“ Scrie fratelui Ioan un indemn duhovnicesc, care sa veseleasca inima lui in Hristos Iisus, Domnul nostru. Si spune-i: Fiindca ne doresti cum “doreste cerbul izvoarele apelor” - dar nu asa de mult ca noi pe tine -, nemaiputand rabda, cum zice preadumnezeiescul Apostol Pavel, am scris iubirii tale acestea, spuse de noi, mai bine zis de Dumnezeu. Rodeasca-ti vita ta struguri, care, calcati in picioare, sa-ti produca vin duhovnicesc, ca sa veseleasca sufletul tau necajit. Campul tau sa rodeasca imbelsugat samanta cea buna care, semanata pe pamantul cel bun, sa produca una o suta, alta saizeci si, iarasi, alta treizeci. Si sa se incalzeasca inima ta pentru totdeauna de focul despre care a spus Stapanul nostru Iisus Hristos: “Foc am venit sa arunc pe pamant”. Sa se instapaneasca in inima ta pacea Domnului, dupa cuvantul Apostolului (cf. Coloseni3,15). Si sa se inalte finicul tau cu ramurile lui, potrivit lui David, care zice: “ Dreptul ca finicul va inflori”. Sa te curatesti de manie si de iutimea patimilor ca sfintii cei desavarsiti, in care nu se arata nicidecum miscarea acestora, ba nici macar vreo inclinare de-o clipa spre ele. si sa invredniceasca Domnul sufletul tau sa se salasluiasca in nevinovatie si in blandete, ca sa fii o hrana a lui Hristos, un miel nevinovat. Sa calci pe urmele noastre ca un urmas cuminte si sa te ridici la canonul nostru ca un bun mostenitor al harismelor mele.
Sa vada ochii tai pe Dumnezeu, ca unul ce-ai ajuns curat cu inima. Sa fii indelung- rabdator in necazurile tale, ca unul ce ai cunoscut fagaduinta Stapanului, Care zice:” In lume necazuri veti avea: dar indrazniti, Eu am biruit lumea.”
Sa ajungi la dragostea de nebiruit, care introduce pe cei ce au dobandit-o in curtile imparatesti si-i face frati ai lui Hristos. Patimeste impreuna cu Hristos, ca sa te slavesti impreuna cu El, ca sa te scoli impreuna cu El. Facand asa, nu nesocotesti comoara ce sta in fata ta. Dar pana acum n-ai cunoscut intelesul ei sau ce este ea. Cand insa vei ajunge la linistea desavarsita, atunci o vei cunoaste pe ea si te vei minuna de darul lui Hristos. Dar cand te vei afla fara griji ca noi, atunci vei intelege cele spuse. De aceea ma rog lui Dumnezeu noaptea si ziua, ca sa fii si tu acolo unde suntem noi, sa fii si tu intr-o simtire cu noi in bucuria negraita a sfintilor si in lumina vesnica, sa afli si tu partea ta in ceea ce s-a fagaduit sfintilor, “ in cele ce ochiul nu le-a vazut, nici urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.”
Intareste-te in Domnul, bucura-te! Amin “
Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti - Filocalia 11 -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu