-n cale-ti sta-mpotriva,
Dar cum sa-l pun cand eu doar scanteiez
Iar tu esti torta pururea arzanda?

Te iau cu mine-n Rana de sub Coasta
Unde Milostivirii i-a tasnit izvorul,
Si te cufund in apa racoroasa
Sa te imbratiseze Ziditorul.

Traind necontenit in Cel ce Este,
Nedespartit de vesnica-i Lumina,
Iubeste, iarta, traieste si vesteste
Imparatia care va sa vina.

mmary 

De dragul Tau

Ce dor frumos, ce Rai ne leagă!
Eu cânt cu lacrimi, Tu le-alini
De dragul Tău mi-e lumea dragă,
că-n ea Te văd și-n flori și-n spini.

În crinii albi Ți-e sărutarea,
în maci văd sânge pe Calvar.
De dragul Tău mi-e dragă marea
și cerul fără de hotar!

În bulgări reci Te văd cum sameni
și-n spini văd pașii sângerați.
De dragul Tău iubesc pe oameni;
azi sunt străini, mâini, poate frați!

Când turme trec ducându-și dorul
și spune-un fluier: "Sunt cu voi!"
de dragul Tău mi-e drag păstorul
ce-și pune pieptul pentru oi!

În cei aleși Îți văd iubirea,
cu ei cântându-Ți psalmi în văi...
De dragul Tău le sorb privirea;
pe-obrajii lor, sărut pe-ai Tăi!

Și cât mi-e dat să nu-Ți văd fața,
dorit de stele ca un mag,
de dragul Tău mi-e dragă viața,
și moartea nu-i decât un prag... 

Costache Ioanid

Şi te iubesc aşa cum ai rosti o rugăciune...

Şi te iubesc aşa cum ai rosti o rugăciune...
Uşor, în taină, dar nemăsurat
Sălbatec, dar duios, fără amărăciune
Mi-e sufletul de tine în bine îmbătat.

Mi te-am cusut pe-a sufletului haină
Şi mi te port în suflet ca pe-o taină
Ce s-ar topi de-ar fi-n lumina zilei…
Te scald din când in când, în bland parfum de tei.

Nimic nu-ţi cer, vreau doar să te respir
Doar tu să-mi curgi în sânge şi doar tu să-mi fii mir
De tine să mă umplu, de tine să mor iar
De tine să-nviez, fiind Tu să trăiesc iar

Te caut, te-ascund, te cert şi te implor
Mi-e-un dor nebun şi te ignor
M-agăţ de tine că de-o sfântă stea
Te-ador, te-nvăţ, te uit, te-alung din mintea mea
Eşti tu în tot al meu şi tot al meu e tu
Eşti în fiece gând şi orice gând e tu
Eşti toată carnea mea şi sufletu-i tot tu.

Eşti eu, rămânând tu. Sunt tu, rămânând eu.
Şi suntem mult mai mult. Şi eşti al meu
Aşa cum sunt a ta, fără a mai fi fost cândva, vreodata-a altcuiva
Nu, nici măcar a mea.

Cum te iubesc....
Aşa Cum ai Tăcea O Rugăciune....

sursa aici:  https://www.facebook.com/390900397634334/photos/a.585455391512166.1073741825.390900397634334/721285927929111/?type=3&theater 

Sa fiu

Sa strabat cerul telul meu era,
Sa fiu oglindirea puritatii Tale,
Manuscris divin in lumea rea
Clipa a Eternitatii devenita Cale.

Si daca inca nu ma recunosc,
Si daca ma vaneaza patimirea,
Insetata de tot ce n-a fost
Ranesc far' a voi Neprihanirea.
 mmary

Asteptare

Mai vii şi astăzi? Mila iar Te poartă,
De sus, spre staulul din Bethleem?
Din lume n-ai cules destul blestem?
Iubirea Ta nici astăzi nu e moartă?
Spre duhuri vii, cu îngeri de lumină,
Spre inimi vii cu strălucit alai,
Si-n iesle nu e nici un fir de pai,
E numai piatra goală, numai tină.
În tainite de inimi nu e pace,
Si frig ca-n duhuri nici în peşteri nu-i.
Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui
Şi scutece noi n-avem din ce-Ţi face.
Tu vii pogori in noi ca-ntr-o pustie.
Te-mpiedici în nisip din loc in loc,
Dar nu găseşti nici apă-n noi, nici foc,
Nici albe dobitoace ca să-Ţi fie
Tovaraşi buni în drumuri tăinuite
Şi nici ciobani cu glugă de blândeţi.
În noaptea noastră fără dimineţi
Nu sunt cărări de raze prăfuite.
Nu şi-ar găsi in noi, ca să-i îndrepte,
Nici magii steaua lor cu lung fuior,
Arhanghelii, venind din cerul lor,
Ar îngheţa pe nevăzute trepte.
Ci, Doamne-al meu, au dragostea putea-va
Să dea viaţă golului din noi?
Astept in duh sunt gânduri cu noroi
Şi moartea-şi vântură în inimi pleava.

de Zorica Latcu

Dorinta - Ruga

La multi ani intru sfanta fericire!
 

Isuse,Tu esti Plinatatea
De care omul inseteaza,
Tu singur porti umanitatea
La Tatal care o creeaza.

Prin Tine, Doamne, cerem totul
Si Tatal ruga ne asculta,
Cand noi inconjuram Chivotul
Sa-i dam marirea sa cea multa.

Vina a Sa Imparatie,
Sfintit sa fie al Sau Nume,
Prin Tine, Euharistie,
Domneasca Voia Lui in lume.

Treimea Sfanta sa reverse
Belsugul harurilor Sale,
Pacatele sa fie sterse
Prin mijlocirea Tainei Tale.

In incercari si grea durere,
In Anul Sant al Invierii,
Tot omul de la Tine cere
Drum Nou BISERICII TACERII.

Dar, Doamne, lumea nu-i in stare
Sa se inalte Sus la Tine,
De aceea Tu, prin Intrupare,
Cobori din Zarile Divine.

Invata oamenii sa ceara
Marirea Vesnicului Tata,
Si raul pe Pamant sa piara
Prin Tine,Taina Sangerata.

Primeste ruga mea smerita,
E propria Ta rugaciune:
Treimea fie preamarita,
Salveaza lumea prin minune.

Asculta rugile multimii,
Ai mila,Doamne,Adorate,
Primeste jertfa Preotimii,
Bisericii da-i libertate.

Iti cer sa ma inveti, Stapane,
Cum sa ma rog in toata viata,
Caci ruga Ta in veci ramane
LUMINA,DRAGOSTEA,POVATA.

Sora Ionela

Dragii mei,si in anul 2016 doresc ca:

"Domnul sa va binecuvanteze si sa va pazeasca !
Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui peste voi si sa Se indure de voi !
Domnul sa-Si inalte Fata peste voi si sa va dea pacea !" Amin.

Cand Te-ai născut Tu

Părea că timpu-n cursu-i linear
S-a îndoit,vrând parcă să se rupă,
Când Te-ai născut Tu,bornă de hotar,
Ca să împarţi,în funcţie de Har,
Istoria în „înainte de..."şi „după..."

Era-mplinirea vremii,timp marcat
Să-nceapă planul sfânt de mântuire;
Când Te-ai născut Tu,când Te-ai întrupat,
Zăgazul cerului s-a-ndepărtat
Şi-a inundat pământul cu iubire.

Când Te-ai născut Tu,oştile cereşti
Cântau în cor,unindu-se-ntre ele,
Păstorii erau slujitori domneşti,
Iar staulele case-mpărăteşti
Şi-n Betleem erau mai multe stele.

Totul s-a petrecut cum era scris
Şi totul s-a-mplinit în Pruncul Rege
Venit să spună urii:interzis!
Când Te-ai născut Tu s-a-mplinit un vis,
Căci Tu ai transformat iubirea-n lege.

Te-ai coborât Tu,Fiu de Dumnezeu,
Ca drumul Tău prin lume să Te poarte
Şi pe la uşa sufletului meu;
Când Te-ai născut Tu,m-am născut şi eu,
Căci fără Tine-aş fi trăit în moarte.

Simion Felix Marţian

Cer nou

Grăit-am ieri prin lacrimi cu Domnul şi i-am spus:
“De noi cum nu Ţi-e silă Prea Scumpul meu Iisus?
Cum nu-ţi întorci Tu faţa cu silă de la noi
Şi cum mai vrei să suferi făptura de noroi?
Cum vrei să calce-n lume piciorul Tău curat
Cel care peste aripi de înger a călcat ?
Cum poala prea curată, Stapane, n-o fereşti,
În tina omenească să nu ţi-o murdăreşti?
Cum poţi să suferi, Doamne, miros de putregai,
Când ai tămâia dulce a crinilor din rai?
Cum suferi bezna noastră, Tu, soare strălucit,
Cum poţi să rabzi ocara, Tu, Domnul prea slăvit?
Şi cum fiind căldura iubirilor cereşti,
În inima mea rece Tu vrei să locuieşti?
Tu, Cel ce stai în ceruri cu mari luminători,
În iadul meu, Stăpâne, cum vrei să Te cobori?
Ca Petru ani de-a rândul te-am izgonit mereu
Ieşi de la mine, Doamne că păcătos sunt eu.
Dar n-ai plecat! Ba încă, cu pasul Tău curat,
Ai coborât tot cerul în iadul meu spurcat.
Cu pasul Tău pe mine de tot m-ai curăţit,
Cu raza Ta tot chipul Tu mi l-ai strălucit.
Cu focul Tău pe mine, cel rece, m-ai aprins
Şi peste sărăcia mea goală ai întins
Un colţ al hainei Tale şi m-ai făcut bogat,
Mi-ai dat inel, coroană, porfiră de-mpărat.
Mi-ai încăput în suflet, Tu, Cel neâncăput,
Şi sufletul meu, iată, cer nou Tu l-ai făcut.
În sufletul meu astăzi Tu însuţi locuieşti
Cu Maica Prea Curată, cu cetele-i cereşti.
Şi pentru toate acestea, Iisuse prea iubit,
În cerul nou din suflet să fii în veci slăvit.

poezie de Zorica Latcu

 

Ancorata in Privirea Ta

 

Naufragiata in mocirla,
Agonizand,ma cufundam in ea,
Ma sfasia constant amaraciunea
Ca sunt ruina doar din vina mea.

Cu inima-mi ranita de pacate,
Hranita de-un pustiu ingrozitor,
Ma adanceam spre gheena ce imparte
Suspine si durere tuturor.

Ma cauta neobosita Raza,
A spintecat intunecimea grea,
Imi oglindise pentr-o clipa Crucea
Pecetluind-o pe retina mea.

Pulseaza Sangele Atotputernic,
Tasnind in inima ce-L cauta,
Si inchizand in ea pe Necuprinsul
Ma ancoreaza in Privirea Ta.
 
mmary

Ferestre

 "O fereastră nu obosește să lase lumina prin ea, nu se gândește dacă mai poate suporta ochii ce privesc și de dinăuntru și de afară și, ea însăși,nu este niciodată cu adevărat obiect al privirii. "
Pr.Gabriel Marian Marincaş

In ochii lumii, fereastra ,
niciodata privita,niciodata iubita.
In ochii Tai,comoara,
totdeauna privita,totdeauna iubita!

mmary

 

Mi-e sufletul

 

Mi-e sufletul cernit în colivie,
O gratie îi tine loc de-aripa,
În el, numai durerea mai e vie,
Si-n vesnicia lui mai este-o clipa.

Prin vremea lui trec veri demult uitate,
În anii lui se face tot mai toamna,
Închis în el, viseaza libertate,
Si ma întreaba tot mai des ce-nseamna.

Îi spun ca usa lumii e deschisa,
Ca nu-i zavor si nimeni nu-i de garda,
Priveste-n gol si-n pleoapa lui închisa,
Ghicesc scântei ce au uitat sa arda.

Îi spun ca lumea e-un sirag de stele,
Purtat la gât de zâne fara nume,
Dar gândul meu se pierde-ntre zabrele,
Si între noi tacerea-i cât o lume.

Mi-e sufletul un cer de-apusuri sumbre,
Pierdut în lumea lui, de gratii plina,
Ce-n teama de-ntuneric si de umbre,
Se frânge-n rasarituri de lumina.

poezie de Marian Burtoi

Porunca

O,lume,tu,nestapanita fiara
Retrage-ti ghearele ce ma sugruma
Sa amuteasca-n veci a ta furtuna
Si-ntunecatii care-n mine tuna.

O, suflet,tu,infometat de har,
Sedus de a dorintei stralucire
Te-mbraca cu al puritatii dar
Ca dincolo de timp sa sorbi Iubire.
mmary