PRIGONIRI ȘI MARTIRIU

  
 „Învăţătorule, Tu ne-ai spus că vom avea de îndurat prigoniri şi martiriu. Am putea aşadar fi prinşi şi ucişi fără a avea vreme să ne căim ori poate că slăbiciunea noastră ne-ar putea face să vădim lipsă de resemnare înaintea morţii crude... Ce se va întâmpla atunci?”, întreabă Nicolae din Antiohia, care se numără printre ucenici.

     „Să nu crezi asta. Din pricina slăbiciunii voastre omeneşti nu aţi putea în fapt îndura cu resemnare martiriul. Însă spiritelor celor mari care au a-l mărturisi pe Domnul, Domnul le va insufla un sprijin suprafiresc ...”

     „Care anume? Poate lipsa de simţire?”

     „Nu, Nicolae, ci iubirea desăvârşită. Ei vor ajunge la o iubire atât de deplină încât chinul torturilor, chinul învinovăţirilor, al despărţirii de rude, al pierderii vieţii şi a toate vor înceta de a mai fi ceva care-i întristează, totul preschimbându-se, dimpotrivă, în trepte pentru ca ei să urce la Cer, primindu-l, văzându-l şi astfel oferindu-şi braţele şi inima să fie chinuite pentru a merge acolo unde deja li se va fi aflând inima: în Cer”.

     „Celui care moare astfel i se vor ierta aşadar multe”, spune un vechi ucenic căruia nu-i ştiu numele.

     „Nu multe, ci totul, Papia, deoarece iubirea aduce iertare de păcate, jertfa aduce iertare de păcate, mărturisirea eroică a credinţei aduce iertare de păcate. Vezi dară că martirii vor trece printr-o întreită curăţire”.

     „Ah! Atunci.... Eu am păcătuit mult, Învăţătorule, şi i-am urmat pe aceştia pentru a dobândi iertarea, iar Tu mi-ai dăruit-o ieri, drept pentru care ai fost ocărât de cei care nu iartă, păcătosi fiind. Eu cred că iertarea ta este eficace. Însă, pentru îndelungii ani ce i-am petrecut în păcat, dă-mi martiriul cel aducător de iertare”.

     „Mult ceri, omule!”

     „Nicidecum atâta cât ar trebui să dau pentru a dobândi fericirea pe care a zugrăvit-o Ioan al lui Zebedeu şi pe care Tu ai adeverit-o. Te implor, Doamne. Fă să mor pentru Tine, pentru învăţătura ta ...”.

     „Mult ceri, omule! Viaţa omului se află în mâinile Tatălui meu ...”.

     „Însă orice rugă de-a ta este primită, după cum primită îţi este orice judecată. Cere-i Celui Veşnic iertarea aceasta pentru mine...”.

     Omul se află în genunchi la picioarele lui Isus, care-l priveşte-n ochi, după care spune: „Și nu-ţi pare că este un martiriu faptul de a trăi atunci când nu te mai simţi nicidecum atras de lume şi când inima-ţi năzuieşte spre Cer, ba să trăieşti învăţându-i pe alţii să iubească, cunoscând dezamăgirile Învăţătorului şi stăruind neostenit spre a-i dărui Învăţătorului suflete? Fă mereu voinţa lui Dumnezeu, chiar dacă voinţa ta ţi-ar părea mai plină de vitejie, şi ai să fii sfânt ....

Din: "Evanghelia, aşa cum mi-a fost revelată" - Maria Valtorta, vol. 6, pag. 450-451.

 

sursa:  http://gradinamaicii.blogspot.ro/2016/03/prigoniri-si-martiriu.html

Iubire nesfarsita

" Stiti voi cum poate omul sa aiba o iubire nesfarsita?

Fiind intr-atat de unit cu Dumnezeu incat sa fie una cu Dumnezeu. 

Atunci cu adevarat disparand creatura intru Creatorul, lucreaza Creatorul, care este nesfarsit.

 Astfel trebuie sa fie apostolii mei,una cu Dumnezeul lor in virtutea iubirii, care ne apropie atat de mult de Obarsia sai incat se contopeste cu ea.
 
Nu prin felul in care veti vorbi, ci prin felul in care veti iubi veti intoarce inimile inspre bine."
 

Isus in "Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" scrisa de Maria Valtorta

volumul 6 

O invatatuta extraordinara despre celebrarea Sfintei Liturghii si a Euharistiei data de Domnul Isus Mariei Valtorta

DESPRE EUHARISTIE

[Nov. 18, 1947]¹

ISUS:

Asculta bine, Maria, aceasta este o mare lectie: Cea mai corecta denumire a Liturghiei ori Jertfei din Altar, asa cum voi toti o numiti acum, este "Frangerea Painii". In primul rand, pentru ca Liturghia isi are originea in seara Joii Sfinte. Si in al doilea rand, pentru ca Liturghia este amintirea perpetuua a iubirii Mele ce se extinde dincolo de acel ceas si acel moment.

Patimirea Mea, Rastignirea si Moartea au fost ceasul si momentul istoric al iubirii Mele, dar Euharistia este manifestarea perpetua a iubirii Mele pentru voi toti. Litughia este jertfirea lui Cristos – contemplata nu doar in implinirea materiala a jertfei Mele, cu suferintele Mele, ranile, bataile, crucificarea si moartea: cauzate de oameni si suferite de Mine de buna voie din ascultare fata de Vointa Tatalui Meu, pentru mantuirea lumii. Liturghia este, de asemenea, jertfirea de buna voie a lui Dumnezeu: a Cuvantului care se frange pe El Insusi, cu scopul de a se da pe Sine ca Paine, ca Hrana pentru oameni, umilindu-se pe Sine chiar mai mult decat prin moartea Sa pe Cruce.

" Umilitor" nici nu este un cuvant potrivit. Gandeste-te, Maria, la cei care uneori Ma primesc pe Mine, cei inlauntrul carora Ma pogor: Eu, Dumnezeu, Neprihanitul, Sfantul. Am inceput la masa Cinei celei de Taina, de a Ma uni (contopi) cu sacrilegi (nelegiuti – n.tr), cu pacatosi, cu rebeli impotriva celor Zece Porunci de pe Sinai si a celor Doua Porunci ale iubirii date de Mine.

Am inceput aceasta contopire a Mea cu pacatosii, pogarandu-Ma in Iuda. De atunci, Eu, Sfantul sfintilor, Neprihanitul neprihanilor, cel mai Desavarsit, am fost "intampinat" de buze necurate, calde inca de pofta, de buze ce-L balsfemiaza pe Tatal Meu, de inimi ucigase, de cei in febra concupiscentei, de fiinte in care exista negarea, erezia, negotul cu Iadul, cu tot putregaiul omului decazut, toate duplicitatile sentimentelor false, toate calculatiile etalarii unei credinte false, care in ei nu este credinta adevarata. Doar Dumnezeu si cei care sunt cu El in Ceruri, stiu ororile petrecute la altar. Iar aceste orori, sunt mult mai mari, imens mai mari decat valurile de sacrilegii ale Vinerii Sfinte....

Da, Maria. Liturghia este Frangerea Painii, jertfa Euharistica, ce aminteste de Jertfa de pe Calvar. Pentru ca la masa Cinei celei de Taina, deja contempland Trupul jertfit si Sangele Meu varsat pentru oameni, am spus: Acesta este Trupul Meu, acesta este Sangele Meu, al noului si vesnicului Legamant, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor." Dar inainte de toate, Liturghia este jertfa iubirii Mele, amintirea si perpetuarea iubirii Mele patimase, dumnezeiesti si prin urmare infinite, pentru oameni.

Aceasta a fost Frangerea Painii (sau "Liturghia" daca preferi asa), pe care ai vazut-o, Maria, in viziunea sarbatoririi Pastelui suplimentar, cand Eu Insumi, l-am invatat pe episcopul Bisericii lui Cristos si pe Episcopul Ierusalimului: Petru si Iacob al lui Alfeu. ²

Dupa cina cu fratii, a venit consumarea Trupului si Sangelui Meu: lasat de infinita iubire in Mancarea si Bautura salvarii. Prin harul lui Dumnezeu, preotii Mei pot convoca din Cer Trupul si Sangele Meu; Trupul si Sangele nu refuza acea convocare preoteasca. Ei le pot convoca cu scopul ca Painea si Vinul sa se transubstantieze ³ in Trupul si Sangele lui Isus Cristos: viu, adevarat, complet, prezent in Speciile consacrate, acum transubstantiate ³ in Sfantul Trup si Sange, Sufletul si Dumnezeirea Cuvantului lui Dumnezeu, una cu Tatal si cu Iubirea.

Dupa agapa frateasca⁴, a venit unirea Fratelui lor Dumnezeiesc cu fratii Sai de pe Pamant, cu fratii sfinti, pe care iubirea ii facea egali, chiar daca erau si mai mari acolo: preotii; si cei mici: credinciosii – uniti cu Cel care doar El stie cum sa iubeasca, si care cere iubire si unire cu cei iubiti ai Lui.

Nevoia de instruire: trebuie sa stim faptul ca faptul ca Apostolii , diaconii si preotii primului veac al erei crestine erau in situatia de a-i instrui pe pagani, pe cei care erau cu adevarat nestiutori in Sfanta Religie. Aceasta nevoie de instruire a cauzat completari la Frangerea Painii – ea in sine, atat de simpla si scurta. Aceste completari instruiau pe cei care aspirau la crestinism,

care se straduiau sa intre in staulul lui Cristos: cunoscand Pastorul si Intelepciunea, cunoscand Legea vesnica staveche si Cuvantul Invatatorului. Prin urmare, a fost introdusa citirea epistolelor apostolice si a Evangheliei. In primele timpuri, doar la inceput, in loc de aceste lecturi, a fost predicarea directa: care era reamintirea timpurilor vechi, sau sfaturi ale apostolilor, sau instruirea prin viu grai dn cartile intelepciunii. Si astfel avea loc povestirea faptelor Mele din cei trei ani ai vietii Mele publice si despre Nasterea, Moartea si Invierea Mea.

Mai tarziu, pe masura ce Biserica crestea, numarul martorilor oculari adevarati deevenise insuficient – de ex. Apostoli si ucenici – fata de numarul crescand al bisericilor. Mai mult decat atat, desi ucenicii erau plini de bunavointa in repetarea episoadelor lucrarilor si vietii Mele, ei erau tottusi supusi neajunsurilor omenesti: la variatii involuntare ale acestor episoade precum si la interpretari arbitrare ale acestora. Desi aceasta se facea cu un scop drept, se facea intr-un mod...omenesc. Prin urmare, capii preotilor au vrut ca la intruniri sa fie citite texte fixate si apoi sa fie explicate catecumenilor, in acea parte care preceda Frangerea Painii si a rugaciunii Tatal nostru: asa cum Eu am rostit-o la prima Frangere a Painii, si la Pastele suplimentar – in prezenta credinciosilor si dupa consumarea Speciilor.

Intr-adevar am facut Comuniunea (Impartasania) sa preceadaTatal nostru. Acum, de secole se face invers, si tu, omule, crezi ca faci bine. A face asta, nu este un pacat, dar reflecteaza: ce este Tatal nostru? Este rugaciunea lui Isus catre Tatal. Rugaciunea Dumnezeiasca pe care am dat-o oamenilor. Rugaciunea desavarsita. Daca ar exista doar acea rugaciune si nimic altceva, dar spusa bine, oh, omule, ai avea toate pentru spiritul si carnea ta. Si i-ati da lui Dumnezeu ceea ce L-ar multumi, daca ati trai Tatal nostru.

Am spus: "Tatal nostru". Perfect infreptatit puteam spune primei Persoane: "Tata". Dar voi...cu toate ca Dumnezeu este Tatal vostru, puteti spune cu mult mai putin indreptatit. Deoarece, prea rar se reflecta in voi insiva si in faptele voastre, asemanarea divina cu Tatal vostru. Pacatele si inclinatiile voastre desfigureaza imaginea Tatalui in voi, uneori chiar anuland-o.

Dar vedeti: Eu insumi Ma transfuzez in voi. Eu vin la voi. Eu insumi Ma contopesc cu voi. Va indumnezeiesc prin contactul cu Mine. Vin in Specii si Eu sunt in voi. Iar voi – glasul omului, fuzionat (contopit - n.tr) cu glasul Fiului lui Dumnezeu, si cu mintea aprinsa de iubirea pe care am adus-o cu Mine – sunteti altar sfintit (vorbesc de unul care mananca Painea Cereasca fara a comite un sacrilegiu), care canta si este placut mirositor de la Holocaustul ( ofranda, aredere-de-tot, jertfa – vezi DEX. - n.tr.) ce radiaza asupra voastra: Trupul Mielului lui Dumnezeu - si asa, puteti spune Tatalui, cu tot dreptul "Tata", pentru ca aveti in voi pe Fiul Tatalui, Fratele vostru. Va puteti ruga, stiind ceea ce spuneti. Puteti oferi si cere cu o putere deplina: Eu va dau puterea Mea ce traieste in voi.

Tatal nostru este o rugaciune sfanta: deoarece in momentul harului – Cristosul – face Trupul si Sangele Sau ca hrana, asa cum a El a transubstantiat-o ³ in Trupul si Sangele, Sufletul si Dumnezeirea Sa. Astfel, Speciile Euharistice sunt transformate in voi: in sangele vostru, in carnea voastra. Voi traiti prin Mine, chiar si in trupul vostru muritor....Acesta est motivul pentru care Viaticum pentru muribunzi intotdeauna este Viata, chiar daca uneori, nu este prelungita viata celui aflat in pragul mortii. (Viaticum – defineste un termen special folosit de Biserica Catolica pentru Impartasania administrata, cu sau fara mirungerea bolnavilor, unei persoane muribunde. Cuvantul Viaticum, cuvant latin, inseamna "provizii pentru o calatorie", Euharistia fiind privita ca hrana ideala ce intareste o persoana muribunda pentru calatoria din aceasta lume in viata de dupa moarte. n.tr. - sursa: Wikipedia). De aceea, Maria, suflet al Meu ⁵, Euharistia este in voi viata, ce va tine in viata. Eu sunt uleiul vostru, ce se revarsa in candela trupului vostru istovit si va tine in viata. Eu sunt Medicul vostru. Eu sunt Donatorul vostru de sange. Eu sunt Domnul vostru Cel ce vrea ca voi sa fiti: candela Mea, ecoul Meu in aceasta lume epuizata, rece, intunecata in care vocile binecuvantate sunt amutite.

Celelalte parti ale Liturghiei sunt adaptari, uneori necesare, rezultate din erezii aparute de-a lungul veacurilor, impotriva carora a trebuit luptat. Adaptari anxioase (ingrijorate) – oh!-aceste adaptari, toate bune, facute de slujitorii Mei! Dar din tendinta specifica omului de a amplifica, de a incalci, de a face lucrurile mai grele, slujitorii Mei au adaugat, amplificat, au facut mai dificil, si chiar au incalcit- mai ales pentru sufletele simple- acea atat de frumoasa, simpla, Frangere a Painii initiala, si Intrunirile din catacombe atat de dumnezeiesc inspirate. Dar au facut-o dorind sa Ma cinsteasca, sa Ma iubeasca si sa faca sa fiu iubit. Si,prin urmare, au facut o treaba buna, desi nu este necesar sau util pentru Ritul Euharistic.

Aceste adaptari sunt superstructuri din timpuri de pace religioasa. Credeti, ca voi, crestinii de astazi, nu sunteti in timpuri de pace religioasa, doar pentru ca sunteti calomniati si batjocoriti? Si pentru ca unii preoti au cazut sub influenta furiei fiului lui Satana? Oh! Voi nu stiti! Cand vremurile profetite vor veni, aceia care sunt credinciosi si cunosc semnele timpurilor, vor fi in masura sa spuna: "ei au avut pace, noi avem un razboi atroce." Si acele superstructuri nu vor mai fi posibile. Nu vor rezista loviturilor Satanei. Nici credinciosii nu vor avea timp sa le refaca, atunci cand vor fi cazuti.

Dar esentialul va ramane neschimbat: Frangerea Painii, Adunarea (Intrunirea) laolalta a credinciosilor. Pentru ca acelea vin de la Mine si de la Duhul Sfant, care i-a inspirat pe Apostoli. Si, ceea ce vine de la Noi, este vesnic.

Aceasta este invatatura, Maria.

Vei da aceste pagini noului Isaac⁶ , exact asa cum am fost ele scrise la dictarea Mea, pastrand pentru tine spre a le copia conform instructiunilor⁷. Ii vei spune [ lui Isaac] sa le copieze la masina de scris, si sa iti trimita o copie de la la Roma, si astfel poti sa o transcrii si sa urmezi intructiunile⁷. Si astfel va vedea ca il iubesc, si ca atunci cand ti-am dictat si ti-am dat puterea sa Ma urmezi – uneori nu ti-am dat-o pe deplin din motivele Mele de nepatruns – nu ai gresit in nici un cuvant.

Acum odihneste-te intr-o dubla caldura: a iubirii tale pentru Mine si a febrei tale⁵. Ramai in pace, suflet al Meu.

Lumina contopita cu Iubirea...

" Cu adevarat sunt uluit sa nu vad tresaltand de bucurie si exultand inimile, spunand:

<< Lauda Domnului!A sosit Cel asteptat! Binecuvantat Cel ce vine in numele Domnului!>>, Cel care revarsa haruri si binecuvantari, pace si vindecare, si ne cheama la Imparatie,deschizandu-ne calea, Acela , mai ales, care emana iubire prin orice gest si cuvant, prin orice privire, prin orice suflare.

Ce va fi fiind dara lumea aceasta de este oarba inaintea Luminii care traieste intre noi?Ce fel de lespezi, mai grele inca decat pietrele de la gurile mormintelor - va fi avand zidite peste ochii sufletului de nu vede asta Lumina? Ce fel de munti de pacate va fi avand asupra-i de este atat de sufocata, dezbinata, orbita, asurzita, inlantuita, slabanogita in asa chip incat ramane nemiscata inaintea Izbavitorului?

Ce este Izbavitorul?Este Lumina contopita cu Iubirea...

Eu va spun sa iubiti.

Nu este vreo virtute mai mare si mai asemanatoare Firii sale. De veti iubi, veti practica fara osteneala toate celelalte virtuti, incepand cu aceea a curatiei.Atunci nu veti simti ca este o povara faptul de a trai in curatie, pentru ca, iubindu-l pe Isus, nu veti mai iubi in chip nestapanit pe nimeni altcineva. Veti fi smeriti, pentru ca veti vedea in El nesfarsitele-i desavarsiri cu ochii celui care iubeste si , prin urmare, nu va veti trufi cu cele marunte ale voastre. Veti fi si credinciosi.Cine nu crede in acela pe care-l iubeste?

Veti fi framantati de durerea izbavitoare,pentru ca durerea voastra va fi dreapta, avand voi a patimi din cauza suferintei pricinuite Lui, iar nu pentru ca v-ati facut voi vrednici de suferinta. Veti fi puternici.O,da! Uniti cu Isus, suntem tari! Suntem puternici impotriva a orice. 

Veti fi plini de nadejde pentru ca nu va veti indoi de Inima inimilor care va iubeste cu toata Fiinta sa.

Fi-veti intelepti. Veti fi tot ce vreti. Iubiti-l pe acela care va vesteste fericirea cea adevarata, care propovaduieste izbavirea, care umbla neostenit peste munti si vai, chemand turma sa se adune, pe a carui cale este Pacea, dupa cum pacea este intru Imparatia sa care nu-i din lumea aceasta, dar care exista cu adevarat, dupa cum cu adevarat exista Dumnezeu.

Parasiti orice cale care nu este calea sa. Eliberati-va de orice negura.Duceti-va la Lumina.

Nu fiti precum lumea care nu vrea sa vada Lumina, care nu vrea a o cunoaste, ci mergeti la Tatal nostru - care este Parintele luminilor, care Lumina nesfarsita este - prin Fiul care - este Lumina lumii - pentru a va bucura de Dumnezeu intru imbratisarea Paracletului - care este strafulgerarea Luminilor intr-o singura fericire a iubirii - care ii uneste pe Cei trei intr-Unul singur.

Nesfarsit ocean al Iubirii, far' de furtuni, far' de intuneric, primeste-ne! Pe toti! Pe cei nevinovati ca si pe cei care se intorc spre bine! Pe toti! Intru pacea ta! Pe toti! Pe vecie.

Primeste-ne pe toti , pe Pamant, ca sa te iubim pe Tine, Dumnezeule, si pe aproapele , dupa cum vrei Tu.

Primeste-ne pe toti, in Cer, pentru ca iarasi sa va iubim, si asta pururea, nu doar pe Tine si pe cei care salasluiesc in Cer, dar si pe fratii care inca se lupta pe Pamant intru asteptarea pacii si , ca niste ingeri de iubire, sa-i aparam si sa-i sprijinim in lupte si in ispite pentru ca mai apoi sa poata fi cu Tine intru pacea ta, spre vesnica marire a Domnului nostru Isus, Izbavitorul, Cel care-l iubeste pe om pana la hotarul fara de hotar al sublimei nimiciri de sine".

sursa: Maria Valtorta" Evanghelia asa cum mi-a fost revelata", vol 5.

 

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Spiritului Sfant!

Cautarea Adevarului ... si ... despre Rugaciunea launtrica

" Multi sunt aceia care cauta viata intreaga Adevarul, fara a izbuti sa-l afle.Acestia par niste smintiti care ar dori sa vada, cu toate ca-si lasa peste ochi o viziera de bronz si orbecaie cautand tulburati astfel incat tot mai tare se indeparteaza de Adevar sau il ascund mai tare aruncand asupra-i lucruri pe care in nebuneasca lor cautare le urnesc din loc si le fac sa cada. Nici nu se poate intampla altminteri cu ei, cata vreme cauta Adevarul acolo unde acesta nu poate fi gasit.

Pentru a afla Adevarul, este de trebuinta ca omul sa ingemaneze mintea cu iubirea si sa priveasca lucrurile nu doar cu ochii intelepciunii, ci si cu cei ai bunatatii.Aceasta pentru ca bunatatea pretuieste mai mult decat intelepciunea. Cel care iubeste pana la urma tot afla o urma a Adevarului de la care o poate porni la drum.

A iubi nu inseamna a te bucura de trupul cuiva sau a-ti imbucura trupul.Aceea nu este iubire, ci aplecare spre simturi.Iubirea este dragostea unui suflet pentru alt suflet, prietenia a ceea ce este mai presus intr-un om pentru ceea ce este mai presus intr-alt om, drept pentru care in tovarasa sa de viata barbatul nu trebuie sa vada o roaba, ci pe cea care-i naste fii, si nimic mai mult, adica jumatatea care alcatuieste impreuna cu barbatul intregul care este in stare a zamisli viata, o data, de mai multe ori; adica tovarasa care este mama si sora si fiica a barbatului, care este mai slaba decat un nou-nascut sau mai puternica decat un leu, dupa caz, si care, in calitate de mama , sora , fiica trebuie iubita cu o cinstire plina de incredere si ocrotire. Ceea ce este altceva decat spun Eu nu este iubire, ci patima, neducand la cele inalte, ci la cele josnice, nu la Lumina , ci la Intuneric, nu spre stele, ci spre glod.Este necesar ca barbatul sa iubeasca femeia pentru a invata sa-si iubeasca aproapele pentru a invata sa-l iubeasca pe Dumnezeu.

Iata cum se poate afla calea Adevarului.Aici se afla Adevarul, o, oameni care-l cautati. Adevarul este Dumnezeu. Cheia de patrundere a cunoasterii aici este.Invatatura cea fara gres este numai aceea a lui Dumnezeu.Cum ar putea afla omul raspuns la intrebarile sale de n-ar fi Dumnezeu acela care sa-i dea raspuns? Cine i-ar putea dezvalui tainele fapturii - nimic mai mult decat acestea - daca nu Fauritorul suprem care a creat faptura toata? Cum am putea patrunde minunea cea vie care este omul insusi, o fiinta in care se ingemaneaza desavarsirea animala cu acea desavarsire nemuritoare care este sufletul viu, adica liber de pacatul care ar injosi si un dobitoc, dar pe care totusi omul  il savarseste, ba chiar laudandu-se ca il savarseste? ...

Daca nu se sprijina pe Dumnezeu, cunoasterea devine gresala, care nu doar ca nu inalta, ci chiar injoseste.Cunoasterea nu perverteste daca este ingemanata cu credinta.Cel care cunoaste lucrurile intru Dumnezeu nu cade nicidecum, caci isi presimte demnitatea,pentru ca el crede in viitoru-i vesnic.Este insa de trebuinta ca omul sa-l caute pe adevaratul Dumnezeu, iar unii au niste fantasme care nu sunt Dumnezeu, ci simple aiureli ale oamenilor inca infasati in necunoasterea spirituala, drept pentru care in religiile lor nu este nici urma de intelepciune si in credintele lor niciun strop de adevar.

Niciodata nu e prea tarziu ca omul sa se intelepteasca.

De ajuns este bunavointa de a afla Adevarul si, mai devreme ori mai tarziu, acesta se va lasa gasit.Insa, vai de acela care, odata ce afla Adevarul , nu merge pe calea lui, urmand pilda incapatanatilor din Israel care,cu toate ca au la indemana firul calauzitor ca sa-l poata gasi pe Dumnezeu - adica toate lucrurile care se spun despre Mine in Carte -   nu vor sa se incredinteze Adevarului si-l urasc, adunand in mintea si inima lor slabiciunea urii si a formulelor, nestiind ca, din pricina prea marii greutati, pamantul are sa caste hau sub pasul lor, pe are ei il cred pas biruitor, cata vreme in fapt nu este decat pasul unui rob al formalismului , al pizmei, al egoismului, iar ei fi-vor inghititi,rostogolindu-se acolo unde se duc cei care se fac in chip constient vinovati de un paganism inca mai vinovat decat acela pe care l-au plasmuit unele popoare pentru a avea si ele o religie potrivit careia sa-si calauzeasca viata.

Nu, asa cum Eu nu-i indepartez de la Mine pe aceia care se caiesc dintre fiii lui Israel, la fel nu-i indepartez de la Mine nici pe acesti idolatri care cred in ceea ce le-a fost dat lor sa creada si ca inlauntrul lor,in ei insisi, gem: << Dati-ne Adevarul!>> "

sursa: Isus in " Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" scrisa de Maria Valtorta

*******

Cu drag, va daruiesc o extrem de frumoasa conversatie despre rugaciunea launtrica, conversatie purtata de Preasfanta Fecioara Maria si Maria Magdalena la putin timp dupa convertirea ei , in cartea "Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" scrisa sub dictare de Maria Valtorta:

" Pentru a ajunge la cei doi apostoli au trecut prin apropierea tufisului unde s-a retras Isus ca sa se roage.

" Fiul meu afla tihna in rugaciune", spune incet Maria.

Magdalena raspunde:

" Cred ca si este pentru El neaparat trebuincios sa se retraga ca sa-si pastreze minunata stapanire pe care o are si pe care lumea o pune la grea incercare.Stii, Maica? Am facut tot ce mi-ai spus.In fiece noapte ma retrag mai mult sau mai putin indelung pentru a putea reaseza in mine linistea pe care multe lucruri o tulbura.Ma simt mult mai  puternica mai apoi".

"Acum te simti mai tare, mai apoi ai sa te simti ferice.Crede-ma,Maria, ca atat in bucurie, cat si in durere, atat intru pace, cat si intru lupta, spiritul nostru are trebuinta sa se scufunde cu totul in oceanul meditatiei, pentru a reconstrui ceea ce lumea si intamplarile vietii darama si pentru a recapata o reinnoita putere ca sa suim tot mai sus.

Noi, cei din Israel, intrebuintam, chiar peste masura, rugaciunea din buze.Nu vreau prin aceasta nicidecum a spune ca aceasta ar fi zadarnica ori neplacuta inaintea lui Dumnezeu.Vreau sa spun insa ca spiritului ii este mult mai de folos inaltarea mintii spre Dumnezeu, meditatia, in care contempland dumnezeiasca sa desavarsire si nimicnicia noastra, ori aceea a sarmanelor suflete - nu pentru a le critica, ci pentru a le privi cu ingaduinta si a le intelege si pentru a vadi recunostinta inaintea Domnului pentru ca ne-a iertat nelasandu-ne in caderea noastra - ajungem la a ne ruga cu adevarat, adica la a iubi.

Aceasta deoarece rugaciunea, pentru a fi cu adevarat rugaciune, trebuie sa fie iubire.

Altminteri este numai o bolboroseala a buzelor din care lipseste sufletul".

"Dar ne este oare ingaduit sa-i vorbim lui Dumnezeu atunci cand mai avem inca buzele murdare de atatea vorbe profane? Eu, in ceasurile mele de reculegere, pe care le traiesc asa cum m-ai invatat tu,apostolul meu bland, imi silesc inima, care ar voi sa-i spuna " Te iubesc..." lui Dumnezeu, sa taca".

"Nu! De ce faci asta?"

"Pentru ca imi pare ca as savarsi o sacrilega ofranda daruindu-i inima mea...".

"Sa nu faci una ca aceasta, fiica mea.Sa nu faci aceasta.Intai de toate, inima ta este din nou sfintita de iertarea Fiului meu,iar Tatal nu vede altceva decat aceasta iertare. Dar chiar si daca Isus nu te-ar fi iertat iar tu, intr-o nestiuta de nimeni singuratate, care ar putea fi atat trupeasca , precum si sufleteasca, ai striga inspre Dumnezeu: << Eu te iubesc, Parinte. Tu iarta-mi pacatele, pentru ca eu ma caiesc de ele din pricina durerii pe care acestea ti-o aduc>>, afla Maria, ca Dumnezeu Tatal te-ar ierta El insusi si draga i-ar fi strigarea iubirii tale.Incredinteaza-te, incredinteaza-te cu totul in mainile iubirii.Nu ii pune stavilar,ci, dimpotriva, ingaduie-i sa creasca asemenea unei pale de foc mistuitoare.Focul mistuie tot ceea ce este trupesc, dar nu distruge nici macar o farama de vazduh, pentru ca acesta este netrupesc. Mai mult, curata vazduhul de orice mica necuratie pe care o aduc aici vanturile, facandu-l mai usor. Acelasi lucru il face si iubirea cu spiritul: mistuie mai iute trupul omului, daca Dumnezeu ingaduie acest lucru,insa nu distruge spiritul.Dimpotriva, ii da mai multa viata,facandu-l curat si mai iute in suirea-i catre Dumnezeu.

Il vezi tu pe Ioan? El e numai un baietandru, dar, cu toate acestea, este precum un vultur.

El este cel mai puternic dintre toti apostolii, pentru ca a inteles care este taina tariei si a formarii spirituale:  meditatia plina de iubire".

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!

Calea Iubirii - o evocare extraordinara

"Insa Mielul lui Dumnezeu, preadulcele Miel care si-a parasit luminoasa locuinta din Cerurile in care este Foc al lui Dumnezeu intr-o imbratisare de foc - ah, vesnica nastere de catre Tatal care-l concepe cu Gandu-i netarmuit si preasfant pe Cuvantul sau , atragandu-l in Sine si savarsind o fuziune a iubirii intru care se ingemaneaza Puterea si Intelepciunea! - insa Mielul lui Dumnezeu care a parasit preapura-i si netrupeasca-i forma pentru a-si inchide puritatea nesfarsita , sfintenia, natura dumnezeiasca intr-un trup muritor, stie ca noi nu suntem curatati de Har, ca inca nu suntem astfel si stie ca nu vom putea, ca si vulturul care este Ioan (Botezatorul) , sa ne avantam intru inaltimi, pe piscul unde se gaseste Dumnezeu cel Unul si Intreit.Noi suntem pasaruicile de pe acoperis si de pe cale, suntem niste randunele care ating azurul, dar se hranesc cu insecte, suntem niste ciocarlii care vor sa cante pentru a imita ingerii, cantul nostru fiind insa fata de al lor un freamat discordant de greier varatic.

Mielul lui Dumnezeu, venit pentru a ridica pacatele lumii, stie aceasta.Aceasta pentru ca, daca El nu mai este Spiritul infinit din Ceruri,inchizandu-se pe Sine intr-un trup muritor, infinitatea sa nu este prin aceasta miscorata; el stie totul , intelepciunea ramanandu-i tot infinita.

Si iata ca El ne invata calea sa, calea iubirii.El este Iubirea care din indurare fata de noi se intrupeaza.Iata asadar ca aceasta Iubire milostiva ne deschide calea pe care pana si cei mici o pot sui.Iar El o urmeaza cel dintai, nu pentru ca ar avea trebuinta de aceasta, ci pentru a ne invata pe noi.El nici macar n-ar avea nevoie sa-si desfaca aripile pentru a se contopi iarasi cu Tatal.Spiritul lui, v-o jur, este inchis aici pe sarmanul Pamant, dar se gaseste tot cu Tatal, deoarece lui Dumnezeu toate ii sunt cu putinta, iar el Dumnezeu este.Insa El merge inainte, lasand in urma miresmele sfinteniei sale, aurul si focul iubirii sale.

Priviti la calea sa.Ah, aceasta atinge arcul cel mai de sus, dar este atat de impacata si nesovaitoare! Aceasta nu merge in linie dreapta, ci in spirala.Asa este mai lunga, iar jertfirea sa din iubire milostiva se descopera in aceasta, El vrand a ramane vreme mai indelungata din iubire fata de noi , cei slabi.Asa este mai lunga, dar mai potrivita pentru mizeria noastra.

A sui  catre Iubire, catre Dumnezeu este un lucru la fel de  simplu precum iubirea.Dar este deopotriva lucru adanc,deoarece Dumnezeu este precum un abis de neatins as spune daca El nu ar cobori pentru a ne face sa ajungem la El,pentru ca El sa simta sarutarea sufletelor indragostite de El ( vorbind , Ioan plange, iar gura-i surade in extazul in care a cazut descoperindu-l altora pe Dumnezeu).Lunga este calea cea simpla a Iubirii, deoarece Abisul care este Dumnezeu este nesfarsit de adanc, iar fiecare poate sui atata cat vrea.

Insa Abisul acesta minunat cheama sarmanul nostru abis.Il cheama cu luminile sale, spunand : " Veniti catre Mine !".

Ah, aceasta chemare a lui Dumnezeu , aceasta chemare a Tatalui!

Ascultati!Ascultati! Din Cerurile care au ramas deschise, caci Cristos le-a deschis larg portile - punandu-i sa le tina astfel pe ingerii Indurarii si ai Iertarii,pentru ca in asteptarea Harului asupra oamenilor sa se reverse cel putin lumini, miresme, cantari si raze senine, in stare sa atraga intru sfintenie inimile umane - vin catre noi cuvinte preablande. Glasul lui Dumnezeu este cel care vorbeste , iar acest glas spune:

"Sunteti voi ca niste prunci? Dar acesta va este tot castigul! Eu as vrea ca voi sa deveniti mici de tot pentru ca in voi sa fie smerenia, sinceritatea si iubirea pruncilor, iubirea increzatoare pe care o au copiii fata de tatal lor.Sunteti neputinciosi? Dar aceasta este marirea mea!

Ah, veniti! Nici macar nu va cer sa incercati de unii singuri sunetul pietrelor celor bune si al celor rele. Dati-mi-le mai degraba Mie!  Am sa le aleg eu , iar voi va veti recladi.

Vreti sa aflati scara catre desavarsire? O , nu, copilasii mei. Iata-l aici si acum pe Fiul meu, fratele vostru, suiti alaturi de El, cu mana-n mana lui..."

Sa suim! Sa venim catre Tine, vesnica Iubire! Sa ne asemanam tie, adica sa dobandim Iubirea! A iubi, iata care este taina! ... A iubi! A ne darui ... a iubi ! A ne nimici ... a iubi! A ne mistui ... Ce inseamna trupul? Nimic. Ce inseamna durerea ? Nimic. Ce inseamna timpul? Nimic. Pacatul insusi nu este nimic daca eu il topesc in focul tau, Dumnezeul meu! Numai Iubirea exista. Iubirea! Iubirea care ni l-a dat pe Dumnezeul cel intrupat are sa ne dea iertarea desavarsita. Or, nimeni nu stie iubi mai bine ca pruncii si nimeni nu este iubit mai mult decat un prunc.

O , tu, care nu stiu cine esti, dar care vrei a cunoaste Binele pentru a-l osebi de Rau, pentru a dobandi azurul, cerescul soare, tot ceea ce inseamna bucuria dincolo de fire, iubeste si ai sa le dobandesti.

Iubeste-l pe Cristos. Vei muri astfel pentru aceasta viata, dar ai sa invii intru spirit.Dobandind un spirit nou, nemai avand trebuinta sa folosesti pietrele, vei fi pe vecie un foc ce nu moare.flacara suie.

Nu avem trebuinta nici de scari si nici de aripi pentru a sui.

Dezrobeste-ti eul de orice edificiu, aseaza in tine Iubirea si ai sa iei foc. Ingaduie ca aceasta sa se intample fara a pune oprelisti. Mai mult, inteteste flacara aruncand in ea, ca sa o faci mai mare, intregul tau trecut cu patimile si cunoasterea sa.Are sa se mistuie in flacara ceea ce este mai putin bun, iar ceea ce este metal de pret are sa se purifice.Arunca-te , frate, intru iubirea  lucratoare si aducatoare de bucurie a Treimii.Ai sa intelegi ceea ce acum iti pare de neinteles, deoarece ai sa-l intelegi pe Dumnezeu, Cel care poate fi inteles numai de catre aceia care  se daruiesc in chip nemasurat  focului sau ce inseamna jertfa.Ai sa te statornicesti in cele din urma intru Dumnezeu intr-o imbratisare a flacarii, rugandu-te pentru mine , copil al lui Cristos, care am indraznit a-ti vorbi despre Iubire."

sursa: "Evanghelia asacum mi-a fost revelata"  de Maria Valtorta

Textul de mai sus reda primul discurs al sfantului Apostol Ioan in fata multimii.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu infinita Sa Iubire!

 

Cum ne vrea Dumnezeu ?!?

" Trebuie sa privegheati mereu si sa fiti pregatiti.Sa aveti mereu salele incinse si lampile aprinse precum aceia care dintr-o clipa intr-alta trebuie sa plece si sa alerge in intampinarea cuiva ce sta sa vina.

Nu fiti necinstiti precum samsarii sau precum avocatii care iau apararea a doi musterii ce se confrunta, nu fiti falsi precum mai marii vremii, care in fata-i spun unuia si  altuia "prieten" , dar in fapt ii sunt vrajmasi unuia si celuilalt.Nu va ganditi  ca puteti fi cu doua fete.

Dumnezeu nu poate fi luat in ras si nici inselat.Purtati-va cu oamenii cum va purtati cu Dumnezeu, caci orice ofensa adusa omului este in fapt adusa lui Dumnezeu.Cautati sa faceti ca Dumnezeu sa vada in voi ceea ce vreti voi sa pareti inaintea oamenilor.

Fiti smeriti.Nu puteti sa-i reprosati Invatatorului vostru ca n-ar fi. Eu va dau pilda. Faceti si voi ce fac Eu.Fiti umili, blanzi, rabdatori.Asa se cucereste lumea, nu prin silnicie si cu forta.Intrebuintati silnicia si forta numai impotriva viciilor voastre.Smulgeti-le din radacina, chiar daca aceasta ar insemna sa va sfasiati inima. V-am spus acum cateva zile sa luati seama la privirile voastre, dar nu stiti face aceasta.Eu va spun ca mai bine ar fi  ca , scotandu-va ochii cei lacomi, sa nu mai vedeti decat sa deveniti desfranati.

Fiti sinceri. Eu sunt Adevarul.Fiti cinstiti atat in ceea ce le priveste pe cele inalte, cat si pe cele omenesti. Voiesc ca voi sa fiti cinstiti ca Mine.

De ce m-ati amagi pe Mine,pe frati  ori pe aproapele? De ce v-ati juca de-a inselaciunea? Ce,la cat sunteti de orgoliosi, nu aveti voi mandria sa spuneti:

<< Nu vreau sa fiu aflat drept mincinos>>?

Fiti cinstiti si cu Dumnezeu.Credeti ca-l puteti insela cu indelungi rugaciuni facute de ochii lumii? Ah, sarmanii mei Fii! Dumnezeu vede inima!

Fiti curati in a face binele, chiar si atunci cand dati pomana.Un vames a stiut sa fie astfel chiar inainte de a se converti.De ce n-ati fi si voi in stare de aceasta? Da, te laud , Matei, pentru curata-ti ofranda saptamanala, despre care numai Eu si Tatal stiam ca de la tine vine si te dau drept pilda.Si aceasta este castitate, prieteni.

Castitate este faptul de a nu dezvalui bunatatea dupa cum nu v-ati dezgoli fiica tanara inaintea multimii.

Fiti feciorelnici atunci cand faceti binele.

Feciorelnica este fapta cea buna cand nu se amesteca cu setea de a primi lauda sau de a dobandi respect sau cu vreo scanteie de trufie.

Nu judecati, ah , nu judecati! De putina vreme sunteti cu Mine si totusi ati vazut de cate ori Eu, nevinovat fiind, am fost pe nedrept judecat gresit si invinuit de pacate nesavarsite.Judecata nedreapta este o ofensa si numai cel care este sfant nu raspunde la ocara ocarand.De aceea, feriti-va sa-i defaimati pe altii pentru a nu fi la randu-va defaimati.

Astfel nu veti pacatui nici fata de iubire, nici fata de sfanta, draga ,blanda smerenie, vrajmasa Satanei impreuna cu curatia.

Iertati, iertati mereu.Spuneti asa:

"Iert ,o, Parinte, pentru a fi iertat de Tine de nenumaratele mele pacate".

Deveniti mai buni ceas de ceas, cu rabdare, cu tarie, cu eroism.

Cine a spus ca nu-i greu sa devii bun? Mai mult, va spun ca lucru mai greu nici nu este. Insa rasplata pentru aceasta este Cerul si prin urmare aceasta jertfa merita osteneala.

Iubiti.Ah, ce vorbe sa va spun oare pentru a va convinge sa traiti in iubire? "

Acestea sunt cuvintele Domnului nostru , Isus, in cartea Mariei Valtorta " Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" .