Calea Sfintei Cruci a Milostivirii lui Dumnezeu

Rugăciune de început

O, milostive Doamne, Învăţătorul meu, doresc să te urmez cu credinţă, să te imit în viaţa mea cât mai desăvârşit. Pentru aceasta, te rog să-mi dăruieşti, prin meditarea Pătimirii tale, harul de a înţelege mai bine misterele vieţii spirituale.

O, Marie, Maica Milostivirii, condu-mă pe calea pătimirii dureroase a Fiului tău şi mijloceşte pentru mine harurile de care am nevoie pentru ca această Cale a Crucii să fie rodnică. O ofer cu intenţia... (de exemplu: pentru preoţi, pentru convertirea unei suflet, pentru a cere o virtute, un har etc.)

 
I. Isus este osândit la moarte

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus ca să-l osândească la moarte şi nu găseau, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi.» (Mt 26, 59-60)

Isus: «Nu te mira că eşti uneori bănuită pe nedrept. Căci Eu am băut primul, din iubire pentru tine, acest pahar al suferinţelor nedrepte. Fiica Mea, când eram în faţa lui Irod, ţi-am obţinut un har, acela de a putea să te menţii deasupra
dispreţului omenesc şi de a merge fidel pe urmele Mele.» (MJ 289; 1164)

Sf. Faustina: «Suntem sensibili în privinţa cuvântului, şi aşa sensibili, vrem să răspundem imediat, fără să ne întrebăm dacă este voia lui Dumnezeu, pentru noi, ca să vorbim. Sufletul tăcut este puternic; dacă perseverează în tăcere, nu-l va atinge niciun necaz. Sufletul tăcut este în stare să se unească cu Dumnezeu în modul cel mai profund, el trăieşte aproape întotdeauna sub inspiraţia Duhului Sfânt; în sufletul tăcut, Dumnezeu acţionează fără a întâmpina piedici.» (MJ 477)

O, Isuse milostiv, ajută-mă să accept orice judecată umană şi să nu permit ca Tu să fii condamnat la moarte în persoana aproapelui meu!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

II. Isus ia crucea pe umeri

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să-l biciuiască. Şi ostaşii, împletind o cunună de spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. Şi se duceau către El şi ziceau: “Bucură-te, regele iudeilor!” A ieşit deci Isus afară, purtând coroana de spini şi mantia purpurie. Şi le-a zis [Pilat]: “Iată omul!” Deci când l-au văzut, marii preoţi şi gărzile lor au strigat zicând: “Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”» (In 19, 1-3. 5-6)

Isus: «Fiica Mea, în suferinţele tale fizice sau morale să nu cauţi milă din partea făpturilor. Cu cât vei iubi mai mult suferinţa, cu atât mai pură va fi iubirea ta faţă de Mine.» (MJ 279)

Sf. Faustina: «Isuse, Îţi mulţumesc pentru micile cruci zilnice, pentru piedicile la planurile mele, pentru necazurile vieţii în comun, pentru reaua interpretare a intenţiilor mele, pentru umilirile la care sunt supusă de alţii, pentru felul ursuz în care suntem tratate, pentru falsele bănuieli, pentru sănătatea mea slabă, pentru epuizarea forţelor mele, pentru sacrificiul propriei mele voinţe.» (MJ 343)

O, Isuse milostiv, învaţă-mă să apreciez greutăţile vieţii, boala, orice suferinţă şi să port cu iubire crucea de fiecare zi.

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume

III. Isus cade întâia oară sub povara crucii

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre ale tuturor. El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa.» (Is 53, 6. 12)

Isus: «Greşelile fără de voie ale sufletelor nu opresc iubirea

Mea pentru ele, nici nu Mă împiedică să Mă unesc cu ele, însă greşelile, chiar şi cele mai mărunte, dar voite – acestea împiedică harurile Mele şi Eu nu pot să răspândesc darurile Mele asupra unor astfel de suflete.» (MJ 1641)

Sf. Faustina: «O, Isuse al meu, cum sunt foarte înclinată spre rău, sunt nevoită să veghez încontinuu asupra mea, dar nimic nu mă descurajează, mă încred în harul lui Dumnezeu care abundă în cea mai mare nimicnicie.» (MJ 606)

O, Isuse milostiv, fereşte-mă de orice, chiar şi de cea mai mică infidelitate voită în mod conştient!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

IV. Isus întâlneşte pe Maica sa îndurerată 

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Iată, acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca semn căruia i se va zice împotrivă; şi prin însuşi sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.» (Lc 2, 34-35)

Isus: «Fiica Mea, deşi toate lucrările care iau naştere din voinţa Mea sunt expuse unor mari suferinţe, vezi totuşi că una dintre ele, opera Mântuirii, a fost expusă unor dificultăţi mai mari decât opera care depinde în mod direct de tine. Nu trebuie să pui prea mult la inimă împotrivirile.» (MJ 1643)

Sf. Faustina: «Am văzut-o atunci pe Sfânta Fecioară, nespus de frumoasă, care se apropia dinspre altar spre scaunul meu de rugăciune. M-a strâns la pieptul Său şi mi-a spus aceste cuvinte: “Fii curajoasă, nu te teme de piedicile amăgitoare, ci aţinteşte-ţi privirea asupra pătimirii Fiului Meu, şi în felul acesta vei dobândi victoria.”» (MJ 449)

O, Marie, Maica milostivirii, fii alături de mine pentru totdeauna, mai ales în suferinţă, după cum ai fost alături de Fiul tău în tot timpul pătimirii sale.

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

V. Simon din Cirene îl ajută pe Isus să-şi ducă crucea

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Pe când îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca s-o ducă după Isus.» (Lc 23, 26)

Isus: «Dacă permit aceste dificultăţi, este pentru a-i mări meritele. Nu reuşita o răsplătesc Eu, ci răbdarea şi osteneala depusă pentru Mine.» (MJ 86)

Sf. Faustina: «O, Isuse al meu, Tu nu răsplăteşti reuşita acţiunii, ci voinţa sinceră şi truda depusă; de aceea sunt cu totul liniştită, chiar dacă toate iniţiativele şi toate strădaniile mele ar fi nimicite

sau niciodată realizate. Din moment ce fac tot ce-mi stă în putinţă, restul nu mă interesează, de aceea nici cele mai mari furtuni nu-mi tulbură liniştea adâncă. În conştiinţa mea rămâne voia lui Dumnezeu.» (MJ 952)

O, Isuse, Învăţătorul meu, fă ca fiecare gând, fiecare cuvânt şi fiecare faptă să fie numai din iubire pentru tine. Purifică intenţiile mele!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

VI. Veronica şterge faţa lui Isus cu o maramă

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nicio înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.» (Is 53, 2-3)

Isus: «Să ştii că tot binele pe care îl vei face vreunui suflet oarecare, Eu îl voi primi ca şi cum mi l-ai fi făcut Mie Însumi.» (MJ 1768)

Sf. Faustina: «O mare iubire poate transforma lucrurile mici în lucruri mari, şi numai iubirea dă valoare acţiunilor noastre, şi cu cât iubirea va deveni mai pură, cu atât va avea mai puţin de

consumat focul suferinţei în noi, iar suferinţa va înceta să fie pentru noi suferinţă.» (MJ 303)

O, Isuse, Învăţătorul meu, fă ca ochii mei, mâinile mele, gura mea şi inima mea să fie milostive. Schimbă-mă în milostivire!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

VII. Isus cade a doua oară sub povara crucii

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Dar El a luat asupra sa durerile noastre şi cu suferinţele noastre s-a împovărat. Şi noi îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu.» (Is 53,4)

Isus: «Cauza căderilor tale este că te bazezi prea mult pe tine însăţi şi te sprijini prea puţin pe Mine. Tu nici măcar nu eşti în stare să accepţi harurile Mele fără ajutorul meu special – tu ştii ce eşti.» (MJ 1488; 738)

Sf. Faustina: «O, Isuse al meu, păstrează-mă lângă Tine, vezi cât sunt de slabă, singură nu pot face nici măcar un pas înainte. Deci, Tu, Isuse, trebuie să fii în mod constant cu mine, ca o mamă lângă un copil slab – ba încă şi mai mult.» (MJ 264)

O, Isuse, fă ca harul tău să mă întărească, pentru a nu mai cădea în aceleaşi greşeli, iar dacă voi cădea ajută-mă să mă ridic şi astfel să preamăresc milostivirea ta!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

VIII. Isus mângâie femeile din Ierusalim care plâng

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«În urma lui venea mare mulţime de popor şi de femei care plângeau şi-l jeleau. Dar Isus, întorcându-se spre ele, le-a zis: “Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri!”» (Lc 23, 27-28)

Isus: «Oh, cât Îmi este de plăcută credinţa vie. Eu doresc să fie mai multă credinţă în voi.» (MJ 1420; 352)

Sf. Faustina: «Mă rog fierbinte Domnului să binevoiască să-mi întărească credinţa, ca să nu mă călăuzesc în cenuşiul vieţii zilnice după dispoziţiile omeneşti, ci după spirit. Oh, cum îl reţine totul pe om pe pământ, dar credinţa vie păstrează sufletul în sferele superioare şi pune amorul propriu la locul care i se cuvine – adică ultimul.» (MJ 210)

O, Isuse milostiv, îţi mulţumesc pentru sfântul Botez şi pentru harul credinţei. Şi strig iarăşi: Doamne, cred în tine, întăreşte-mi credinţa!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

IX.Isus cade a treia oară sub povara crucii

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Chinuit a fost, dar s-a supus şi nu şi-a deschis gura sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura sa. Dar a fost voia Domnului să-l zdrobească prin suferinţă.» (Is 53, 7. 10)

Isus: «Să ştii că cele mai mari piedici în calea sfinţeniei sunt descurajarea şi neliniştea neîntemeiată, ele îţi iau posibilitatea de a practica virtutea. Nu trebuie să te descurajezi, ci să te străduieşti ca în locul amorului tău propriu să poată domni iubirea Mea. Ai deci încredere, copila Mea; nu trebuie să te descurajezi, vino să-Mi ceri iertare pentru că Eu sunt mereu gata să te iert. De fiecare dată când mi-o ceri, tu proslăveşti milostivirea Mea.» (MJ 1488)

Sf. Faustina: «Isuse al meu, în pofida harurilor Tale, simt totuşi şi văd nimicnicia mea. Îmi încep ziua prin luptă şi o închei în luptă, cum am terminat cu o greutate apar altele zece cu care să lupt, dar nu mă amărăsc, fiindcă ştiu bine că este vremea luptei şi nu a păcii.» (MJ 606)

Doamne milostive, îţi ofer ceea ce este numai al meu, adică păcatul şi slăbiciunea mea. Te implor, fă ca mizeria mea să dispară în oceanul milostivirii tale!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

X. Isus este dezbrăcat de hainele sale

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Ostaşii [...] au luat veşmintele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Cămaşa era însă fără cusătură, ţesută întreagă începând de sus. Au zis deci unul către altul: “Să n-o sfâşiem, ci s-o tragem la sorţi, a cui să fie”; ca să se împlinească Scriptura.» (In 19, 23-24)

Sf. Faustina: «Isus stă deodată în faţa mea, dezbrăcat de veşmintele Sale, cu tot trupul acoperit de răni, cu ochii înecaţi de sânge şi de lacrimi, cu faţa desfigurată şi acoperită de scuipături. Atunci Domnul îmi spune: “Mireasa trebuie să fie asemănătoare Mirelui ei”. Am înţeles aceste cuvinte în profunzime. Aici nu există nici umbră de îndoială. Asemănarea mea cu Isus trebuie să treacă prin suferinţă şi prin umilinţă.» (MJ 268)

O, Isuse, blând şi smerit cu inima, fă inima mea asemenea cu Inima ta!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

XI. Isus este răstignit pe cruce

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Trecătorii îl huleau clătinând din cap şi spunând: “Tu, care dărâmi Templul şi-l clădeşti la loc în trei zile, izbăveşte-te pe tine însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, şi coboară de pe cruce!” La fel şi arhiereii îl luau în râs, împreună cu cărturarii şi bătrânii, şi spuneau: “Pe alţii i-a izbăvit, pe sine nu se poate izbăvi!”» (Mt 27, 39-42)

Isus: «Ucenica Mea, să ai o mare iubire faţă de cei care te fac să suferi, să le faci bine celor care te urăsc.» (MJ 1628)

Sf. Faustina: «O, Isuse al meu, Tu ştii ce eforturi trebuie să facem pentru a avea relaţii simple şi sincere cu cei de care fuge firea noastră, sau cu aceia care, conştient sau nu, ne-au provocat suferinţe – omeneşte vorbind, este cu neputinţă. În aceste momente, mă străduiesc şi mai mult să-L descopăr pe Domnul Isus în persoanele respective şi, pentru acest Isus, eu fac totul pentru acele persoane.» (MJ 766)

O, Iubire pură, domneşte pe deplin în inima mea şi fă-mă să iubesc cu o iubire supranaturală!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

XII. Isus moare pe cruce

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Era pe la ceasul al şaselea şi s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea, căci soarele s-a întunecat; şi vălul Templului s-a rupt în două. Atunci, strigând Isus cu glas mare, a zis: “Tată, în mâinile tale încredinţez duhul meu!” Şi, zicând acestea, şi-a dat duhul.» (Lc 23, 44-46)

Sf. Faustina: «Atunci L-am văzut pe Isus pironit pe cruce. Era atârnat pe cruce de puţin timp, când am văzut o întreagă legiune de suflete răstignită ca şi El. Şi am văzut o a doua legiune de suflete şi o a treia legiune de suflete. A doua legiune nu era ţintuită pe cruce, dar sufletele ţineau cu tărie crucea în mână; a treia legiune nu era nici răstignită, nici nu ţinea cu tărie crucea, ci aceste suflete îşi târau crucea după ele şi erau nemulţumite. Atunci Isus mi-a spus: “Toate acestea le-am pătimit pentru mântuirea sufletelor. Cercetează, fiica Mea, ceea ce faci tu pentru salvarea lor. Vezi, aceste suflete care Îmi seamănă în suferinţe şi în dispreţuiri, Îmi vor semăna şi în slavă; iar cele care sunt cel mai puţin asemănătoare cu Mine în suferinţe şi dispreţuiri vor fi la fel de puţin asemănătoare cu Mine în slavă.”» (MJ 446; 1184)

O, Isuse, Mântuitorul meu, ascunde-mă în adâncul Inimii tale, ca, întărit de harul tău, să devin asemenea cu tine în iubirea crucii şi astfel să am parte de bucuria slavei tale!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

XIII. Isus este luat jos de pe cruce

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Văzând centurionul cele întâmplate, l-a preamărit pe Dumnezeu zicând: “Cu adevărat omul acesta era drept.” Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. Şi stăteau toţi cunoscuţii lui deoparte şi femeile care îl urmaseră din Galileea, privind toate acestea.» (Lc 23, 47-49)

Isus: «Sufletul îmi este cel mai drag atunci când crede în bunătatea Mea şi se încrede total în Mine; îl copleşesc cu încrederea Mea şi îi dau tot ce cere.» (MJ 453)

Sf. Faustina: «Apelez la milostivirea Ta, Dumnezeule plin de bunăvoinţă, Tu, care singur eşti bun. Cu toate că mizeria mea e mare şi greşelile mele multe, mă încred totuşi în milostivirea Ta, căci Tu eşti Dumnezeul milostivirii şi în veac nu s-a auzit, şi nu-şi amintesc nici cerul, nici pământul, ca un suflet încrezător în milostivirea Ta să fi fost dezamăgit.» (MJ 1730)

O, Isuse milostiv, măreşte în mine zilnic încrederea în milostivirea ta, pentru ca mereu şi oriunde eu să dau mărturie despre bunătatea şi iubirea ta nemărginită!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

XIV. Isus este înmormântat

R: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

V: Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

«Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în giulgiuri cu miresme, precum este obiceiul iudeilor să înmormânteze. Şi în locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Aşadar, pentru că era ziua de pregătire a iudeilor, fiind mormântul aproape, l-au pus pe Isus acolo.» (In 19, 40-42)

Isus: «Copila mea, tu nu eşti încă în patrie, mergi deci – întărită de harul Meu – şi luptă pentru Împărăţia Mea în sufletele oamenilor, dar luptă ca un copil regesc şi aminteşte-ţi că zilele surghiunului trec repede şi cu ele şi posibilitatea de

a câştiga merite pentru cer. Aştept de la tine, copila Mea, un foarte mare număr de suflete care să proslăvească milostivirea Mea întreaga veşnicie.» (MJ 1489)

Sf. Faustina: «Mă voi strădui să ajut prin rugăciune şi jertfă fiecare dintre sufletele pe care Tu mi le-ai încredinţat, Isuse, pentru ca harul Tău să poată acţiona în ele. O, Tu, care eşti atât de îndrăgostit de suflete, Isuse al meu, îţi mulţumesc pentru această mare încredere cu care ai binevoit să încredinţezi aceste suflete ocrotirii mele.» (MJ 245)

Fă, o, milostive Doamne, ca niciun suflet pe care mi l-ai încredinţat să nu piară!

Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui...

V: Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

R: Ai milă de noi şi de întreaga lume!

Rugăciune de încheiere

O, Isuse, singura mea nădejde, îţi mulţumesc pentru această carte pe care ai deschis-o în faţa ochilor sufletului meu. Această carte este Pătimirea ta pe care ai îndurat-o din iubire pentru mine. Din această carte am învăţat cum să-l iubesc pe Dumnezeu şi sufletele. În această carte sunt cuprinse pentru noi comori nesecate. O, Isuse, cât de puţine suflete te înţeleg în martiriul tău de iubire! O, ce mare este focul celei mai pure iubiri care arde în sfânta ta Inimă! Fericit este sufletul care a înţeles iubirea Inimii lui Isus.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
 (de trei ori)

sursa:http://mica-floare-din-carmel.weebly.com/calea-sfintei-cruci-a-milostivirii-lui-dumnezeu

PRIGONIRI ȘI MARTIRIU

  
 „Învăţătorule, Tu ne-ai spus că vom avea de îndurat prigoniri şi martiriu. Am putea aşadar fi prinşi şi ucişi fără a avea vreme să ne căim ori poate că slăbiciunea noastră ne-ar putea face să vădim lipsă de resemnare înaintea morţii crude... Ce se va întâmpla atunci?”, întreabă Nicolae din Antiohia, care se numără printre ucenici.

     „Să nu crezi asta. Din pricina slăbiciunii voastre omeneşti nu aţi putea în fapt îndura cu resemnare martiriul. Însă spiritelor celor mari care au a-l mărturisi pe Domnul, Domnul le va insufla un sprijin suprafiresc ...”

     „Care anume? Poate lipsa de simţire?”

     „Nu, Nicolae, ci iubirea desăvârşită. Ei vor ajunge la o iubire atât de deplină încât chinul torturilor, chinul învinovăţirilor, al despărţirii de rude, al pierderii vieţii şi a toate vor înceta de a mai fi ceva care-i întristează, totul preschimbându-se, dimpotrivă, în trepte pentru ca ei să urce la Cer, primindu-l, văzându-l şi astfel oferindu-şi braţele şi inima să fie chinuite pentru a merge acolo unde deja li se va fi aflând inima: în Cer”.

     „Celui care moare astfel i se vor ierta aşadar multe”, spune un vechi ucenic căruia nu-i ştiu numele.

     „Nu multe, ci totul, Papia, deoarece iubirea aduce iertare de păcate, jertfa aduce iertare de păcate, mărturisirea eroică a credinţei aduce iertare de păcate. Vezi dară că martirii vor trece printr-o întreită curăţire”.

     „Ah! Atunci.... Eu am păcătuit mult, Învăţătorule, şi i-am urmat pe aceştia pentru a dobândi iertarea, iar Tu mi-ai dăruit-o ieri, drept pentru care ai fost ocărât de cei care nu iartă, păcătosi fiind. Eu cred că iertarea ta este eficace. Însă, pentru îndelungii ani ce i-am petrecut în păcat, dă-mi martiriul cel aducător de iertare”.

     „Mult ceri, omule!”

     „Nicidecum atâta cât ar trebui să dau pentru a dobândi fericirea pe care a zugrăvit-o Ioan al lui Zebedeu şi pe care Tu ai adeverit-o. Te implor, Doamne. Fă să mor pentru Tine, pentru învăţătura ta ...”.

     „Mult ceri, omule! Viaţa omului se află în mâinile Tatălui meu ...”.

     „Însă orice rugă de-a ta este primită, după cum primită îţi este orice judecată. Cere-i Celui Veşnic iertarea aceasta pentru mine...”.

     Omul se află în genunchi la picioarele lui Isus, care-l priveşte-n ochi, după care spune: „Și nu-ţi pare că este un martiriu faptul de a trăi atunci când nu te mai simţi nicidecum atras de lume şi când inima-ţi năzuieşte spre Cer, ba să trăieşti învăţându-i pe alţii să iubească, cunoscând dezamăgirile Învăţătorului şi stăruind neostenit spre a-i dărui Învăţătorului suflete? Fă mereu voinţa lui Dumnezeu, chiar dacă voinţa ta ţi-ar părea mai plină de vitejie, şi ai să fii sfânt ....

Din: "Evanghelia, aşa cum mi-a fost revelată" - Maria Valtorta, vol. 6, pag. 450-451.

 

sursa:  http://gradinamaicii.blogspot.ro/2016/03/prigoniri-si-martiriu.html

Uimire fericita

Cand Domnul Isus vrea sa-si faca cunoscuta Vointa in ceea ce ma priveste , ma inspira, imi vorbeste si imi daruieste Lumina Sa pentru a-L intelege.

Ieri , asaltata fiind de suave ispite , m-a inspirat sa scriu aceste versuri:

" Sa strabat cerul telul meu era,
Sa fiu oglindirea puritatii Tale,
Manuscris divin in lumea rea
Clipa a Eternitatii devenita Cale."

Apoi, m-a ajutat sa le depasesc... si a venit noaptea, iar dimineata , pe la ora 4, am fost trezita...m-am rugat putin Duhului Sfant rugandu-l sa-mi arate ce doreste sa-mi spuna deoarece am simtit impulsul de a citi din vol. 6 al Mariei Valtorta , pe care nu l-am mai deschis de vreo luna, si ma tot astepta cuminte la capatai.
Ei bine, din cele 500 de pagini am deschis cartea la pagina 135 unde era scrisa aceasta fraza:

"Numai copiii au suflete de ingeri, ferite - datorita nevinovatiei lor - de cunoasterea acestor lucruri care le-ar putea preschimba in tina.Pentru aceea ii iubesc atat de mult , vazand in ei o oglindire a Puritatii nesfarsite.
Ei sunt singurii care duc cu ei aceasta amintire a Cerurilor."
"Oglindire a Puritatii"! ... iata ce vrea Domnul si Dumnezeul meu sa fiu! ... iar eu, vai ,mie, ticaloasa si mizerabila faptura!
Si totusi, cu toata mizeria si nimicnicia mea, sunt fericita ,caci El, Cel Binecuvantat, Cel Preapur, care ma doreste atat de mult, prin Sfanta Euharistie, imi patrunde fiinta si isi "oglindeste nesfarsita Puritate "in inima mea ... in inima ta ...

Sa fiu

Sa strabat cerul telul meu era,
Sa fiu oglindirea puritatii Tale,
Manuscris divin in lumea rea
Clipa a Eternitatii devenita Cale.

Si daca inca nu ma recunosc,
Si daca ma vaneaza patimirea,
Insetata de tot ce n-a fost
Ranesc far' a voi Neprihanirea.
 mmary

Confesiunile lui Petr Mamonov, actorul din filmele „Ostrov” și „Țarul”

Reflecţiile traduse în continuare datează din anul 2006, când, pe o plajă din Soci, actorul şi muzicianul Petr Mamonov, protagonistul filmelor „Ostrovul“ şi „Ţarul“, i le-a încredinţat publicistei Larisa Maliukova, de la Novaia Gazeta, unde au şi apărut pentru prima oară (nr. 55/24 iulie 2006).

Creştinismul lui „Ia de la mine!“

Cât de pervertite sunt toate în ziua de astăzi! Criticii de film au discutat recent despre „Ostrovul“ lui Pavel Lunghin, iar despre Biserică vorbeau ca despre ceva mitic, imemorial, ca despre un Ilya Murometz [personaj din poveştile populare ruseşti]. Dar cum să trăieşti, dacă nu crezi în nimic?! Te agiţi de colo până colo. Iar când ai credinţă, oricât de obosit ai fi, tot vei ceda locul tău unei bătrânele în transportul public. Ăsta e întregul creştinism. Sari să speli vesela, fără să ţi se ceară. E o faptă creştinească? Fireşte că e. Scoate gunoiul din casă. Şi nu insista pe propria dreptate. Nu perora: „Mâncarea e rece!“. Mai rabdă două minute, să ţi se reîncălzească. Nevastă-ta, sărmana, o va face repede. E şi ea obosită. Fiecare cu ritmul şi grijile sale. De ce tot insişti: „Nevasta e obligată…“, „Soţul trebuie…“ etc.? Dragostea nu e floare-verde-pe-câmpii. Este efortul de a-l duce şi suporta pe cel de lângă tine.

Iată, vedem un om cu faţa în zăpadă. De ce gândim imediat că e un beţiv: poate că l-a lăsat inima?! Şi dacă e beat? Ajută-l să se ridice, aşază-l pe un parapet, să nu îngheţe. Dar nu: fugim în drumul nostru! Fugim de noi! Dar când faci o faptă bună… stai întins, şi simţi o căldură benefică în suflet. De ce oare îţi este bine? Parcă nici n-ai băut. Aha… ai ajutat o bătrânică să-şi ducă povara zilei, fie şi doar trei trepte…

Îmi spunea aici o tânără: „Nu-mi iubesc părinţii“. Hop aşa! Nu te grăbi! Dar îi ajuţi în toate cele? Mergi la cumpărături? „Da, îmi răspunde fata, fac cum se cuvine cele necesare“. Atunci îi iubeşti, de ce să răscolim sentimentele? Scuipă pe ele, nu se poate trăi după simţiri. Azi e soare, mâine plouă. 

Ai căzut, ţi-ai fracturat piciorul – un alt simţ ţi se deschide. Trebuie să trăim după această lege: nu „Dă-mi!“, ci „Ia de la mine!“. Mulţi nu înţeleg cum e să-ţi dai cămaşa de pe tine. Ne-am obişnuit să trăim de-a-ndoaselea. Pe capetele noastre, dacă e să luăm aminte, s-a format un loc plat, pe care se poate şedea confortabil. De aceea, trăim cu capul în jos. Toate cele bineplăcute lui Dumnezeu le respingem.

Cel mai tare, nu ezita să-l ajuţi pe cel mai slab. Iar între noi e invers: sugrumă-l! Cel bogat îi ia şi puţinul celui sărac. Fură cât mai mult, şi ascunde în spatele gardurilor, să nu-l prade alţii…

Aproapele, ca o icoană…

Avem o viziune stricată despre creştinism. Dar lucrurile sunt simple. Cât sânge poţi da altuia? Căci scris este: „Ce ai făcut unora dintre cei mici, Mie Mi-ai făcut“. Să poţi sta cât mai mult la căpătâiul mamei tale, care şi-a pierdut minţile de atâta bătrâneţe şi boli. Iată unde şi cum trebuie să murim în fiece zi! Precum copiii trimişi în Cecenia. Un cretin aruncă o grenadă, iar un locotenent-colonel, înainte ca aceasta să explodeze, o acoperă cu trupul său. N-a ezitat, s-au ales pulberile de el. Alţi opt ortaci rămân în viaţă. Era comunist, nebotezat, n-a mers niciodată la biserică, la Dumnezeu nu se gândea, dar era un adevărat creştin. În Rai! Ca o rachetă! Căci ce folos e să vii la biserică, să baţi mătănii, să pui lumânări multe, dacă inima îţi este goală? O faptă creştinească, ceva? N-ai să vezi! Chiar dacă vei bătători toate Athosurile, şi ai săruta toate moaştele, tot degeaba e. Priveşti pe un amărât şi te gândeşti: „Aha, e din cei pe care îi arată la TV, mafioţi, escroci…“ Dă-i 50 de copeici. Nu vei sărăci. Acceptă să greşeşti. Ce, crezi mai mult cutiei catodice? Adevărata mafie sunt cei care, puţini fiind, vreo 5 să fie, manipulează masele cu televizorul. Să se lingă pe bot! Nu le va reuşi numărul…

Eu de 11 ani trăiesc în provincie. Lumea munceşte pe aici. Se scoală cu noaptea în cap. Ca şi domnişoara taxatoare, care pe gerurile cele mai mari nu pridideşte: „Biletele dumneavoastră, biletele la control!“. Pentru doar 5000 de ruble pe lună. Sunt deputatul lor! Pentru ei muncesc şi eu.

Deşi e greu, mă străduiesc să trăiesc după lege. Din zece situaţii, două sunt cu reuşită, mulţumitoare. Îmi ţin gura, ca să nu scape vreun cuvânt spurcat. Nu vorbesc peste alţii, îi ascult. Căci aşa ne învaţă Sfinţii Părinţi: să stăm unii în faţa celorlaţi, precum în faţa unei vechi icoane.

Ce înseamnă să nu judeci? Să nu formulezi sentinţe. Dar păreri suntem obligaţi să avem. Domnul nostru a încercat să-i lămurească pe farisei, iar mânia Lui era mânie dreaptă. Ai dreptate atunci când te înfurii pe tine, că te-ai îmbătat, ca nebunul, aseară. Atunci când urăşti păcatul din tine, obişnuinţa păcătoasă, care te macină, şi căreia nu-i găseşti leacul. Numai ajungând să o urăşti profund, vei gusta din parfumul biruinţei.

Urgenţa Adevărului

Încerc să învăţ în fiece zi, deşi am ani destui. Iată, merg cu autobuzul din oraşul Verei… la Moscova. Două ore fără oprire. Locurile sunt numerotate, nu ai cum să te aşezi aleatoriu. Privesc în faţa mea, cu groază, cum se prăbuşesc pe scaune doi tineri demobilizaţi, beţi criţă. Înjură copios, despre muieri… La scară mare. Gândul îmi dă fiori, pentru două ore sunt un om mort. Apoi îmi zic: „Păi, să vedem, să cugetăm, cu atenţie… liniştit. Cine sunt aceşti flăcăi? Au crescut la ţară, într-o vreme în care nu se simţeau semnele emancipării de azi. Ce au văzut atunci? Tata beţiv, mama le dădea scatoalce, înjurăturile erau o normă. Televizorul  urla ca un descreierat. Ăştia sunt „noua generaţie“. Ce să le ceri? Eu personal i-am învăţat ceva? Le-am păşit pragul casei? Le-am citit vreo carte?“. Ies din reveria gândului, şi constat că am şi ajuns… Toate sunt în mâinile noastre: cum ascultăm, dacă nu ne sunt mânjiţi ochii, dacă urechile nu sunt înfundate, sufletul să ne fie descuiat, conştiinţa curată. Iată lucrurile de care trebuie să ne ocupăm.

Sfinţii ne învaţă: Mântuieşte-te! – şi e destul pentru o viaţă. Mod de acţiune? Construieşte-te pe tine însuţi! Un minuscul punct. Dar acest punctişor va aduce lumină mai multă. Dar dacă e să ne limităm numai la indicaţii: că asta nu e aşa, că pensiile sunt mici, guvernul e de vină, că americanii sunt capul răutăţilor, că Bin Laden, să-i fie de haram… nu se va schimba nimic. Doar răul se va înmulţi, care şi aşa e destul. Să împuţinăm răutatea. Despre asta este umila noastră încercare, prin filmul „Ostrovul“. Da, sunt de acord cu anumite critici ale filmului. Are acolo destule bîlbe faptice. M-am străduit să le explic. Eram într-o derută, o neputinţă din care ne-am opintit din toate puterile să ieşim. Precum copiii, nu căutam să înţelegem, ci să reţinem ce se întâmplă cu omul care a început să creadă, şi s-a avântat către Dumnezeu, cum era eroul meu… cât de responsabil şi greoi este păcatul. Deoarece uităm mereu că păcatul e lipsa luminii. Nu are substanţă. Răul ca atare nu există. Noi îl materializăm, îl facem palpabil. Prin iritările noastre. Prin lipsa de respect faţă de celălalt…

Ce este raiul, dar iadul? Părinţii ne învaţă că peste tot e doar un ocean de iubire dumnezeiască. Pe cei greşiţi îi pedepseşte cu biciul iubirii. Imaginaţi-vă doar: un ocean al dragostei, unde toată lumea se iubeşte. În viaţa acesta nu am învăţat să iubim. O ţineţi una şi bună: ce să facem acolo? Iată iadul! Chinuri neîncetate. Şi dacă întunericul e lipsa luminii, sufletul cel tenebros, când iese la lumină, se topeşte. […]

Nu transmit nimic, doar împărtăşesc din experienţa proprie. Sunt ca toţi ceilaţi: slab, neputincios. La fel de oarecare. Dar mi-a apărut o nevoie. Simt urgenţa Adevărului, ca un nod în gât. Unul dintre numele lui Hristos este Soarele Adevărului. Către acest soare mă şi îndrept, cu toate puterile mele ţânţăreşti. Citesc: „Nu trăim niciodată în această clipă. Chiar şi atunci când stăm la masă, gândurile ne zboară, ba la castraveţi, ba la bragă, ba la supă. Încercaţi măcar un minut pe zi, când nu aveţi nimic de făcut… să vă adunaţi sub propria piele, spre a trăi acum. În acest minut. Este deosebit de greu. Urmarea acestui efort exterior va fi că veţi resimţi prezenţa lui Dumnezeu“.

All the best…

Mă simt un actor? Eu sunt – Mamonov Petr Nikolaevici. În munca mea toate le fac pe bune, pentru asta mă respect. Merg până la capăt. În fiecare clipă, din toate puterile, all the best. Peste vreo 5 ani priveşti şi te gândeşti: „Cum ai putut să joci în halul ăsta?“. Dar inima mea e împăcată, pentru că în acel moment am făcut totul cum a trebuit. Aşa a fost şi cu filmul „Ostrovul“. Ne-a reuşit? Nu? Va impresiona? M-am străduit să-i ajut pe cei din jur, implicit pe mine. Când Mântuitorul intra în Ierusalim, pe mânzul asinei, i se aruncau flori în cale, crengi de palmier, precum şi cuvinte de întâmpinare. Animalul credea că lui i se adresează urările de bun venit. Astfel suntem şi noi: mânjii asinei, pe care merge Domnul. Talentele mele sunt nenumărate, dar care e meritul meu? O mână generoasă le-a semnănat… Trăiesc cu astea. Fac efortul să nu le dezmint, să nu le trădez. Să nu mă prostituez. Nu am orgasme de la propriul „eu“. Înţeleg prea bine că eu, Petr Mamonov, nu am vreun merit. Mi-am băut minţile, şi vreo 500 de cântece ar fi ajutat nişte oameni, dar nu le-am scris… Le-am diluat în vodkă, amestecat în noroi. Am cu ce mă mîndri? Cică se spune că noi, poeţii, putem vesti adevărul şi din glodul cel mai de jos. Prostii! Taman celor care li se dă, li se cere. Trebuie să trăim cât mai curat, în curăţie supremă. Căci totul e aşa fragil, aşa lipsit de apărare. Vedeţi cum buruienile podidesc răzoarele cu flori…

sursa:  http://www.lumeacredintei.com/ortodoxie-si-traire/confesiunile-lui-petr-mamonov-actorul-din-filmele-ostrov-si-tarul/

Dialoguri Euharistice -Ore de adoratie (1)

"Sufletul adorator:

Isuse,dragostea ma aduce in fata Ta sa te ador!

Eu cred ca esti Prezent in Euharistie.Ma inchin, Te iubesc si ma daruiesc Tie.

Vreau sa Te servesc si sa-mi implinesc chemarea de suflet adorator in Opera Adorarii, dar nu stiu cum!

Te rog , Doamne, sa ma inveti Tu; vreau sa te ascult!

Isus din Euharistie:

"Eu sunt Adoratorul din Euharistie,izvorul si puterea Adorarii!

Fiindca Imi ceri cu sinceritate sa te invat adorarea, raspund cu dragoste si hucurie dorintei tale arzatoare si dorintei tuturor sufletelor care vor sa adore in Spirit si Adevar.

In mijlocul Universului stau Eu, Cuvantul vesnic al Tatalui si vorbesc de la inceputul lumii prin graiul CREATIEI ...

In mijlocul omenirii stau Eu, Cuvantul Intrupat! Eu de secole vorbesc lumii prin LUMINA EVANGHELIEI si prin IUBIREA EUHARISTIEI.

Dar omenirea nu Ma stie si nu Ma adora: iubeste mai mult intunericul decat Lumina, pentru ca faptele ei sunt rele!

Eu sunt pururea cu voi, PREZENT IN EUHARISTIE ca Dumnezeu si Om, rascumparator si triumfator prin Sangele Meu glorios.Dar oamenii acestui veac nu cred in Mine si nu Ma adora! Va spun insa ca in misterul CREDINTEI ,in jertfa si in Taina Altarului e singura nadejde de mantuire pentru Biserica si omenire.IN ADORARE E UNICA SALVARE!

Adorarea se cuvine numai lui Dumnezeu, CREATORUL si STAPANUL a toate.Prin adorare Dumnezeu e recunoscut, pretuit , preamarit, iubit, ascultat si servit ca PRICIPIU si SCOP al universului,ALFA si OMEGA vietii omului: TOTUL OMENIRII."

continuarea in clipuri:

"M-am facut OM ca sa INTORC INIMA OAMENILOR SPRE DUMNEZEU..." 

"Numai iubirea are putere de ispasire in jertfa!" 

"Dumnezeu prin Sine ESTE TOTUL,Fiinta de la Sine,infinita,indepenenta,etern fericita in perfectiunea Sa.Omul prin sine e Neant, de la sine, Nefiinta, si , daca e fiinta si are oarecare perfectiune,e totul de la Dumnezeu si pentru Dumnezeu... Omul singur e neant,intuneric , pacat,durere si moarte... unit cu MINE intra in VIATA, biruie prin JERTFA,triumfa asupra MORTII,cucereste NEMURIREA,devine ADORATOR,caci EU sunt CALEA,ADEVARUL si VIATA. Este de la sine inteles ca acela care nu este si nu are NIMIC de la sine, trebuie sa CEARA totul de la Acela care este TOTUL! Dar ce putere are CEREREA UNUI NEANT? Eu, TOTUL LUI DUMNEZEU, M-am facut Om si am unit cu Mine NEANTUL, ca prin Mine sa poata cere de la TOTUL TREIMII, de la Tatal din Ceruri, tot ceea ce ii este necesar pentru a ajunge la Viata Vesnica,trecand prin moarte , de pe Pamant,ca un calator care stie unde merge, care cunoaste calea, care transpira, sufera orice numai sa ajunga la destinatie."