Cardinalul Bergoglio: caritabil şi exigent, păstor şi administrator

20.03.2013, Buenos Aires (Catholica) - Oscar Justo, de 60 de ani, cerşeşte lângă parohia Sf. Iosif din Barrio de Flores, în vecinătatea locului unde s-a născut Papa Francisc. Pe când Cardinalul Jorge Mario Bergoglio trăia în Buenos Aires, trecea adesea pe acolo, venind de la autobuz sau ieşind din staţia de metro. Dar îşi găsea mereu timp să îl salute pe Justo, să îi dea o binecuvântare şi câţiva pesos. “Îmi dădea mereu câţiva bani… uneori chiar 100 de pesos” (aproximativ 20usd), spune Justo, care şi-a pierdut ambele picioare într-un accident de tren.

Astfel de istorii abundă în Buenos Aires, unde Papa Francisc a fost Arhiepiscop timp de 15 ani, până să ajungă în Scaunul Romei, la 13 martie. Portenos, după cum sunt cunoscuţi localnicii, îl ştiu pe Papa Francisc ca un prelat extraordinar, care folosea mijloacele de transport în comun, arăta grijă faţă de săraci şi era provocator cu autorităţile. Este cel mai adesea prezentat ca un Papă al săracilor şi al oamenilor obişnuiţi. Dar o imagine mai complexă – de preot, administrator şi pasionat de fotbal – reiese din Argentina, unde vânzătorii au invadat cu poze şi postere cu el, iar peroniştii – mişcare politică fondată de fostul preşedinte Juan Peron şi a doua sa soţie, Eva Peron – au umplut Buenos Aires-ul cu postere în care îl prezintă ca unul de-al lor.

Ascensiunea sa în Biserică este atribuită de unii personalităţii sale puternice şi abilităţii lui de a-şi aminti nume şi feţe. “Are o memorie uimitoare”, afirmă pr. Andres Aguerre. “Îi spui data naşterii tale o dată şi el şi-o aminteşte întotdeauna.” În Arhidieceza de Buenos Aires, Cardinalul Bergoglio a susţinut că Biserica aparţine străzii. A construit capele şi misiuni în zonele sărace şi a trimis seminariştii să ajute acolo. A vorbit adesea împotriva nedreptăţilor, precum tratamentul aplicat lucrătorilor migranţi, veniţi din ţările vecine, împotriva traficului sexual, dar şi a unor probleme fierbinţi precum avortul sau căsătoriile homosexuale. I-a criticat şi pe fostul preşedinte Nestor Kirchner, precum şi pe actuala preşedintă Cristina Fernandez de Kirchner, care i-a succedat soţului în 2007, pentru modul lor de a face politică – preocupându-se de anumite clientele politice în loc de săraci. Aceştia au răspuns mergând la alte biserici, în loc de Catedrala catolică, la ceremoniile mai importante.

“Aici, în Buenos Aires, era cunoscut ca un om la cuţite – politic vorbind – cu guvernul, foarte iubit de săraci şi de membrii opoziţiei. Dar în esenţă este un păstor şi un om politic”, susţine Jose Maria Poirier, director al publicaţiei catolice El Criterio, care l-a intervievat de multe pe ori pe Cardinalul Bergoglio de-a lungul anilor. “Bergoglio este foarte exigent. Cere multă disciplină şi ascultare. De asemenea se consideră un interpret privilegiat al Sf. Ignaţiu de Loyola, iar aceasta a stârnit controverse”, susţine Poirier. “Jumătate (dintre iezuiţi) îl plac mult, dar jumătate nu vor să aibă de-a face cu el.” Gabriel Castelli, membru al consiliului directorial al Universităţii Catolice Pontificale din Argentina, spune că noul Papă “a avut mereu puterea de a spune ce gândeşte”.

 A făcut o prioritate din a acorda atenţie preoţilor. Avea un mobil rezervat doar pentru cei aproape 4.000 de preoţi diecezani ai săi, în fiecare dimineaţă alucându-şi o oră pentru a le răspunde la apeluri. “Era foarte dedicat preoţilor săi, ceea ce e dificil cu o Arhidieceză atât de mare”, susţine Castelli.

Mulţi din Argentina, precum Poirier de exemplu, vorbesc despre abilităţile lui administrative, demonstrate la Buenos Aires. “Nu este un intelectual – ca Papa Benedict – ci mai degrabă un om deosebit de dăruit din perspectivă politică şi administrativă”, a afirmat directorul publicaţiei El Criterio. Preoţii trebuiau să aibă parohiile în ordine. Acelaşi Poirier a explicat că Bergoglio evita înalta societate; nu lua niciodată cina la restaurante, nici nu participa la petreceri organizate de personalităţi; îşi gătea singur şi citea foarte mult. Îi plăcea mult literatura latino-americană şi romanele lui Feodor Dostoievski. Nu folosea calculator sau email, iar meciurile echipei sale favorite, San Lorenzo, le asculta la radio.

Barrio de Flores este un cartier al clasei mijlocii. Tatăl noului Papă era muncitor feroviar, iar mama lui casnică. Tânărul Bergoglio a studiat la şcoli publice, ajungând chimist. Se întorcea adesea la Barrio de Flores, la parohia Sf. Iosif, unde ar fi trebuit de altfel să celebreze Liturghia de Florii. Credincioşii parohiei îşi amintesc cu drag de el. “Îşi ducea singur bagajele”, spune Zaira Sanchez, de 72 de ani.

 După Liturghie “oamenii îl aşteptau afară din biserică, unde îi binecuvânta şi vorbea cu ei”, plecând de acolo cu metroul. Îşi găsea timp şi pentru cauze sociale, ajutând de exemplu Fundaţia Alemada, care militează împotriva exploatării muncitorilor străini. De asemenea a acţionat pentru ajutorarea femeilor expuse riscului traficului sexual.

Directoarea Fundaţiei, Olga Cruz, originară din Bolivia, îl ştie pe Bergoglio – i-a botezat ambii copii, la vârste mari, la cererea ei. “Mi-a spus că ar fi o onoare”, îşi aminteşte ea. 

Cardinalul îmbrăţişase cauza migranţilor, făcând declaraţii publice şi celebrând Liturghii pentru Fundaţie. Îşi aminteşte că la un moment dat a oferit consiliere spirituală femeilor salvate din comerţul sexual, pe care uneori le adăpostea pe la parohii. Credincioşii din parohia Sf. Iosif sunt bucuroşi şi trişti de plecarea Cardinalului Bergoglio, pentru o funcţie mai înaltă. “Dacă te ştia odată, te ştia toată viaţa”, povesteşte Gloria Koen, de 73 de ani. “Din păcate acum trebuie să îl împărţim cu toată lumea.”

  (după un material al CNS)

sursa: http://www.catholica.ro/2013/03/20/cardinalul-bergoglio-caritabil-si-exigent-pastor-si-administrator/

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu bunatatea si blandetea Sa!

Sfântul Părinte Francisc: Să nu ne fie teamă de bunătate! Să ducem omenirii speranţa care vine de la Dumnezeu!

RV 19 mar 2013. Redăm mai jos, în traducerea noastră de lucru, predica Sfântului Părinte Francisc la Sf. Liturghie de inaugurare a pontificatului său, marţi, în Piaţa Sf. Petru:

Dragi Fraţi şi Surori, îi mulţumesc Domnului că pot să celebrez această Sf. Liturghie de început al slujirii petrine în solemnitatea Sfântului Iosif, soţul Fecioarei Marie şi patronul Bisericii Universale: este o coincidenţă foarte bogată în semnificaţie, este şi onomastica veneratului meu predecesor: îi suntem aproape cu rugăciune, plină de afecţiune şi recunoştinţă.


 

Îi salut cu afecţiune pe Fraţii Cardinali şi Episcopi, preoţii, diaconii, călugării şi călugăriţele şi pe toţi credincioşii laici. Mulţumesc pentru prezenţă Reprezentanţilor celorlalte Biserici şi Comunităţi Ecleziale, precum şi reprezentanţilor Comunităţii Ebraice şi ai celorlalte Comunităţi Religioase. Adresez salutul meu cordial Şefilor de stat şi de guvern, Delegaţiilor Oficiale ale atâtor ţări şi Corpului Diplomatic.

Am ascultat la Evanghelie că „Iosif a făcut după cum i-a poruncit Îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe soţia lui” (Matei 1,24). În aceste cuvinte este cuprinsă deja misiunea pe care Dumnezeu o încredinţează lui Iosif, acela de a fi „custos”, custode. Custodele cui? Al Mariei şi al lui Isus; dar e o custodie care se extinde apoi la Biserică, după cum a subliniat fericitul Ioan Paul al II-lea:

 „Sfântul Iosif, după cum a avut o grijă iubitoare faţă de Maria şi s-a dedicat cu angajare şi bucurie în educaţia lui Isus Cristos, tot la fel păzeşte şi ocroteşte trupul său mistic, Biserica, faţă de care Fecioara Sfântă este figură şi model” (exhort. apostolică Redemptoris Custos, 1).

Cum îşi îndeplineşte Iosif această custodie? Cu discreţie, smerenie, în tăcere, dar cu o prezenţă constantă şi o fidelitate deplină, chiar şi când nu înţelege. De la logodna cu Maria până la episodul lui Isus la 12 ani în templul din Ierusalim, însoţeşte cu grijă şi iubire fiecare moment. Este alături de Maria, soţia sa, în momentele senine şi în cele grele ale vieţii, în călătoria la Betleem pentru recensământ şi în ceasurile de trepidaţie şi bucurie ale naşterii; în momentul dramatic al fugii în Egipt şi în căutarea anevoioasă a fiului la templu; şi apoi, în viaţa de fiecare zi a casei de la Nazaret, în atelierul unde l-a învăţat meseria pe Isus.

Cum trăieşte Iosif vocaţia sa de custode al Mariei, lui Isus, al Bisericii? În atenţia constantă faţă de Dumnezeu, deschis la semnele sale, disponibil la planul său, nu atât la planul propriu. Şi este ceea ce Dumnezeu îi cere lui David, după cum am auzit la prima lectură: Dumnezeu nu doreşte o casă construită de mâna omului, ci doreşte fidelitatea faţă de Cuvântul său, de planul său; şi Dumnezeu însuşi este cel care construieşte casa, dar din pietre vii marcate de Spiritul său. Şi Iosif este „custode”, pentru că ştie să-l asculte pe Dumnezeu, se lasă călăuzit de voinţa sa şi tocmai de aceea este şi mai sensibil la persoanele care-i sunt încredinţate, ştie să citească în mod realist evenimentele, este atent la ceea ce-i stă împrejur, şi ştie să ia decizii mai înţelepte. 

În el, dragi prieteni, vedem cum se răspunde la chemarea lui Dumnezeu, cu disponibilitate, cu promptitudine, dar vedem şi care este centrul vocaţiei creştine: Cristos! Să-l luăm în grijă pe Cristos în viaţa noastră, ca să avem grijă de ceilalţi, ca să avem grijă de creaţie (mediu)!
Vocaţia de a fi costozi, însă, nu ne priveşte numai pe noi, creştinii, are o dimensiune care precedă şi care este pur şi simplu omenească, îi priveşte pe toţi. Înseamnă să avem grijă de întreaga creaţie, de frumuseţea naturii, cum ni se spune în Cartea Facerii şi cum ne-a arătat Sfântul Francisc de Assisi: înseamnă să respectăm orice creatură a lui Dumnezeu şi mediul în care trăim. Înseamnă să avem grijă de oameni, să avem grijă de toţi, de orice persoană, cu iubire, mai ales de copii, de bătrâni, de cei care sunt mai fragili şi care deseori se află la periferia inimii noastre. Înseamnă să avem grijă unii de alţii în familie: soţii au grijă unul de celălalt, apoi, ca părinţi, au grijă de fii, şi cu timpul, şi fiii devin custozi ai părinţilor. Înseamnă a trăi cu sinceritate prieteniile, care sunt o îngrijire reciprocă în încredere, în respect şi bine. În fond, toate sunt încredinţate grijii omului, şi este o responsabilitate care ne priveşte pe toţi. Fiţi custozii darurilor lui Dumnezeu!

Şi când omul nu-şi îndeplineşte această responsabilitate, când nu avem grijă de creaţie şi de fraţi, atunci îşi găseşte loc distrugerea şi inima se usucă. În orice epocă a istoriei, din nefericire, există „irozi” care urzesc planuri de moarte, distrug şi urâţesc chipul omului şi al femeii.

Aş vrea să cer, vă rog, tuturor celor care ocupă roluri de răspundere în domeniul economic, politic sau social, tuturor oamenilor şi femeilor de bună voinţă: să fim „custozii” creaţiei, ai planului lui Dumnezeu înscris în natură, custozi ai celuilalt, ai mediului; să nu lăsăm ca semnele de distrugere şi de moarte să însoţească drumul lumii noastre! Dar pentru „a avea grijă” trebuie să avem grijă şi de noi înşine! Să ne amintim că ura, invidia, mândria, murdăresc viaţa! A avea grijă înseamnă, atunci, a veghea asupra sentimentelor noastre, a inimii noastre, pentru că de acolo ies gândurile bune şi rele: cele care construiesc şi cele care distrug! 

Nu trebuie să ne fie teamă de bunătate, mai mult, nici de blândeţe!

Şi aici, adaug, atunci, o nouă observaţie: a se îngriji, a avea grijă, cere bunătate, cere să fi trăit cu blândeţe. În Evanghelii, sfântul Iosif apare ca un om puternic, curajos, muncitor, dar în sufletul său se observă o mare blândeţe, care nu este virtutea celui slab, dimpotrivă, denotă tărie de suflet şi capacitate de atenţie, de compasiune, de adevărată deschidere faţă de celălalt, de iubire.

 Nu trebuie să ne fie teamă de bunătate, de blândeţe!

 Astăzi, împreună cu sărbătoarea Sf. Iosif, celebrăm începutul slujirii noului Episcop al Romei, Succesorul lui Petru, care presupune şi o putere. Desigur, Isus Cristos i-a dat o putere lui Petru, dar despre ce putere este vorba? La întreita întrebare a lui Isus lui Petru despre iubire, urmează întreitul îndemn: paşte mieluşeii mei, paşte oile mele. Nu uităm niciodată că adevărata putere este slujirea şi că Papa, pentru a exercita puterea, trebuie să intre tot mai mult în acea slujire care are culmea sa de lumină pe Cruce; trebuie să privească la slujirea smerită, concretă, bogată în credinţă, a Sfântului Iosif şi asemenea lui să-şi deschidă braţele pentru a se îngriji de întregul Popor al lui Dumnezeu şi să primească cu afecţiune şi blândeţe întreaga omenire, mai ales pe cei săraci, pe cei mai slabi, pe cei mai mici, pe cei pe care (evanghelistul) Matei îi descrie la judecata de apoi după caritate: cel flămând, însetat, străinul, cel gol, bolnav, la închisoare (cfr Mt 25, 31-46). 

Eu , mmary,va rog sa urmariti clipul macar de la minutele : 9-11 si 15 -16 si veti vedea IUBIREA, BUNATATEA , BLANDETEA ...

Numai cine slujeşte cu iubire ştie să aibă grijă!

În a doua lectură, Sf. Paul vorbeşte despre Abraham, care „a crezut, sperând împotriva oricărei speranţe” (Rm 4,18). Tare în speranţă, împotriva oricărei speranţe! Şi astăzi, în faţa atâtor trăsături de cer cenuşiu, avem nevoie de a vedea lumina speranţei şi să dăruim noi înşine speranţă. 

A fi custozi ai creaţiei, ai oricărui bărbat şi femeie, cu o privire de blândeţe şi iubire, înseamnă a deschide orizontul speranţei, înseamnă a deschide o crăpătură de lumină în mijlocul atâtor nori, înseamnă a duce căldura speranţei! Şi pentru cel care crede, pentru noi, creştinii, asemenea lui Abraham, asemenea Sfântului Iosif, speranţa pe care o ducem are orizontul lui Dumnezeu care ne-a fost deschis în Cristos, este întemeiată pe piatra care este Dumnezeu.
A avea grijă de Isus cu Maria, a avea grijă de întreaga creaţie, a avea grijă de orice persoană, mai ales de cea mai săracă, a avea grijă de noi înşine: iată o slujire pe care Episcopul Romei este chemat să o îndeplinească, dar la care toţi suntem chemaţi, pentru a face să strălucească steaua speranţei. Să avem grijă cu iubire de ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit!

Cer mijlocirea Fecioarei Maria, a Sfântului Iosif, a Sfinţilor Petru şi Paul, a Sf. Francisc, pentru ca Duhul Sfânt să însoţească slujirea mea, iar vouă, tuturor, vă spun: rugaţi-vă pentru mine! Amin.

 sursa : http://ro.radiovaticana.va/news/2013/03/19/sf%C3%A2ntul_p%C4%83rinte_francisc:_s%C4%83_nu_ne_fie_team%C4%83_de_bun%C4%83tate!_s%C4%83_duce/rom-674757

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Spiritului Sfant!

Al 5 lea adevar: Noua ne este foarte greu sa pastram harurile si comorile primite de la Dumnezeu

Al cincilea adevar.

Datorita slabiciunii si fragilitatii noastre , este foarte greu sa pastram in noi harurile si comorile pe care le-am primit de la Dumnezeu:

 Pentru ca aceasta comoara , care valoreazaz mai mult decat cerul si pamantul, " habemus thesaurum istum in vasis fictilibus" - o avem in oase de lut ( 2 Cor 4,7), intr-un trup coruptibil, intr-un suflet slab si  inconsecvent, care se tulbura si se intristeaza usor.

Pentru ca diavolii, care sunt hoti iscusiti, vorsa ne ia prin surprindere, sa ne fura si sa ne jefuiasca, ei pandesc zi si noapte momentul acesta : dau tarcoale cautand pe cine sa inghita( 1 Pt 5,8) si sa ne rapeasca intr-o clipa , printr-un pacat , tot ce am agonisit in materie de haruri si merite in ani indelungati.

Rautatea,experienta, siretenia si numarul lor trebuie sa ne faca sa ne temem nespus de mult de aceasta nenorocire, stiut fiind faptul ca persoane mult mai inzestrate cu haruri , mai bogate in virtuti , mai experimentate si mai inaintate in sfintenie au fost luate, din pacate, prin surprindere ,

 furate si jefuite.

Ah, cati cedri ai Libanului, cate stele ale cerului n-au fost vazute cazand in mod mizerabil si pierzandu-si in scurt timp inaltimea si stralucirea!

Cum este posibila o asa stranie schimbare? 

Cu certitudine , nu e vorba de lipsa de har , caci harul nu lipseste nimanui , ci mai degraba de lipsa de umilinta:s-au crezut capabili in a-si pastra comorile ; s-au increzut si s-au bazat pe ei insisi ; au socotit casa atat de sigura  si incuietorile atat de puternice , incat nu si-au mai facut griji pentru pretioasa  comoara a harului.

Si tocmai datorita faptului ca s-au sprijinit insesizabil pe propriile lor forte ( cu toate  ca lor li se parea ca nu se bazeaza decat pe harul lui Dumnezeu), Domnul cel preadrept a ingaduit sa fie jefuiti, lasandu-i de unii singuri.

Vai , daca ar fi cunoscut admirabila devotiune pe care o voi arata in continuare , si-ar fi incredintat comoara unei Fecioare puternice si credincioase , 

care ar fi pazit-o ca pe propria sa avere , 

facandu-si din aceasta chiar o datorie de dreptate!

Este greu sa perseverezi in dreptate din cauza bizarei coruptii a lumii.

Lumea este atat de corupta in zilele noastre , incat pare ca si inimile religioase au fost atinse si murdarite ( sfantul Leon cel Mare, papa), daca nu de noroiul ei , macar de praful ei ; astfel ca pare a fi un fel de minune cand cineva ramane neclintit in mijlocul acestui torent nestavilit fara a fi antrenat, fara a fi jefuit sau biruit de pirati si corsari , sau scapa neotravit dein aceasta atmosfera viciata.

Doar preacurata Fecioara , de care sarpele n-a avut niciodata parte , poate savarsi o asemenea minune in favoarea celor care o iubesc intr-un mod atat de frumos.

 va urma ...

sursa : "Sf.Ludovic Maria Grignion de Montfort "Tratat despre adevarata evlavie catre Sfanta Fecioara Maria"

Aceasta formidabila carte o puteti comanda de aici:

  http://www.ercis.ro/libraria/item.asp?id=3624

 

 

 

 

 

Sfanta Fecioara sa va  binecuvanteze cu Binecuvantarea Sa speciala si Materna!

Sute de mii de oameni au luat parte la primul „Angelus” al Sfântului Părinte Francisc: îndurarea lui Dumnezeu schimbă omenirea

RV 17 mar 2013. O mulţime imensă de oameni, 300 de mii potrivit Primăriei Romei, au venit la primul „Angelus” al Sfântului Părinte Francisc. 

 Piaţa San Pietro, plină până la refuz, dar la fel arătau şi Via della Conciliazione şi străzile adiacente. Pornind de la Evanghelia proclamată în a V-a Duminică de Post în calendarul roman, Papa a vorbit despre misterul îndurării nemărginite a lui Dumnezeu.

Bucuria şi afecţiunea a sute de mii de pelerini şi turişti l-au întâmpinat duminică pe Sfântul Părinte Francisc. Credincioşii s-au revărsat încă de la primele ore ale dimineţii în Piaţa Sf. Petru. În ciuda vremii neplăcute mulţi au venit cu întreaga familie, purtând copiii pe umeri. Papa Francisc a subliniat la „Angelus” bucuria de a se întâlni unii cu alţii în zi de duminică, ziua Domnului, într-o piaţă care „graţie mass-media, are dimensiunile lumii”.

Vorbind despre Evanghelia femeii adultere, pe care Isus, în faţa cărturarilor şi fariseilor, o salvează de la condamnarea sigură la moarte, Papa a spus:
 

 „Este impresionantă atitudinea lui Isus: nu auzim cuvinte de dispreţ, nu auzim cuvinte de condamnare, ci numai cuvinte de iubire, de îndurare, care îndeamnă la convertire. «Nici eu nu te condamn, mergi şi, de acum înainte, nu mai păcătui!». Fraţi şi surori, chipul lui Dumnezeu este cel al unui părinte îndurător, care are mereu răbdare. V-aţi gândit la răbdarea lui Dumnezeu, răbdarea pe care el o are cu fiecare dintre noi? Astfel este milostivirea lui, are întotdeauna răbdare!”

 Dumnezeu ne înţelege şi ne aşteaptă, dar ne revine fiecăruia „să ne întoarcem la el cu o inimă căită”.  Apoi, Papa a adăugat: „În aceste zile am reuşit să citesc o carte despre îndurare scrisă de un cardinal, cardinalul Walter Kasper, un bun teolog. Şi mi-a fost de mult folos această carte, dar să nu credeţi că fac publicitate la cărţile cardinalilor mei... Dar mi-a prins bine, foarte bine… Card. Kasper spunea că a simţi îndurare, acest cuvânt schimbă toate. Este cel mai bun lucru pe care noi îl putem simţi: schimbă lumea. Un pic de îndurare face lumea mai puţin rece şi mai dreaptă”.


 


 „Trebuie să înţelegem bine îndurarea lui Dumnezeu”, a continuat Papa, care a povestit un episod care i s-a întâmplat după o Sf. Liturghie, la Buenos Aires în 1992, la scurt timp după ce a fost numit episcop. „A venit la mine o femeie în vârstă, smerită, foarte modestă, avea peste 80 de ani. Când am văzut-o, am întrebat-o: «Bunică – pentru că la noi aşa se spune celor bătrâni, bunică – vreţi să vă spovediţi?» «Da», mi-a răspuns. «Dar dacă nu aveţi păcate…» Şi ea mi-a răspuns: «Toţi avem păcate». «Dar, am reluat, Domnul nu le iartă pe toate?» «Domnul pe toate le iartă», mi-a răspuns foarte sigură. «Dar de unde ştiţi aceasta, doamnă?» «Dacă Domnul nu le-ar ierta pe toate, lumea nu ar exista». Mie îmi venea să o întreb: «Spuneţi-mi, doamnă, aţi făcut studii la (universitatea) Gregoriana?», pentru că aceasta este înţelepciunea pe care o dă Duhul Sfânt: înţelepciunea lăuntrică faţă de îndurarea lui Dumnezeu”.

Papa Francisc a oferit tuturor acest mandat: 

„Dumnezeu nu oboseşte niciodată să ierte. Noi suntem cei care, uneori, obosim să-i cerem iertare. Să nu obosim niciodată, să nu obosim niciodată! El este Tatăl iubitor care iartă întotdeauna, cu o inimă plină de îndurare faţă de noi toţi. Dar şi noi să învăţăm să fim îndurători faţă de toţi”.

La terminarea rugăciunii „Angelus”, Papa Francisc a cerut credincioşilor să se roage pentru el, amintind că luându-şi numele patronului ceresc al Italiei, Sf. Francisc din Assisi, vrea să întărească legătura spirituală cu această ţară, de unde se trage şi familia sa:

 „Dar Isus ne-a chemat să facem parte dintr-o nouă familie, Biserica sa, din această familie a lui Dumnezeu mergând împreună pe calea Evangheliei. Domnul să vă binecuvânteze şi Sfânta Fecioara Maria să vă ocrotească. O duminică plăcută şi… poftă bună!”

sursa : http://ro.radiovaticana.va/news/2013/03/17/sute_de_mii_de_oameni_au_luat_parte_la_primul_%E2%80%9Eangelus%E2%80%9D_al_sf%C3%A2ntulu/rom-674283

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nesfarsitele comori ale iubirii si milostivirii Sale!

Al patrulea adevar: Avem nevoie de un mijlocitor pe langa Mijlocitorul insusi care este Cristos

Al patrulea adevar.

Este mult mai bine- dand astfel dovada de si mai multa umilinta - sa nu ne  apropiem de unii singuri de Dumnezeu , ci sa apelam la un mijlocitor.

Fondul nostru fiind atat de corupt , dupa cum am aratat deja, 

daca ne bazam doar pe faptele, talentele si pregatirile noastre pentru a ajunge la Dumnezeu si a-i fi pe plac , este sigur ca toate faptele noastre , oricat de virtuaose ar fi, vor fi patate sau nu vor cantari prea mult in fata lui Dumnezeu , pentru a-l indupleca sa se uneasca cu noi si sa ne asculte.

Caci nu  fara motiv ne-a dat mijlocitori pe langa Maiestatea Sa : el a cunoscut nevrednicia si incapacitatea noastra, a avut mila de noi si , pentru a ne oferi acces la indurarile sale, ne-a daruit mijlocitori puternici  pe langa maretia sa; astfel incat, neglijand acesti mediatori si apropiindu-ne direct de sfintenia lui, ar insemna sa dam dovada de lipsa de respect fata de un Dumnezeu atat de inalt si de sfant ; ar insemnasa tinem mult mai putin seama de acest Rege al regilor decat de un rege sau un print de pe acest pamant, de care cu siguranta n-am vrea sa ne apropiem fara ajutorul vreunui prieten care sa ii vorbeasca in numele nostru.

Domnul nostru Isus Cristos este avocatul si mijlocitorul rascumpararii noastre pe langa Dumnezeu Tatal; prin el trebuie sa ne rugam impreuna cu toata Biserica triumfatoare si luptatoare si luptatoare; prin el avem acces la Maiestatea sa si nu trebuie sa aparem niciodata in fata lui decat sprijiniti si imbracati in meritele lui Isus, asa cum micul Iacob s-a prezentat imbracat in piei de ied in fata tatalui sau , Isaac, pentru a primi binecuvantarea sa.

Dar oare sa nu avem deloc nevoie de un alt mijlocitor pe langa Mijlocitorul insusi? Este oare atat de perfecta puritatea noastra, incat sa se uneasca in mod direct cu el si prin noi insine? Nu este el Dumnezeu, egal in toate cu Tatal si, ca urmare , sfantul sfintilor , la fel de vrednic de  respect ca si Tatal sau? Si chiar daca , dintr-o iubire nemarginita, el s-a facut sustinatorul si mijlocitorul nostru la Dumnezeu Tatal sau, pentru a-l imbuna si a-i plati ceea ce ii datoram noi , oare este normal sa avem mai putin respect si mai putina teama fata de maiestatea si sfintenia sa?

Sa spunem deci cu curaj - impreuna cu sfantul Bernard- ca avem nevoie de un mijlocitor pe langa Mijlocitorul insusi si ca cea mai in masura sa ne faca acest serviciu de caritate este Maria , dumnezeiasca sa Mama; prin ea a venit Isus Cristos la noi , prin ea trebuie sa mergem si noi la el.Daca ne temem  sa mergem direct la Isus Cristos , fie  datorita maretiei sale infinite, fie din cauza micimii noastre sau a pacatelor noastre, sa imploram cu indrazneala ajutorul si mijlocirea Mariei, Mama noastra : ea este buna, este tandra; nimic in ea prea stralucitor; vazand-o pe ea, vedem propria noastra natura.

Ea nu este soarele, care cu razele sale stralucitoare , ne-ar putea orbi slabiciunea; in schimb, este frumoasa si blanda ca luna ( cf.Ct6,9), care primeste lumina soarelui si o domoleste spre a ne-o face suportabila.Ea este atat de plina de dragoste, incat nu respinge pe nimeni dintre cei care apeleaza la mijlocirea ei, oricat de pacatosi ar fi ; caci , dupa cum spun sfintii, de cand este lumea lume, nu s-a auzit vreodata sa se spuna ca cineva ar fi alergat la sfanta Fecioara cu incredere si perseverenta sa fi fost respins.Ea este atat de puternica , incat niciodata n-a refuzata in cererile ei; este destul sa apara in fata Fiului ei, ca sa-l roage ceva: el o primeste indata si-i daruieste ceea ce-i cere ; este invins intotdeauna cu iubire de sanul , de rugile si staruintele Maicii sale preasfinte.

Tot ce am spus este luat din sfantul Bernard si sfantul Bonaventura; astfel ca, dupa ei , avem trei trepte de urcat spre a ajunge la Dumnezeu: prima este Maria, treapta cea mai apropiata de noi si cea mai potrivita capacitatii noastre; a doua este Isus Cristos, iar a treia este Dumnezeu Tatal.

Pentru a ajunge la Isus , trebuie mers mai intai la Maria, mijlocitoarea noastra de interventie; ca sa mergi la Tatal vesnic, trebuie sa mergi la Isus , mijlocitorul nostru de mantuire.

Or, prin devotiunea pe care o voi prezenta in cele ce urmeaza , se pastreaza perfect aceasta ordine.

va urma...

sursa : "Sf.Ludovic Maria Grignion de Montfort "Tratat despre adevarata evlavie catre Sfanta Fecioara Maria"

Aceasta formidabila carte o puteti comanda de aici:

  http://www.ercis.ro/libraria/item.asp?id=3624

 

 

 

Cu blandul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus!

 

Sfântul Părinte ne explică de ce și-a ales numele Francisc.

“Unii nu stiau de ce episcopul de Roma a vrut sa se numească Francisc.

 Unii se gândeau la Francisc Saveriu, la Francisc de Sales,

 si la Francisc de Assisi. 

Vă voi relata o istorie. In timpul Conclavului aveam lânga mine pe arhiepiscopul emerit de San Paolo si pe Prefectul emerit al Congregatiei pentru Cler, cardinalul Claudio Hummes: un mare prieten, un mare prieten. 

Cand lucrurile au inceput sa devine tot mai “periculoase”, el mă consola. 

Când voturile au ajuns la doua treimi s-a ajuns la apluzul obisnuit deoarece a fost ales un Noul Papă. El m-a îmbrătisat si mi-a spus:

 “Nu uita de cei săraci!”. 

Si acest cuvânt a intrat aici: săracii, săracii. Pe urmă, făcând o legătură cu cei săraci m-am gândit la Francisc de Assisi. 

După care am reflectat asupra războaielor in timp ce se desfășura scrutinul, până la ultimile voturi. 

Francisc e omul păcii, omul care prețuieste creatia. 

In acest moment în care noi nu avem o relatie foarte bună fată de creatie, nu?

 Este omul care ne oferă spiritul păcii, omul sărac...... 

O! Cat as vrea o Biserica săracă si pentru cei săraci”.

Papa Francisc

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Pacea ,Iubirea si Bucuria Sa!

Predica Papei la Liturghia din Capela Sixtină: Superba !

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată cu Cardinalii
în Capela Sixtină din Vatican
joi, 14 martie 2013

 

În aceste trei lecturi văd un element comun: este mişcarea.

 În prima lectură, mişcarea este în călătorie; în a doua lectură, mişcarea este în construirea Bisericii; în a treia lectură, Evanghelia, mişcarea este în actul mărturisirii: a umbla, a construi, a mărturisi.

A umbla: “Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina Domnului!” Acesta este primul lucru pe care Dumnezeu i l-a spus lui Avraam: “Mergi în prezenţa Mea şi fii neprihănit”. A umbla: viaţa noastră este o călătorie şi, atunci când ne oprim, lucrurile nu merg bine. Să umblăm mereu, în prezenţa Domnului, în lumina Domnului, căutând să trăim în acea stare de neprihănire pe care Dumnezeu i-o cere lui Avraam, în promisiunea Sa.

A construi: a construi Biserica. Aici se vorbeşte despre pietre: pietrele au tărie, dar sunt pietre vii, pietre unse de Duhul Sfânt. A construi Biserica, Mireasa lui Cristos, pe acea piatră unghiulară care este însuşi Domnul. Iată o altă mişcare din vieţile noastre: a construi.

Trei, a mărturisi: putem să umblăm cât de mult dorim, putem să construim multe lucruri, dar dacă nu îl mărturisim pe Isus Cristos, lucrurile nu merg. Devenim un ONG care acordă ajutor, dar nu Biserica Mireasa lui Cristos. Când cineva nu umblă, stagnează. 

Când cineva nu construieşte pe pietre solide, ce se întâmplă? Se întâmplă ceea ce păţesc copiii pe plajă atunci când fac castele de nisip: totul se prăbuşeşte, nu are tărie. Când cineva nu îl mărturiseşte pe Isus Cristos – îmi amintesc afirmaţia lui Leon Bloy:

 “Oricine nu se roagă lui Dumnezeu, se roagă diavolului”.

 Când cineva nu îl mărturiseşte pe Isus Cristos, mărturiseşte deşertăciunea lumească a diavolului.

A umbla, a construi – a edifica, a mărturisi. Lucrurile nu stau însă chiar atât de uşor, deoarece atunci când umblăm, când construim, când mărturisim, există uneori şi zguduituri – există mişcări ce nu fac parte din drum: sunt mişcări care ne trag înapoi.

Această Evanghelie continuă cu o situaţie specială. Acelaşi Petru care l-a mărturisit pe Isus Cristos spune: “Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Te urmez, dar să nu vorbim despre Cruce. Aceasta nu are nimic de-a face cu ea. Te urmez în alte moduri, care nu includ Crucea”. 

Atunci când umblăm fără Cruce, atunci când construim fără Cruce şi atunci când mărturisim un Cristos fără Cruce, nu suntem discipoli ai Domnului. Suntem lumeşti, suntem Episcopi, preoţi, Cardinali, Papi, dar nu discipoli ai Domnului.

Îmi doresc ca noi toţi, după aceste zile de har, să avem curajul – chiar curajul – de a umbla în prezenţa Domnului, cu Crucea Domnului; de a construi Biserica pe Sângele Domnului, care a fost vărsat pe Cruce, şi să mărturisim unica slavă: Cristos Răstignit.

 În acest fel, Biserica va merge înainte. Speranţa mea pentru noi toţi este ca Duhul Sfânt, prin rugăciunea Fecioarei Maria, Maica noastră, să ne acorde acest har: de a umbla, de a construi, de a-l mărturisi pe Isus Cristos Răstignit. Aşa să fie.

sursa :  http://www.magisteriu.ro/predica-papei-la-liturghia-din-capela-sixtina-2013/

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!

Imi place noul Papa: e bland , umil si rugator

 Verisoara Papei Francisc : calatoreste cu avioane low cost

Jorge a sosit (la Roma) cu un zbor „G, dintre acelea care costă puţin. 

Întotdeauna procedează aşa când călătoreşte. Nu-şi permite să facă risipă. Ne vorbeşte mereu despre copii; spune că în Argentina sunt copii care trăiesc în favelas (mahalale). 

El se gândeşte întotdeauna la ei”. Giuseppina Ravedone, văduvă a pictorului torinez Franco Martinengo şi verişoară a Papei Bergoglio, îşi aminteşte multe despre convingerile celui de-al 266-lea succesor al lui Petru. 

Ultimul fapt de reţinut este conversaţia telefonică de luni, din jurul orei prânzului: „Mi-a spus că el, cu sau fără papă, trebuie să se întoarcă la Buenos Aires duminică, deoarece avea zborul stabilit , iar angajamentele Săptămânii Sfinte trebuie respectate”. Dar probabil şi pentru că zborurile low cost nu se pot modifica.

Doamna (Giusep)Pina, în vârstă de 82 de ani, este răvăşită de emoţie: „în ce fel mă voi adresa lui? Voi putea, oare, să-l sun? Ştiţi, în seara asta au urcat vecinii la mine pentru felicitări …”. La o oră după proclamarea pontifului, şi-a mai limpezit ideile şi ştie ce o să le spună acelora care o vor întreba cum va fi acest argentinian de origine piemonteză. „Vărul meu – spune cu simplitate – ar putea să arunce în aer Vaticanul; el care revoluţionează totul, este capabil să dea totul săracilor. 

De multe ori ne-a spus: «Voi sunteţi bogaţi, în timp ce copii de la noi mor de foame». Aşa că, ori de câte ori trecea pe aici, îi dădeam ceva bani ca să ducă în Argentina. Iar el îmi aduce întotdeauna câte o mică amintire; ultima dată mi-a adus o eşarfă”.

Un exemplu foarte grăitor ce dovedeşte că papa Francisc are la inimă esenţialitatea, s-a petrecut la Concistoriul din 2001. „Când Papa Ioan-Paul al II-lea l-a făcut cardinal, veşmintele erau o problemă. 

El s-a informat cam cât i-ar fi cerut croitorii şi, când a aflat că l-ar fi costat vreo şase mii de euro, a spus un «nu» categoric”. «O cheltuială fără nici un sens», a spus. Aşa că a căutat stofă anume şi, deoarece sora sa este o croitoreasă bună, i-a confecţionat ea veşmântul cel roşu. Şi nimeni nu şi-a dat seama.

 Vă pot garanta: vărul meu ştie să dea valoare lucrurilor mici. Prin urmare nu este ataşat deloc de lucrurile care costă mult, opulente. Inutile”. 

Alte amintiri: „cu ani în urmă venise la Torino împreună cu fratele său – îşi aminteşte Pina – iar fratele său prenotase un hotel de lux, în centru. Însă el nu era mulţumit deloc, continua să spună că într-un asemenea loc nu ar fi putut să doarmă. Nu era locul lui acolo, chiar dacă nota ar fi plătit-o fratele său. Aşadar, de atunci, ori de câte ori aici, la soţul meu, iar în ultimii ani la mine şi la neamuri, mergea să doarmă la o verişoară care avea un spaţiu mai mare şi putea să-i ofere o cameră. Acum Carla şi-a vândut casa, căci e la ananghie, dar mi-a spus că ar fi fost că ar fi fost pregătită să-i cedez patul ei, iar ea ar fi dormit pe divanul din bucătărie. Deseori l-am dus la Riva, în apropiere de Chieri; eu mă trag de acolo”.

O altă amintire: „Pe Jorge îl cunosc din ’78, anul în care m-am căsătorit. Eu şi soţul meu lucram la Pininfarina; soţul meu proiecta automobile”. În afara firmei, Franco Martinengo era un artist de succes.

 „Ultimul tablou pe care l-a pictat, înainte de a fi răpus de boală, i la dăruit lui: era o temă religioasă. Jorge l-a dus la Buenos Aires. Însă acum nu trebuie să-i mai spun «Jorge». Ce emoţie! Vom căuta un autocar ca să mergem cu toţii la Roma”.

Maria Teresa Martinengo
 

Sursă: http://vaticaninsider.lastampa.it/vaticano/dettaglio-articolo/articolo/conclave-23208/
Traducere: fr. Adrian Măgdici

sursa de pe care am preluat eu : http://ofmconv.ro/verisorara-papei-francisc-calatoreste-cu-avioane-low-cost/

PS. Va invit sa urmariti urmatoarea emisiune despre Papa si alegerea lui :

http://www.tvrplus.ro/editie-ora-de-stiri-90138

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nesfarsitele comori ale Iubirii si Milostivirii Sale!

Imagini de pe Muntele Sfintei Treimi din Nusfalau din septembrie 2012 : despre vindecarea Arborelui genealogic. Trebuie sa vedeti si sa ascultati.

Cu tot sufletul
 va invit sa urmariti urmatoarele 2 clipuri
 care contin imagini de pe
 Muntele Sfintei Treimi din Nusfalau ,
din septembrie 2013.

Va rog , 
daca nu aveti rabdare sa urmariti ambele clipuri,
 desi sunt extrem de frumoase, profunde, divine  si folositoare pentru fiecare dintre noi,
 sa urmariti macar marturia Ilonei de la minutele 30-50 din primul clip 
si al doilea clip chiar de la inceput deoarece
 predica Parintelui Csilik e necesara sufletului vostru, sufletelor noastre:



Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare!

Mesajul Sfintei Fecioare în luna martie 2013 pe Muntele Sfintei Treimi din Nusfalau

2013 - ANUL PREGĂTIRII PENTRU APARIŢIA SFINTEI FECIOARE – MARTIE

“Fericit este cel care a crezut că se vor împlini cele spuse de Domnul!” (Lc.1,45)

A 1Ö2-a întâlnire de rugăciune lângă Nuşfalău, pe Muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură, din cele patru Evanghelii, să medităm suferinţa, moartea şi învierea Domnului Isus.

Mottoul lunii: „Să nu fim căutători de mărire deşartă, provocându-ne unii pe alţii şi invidiindu-ne între noi!!!” (Gal. 5, 26)

Intenţia comună de rugăciune: Printr-o spovadă bună să ne eliberăm de păcatele noastre, iar luptând şi rugându-ne, să rămânem cât mai mult în stare de har! Pentru asta să ne rugăm!

Sarcina noastră concretă va fi: măcar în zilele de post să ne rugăm Calea Crucii pentru întreaga noastră Biserică, în special pentru fostul şi viitorul papă!

Mesajul Sfintei Fecioare în luna martie 2013

Dragii mei copii ispăşitori!!! 

Pentru voi, postul mare este în primul rând perioada pocăinţei! În acest timp de har, aş dori să vă vorbesc despre unul dintre cele mai des întâlnite păcate, despre invidie, despre consecinţele acesteia şi despre modul de eliberare.

Despre cine putem spune că este invidios? Este invidios acel ispăşitor care se întristează pentru succesele aproapelui său sau se bucură de nenorocirile acestuia, adică este răuvoitor. Au fost invidioşi: Satana pe proto părinţii voştri în grădina paradisului; Cain pe fratele său Abel, pentru că jertfa acestuia a fost plăcută în faţa lui Dumnezeu; fiii lui Iacob pe fratele lor Iosif, pentru că tatăl lor îl iubea mai mult pe acesta; regele Saul pe David, pentru că, învingându-l pe Goliat, a avut parte de un respect mai mare; profetul Iona a fost invidios pe cei din Ninive, pentru că Dumnezeu, privind pocăinţa lor, i-a iertat pe aceştia. 

Ce spun sfinţii despre invidie? Omul invidios seamănă cu diavolul, gândeşte şi acţionează în mod diabolic. Invidia este cel mai mare dintre păcate. Deşi toate păcatele sunt comise  sub un anumit pretext care ar putea să le justifice, omul invidios nu-şi poate găsi nicio scuză. Invidia este singurul păcat care nu poate fi distrus prin iubire. Dacă dai de mâncare la câini, aceştia se îmblânzesc, invidioşii în schimb, prin iubire, devin şi mai sălbatici. Omul invidios seamănă cu şarpele indian, care roade copacii înmiresmaţi pentru că nu poate suporta parfumul acestora. Omul invidios seamănă cu un fluture care, prin zborul său, nu stinge lumina unei lămpi, ci se arde pe sine, fără a dăuna luminii. Omul invidios seamănă cu molia, care roade hainele; seamănă cu rugina, care mănâncă şi fierul; cu omida, care distruge plantele verzi. Există invidia  pâinii în sufletul acelui om care invidiază bunăstarea semenului său. Ajunge la apogeul invidiei acel om care invidiază harul lui Dumnezeu şi creşterea în virtuţi în aproapele său. Aşa L-au invidiat arhiereii şi fariseii pe Sfântul Meu Fiu, când au văzut că face multe minuni, de aceea au hotărât să-L ucidă.

Care sunt urmările dăunătoare ale invidiei? 

 În primul rând, omul invidios se autodistruge, fără niciun rost. Răscoleşte pacea propriului suflet şi se privează de toate bucuriile. Invidia îi prescurtează viaţa, de aceea este propriul său călău. Invidia duce la multe nenorociri! Din cauza invidiei, Cain a fost cel care pentru prima dată a udat  pământul cu sângele fratelui său! Invidia i-a determinat pe fiii lui Iacob să-şi vândă fratele! Invidia l-a împins pe regele Saul să-l urmărească pe binefăcătorul său, pe David. Ba mai mult, din cauza invidiei, arhiereii şi fariseii L-au executat pe Fiul Meu Sfânt nevinovat! Invidia, dacă nu o eliminaţi din viaţa voastră, vă poate exclude şi din Rai! ”Invidioşii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu!”

Ce trebuie să faceţi ca să vă eliberaţi de unul din cele şapte păcate capitale, de invidie? 

Dacă voi spuneţi că nu sunteţi invidioşi, nu vă eliberaţi de acest păcat. Pentru voi primul pas este recunoaşterea. Recunoaşteţi în mod smerit, în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu, că sunteţi invidioşi. Al doilea pas este pocăinţa! Recunoaşteţi la spovedanie că sunteţi invidioşi, fără alte explicaţii! Al treilea pas: învăţaţi să vă bucuraţi cu cei care se bucură şi să plângeţi cu cei ce plâng. Priviţi reuşitele altora de parcă ar fi ale voastre.  

Străduiţi-vă să faceţi cât mai mult bine celor împotriva cărora invidia s-a cuibărit în inima voastră. Rugaţi-vă în fiecare zi pentru cei pe care îi invidiaţi. Din când în când puteţi medita asupra aspectului trecător al lucrurilor pământeşti, pe care în scurt timp trebuie să le lăsaţi aici pe pământ.  Dacă faceţi acestea, puteţi alunga demonul invidiei din inima voastră şi puteţi deveni ispăşitori bucuroşi.

Mai trebuie să vă spun că cea mai mare tristeţe a Mea este să văd cum un vizionar este invidios pe altul; pelerinii dintr-un loc de pelerinaj sunt invidioşi pe cei din alt loc de pelerinaj, vorbindu-i de rău;un carismatic îl invidiază pe altul; cei mari pe cei mici, cei mici pe cei mari. Ar fi bine dacă v-aţi umple de spiritualitatea lui Moise care s-ar fi bucurat dacă Dumnezeu ar fi dat tuturor darul profeţiei .

Ca încheiere vă spun: o dată, la un exerciţiu spiritual, diavolul invidiei l-a ispitit şi pe conducătorul vostru spiritual şi încă în timpul liturghiei. De aceea, inima i-a fost copleşită de o mare tristeţe. Când l-a recunoscut în sine pe demonul invidiei, l-a eliminat imediat prin pocăinţă. După aceea, imediat bucuria l-a umplut iarăşi. La aceasta sunteţi şi voi cu toţii chemaţi. Dacă în acest post mare, eliminaţi din sufletul vostru unul din cele şapte păcate capitale, invidia, precum şi celelalte păcate ale voastre, Sărbătorile Pascale vor fi pline de har pentru voi.

Sfânta Treime vă binecuvântează prin Mine cu harul pocăinţei sincere!

Temă de casă pentru luna martie:

„CRISTOASE ÎNVIAT! ÎNVAŢĂ-NE SĂ NE BUCURĂM CU CEI CE SE BUCURĂ ŞI SĂ PLÂNGEM CU CEI CE PLÂNG!!!”

RETROSPECTIVA LUNII FEBRUARIE 2013

În ce privinţă ne-au întărit cei din Cer, în primele zile din luna februarie?

·         Pe cei pe care Dumnezeu îi alege pentru Sine îi purifică prin încercări şi apoi îi pecetluieşte.

·         Trebuie să învăţăm să acceptăm, să oferim şi să unim suferinţele trupeşti şi sufleteşti cu suferinţele lui Isus, pentru că doar astfel vor fi spre folosul nostru şi al întregii omeniri.

·         Cerinţelor noastre Dumnezeu poate să răspundă: Da! Nu! Aşteaptă cu răbdare! Rugăminţilor lui Dumnezeu noi putem răspunde doar: Da! Numai astfel vom deveni adevăraţi ispăşitori!

·         Cei din Cer au cerut să ne preocupăm în primul rând de noi înşine, făcând ordine în sufletul nostru şi doar apoi să vrem să-i ajutăm pe alţii! Să nu ne îngrijorăm prea mult pentru cei dragi nouă, pentru că Dumnezeu, datorită nouă, le va dărui şi lor haruri deosebite, atunci când se vor deschide harurilor.

·         În ultimele timpuri, când harul lui Dumnezeu se revarsă în mod extraordinar şi cel Rău atacă puternic, avem nevoie de sacramentale! Să avem tot timpul asupra noastră măcar un sacramental (cruce vindecătoare, scapular, medalie miraculoasă, medalie cu Isus sau Maria etc.), deoarece prin intermediul lor primim o mare protecţie. Să folosim: apa sfinţită, uleiul sfinţit, lumânările sfinţite, rugăciunea de eliberare, măcar în zilele de post, luni, miercuri şi vineri, pentru că prin ele vom primi lumină şi putere.

Ce să facem în Postul Mare înainte de Paşti, pentru ca acesta să fie plin de har.

Să eliminăm prin pocăinţă păcatele noastre! Să învăţăm să luptăm împotriva celui Rău pentru a rămâne cât mai mult timp în stare de har! Să ne reconciliem în cadrul familiei, cerându-ne iertare şi iertându-i pe ceilalţi. Să fie prezentă în viaţa noastră: rugăciunea zilnică, liturghia săptămânală şi spovada lunară. Măcar în zilele de post să ne rugăm Calea Crucii la intenţiile noastre bune. Să ne rugăm cu regularitate şi mai mult împreună cu familia noastră. În perioada postului să renunţăm în primul rând la păcat şi abia în al doilea rând la mâncare! Căutând binele tuturor să trăim spiritul faptelor bune! În fiecare zi să luăm în serios vocaţia noastră de ispăşitori. Să ne întâlnim săptămânal cu membrii comunităţii spirituale! Să ne rugăm să putem sărbători cât de curând Paştele împreună. Să trăim acest post mare ca şi cum ar fi ultimul pentru noi!!!

Un vis interesant cu papa Benedict al XVI-lea

Papa era palid, slăbit, tulburat! M-a lăsat chiar să-i mângâi faţa în semn de compasiune. Apoi a spus următoarele: „Mie să nu-mi vorbească nimeni despre morala muncii. Eu, până am avut putere, am făcut tot ce a depins de mine! Acum simt că mi se apropie moartea, de aceea vreau să mă ocup de acum numai de Dumnezeu şi de sufletul meu! În timpul ce mi-a mai rămas din viaţă, vreau să mă pregătesc pentru cel mai important eveniment din viaţa mea, pentru întâlnirea cu Domnul! De aceea am renunţat la a fi papă!”

Viziunea lui V. Ilona cu călugărul Mihai Neamţu

·         Mihai Neamţu a murit deja. În timpul vieţii, i-a apărut Sfânta Fecioară şi i-a explicat cum să vindece oamenii prin intermediul ceaiurilor şi al rugăciunilor. V. Ilona a învăţat de la el: rugăciunea cu inima, adevăratul post şi fapta bună! Tot de la el a învăţat, cum poate o femeie săracă, aşa cum era şi ea, să ofere zeciuială, făcând clătite pe care le oferea copiilor.  

·         "În timpul tratamentului eu folosesc acel amestec de ceaiuri pe care călugărul Mihai Neamţu le-a primit de la Sfânta Fecioară, împreună cu apa binecuvântată de pe munte. La ultimul control, doctorul a spus că merg într-o direcţie bună pe calea vindecării". – a spus părintele Cs. Janos.

·         Când comunitatea de ispăşire era împreună, călugărul a spus într-un vis: „Părinte János, tu ai primit această boală cu permisiunea lui Dumnezeu! Accept-o şi ofer-o în primul rând spre purificarea ta, pentru comunitatea de ispăşire şi pentru persoanele ierarhice!” Lui V. Ilona i-a spus: „Dumnezeu se minunează în tine şi în unitatea voastră! Este o bucurie să vedem cum vă supuneţi Voinţei lui Dumnezeu şi înţelepciunea cu care conduceţi comunitatea de ispăşire!” Ţinând-o de mână pe V. Ilona, i-a spus: „Mă bucur că te-ai întărit şi că ai rămas statornică pe calea ispăşirii!”.

·        

 Mărturia părintelui Birman Iosif

„M-am născut la Borsec, jud. Harghita, pe 7 octombrie 1943, de ziua Reginei Rozariului. Am experimentat că Sfânta Fecioară m-a luat sub ocrotirea Ei şi m-a ajutat încă de când m-am născut. Pe 2 aprilie 1967, am fost hirotonit preot la Alba Iulia, de către episcopul Márton Áron. Am fost în două locuri capelan şi în trei locuri paroh. Din anul 2003 trăiesc la Gheorgheni şi sunt preotul conducător al Mişcării de Reînnoire Carismatică Catolice din Ardeal. Încă de când eram student la teologie m-au interesat apariţiile şi mesajele Sfintei Fecioare! Am început să studiez pe rând mesajele de la: Lourdes, Fatima, Garabandal, Medjugore, Şimian şi apoi Nuşfalău. Pe Muntele Sfintei Treimi, de lângă Nuşfalău, am recunoscut şi acceptat prin mesaje revelaţia Voinţei lui Dumnezeu legată de prezent şi viitor. Vă împărtăşesc cu mare bucurie că Spiritul Sfânt mi-a schimbat viaţa prin intermediul Mişcării Carismatice. Dumnezeu a ajuns pe primul loc în viaţa mea, iar prin intermediul spovezii generale şi a micii comunităţi am devenit un preot reînnoit. În urmă cu cinci ani, când am fost bolnav pe moarte, am fost vizitat de Mama Eva, Pr. Csilik János şi V. Ilona. S-au rugat pentru vindecarea mea, care s-a şi realizat. Sunt convins că Dumnezeu a ales Nuşfalăul şi pe mesagerii săi. Văd cu mare bucurie harurile din vieţile pelerinilor: reconcilierea, unitatea, schimbarea din viaţa lor. Sunt foarte recunoscător pentru toate harurile care au loc pe Muntele Sfintei Treimi.

Privire în viitor pentru luna aprilie 2013:

Ÿ  În aprilie, programele de ispăşire vor avea loc pe Muntele Sfintei Treimi, în zilele de  4 – 5 – 6  – 7  la ora 15!

Ÿ  Pe 7 aprilie va fi Duminica Îndurării Divine.  

Să ne facem spovada, dacă se poate acasă,  ca să  putem avea parte de indulgenţa plenară. Începând cu 29 martie, Vinerea Mare, să facem o novenă în cinstea lui Isus Îndurător!!! Mesajul lui Isus Îndurător prin Sfânta Faustina: „Nu vreau să pedepsesc omenirea rănită, ci mai degrabă vreau să o vindec şi să o strâng la Inima Mea Îndurătoare!”(Jurnal 1588)

                                                         

  (Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul  pr.Janos Cs. şi al V.Ilona)

Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la:www.muntelesfinteitreimi.ro,

e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,    inf. 0040-768-712723;0040260670508