Teama de Dumnezeu în timpul încercării

1 Fiule, dacă te apropii să-i slujești Domnului,
pregătește-ți sufletul pentru încercare!


2 Îndreaptă-ți inima și fii perseverent,
nu te grăbi în timpul pericolului!


3 Alipește-te de el și nu sta departe,
ca să fii mărit în cele din urmă ale tale!


4 Primește tot ceea ce vine asupra ta
și fii îndelung răbdător în vicisitudinile umilinței tale!


5 Căci aurul se încearcă în foc,
iar cei plăcuți [Domnului], în cuptorul umilinței.
În boli și în sărăcie, fii încrezător în el!


6 Crede în el și el îți va veni în ajutor,
îndreaptă căile tale și speră în el!


7 Cei care vă temeți de Domnul așteptați îndurarea lui!
Nu vă abateți, ca să nu cădeți!


8 Cei care vă temeți de Domnul încredeți-vă în el
și nu va lipsi răsplata voastră!


9 Cei care vă temeți de Domnul sperați în cele bune,
în bucuria veșnică și în îndurare!
Căci dar veșnic cu veselie este recompensa lui.


10 Priviți la generațiile din vechime și vedeți:
este cineva care s-a încrezut în Domnul și a fost făcut de rușine?
Sau cineva care a rămas în teama de el și a fost părăsit?
Sau cineva care l-a invocat și el l-a trecut cu vederea?


11 Pentru că Domnul este milostiv și îndurător,
iartă păcatele și mântuiește în timpul strâmtorării.


12 Vai de inimile fricoase, de mâinile neglijente
și de păcătosul care umblă pe două căi!


13 Vai de inima neglijentă, căci nu crede;
de aceea nu va fi ocrotită!


14 Vai de voi, care faceți să piară răbdarea!
Ce veți face când vă va vizita Domnul?


15 Cei care se tem de Domnul nu sunt neascultători față de cuvintele lui,
și cei care-l iubesc păzesc căile sale.


16 Cei care se tem de Domnul vor căuta plăcerea lui,
iar cei care-l iubesc se vor îndestula de lege.


17 Cei care se tem de Domnul își vor pregăti inimile
și înaintea lui își vor umili sufletele.


18 Să cădem în mâinile Domnului și nu în mâinile oamenilor,
căci precum este măreția lui, tot așa este și îndurarea lui!


Cartea lui Ben Sirah,cap.3

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!

Nu ma tem de nimic caci Domnul ma iubeste!

 

Isaia 43

1. Acum, asa vorbeste Domnul care te-a facut, Iacove, si Cel ce te-a intocmit, Israele! "Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu.

2. Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde.

3. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau! Eu dau Egiptul ca pret pentru rascumpararea ta, Etiopia si Saba, in locul tau.

4. De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta.

5. Nu te teme de nimic, caci Eu sunt cu tine, Eu voi 

aduce inapoi neamul tau de la rasarit si te voi strange de la apus. 

 Dumnezeu sa va binecuvanteze cu infinita Sa iubire!

Nu te lasa biruit de rau, ci biruie raul prin bine.

 

Romani 12

1. Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.

2. Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.

3. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia.

4. Caci, dupa cum intr-un trup avem mai multe madulare, si madularele n-au toate aceeasi slujba,

5. tot asa si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup in Hristos; dar, fiecare in parte, suntem madulare unii altora.

6. Deoarece avem felurite daruri, dupa harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei sa-l intrebuinteze dupa masura credintei lui.

7. Cine este chemat la o slujba sa se tina de slujba lui. Cine invata pe altii sa se tina de invatatura.

8. Cine imbarbateaza pe altii sa se tina de imbarbatare. Cine da sa dea cu inima larga. Cine carmuieste sa carmuiasca cu ravna. Cine face milostenie s-o faca cu bucurie.

9. Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine.

10. Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia.

11. In sarguinta, fiti fara preget. Fiti plini de ravna cu duhul. Slujiti Domnului.

12. Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune.

13. Ajutati pe sfinti cand sunt in nevoie. Fiti primitori de oaspeti.

14. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati, si nu blestemati.

15. Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang.

16. Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti.

17. Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine, inaintea tuturor oamenilor.

18. Daca este cu putinta, intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii.

19. Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: "Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati", zice Domnul.

20. Dimpotriva: daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei ingramadi carbuni aprinsi pe capul lui."

21. Nu te lasa biruit de rau, ci biruie raul prin bine. 

Harul Domnului Isus Cristos sa fie cu voi cu toti! Amin.

Indrazneste fiule !

 

Matei 9

1. Isus S-a suit intr-o corabie, a trecut marea si a venit in cetatea Sa.

2. Si iata ca I-au adus un slabanog care zacea intr-un pat. Isus le-a vazut credinta si a zis slabanogului: "Indrazneste, fiule! Pacatele iti sunt iertate!"

3. Si iata ca unii din carturari au zis in ei insisi: "Omul acesta huleste!"

4. Isus, care le cunostea gandurile, a zis: "Pentru ce aveti ganduri rele in inimile voastre?

5. Caci ce este mai lesne? A zice: "Iertate iti sunt pacatele", sau a zice: "Scoala-te si umbla"?

6. Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele, "Scoala-te", a zis El slabanogului, "ridica-ti patul si du-te acasa."

7. Slabanogul s-a sculat si s-a dus acasa.

8. Cand au vazut noroadele lucrul acesta, s-au inspaimantat si au slavit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

9. De acolo, Isus a mers mai departe si a vazut pe un om, numit Matei, sezand la vama. Si i-a zis: "Vino dupa Mine." Omul acela s-a sculat si a mers dupa El.

10. Pe cand sedea Isus la masa, in casa, iata ca au venit o multime de vamesi si pacatosi si au sezut la masa cu El si cu ucenicii Lui.

11. Fariseii au vazut lucrul acesta si au zis ucenicilor Lui: "Pentru ce mananca Invatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii?"

12. Isus i-a auzit si le-a zis: "Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi.

13. Duceti-va de invatati ce inseamna: "Mila voiesc, iar nu jertfa!" Caci n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi."

14. Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus si I-au zis: "De ce noi si fariseii postim des, iar ucenicii Tai nu postesc deloc?"

15. Isus le-a raspuns: "Se pot jeli nuntasii cata vreme este mirele cu ei? Vor veni zile cand mirele va fi luat de la ei, si atunci vor posti.

16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haina veche; pentru ca si-ar lua umplutura din haina, si ruptura ar fi mai rea.

17. Nici nu pun oamenii vin nou in burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsa, si burdufurile se prapadesc; ci vinul nou il pun in burdufuri noi, si se pastreaza amandoua."

18. Pe cand le spunea Isus aceste vorbe, iata ca a venit unul din fruntasii sinagogii, I s-a inchinat si I-a zis: "Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ti mainile peste ea, si va invia."

19. Isus S-a sculat si a plecat dupa el impreuna cu ucenicii Lui.

20. Si, iata, o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sange, a venit pe dinapoi si s-a atins de poala hainei Lui.

21. Caci isi zicea ea: "Numai sa ma pot atinge de haina Lui, si ma voi tamadui."

22. Isus S-a intors, a vazut-o si i-a zis: "Indrazneste, fiica! Credinta ta te-a tamaduit." Si s-a tamaduit femeia chiar in ceasul acela.

23. Cand a ajuns Isus in casa fruntasului sinagogii si cand a vazut pe cei ce cantau din fluier si gloata bocind,

24. le-a zis: "Dati-va la o parte; caci fetita n-a murit, ci doarme!" Ei isi bateau joc de El.

25. Dar, dupa ce a fost scoasa gloata afara, Isus a intrat inauntru, a luat pe fetita de mana, si fetita s-a sculat.

26. Si s-a dus vestea despre aceasta minune in tot tinutul acela.

27. Cand a plecat de acolo, s-au luat dupa Isus doi orbi care strigau si ziceau: "Ai mila de noi, Fiul lui David!"

28. Dupa ce a intrat in casa, orbii au venit la El. Si Isus le-a zis: "Credeti ca pot face lucrul acesta?" "Da, Doamne", I-au raspuns ei.

29. Atunci S-a atins de ochii lor si a zis: "Faca-vi-se dupa credinta voastra!"

30. Si li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul si le-a zis: "Vedeti sa nu stie nimeni."

31. Dar ei, cum au iesit afara, au raspandit vestea despre El in tot tinutul acela.

32. Pe cand plecau orbii acestia, iata ca au adus la Isus un mut indracit.

33. Dupa ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Si noroadele, mirate, ziceau: "Niciodata nu s-a vazut asa ceva in Israel!"

34. Dar fariseii ziceau: "Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!"

35. Isus strabatea toate cetatile si satele, invatand pe norod in sinagogi, propovaduind Evanghelia Imparatiei si vindecand orice fel de boala si orice fel de neputinta care era in norod.

36. Cand a vazut gloatele, I s-a facut mila de ele, pentru ca erau necajite si risipite ca niste oi care n-au pastor.

37. Atunci a zis ucenicilor Sai: "Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii!

38. Rugati, dar, pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Lui." 

Matei 10

1. Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai si le-a dat putere sa scoata afara duhurile necurate si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice fel de neputinta.

2. Iata numele celor doisprezece apostoli: Cel dintai, Simon, zis Petru, si Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, si Ioan, fratele lui;

3. Filip si Bartolomeu; Toma si Matei, vamesul; Iacov, fiul lui Alfeu, si Levi, zis si Tadeu;

4. Simon, Canaanitul, si Iuda Iscarioteanul, cel care a vandut pe Isus.

5. Acestia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, dupa ce le-a dat invataturile urmatoare: "Sa nu mergeti pe calea paganilor si sa nu intrati in vreo cetate a samaritenilor;

6. ci sa mergeti mai degraba la oile pierdute ale casei lui Israel.

7. Si pe drum, propovaduiti si ziceti: "Imparatia cerurilor este aproape!"

8. Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti, curatati pe leprosi, scoateti afara dracii. Fara plata ati primit, fara plata sa dati.

9. Sa nu luati nici aur, nici argint, nici arama in braiele voastre,

10. nici traista pentru drum, nici doua haine, nici incaltaminte, nici toiag, caci vrednic este lucratorul de hrana lui.

11. In orice cetate sau sat veti intra, sa cercetati cine este acolo vrednic si sa ramaneti la el pana veti pleca.

12. La intrarea voastra in casa, urati-i de bine;

13. si, daca este casa aceea vrednica, pacea voastra sa vina peste ea; dar, daca nu este vrednica, pacea voastra sa se intoarca la voi.

14. Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre."

15. Adevarat va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei si Gomorei, decat pentru cetatea aceea.

16. Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti, dar, intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii.

17. Paziti-va de oameni; caci va vor da in judecata soboarelor si va vor bate in sinagogile lor.

18. Din pricina Mea, veti fi dusi inaintea dregatorilor si inaintea imparatilor, ca sa slujiti ca marturie inaintea lor si inaintea Neamurilor.

19. Dar, cand va vor da in mana lor, sa nu va ingrijorati, gandindu-va cum sau ce veti spune; caci ce veti avea de spus va va fi dat chiar in ceasul acela;

20. fiindca nu voi veti vorbi, ci Duhul Tatalui vostru va vorbi in voi.

21. Fratele va da la moarte pe fratele sau, si tatal pe copilul lui; copiii se vor scula impotriva parintilor lor si-i vor omori.

22. Veti fi urati de toti, din pricina Numelui Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit.

23. Cand va vor prigoni intr-o cetate, sa fugiti intr-alta. Adevarat va spun ca nu veti ispravi de strabatut cetatile lui Israel pana va veni Fiul omului.

24. Ucenicul nu este mai presus de invatatorul sau, nici robul mai presus de domnul sau.

25. Ajunge ucenicului sa fie ca invatatorul lui, si robului sa fie ca domnul lui. Daca pe Stapanul casei L-au numit Beelzebul, cu cat mai mult vor numi asa pe cei din casa Lui?

26. Asa ca, sa nu va temeti de ei. Caci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit si nimic tainuit care nu va fi cunoscut.

27. Ce va spun Eu la intuneric voi sa spuneti la lumina; si ce auziti soptindu-se la ureche sa propovaduiti de pe acoperisul caselor.

28. Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena.

29. Nu se vand oare doua vrabii la un ban? Totusi, niciuna din ele nu cade pe pamant fara voia Tatalui vostru.

30. Cat despre voi, pana si perii din cap, toti va sunt numarati.

31. Deci sa nu va temeti; voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.

32. De aceea, pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri;

33. dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri.

34. Sa nu credeti ca am venit s-aduc pacea pe pamant; n-am venit sa aduc pacea, ci sabia.

35. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa.

36. Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui.

37. Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine.

38. Cine nu-si ia crucea lui si nu vine dupa Mine nu este vrednic de Mine.

39. Cine isi va pastra viata o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga.

40. Cine va primeste pe voi Ma primeste pe Mine; si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

41. Cine primeste un proroc, in numele unui proroc, va primi rasplata unui proroc; si cine primeste pe un om neprihanit, in numele unui om neprihanit, va primi rasplata unui om neprihanit.

42. Si oricine va da de baut numai un pahar de apa rece unuia din acesti micuti, in numele unui ucenic, adevarat va spun ca nu-si va pierde rasplata." 

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti mai mare nevoie!

Viata...adevarata viata...

 

1 Ioan 1

1. Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii -

2. pentru ca viata a fost aratata, si noi am vazut-o si marturisim despre ea si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal si care ne-a fost aratata -

3. deci ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos.

4. Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina.

5. Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric.

6. Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam in intuneric, mintim si nu traim adevarul.

7. Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat.

8. Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi.

9. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.

10. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si Cuvantul Lui nu este in noi. 

 

1 Ioan 2

1. Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit.

2. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.

3. Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui.

4. Cine zice: "Il cunosc", si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, 

si adevarul nu este in el.

5. Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El.

6. Cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.

7. Preaiubitilor, nu va scriu o porunca noua, ci o porunca veche pe care ati avut-o de la inceput. Porunca aceasta veche este Cuvantul pe care l-ati auzit.

8. Totusi va scriu o porunca noua, lucru care este adevarat atat cu privire la El, cat si cu privire la voi; caci intunericul se imprastie, si lumina adevarata si rasare chiar.

9. Cine zice ca este in lumina, si uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum.

10. Cine iubeste pe fratele sau ramane in lumina, si in el nu este niciun prilej de poticnire.

11. Dar cine uraste pe fratele sau este in intuneric, umbla in intuneric, si nu stie incotro merge, pentru ca intunericul i-a orbit ochii.

12. Va scriu, copilasilor, fiindca pacatele va sunt iertate pentru Numele Lui.

13. Va scriu, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Va scriu, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel rau. V-am scris, copilasilor, fiindca ati cunoscut pe Tatal.

14. V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. V-am scris, tinerilor, fiindca sunteti tari, si Cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi, si ati biruit pe cel rau.

15. Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.

16. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume.

17. Si lumea si pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac.

18. Copilasilor, este ceasul cel de pe urma. Si, dupa cum ati auzit ca are sa vina Antihrist, sa stiti ca acum s-au ridicat multi antihristi: prin aceasta cunoastem ca este ceasul de pe urma.

19. Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci, daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri.

20. Dar voi ati primit ungerea din partea Celui Sfant si stiti orice lucru.

21. V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul, ci pentru ca il cunoasteti si stiti ca nicio minciuna nu vine din adevar.

22. Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Isus este Hristosul? Acela este Antihristul, care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul.

23. Oricine tagaduieste pe Fiul n-are pe Tatal. Oricine marturiseste pe Fiul are si pe Tatal.

24. Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramana in voi. Daca ramane in voi ce ati auzit de la inceput, si voi veti ramane in Fiul si in Tatal.

25. Si fagaduinta pe care ne-a facut-o El este aceasta: viata vesnica.

26. V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca.

27. Cat despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El ramane in voi si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea.

28. Si acum, copilasilor, ramaneti in El, pentru ca, atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si departati de El.

29. Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire este nascut din El. 

Cuvantul Vietii - august 2012

„Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor,
îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri”
(Mt 10,32-33)

Acesta este un Cuvânt de mare mângâiere şi un stimul pentru noi creştinii.
 

Prin el, Isus ne îndeamnă să ne trăim credinţa cu coerenţă, deoarece de atitudinea pe care am avut-o faţă de el în timpul vieţii noastre pământeşti depinde destinul nostru veşnic. Dacă am dat mărturie pentru el în faţa oamenilor, îi vom da motiv să dea mărturie pentru noi în faţa Tatălui său; din contra, dacă l-am renegat în faţa oamenilor, ne va renega şi el în faţa Tatălui.
 

«Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri»
 

Isus vorbeşte despre premiul sau despre pedeapsa care ne aşteaptă după această viaţă, pentru că ne iubeşte. El ştie, aşa cum spune un Părinte al Bisericii, că uneori teama de o pedeapsă este mai eficientă decât o promisiune frumoasă. De aceea alimentează în noi speranţa fericirii fără de sfârşit şi în acelaşi timp, numai să ne mântuiască, trezeşte în noi teama de condamnare.
 

Ceea ce îl interesează este să ajungem să trăim pentru totdeauna cu Dumnezeu. Este, de altfel, singurul lucru care contează; este scopul pentru care am fost chemaţi la viaţă: într-adevăr, numai cu el vom atinge completa realizare de noi înşine, împlinirea tuturor aspiraţiilor noastre. De aceea Isus ne îndeamnă să „dăm mărturie pentru el” încă de aici de pe pământ. Dacă, însă, nu vrem să avem de a face cu el în această viaţă, dacă acum îl renegăm, atunci când va trebui să trecem în cealaltă viaţă, ne vom trezi despărţiţi de el pentru totdeauna.
 

La sfârşitul drumului nostru pământesc Isus nu va face altceva decât să confirme, în faţa Tatălui, alegerea făcută pe pământ de fiecare dintre noi, cu toate consecinţele. Iar prin referinţa la judecata din urmă El ne arată toată importanţa şi seriozitatea deciziei pe care noi o luăm aici pe pământ: este în joc, într-adevăr, veşnicia noastră.
 

«Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri»

Cum să scoatem profit din acest avertisment al lui Isus? Cum să trăim acest Cuvânt al său?

O spune el însuşi: „Oricine va da mărturie…”

 

Să ne hotărâm, atunci, să dăm mărturie pentru el în faţa oamenilor cu simplitate şi curaj
 

Să învingem respectul omenesc. Să ieşim din mediocritate şi din compromis, care golesc de autenticitate viaţa noastră chiar ca şi creştini.
 

Să ne amintim că suntem chemaţi să fim martori ai lui Cristos: El vrea să ajungem la toţi oamenii cu mesajul său de pace, de dreptate, de iubire, tocmai prin intermediul nostru.
 

Să dăm mărturie despre el oriunde ne-am afla din motive de familie, de muncă, de prietenie, de studiu sau datorită diferitelor circumstanţe ale vieţii.
Să dăm această mărturie în primul rând prin comportamentul nostru: prin onestitatea vieţii, prin puritatea obiceiurilor, prin dezlipirea de bani, prin participarea la bucuriile şi suferinţele celuilalt.
 

Să dăm mărturie în mod deosebit prin iubirea noastră reciprocă, prin unitatea noastră, în aşa fel încât pacea şi bucuria adevărată, promise de Isus celui care este unit cu el, să ne inunde sufletul încă de pe pământ şi să se reverse asupra celorlalţi.
 

Şi oricui ne va întreba de ce ne comportăm astfel, de ce suntem atât de senini, deşi trăim într-o lume atât de frământată, să-i răspundem, cu umilinţă şi sinceritate, acele cuvinte pe care ni le va sugera Duhul Sfânt, dând astfel mărturie pentru Cristos şi prin cuvânt, şi pe planul ideilor.
 

Atunci, poate, mulţi dintre cei care îl caută, îl vor putea găsi.
 

Alte ori vom putea fi neînţeleşi, contrazişi, vom putea deveni obiect de derâdere, poate de aversiune şi de persecuţie. 

Isus ne-a avertizat şi despre aceasta: „Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi” (In 15,20).

Încă o dată suntem pe drumul cel bun. Să continuăm să dăm mărturie pentru el cu curaj, chiar şi în mijlocul încercărilor, chiar cu preţul vieţii. Ţinta care ne aşteaptă o merită: este Cerul, acolo unde Isus, pe care-l iubim, va da mărturie pentru noi în faţa Tatălui său pentru toată veşnicia.
 

Chiara Lubich

sursa: http://www.pastoratie.ro/index.php?searchword=cuvantul+vietii+2012&ordering=&searchphrase=all&Itemid=157&option=com_search

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele haruri de care aveti mai mare nevoie!

Cuvântul Vieţii - Martie 2012

Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. (In 6,68)

Mulţimilor care alergau la el, Isus le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu. O făcea în cuvinte simple, cu parabole luate din viaţa de fiecare zi, şi totuşi felul său de a vorbi avea un farmec deosebit. Oamenii rămâneau impresionaţi de învăţătura lui, pentru că învăţa ca unul care avea autoritate, nu ca scribii. Chiar şi gărzile trimise să îl aresteze, când mai marii preoţilor şi fariseii le-au întrebat de ce nu au îndeplinit ordinele, au răspuns:

 „Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta” (In 7,46).

Evanghelia după Sf. Ioan redă şi convorbiri individuale pline de lumină, cum au fost cele cu Nicodim sau cu samariteana. Isus intră şi mai în profunzime cu discipolii săi:

 le vorbeşte deschis despre Tatăl şi despre cele cereşti, fără să se mai folosească de vreo comparaţie; ei sunt cuceriţi de acestea şi nu dau înapoi nici atunci când nu înţeleg pe deplin cuvintele sale, sau atunci când acestea li se par prea exigente.

„Greu este cuvântul acesta” (In 6,60), i-au spus unii dintre ucenici, când au auzit că ar vrea să le dea să mănânce trupul său şi să bea sângele său.

Isus, văzând că ucenicii se dădeau înapoi şi nu mai mergeau cu el, s-a adresat celor doisprezece apostoli: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?” (In 6,67).

Petru, cucerit de El pentru totdeauna, fascinat de cuvintele pe care le-a auzit rostite încă din ziua când L-a întâlnit, a răspuns în numele tuturor:

Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

Petru înţelesese de fapt că cuvintele Învăţătorului său erau diferite de cele ale altor învăţători.

Cuvintele care pornesc din pământ şi se îndreaptă spre pământ aparţin pământului şi au destinul pământului. Cuvintele lui Isus sunt duh şi viaţă pentru că vin din Cer: o lumină care coboară de Sus şi are puterea de Sus. Cuvintele Sale au o densitate şi o profunzime pe care alte cuvinte nu le au, fie că sunt ale filosofilor, ale politicienilor, ale poeţilor.

 Sunt „cuvintele vieţii veşnice” (In 6,68), deoarece conţin, exprimă şi împărtăşesc plinătatea acelei vieţi care nu are sfârşit, pentru că este însăşi viaţa lui Dumnezeu.

Isus a înviat şi trăieşte, iar cuvintele Sale, chiar dacă au fost rostite în trecut, nu sunt o simplă amintire, ci cuvinte pe care ni le adresează astăzi nouă tuturor şi fiecărei persoane din orice epocă, de orice cultură: cuvinte universale, veşnice.

Cuvintele lui Isus! Trebuie să fi fost cea mai mare artă a Lui, dacă se poate spune aşa.

 Cuvântul întrupat care vorbeşte în cuvinte omeneşti: ce conţinut, ce intensitate, ce accent, ce voce!

„Într-o zi -povesteşte Sf. Vasile cel Mare- parcă trezindu-mă dintr-un somn lung, am privit lumina minunată a adevărului Evangheliei şi am descoperit deşertăciunea înţelepciunii principilor acestei lumi”

Sf. Tereza de Lisieux scria într-o scrisoare din 9 mai 1897: 

„Uneori, când citesc unele tratate de spiritualitate... bietul meu spirit micuţ, nu întârzie să obosească. Închid cartea înţelepţilor care îmi fac capul să plesnească şi îmi secătuiesc inima şi iau în mână Sf. Scriptură. Atunci totul devine luminos, un singur cuvânt deschide sufletului meu orizonturi infinite şi desăvârşirea mi se pare uşoară”

Da, cuvintele dumnezeieşti satură spiritul creat pentru infinit; iluminează din interior nu doar mintea, ci întreaga fiinţă, pentru că sunt lumină, iubire şi viaţă. Oferă pace - aceea pe care Isus o numeşte a Sa: „pacea mea” - chiar şi în momentele de tulburare şi nelinişte. Oferă bucurie deplină chiar şi în mijlocul durerii care uneori cuprinde sufletul. Oferă forţă mai ales atunci când vin spaima şi descurajarea. Eliberează pentru că deschid calea Adevărului.

Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

Cuvântul acestei luni ne aduce aminte că unicul Învăţător pe care vrem să-L urmăm, este Isus, chiar şi atunci când cuvintele sale pot părea dure sau prea exigente: să fim cinstiţi la muncă, să iertăm, mai degrabă să ne punem în slujba celuilalt decât să ne gândim în mod egoist la noi înşine, să rămânem fideli în viaţa familială, să fim alături de un bolnav pe patul de moarte, fără a ceda gândului la eutanasie...

Sunt mulţi învăţători care ne invită să adoptăm soluţii facile, compromisuri. Vrem să-l ascultăm pe unicul Învăţător, şi să-l urmăm pe el, singurul care spune adevărul şi are „cuvintele vieţii veşnice”.

 Aşa putem repeta şi noi aceste cuvinte ale Sf. Petru.

În această perioadă a Postului Mare în care ne pregătim pentru marea sărbătoare a Învierii, trebuie să intrăm cu adevărat în şcoala unicului Învăţător şi să devenim discipolii săi. 

Şi în noi trebuie să se nască o iubire pasionantă pentru cuvântul lui Dumnezeu: să-l primim cu atenţie atunci când este proclamat în biserici, să-l citim, să-l studiem, să-l medităm...

Dar mai ales suntem chemaţi să-l chemaţi să-l trăim, după învăţătura aceleiaşi Scripturi:

 „Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi, înşelându-vă pe voi înşivă” (Iac 1,22).

De aceea în fiecare lună luăm câte unul în considerare, lăsându-l să ne pătrundă, să ne modeleze, „să ne trăiască pe noi”. 

Trăind un cuvânt al lui Isus trăim toată Evanghelia, pentru că în fiecare cuvânt al său, El se dăruieşte în întregime, vine El însuşi să trăiască în noi. Este ca o picătură de înţelepciune divină de-a lui, cel Înviat, care încet-încet sapă în interiorul nostru şi ne înlocuieşte treptat felul de a gândi, de a vrea, de a acţiona în toate împrejurările vieţii.

Chiara Lubich

 Dumnezeu sa va binecuvanteze semanand si facand sa rodeasca in inimile voastre Cuvantul Vietii !