Claire Culwell supraviețuitoarea unui avort

„Viața mea e un miracol și aș fi egoistă dacă aș păstra acest DAR al vieții numai pentru mine. Vreau să le spun tuturor ce dar mi-a fost dăruit mie și chiar și lor! Vreau să-i încurajez să caute alternative la avort, pentru că nu aș vrea ca vreo femeie sau vreun bărbat să treacă vreodată prin suferința și durerea prin care a trecut mama mea biologică, doar din cauza faptului că nu a știut că avea o altă opțiune.”

Claire Culwell a aflat că e supraviețuitoarea unui avort în urmă cu câțiva ani. Și-a întâlnit mama biologică și a auzit povestea celei care o purta în pântece la vârsta de numai 13 ani, când a fost dusă la o clinică, pentru a face avort. La câteva săptămâni după ce intervenția a avut loc, a observat că pântecul îi crește. Așa că a fost dusă înapoi la clinică, unde a aflat că fusese însărcinată cu gemeni: unul a fost avortat, celălalt a supraviețuit.

Acum, Claire e o activistă pro-viață care își face cunoscută povestea în amintirea fratelui ei geamăn. Ea declară că își dorește să răspândească mesajul iertării divine către cei care au experimentat avortul. „Știu că vindecarea e posibilă și am primit darul de a supraviețui unui avort pentru a le putea spune acestor femei și bărbați că sunt iertați...”

„Viața mea e o mărturie a faptului că există alternative minunate la avort (cum e adopția în cazul meu) și că un copil nedorit merită, totuși, viața... chiar și un copil cu dizabilități.” Claire a trecut prin diferite probleme de sănătate din cauza avortului, ale cărui consecințe o afectează și azi. „Dacă viața mea poate atinge o singură persoană care a trecut printr-un avort sau care se gândește la un avort ori la adopție, atunci îmi îndeplinesc scopul în mișcarea pro-viață.”

Mesajul ei se îndreaptă către toate mamele și copilașii aflați în situația pe care mama sa biologică, fratele ei geamăn și ea însăși au trăit-o în urmă cu 22 de ani: „Sunt aici ca să spun că EXISTĂ SPERANȚĂ și că există opțiuni.”

 

sursa: https://www.facebook.com/40dezilepentruviata/photos/np.1449597605093923.1806120642/470931766446606/?type=3&notif_t=notify_me_page 

Porunca

O,lume,tu,nestapanita fiara
Retrage-ti ghearele ce ma sugruma
Sa amuteasca-n veci a ta furtuna
Si-ntunecatii care-n mine tuna.

O, suflet,tu,infometat de har,
Sedus de a dorintei stralucire
Te-mbraca cu al puritatii dar
Ca dincolo de timp sa sorbi Iubire.
mmary

Gloria Polo in Romania !

Împăcare

 Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Ma tine lutul meu, de lut legat,
Si-n van vrea fierea lumii sa ma-mbete.
Spre Tine merge dorul meu intreg,
La Tine-mi este orisice dorire.
Ci lasa-ma de lut sa ma desleg,
Sa vada sufletu-mi a Ta marire.
Mi-e sete de odihna, Doamne-al meu,
Mi-s mainile si talpile o rana.
Din coasta sange-mi picura mereu,
In drumul de pacat si de prihana.
Primeste-mi, Bune, sufletul stingher,
Gateste-mi Insuti locul de hodina,
Ma lasa astazi sa ma inalt la cer,
Dezleaga-ma de haina mea de tina.
Si glasul Domnului grai raspuns:
Durerea ta ma sfasie de mila,
Cand plansul tau la mine a patruns,
Mi-a inflorit o rana-n piept, copila.
Ridica-n slava ochii tai uimiti
Si-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Priveste-n ochii mei de plans topiti
Si-n palme vezi-mi chinurile crunte.
Eu n-am cerut atunci sa vin in sus,
Desi Parintele ceresc mi-e Tata;
Din cupa am sorbit amar nespus,
Si cupa mea e-n veci nedesertata.
Dar rana ta ma doare mai cumplit,
Pe cruce-am sangerat si pentru tine!
Te-am cunoscut din veci si te-am iubit,
Si-i grea povara dragostei depline.
Si-am inganat, cu duhul umilit:
Primeste-ma-n iubirea Ta cereasca,
Si lasa Doamne-n lutul istovit,
Dureri si rani in sange sa-nfloreasca

autor: Zorica Latcu

Jim Caviezel: "Prefer sa fiu un nimeni"

''Prefer sa fiu un nimeni...
Jucand acest rol, mi-am distrus cariera de actor, dar ... a fost o oportunitate unica pentru a-mi intari credinta...Si pentru mine nu este nimic mai bun decat sa-mi dau viata pentru Isus Hristos.'' 

- James Caviezel-

Rugaciunea care transforma

E dificil,o marturisesc,sa privesti indelung si cu placere frumusetea unei oglinzi fara sa te privesti in ea si chiar fara sa-ti faca placere sa te privesti;totusi,este o deosebire intre placerea pe care o avem de a privi oglinda pentru ca este frumoasa si satisfactia de a privi intr-o oglinda pentru ca ne vedem in ea.De asemenea, este dificil,fara indoiala,sa-l iubim pe Dumnezeu fara sa iubim in acelasi timp placerea ce o avem in iubirea sa;dar,cu toate acestea,sunt multe de spus despre deosebirea intre multumirea pe care o avem de a-l iubi pe Dumnezeu pentru ca este frumos si cea pe care o avem de a-l iubi pentru ca iubirea ce o purtam este agreabila.Or,trebuie sa ne straduim sa cautam in Dumnezeu doar iubirea frumusetii sale, si nu placerea care se experiaza in frumusetea iubirii sale.

Cel care , rugandu-se lui Dumnezeu,isi da seama ca se roaga nu este pe deplin atent la rugaciune,pentru ca isi abate atentia de la Dumnezeu,pe care-l roaga, ca sa se gandeasca la rugaciunea prin care se roaga.Chiar grija de a nu avea distractii ne serveste deseori ca o foarte mare distragere:simplitatea in actiunile spirituale este cea mai recomandabila.

Vrei tu sa-l privesti pe Dumnezeu?

Priveste-l deci si fii atent la aceasta actiune; pentru ca, daca reflectezi si-ti intorci ochii asupra ta, ca sa vezi conduita pe care o ai privindu-l,nu mai este ce-l pe care-l privesti,ci tinuta ta,pe tine insuti.

Cel care este intr-o rugaciune fervoroasa nu stie daca este in rugaciune sau nu,pentru ca nu se gandeste la rugaciunea pe care o face, ci la Dumnezeu, caruia o face. Cel care este inflacarat de iubirea sacra nu-si intoarce inima asupra lui insusi ca sa priveasca ceea ce face, ci o tine fixata si ocupata in Dumnezeu, caruia ii dedica iubirea sa.

Cantaretul ceresc gaseste atata bucurie in a canta Dumnezeului sau,incat nu gaseste nicio placere in melodia glasului sau decat pentru ca aceasta ii place lui Dumnezeului sau.

sursa:Sf.Francisc de Sales "Tratatul Iubirii lui Dumnezeu"

 

Iubire eterna

"Prietenul meu etern
Îţi dăruiesc viaţa mea.
Primeşte-mă şi fă din mine un
îndrăgostit adevărat.
Salvează-mă din cele două lumi.
Aruncă-mă în foc
Dacă inima mea se îndreaptă spre
altcineva decât spre Tine."
Rumi

De nu eşti făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare

De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. Şi, dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri. Şi, de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. Şi, de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Şi, de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. Şi, de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara, Şi, de nu poţi până seara, păzeşte-te măcar să nu te saturi.

De nu eşti curat în inimta ta, fii curat măcar în trupul tău. De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta. De nu poţi milui, vorbeşte măcar ca un păcătos. De nu eşti făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare. De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav. De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi. De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe prietenul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el.

Cunoaşte că, de iese din tine foc şi acesta arde pe alţii, sufletele arse în focul tău le va cere Dumnezeu din mâinile tale. Şi, chiar dacă nu arunci tu însuţi focul, dar consimţi cu cel ce-l aruncă şi găseşti plăcere în aceasta, vei fi părtaş lui la judecată. De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi, de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea, şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobândeşti pacea, şi nu împărăţia.

Din Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia X, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 273-274

sursa: http://www.ganduridinierusalim.com/de-nu-esti-facator-de-pace-fii-macar-neiubitor-de-tulburare/

Fagaduinta autentica pentru a-ti imprima in suflet hotararea de a-i sluji lui Dumnezeu

Eu,subsemnata(se spune numele),prosternata inaintea lui Dumnezeu cel vesnic si a intregii curti ceresti,dupa ce am considerat imensa milostivire a bunatatii sale divine fata de mine,faptura nevrednica si neinsemnata,pe care el a creat-o din nimic, a pastrat-o,a sprijinit-o si a ferit-o de atatea primejdii,coplesind-o cu atatea binefaceri; dar, mai ales dupa ce am considerat bunatatea si blandetea cu care preabunul Dumnezeu m-a suportat cu atata indurare in faradelegile mele,inspirandu-ma asa de des cu atata iubire,indemnandu-ma sa ma indrept; considerand ca m-a asteptat cu atata rabdare ca sa ma convertesc si sa ma caiesc pana in acest  an din viata mea, si aceasta, in ciuda tuturor nerecunostintelor, nesinceritatilor si infidelitatilor mele prin care am amanat convertirea mea, nesocotind harurile sale si l-am jignit cu atata nerusinare; dupa ce am luat in considerare si faptul ca in ziua Botezului am fost consacrata si dedicata Dumnezeului meu pentru a fi fiica sa; si ca, dimpotriva,contrar promisiunii facute atunci in numele meu, am profanat si violat sufletul meu de atatea ori si intr-un chip asa de nenorocit si odios,indreptandu-l si intrebuintandu-l contra Maiestatii Divine;in sfarsit,reintrand in mine insami,ingenunchind cu inima si cu sufletul in fata tronului dreptatii divine, ma recunosc,declar si marturisesc in plina dreptate vinovata si dovedita de crima de lezmajestate divina si vinovata de moartea si patimile lui Isus Cristos din cauza pacatelor savarsite,pentru care el a murit si a indurat chinul crucii; pentru aceasta,recunosc ca sunt vrednica de a fi pentru totdeauna condamnata la osanda vesnica.

Dar intorcandu-ma spre tronul infinitei milostiviri a aceluiasi Dumnezeu,dupa ce m-am cait din toata inima si din toate puterile mele de nelegiuirile vietii mele trecute,implor si cer cu smerenie har si iertare,mila si deplina achitare a crimei mele,in numele mortii si patimilor aceluiasi Domn si Rascumparator al sufletului meu; bazandu-ma pe aceasta ca pe singura temelie a sperantei mele,repet si reinnoiesc promisiunea facuta de mine lui Dumnezeu la Botez,renuntand la diavol, la lume si la carne,urand nenorocitele lor sugestii,desertaciuni si pofte,pentru tot timpul vietii mele de aici si de dincolo.

Voiesc sa ma convertesc la Dumnezeul meu cel bun si milostiv; doresc,imi propun si ma hotarasc in mod irevocabil de a-l sluji si de a-l iubi acum si pe veci,daruindu-i si consacrandu-i spritul meu cu toate facultatile sale,sufletul cu toate puterile sale,inima mea cu toate afectele ei,trupul meu cu toate simturile sale,fagaduind de-a nu mai abuza de nicio parte din fiinta meaimpotriva vointei sale divine si a Maiestatii sale suverane, careia ma sacrific si ma jertfesc in spirit,pentru a-i fi pe vecie o creatura cinstita,supusa si fidela,fara a voi vreodata sa-mi retrag cuvantul sau sa ma caiesc pentru aceasta.Dar daca,in urma vreunei ispite a dusmanului sau in urma vreunei slabiciuni omenesti,mi s-ar intampla sa calc intrucatva aceasta hotarare si consacrare a mea,declar inca de pe acum si ma hotarasc,cu ajutorul harului Duhului Sfant, sa ma ridic indata ce-mi voi da seama,intorcandu-ma catre milostivirea lui Dumnezeu fara intarziere si amanare.

Aceasta este vointa,intentia si hotarea mea nestirbita si irevocabila,de care sant perfect constienta,si o intaresc fara rezerva sau exceptie,in aceeasi sfanta prezenta a lui Dumnezeu,in vazul Bisericii triumfatoare, al Bisericii militante, Mama mea, care primeste aceasta declaratie a mea in persoana aceluia care,in calitate de slujitor al ei,ma asculta in acest moment.

Binevoieste ,Dumnezeule vesnic,atotputernic si bun,Tata, Fiu si Duh Sfant, a intari in mine hotararea aceasta si a primi jertfa mea cordiala si interioara, ca mireasma de iubire; si dupa cum ai binevoint sa-mi dai inspiratia si vointa de a o face, da-mi si puterea si harul pentru a o implini.

Doamne, tu esti Dumnezeul meu ,Dumnezeul inimii mele,Dumnezeul sufletului meu,Dumnezeul spiritului meu ; ca atare ,te recunosc si te ador acum si in vecii vecilor.

Traiasca Isus!

sursa:Sf.Francisc de Sales "Introducere in viata evlavioasa"

 

Biserica să nu urmeze spiritul lumii, ci să întoarcă lumea la Dumnezeu!

Cuvântul doamnei Anca Maria Cernea la Sinodul episcopilor de la Roma, în prezenţa Sfântului Părinte Papa Francisc.

  Dr. Anca Maria Cernea – medic specialist în medicină generală la Centrul Medical de Diagnostic si Tratament al spitalului Dr. Victor Babes, reprezentantă a Asociației Medicilor Catolici din București, participantă ca auditor la Sinodul episcopilor catolici dedicat familiei de la Roma. Vineri, 16 octombrie 2015 în Sala sinodală, în prezenţa Sfântului Părinte Papa Francisc, a avut următoarea intervenţie:
 
  Sanctitatea Voastră, Părinți Sinodali, frați și surori,

Reprezint Asociația Medicilor Catolici din București.
Aparțin Bisericii Greco-Catolice din România.
Tatăl meu a fost un lider politic creștin, închis de comuniști timp de 17 ani. Părinții mei se logodiseră, dar nunta lor a avut loc abia după 17 ani. Mama l-a așteptat pe tata în toți acei ani, deși nici măcar nu știa dacă el mai era în viață. Au fost fideli în mod eroic lui Dumnezeu și legământului lor.
Exemplul lor arată că harul lui Dumnezeu poate învinge situații sociale îngrozitoare, precum și sărăcia materială.

Noi, ca medici catolici, care apără viața și familia, vedem această bătălie ca fiind una spirituală.
Sărăcia materială și consumismul nu sunt principalele cauze ale crizei familiei.
Cauza principală a revoluției sexuale și culturale este ideologică.

Maica Domnului de la Fatima a spus că rătăcirile Rusiei se vor răspândi în întreaga lume.
Aceasta s-a făcut mai întâi sub o formă violentă, marxismul clasic, prin uciderea a zeci de milioane de oameni.
Acum se face mai ales prin marxismul cultural. Există o continuitate între revoluția sexuală a lui Lenin, Gramsci, școala de la Frankfurt și ideologia actuală a drepturilor „gay” și a genului.
Marxismul clasic pretindea restructurarea societății printr-o preluare violentă a proprietății.
Acum revoluția merge mai adânc, încercând să redefinească familia, identitatea sexuală și natura umană.

Această ideologie se autointitulează „progresistă”. Dar ea nu este altceva decât vechea ofertă a șarpelui, ca omul să preia controlul, să-i ia locul lui Dumnezeu, să caute mântuirea aici, în această lume.
Este o rătăcire de natură religioasă, gnostică.
Datoria păstorilor este să o recunoască și să avertizeze turma în privința acestui pericol.

„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea vi se vor adăuga vouă.”
Misiunea Bisericii este mântuirea sufletelor. Răul, în această lume, vine din păcat. Nu din „inegalitatea veniturilor” sau din „schimbările climatice”.

Soluția este: Evanghelizarea. Convertirea.
Nu creșterea controlui guvernamental. Nu guvernul mondial. Aceștia sunt astăzi principalii agenți care impun marxismul cultural națiunilor noastre, sub forma controlului populației, a sănătății reproductive, a drepturilor gay, a educației gender etc.

Lumea de azi are nevoie nu de îngrădirea libertății, ci de libertatea adevărată: eliberarea de păcat. Mântuirea.

Biserica noastră a fost suprimată de ocupația sovietică. Dar niciunul dintre cei 12 episcopi ai noștri nu și-a trădat comuniunea cu Sfântul Părinte. Biserica noastră a supraviețuit datorită hotărârii lor și exemplului lor de rezistență față de teroare și închisori.
Episcopii noștri au cerut oamenilor să nu cedeze lumii. Să nu coopereze cu comuniștii.

Acum noi avem nevoie ca Roma să spună lumii: „Faceți pocăință și întoarceți-vă la Dumnezeu, căci s-a apropiat împărăția cerurilor.”

Nu doar noi, laicii catolici, dar și mulți creștin-ortodocși sunt îngrijorați și se roagă pentru acest Sinod. Pentru că, spun ei, dacă Biserica Catolică cedează în fața spiritului lumii acesteia, celorlalți creștini le va fi foarte greu să-i reziste.
Anca Maria Cernea, medic
Asociația Medicilor Catolici din București
Roma, 16 octombrie 2015.

sursa:  http://www.e-communio.ro/stire3464-cuvantul-doamnei-anca-maria-cernea-la-sinodul-episcopilor-de-la-roma-in-prezen-a-sfantului-parinte-papa-francisc

De n-ar fi fost Domnul cu noi ...

"De n-ar fi fost Domnul cu noi, sa spuna Israel!
De n-ar fi fost Domnul cu noi, cand s-au ridicat oamenii impotriva noastra,
De vii ne-ar fi inghitit pe noi, cand s-a aprins mania lor impotriva noastra.
Apa ne-ar fi inecat pe noi, suvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.
Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri inspaimantatoare.
Binecuvantat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vanare dintilor lor.
Sufletul nostru a scapat ca o pasare din cursa vanatorilor; cursa s-a sfaramat si noi ne-am izbavit.
Ajutorul nostru este in numele Domnului, Cel ce a facut cerul si pamantul."
Psalmul 124

Conversațiile dintre Sfânta Gemma Galgani și Îngerul ei Păzitor

„Nu îți e rușine să păcătuiești în prezența mea?”

 

Sfânta Gemma Galgani (1878-1903) s-a bucurat de tovărășia constantă a Îngerului ei Păzitor, cu care a păstrat un raport familial. Ea îl vedea, se rugau împreună și-l considera ca fiind prietenul cel mai bun. El o ajuta în toate, inclusiv să ducă mesaje confesorului ei, la Roma.

De la acest preot, don Germano de San Stanislao, din Ordinul Călugărilor Pasioniști, fondat de Sfântul Paul al Crucii, au rămas informații despre relația dintre Sfânta Gemma și protectorul ei ceresc: „Deseori când întrebam dacă Îngerul Păzitor a rămas mereu la locul lui, lângă ea, Gemma se îndrepta spre el și imediat cădea în extaz pe tot timpul în care se uita la el”.

Ea îl vedea pe durata întregii zile. Înainte să adoarmă îi cerea să vegheze la capătul patului și să-i facă semnul crucii pe frunte. Când se trezea, dimineața, avea o mare bucurie să-l revadă lângă ea, după cum ea povestise confesorului: „În această dimineață, când m-am trezit, el era acolo lângă mine”.

Când mergea să se spovedească și avea nevoie de ajutor, fără ezitare Îngerul o ajuta, precum povestește: „ [El] îmi reamintea unele idei, mi-a zis și câteva cuvinte...”. În plus, Îngerul era un excelent maestru al vieții spirituale, și o învăța cum să procedeze corect: „Amintește-ți, fiica mea, că inima pe care o iubește Isus vorbește puțin și se implică mult. Îți ordon, din partea lui Isus, să nu îți exprimi  părerea dacă nu ți se cere, și să nu-ți aperi opinia niciodată, ci să cedezi imediat”. Și mai adăugă: „Când faci ceva ce nu e bine, spune imediat fără să aștepți ca cineva să ți-o ceară. În sfârșit, nu uita să-ți protejezi ochii, deoarece ochii mortificați vor vedea frumusețea Cerului”.

Deși nu fusese o călugăriță, și avea o viață comună, Sfânta Gemma Galgani dorea, totuși, să se consacre pe deplin în serviciu Domnului nostru Isus Cristos. Dar, cum se întâmplă uneori, simpla dorință de sfințenie nu ajunge; e nevoie de înțelepciunea celui care ne conduce, aplicată cu fermitate. Și așa s-a întâmplat Sfintei Gemma.

Tovarășul ei ceresc, care în fiecare moment stătea lângă ea, nu a ezitat să fie sever când, pentru o oarecare alunecare, protejata lui înceta să urmeze calea perfecțiunii. 

Când, de exemplu, a decis să-și pună câteva bijuterii de aur, cu o arecare complăcere, pentru a merge în vizită la rudele de la care le-a primit în dar, a simțit un salut dojenitor din partea Îngerului ei, la întoarcerea acasă, care o privea cu severitate: „Amintește-ți că bijuteriile, pentru înfrumusețarea miresei unui Rege răstignit, pot să fie doar spinii și Crucea lui”.

 La fel, când Sfânta Gemma deviase de la sfințenie, o angelică cenzură s-a făcut simțită: „Nu îți e rușine să păcătuiești în prezența mea?”.  Pe lângă faptul că e protector, se vede bine că Îngerul Păzitor desfășoară o excelentă muncă de maestru pentru perfecționare și modelare în sfințenie. 

sursa:  http://www.e-communio.ro/stire3416-conversatiile-dintre-sfanta-gemma-galgani-si-ingerul-ei-pazitor