Mesajul Sfintei Fecioare în luna decembrie 2012 pe Muntele Sfintei Treimi din Nusfalau

2012 (2013) - ANUL PREGĂTIRII PENTRU APARIŢIA SFINTEI FECIOARE – DECEMBRIE

“Fericit este cel care a crezut că se vor împlini cele spuse de Domnul! (Lc.1,45)

A 99-a întâlnire de rugăciune lângă Nuşfalău, pe Muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură să citim şi să medităm copilăria lui Isus

 (Lc.1; 2, Mt. 1;2).

 

Mottoul lunar: „ Nu vă temeţi! Bucuraţi-vă! Isus s-a născut!!!” (Lc.2, 10-11).

Intenţia comună de rugăciune: să oferim ispăşirea ca nimeni să nu se osândească, ci toţi să se mântuiască!

Sarcina noastră concretă va fi: promitem lui Isus să fim fideli până la capăt vocaţiei noastre de ispăşitori.

Urările noastre: Dorim tuturor oamenilor de bună-credinţă un Crăciun binecuvântat şi un An Nou Fericit!

Mesajul Sfintei Fecioare în luna decembrie 2012

„Dragii Mei copii ispăşitori! Voi aşteptaţi cu o tot mai mare nerăbdare să se împlinească evenimentele prezise: venirea Mea, revărsarea Spiritului Sfânt, Marele Avertisment, legarea celui Rău, Cerul Nou şi Pământul Nou, Noul Ierusalim. Mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu ştie când,  cu siguranţă se vor împlini. Aşa cum am promis fiicei mele Eva apa binecuvântată, care a şi izvorât pe Muntele Sfintei Treimi, tot aşa evenimentele ultimelor timpuri se vor împlini.

Până când acestea se vor împlini, gândiţi-vă că şi Noi avem aşteptări de la voi! Care sunt acestea?

     

 În ultimele timpuri nu încercaţi să ghiciţi date, deoarece prin acestea îi tulburaţi pe alţii! 

Sarcina voastră este să puneţi în practică mesajele auzite!  

Nu aveţi voie să greşiţi în privinţa aceasta.

·               

    Înainte de a se petrece marile evenimente, păşiţi în sfârşit pe calea sfinţeniei. Cei care se mai luptă cu păcatele de moarte sunt ispăşitori începători. Avansaţi sunt cei care se luptă şi cu păcatele lesne iertătoare. Ispăşitorii care se străduiesc pe calea sfinţeniei sunt aceia care năzuiesc spre culmi, căutând voinţa lui Dumnezeu şi îndeplinind-o.

·        

  Prin exemplul vieţii voastre şi prin cuvintele voastre de mărturie, să duceţi spre schimbarea pozitivă în primul rând familia voastră. Gândiţi-vă la sfinţii care au avut influenţă pozitivă asupra unor naţiuni întregi şi cereţi-le mijlocirea!

·              

 Învăţaţi să vă supuneţi cu smerenie în mica voastră comunitate. Smerenia Sfântului Meu Fiu, naşterea sa din grajd, supunerea Sa faţă de Mine, m-au impresionat şi pe Mine. Cu cât veţi şti să fiţi mai smeriţi, cu atât mai mari veţi fi în ochii lui Dumnezeu!

·           

    Învăţaţi să vă rugaţi, să postiţi, să iubiţi, să suferiţi astfel încât să deveniţi  ispăşitori plini de lumină care salvează suflete.

·               

 Vă mulţumesc în numele Sfintei Treimi pentru donaţiile voastre jertfelnice, pe care le-aţi oferit pentru construirea în continuare a Muntelui Sfânt! Răsplata voastră va fi însutită şi, în plus, veţi avea viaţa veşnică. Trebuie să ştiţi că în ultimele timpuri, cea mai bună investiţie este să folosiţi bunurile materiale în scopuri sfinte. Cei care vor veni după voi vă vor fi veşnic recunoscători pentru că aţi construit cu micile voastre oferte unul dintre locurile de pelerinaj al ultimelor timpuri.

·            

   Înainte de evenimentele deosebite, aşteptăm de la voi nu doar să sărbătoriţi, ci chiar să trăiţi Adventul spunând: „Sunt întotdeauna pregătit, Doamne, să Te întâlnesc!”. Străduiţi-vă nu doar să sărbătoriţi Neprihănita Mea Zămislire, ci să o şi trăiţi. Dacă vă scârbiţi de necurăţie şi de tot păcatul şi îndrăgiţi puritatea sufletească şi toate virtuţile, atunci mă veţi cinsti cu adevărat! În decembrie nu doar să sărbătoriţi, ci să şi trăiţi Naşterea Sfântului Meu Fiu. Dacă Sfântul Meu Fiu se simte permenent bine în sufletul vostru curat, veţi avea un Crăciun permanent!  

Trăiţi sărbătoarea Sfintei Familii, experimentând în fiecare zi iubirea reciprocă în familia voastră. Revelionul să-l trăiţi încercând să fiţi într-o preamărire şi recunoştinţă continuă.

·            

  Vă rog, nu daţi ultimatum Sfântului Meu Fiu. Unii spun, dacă până la sfârşitul novenei mă vindec, mă eliberez de cel Rău, mi se rezolvă problemele, se vor întâmpla lucruri spectaculoase cu mine şi în jurul meu, voi continua ispăşirea. Dacă Dumnezeu nu-mi îndeplineşte aşteptările, atunci mă opresc cu ispăşirea. Eu, personal, vă rog ca apropiindu-ne de sfârşit, să nu-l ascultaţi pe cel Rău care vrea să vă oprească.

 Voi, ascultând de Sfântul Spirit, fiţi statornici în ispăşire, fie vară, fie iarnă. 

Vă spun cu bucurie că în viitorul apropiat vă aşteaptă asemenea haruri extraordinare pe voi şi întreaga omenire, cum nu au mai fost de la Facere încoace. Cu tristeţe, trebuie să vă spun şi că mulţi oameni din lume, printre care şi persoane ierarhice, se găsesc pe calea cea largă şi îi duc într-acolo şi pe alţii. Dacă prin novena de ispăşire vă interpuneţi ca un baraj în calea lor, ei vor fi salvaţi din capcana celui Rău şi vă vor fi recunoscători de-a pururi!

·            

   Declar, din însărcinarea Sfintei Treimi, că mai avem nevoie de ispăşire deoarece, potrivit Voinţei lui Dumnezeu, salvarea mulţimii de suflete depinde şi de voi.

În această lună, sărbătorind Naşterea Sfântului Meu Fiu, bucuraţi-L, promiţându-I că veţi persevera până la capăt în vocaţia de ispăşitori şi îndeplinindu-I aşteptările. Iar Sfântul Meu Fiu vă va bucura îndeplinind cu prisosinţă aşteptările voastre, respectându-şi promisiunile!

Acum vă binecuvântăm în mod solemn, împreună cu Sfântul Meu Fiu, cu harul perseverenţei până la sfârşit!!!”

RETROSPECTIVA LUNII NOIEMBRIE 2012

În luna noiembrie, sarcina noastră principală a fost să-L bucurăm pe Sfântul Spirit. Cum am făcut-o?

1. Ne-am străduit spre sfinţenie în mod conştient!

Am făcut binele în mod conştient şi am evităm răul. Am ascultat de Spiritul Sfânt care vrea să ne sfinţească. Ne-am străduit ca sărbătoarea „Tuturor Sfinţilor” să devină odată şi-odată şi sărbătoarea noastră. Prin sfinţirea noastră, vrem să devenim binefăcători ai întregii omeniri, datorită cărora Dumnezeu se va milostivi de mulţi. Avansând pe calea cea strâmtă, nu ne mai este suficient ceea ce este trecător; nu ne mulţumim cu această viaţă scurtă, ne trebuie viaţa veşnică!!! 

 Ne străduim să intrăm într-o legătură strânsă cu Cei din Ceruri! Să căutăm comunităţile mici, unde ne purificăm şi de păcatele mici. Să cunoaştem viaţa Sfântului nostru Patron, s-o urmăm şi să-i cerem mijlocirea. Vrem să trăim o viaţă exemplară. 

Cu ajutorul lui Dumnezeu acceptăm totul pentru vocaţia noastră de ispăşitori: orice jertfă, suferinţă, chiar şi viaţa noastră. În scurta noastră viaţă nu ţintim Iadul, nici Purgatorul, ci Raiul şi vrem să-i ajutăm şi pe alţii să ajungă acolo.

Spirite Sfinte Dumnezeule, ajută-ne să devenim Sfinţi!

2.Vrem să trăim în spiritul reconcilierii!

Ce înseamnă asta în mod concret?

a) Să credem că Dumnezeu iartă pe fiecare păcătos care se converteşte. După o spovadă sinceră, nu-i mai permitem celui Rău, şi nici oamenilor care ne acuză, să aducă înapoi trecutul. Nu facem asta nici cu noi înşine,  nici cu alţii.

b) Trăim în pace cu Dumnezeu! Nu ne supărăm pe Dumnezeu indiferent ce ne dă, ne ia, sau ce permite în vieţile noastre.

c) Trăim în iubire reciprocă cu semenii noştri, în primul rând cu membrii familiei noastre. Dacă greşim, să cerem cu  smerenie iertare şi, totodată, să iertăm şi noi cu iubire celor ce ne greşesc.

d) Trăim împăcaţi şi cu noi înşine. Ne acceptăm aşa cum suntem, luptând cu slăbiciunile noastre şi dezvoltând părţile noastre bune.

e) Ne aducem aminte cu bucurie că la Vác (Ungaria) ne-am reconciliat în cadrul naţiunii, iar la Nuşfalău am reconciliat şi cele două naţiuni în 2007.

f) De Ziua Morţilor, ne-am împăcat cu cei dragi ai noştri decedaţi. Le-am cerut iertare pentru greşelile pe care le-am săvârşit împotriva lor şi i-am iertat pentru păcatele pe care le-au săvârşit împotriva noastră. Astfel, prin iubire, credem că ne-am ajutat mai eficient unii pe alţii.

De acum înainte ne vom strădui să vorbim despre morţii noştri numai de bine, sau nimic. Dacă spunem lucruri rele, nu este bine nici pentru ei, nici pentru noi.  Din cauza cuvintelor rele, vor suferi mai mult şi timp mai îndelungat.

Spirite Sfinte, învaţă-ne să trăim în spiritul reconcilierii cu toţi cei vii  şi cu toţi cei morţi!

3. În anul credinţei vom cere prin Maica Credinţei harul credinţei vii pentru toată lumea!

În anul credinţei vrem să ispăşim în mod conştient pentru atei, pentru cei cu credinţa slabă, pentru cei cu credinţa falsă, pentru cei cu o credinţă de faţadă... ca şi ei să primească harul credinţei vii!

Noi, credincioşii, vrem să fim recunoscători pentru credinţa noastră şi să trăim potrivit convingerii noastre. În anul credinţei vrem să ne închidem în faţa răului şi să ne deschidem în totalitate în faţa puterii lui Dumnezeu, care este izvorul a tot binele. În anul credinţei vrem să urmăm pildele de credinţă ale lui Abel, Noe, Abraham, Iosif din Egipt, ale Sfintei Fecioare şi ale tuturor sfinţilor.

Spirite Sfinte Dumnezeule, dă-ne o credinţă vie care să se manifeste printr-o viaţă plăcută Ţie!

4. Cu ajutorul Sfintei Fecioare, vrem să devenim şi noi ispăşitori care calcă pe capul şarpelui!

Cum vom face asta? Nu ascultăm de ispitele celui Rău! Vom face totul pentru a-i elibera pe cei care au căzut în capcana Satanei. Vrem să schimbăm ura din lume în iubire! Vrem să trăim virtuţile Maicii Sfinte zdrobitoarea capului Satanei: smerenia ei, radicalitatea, iubirea, puritatea ei, credinţa ei, spiritualitatea ei de ispăşire!

Sfântă Fecioară care ai zdrobit capul Satanei, roagă-te pentru noi!

5. Ca încheiere să medităm la două viziuni:

a) După moartea subită a unui frate de-al nostru, Sfânta Fecioară ne-a arăta ce înseamnă rugăciunea comunităţii. Multe-multe mâini care s-au rugat l-au ajutat pe decedat să se ridice spre lumină, fapt pentru care el a fost foarte recunoscător.

b) Am pus toate cererile noastre în mantia Sfintei Fecioare, iar ea le-a dus în faţa Sfintei Treimi pentru a le binecuvânta. Binecuvântarea Sfintei Treimi distruge orice rău, iar binele îl primim înapoi purificat.

„Sfinte Spirite Doamne, ajută-ne să Te bucurăm în toate zilele vieţii noastre!”

Tema de casă pentru luna decembrie:

„AJUTĂ-NE, ISUSE, SĂ-ŢI OFERIM ÎN DAR  DE SFÂNTA SĂRBĂTOARE A NAŞTERII TALE

SUFLETUL NOSTRU CURAT!!!”

Privire în viitor pentru luna ianuarie 2013:

Ÿ  Toată lumea va sărbători cu recunoştinţă Revelionul şi Anul Nou acasă în familie şi în parohia proprie!

Ÿ  În ianuarie, programele de ispăşire pe Muntele Sfintei Treimi vor avea loc în zilele de 3-4-5-6, de la ora 13.  Procesiunea solemnă de recunoştinţă la Izvorul Maicii Sfinte Făcătoare de Minuni va avea loc în prima sâmbătă.

Ÿ 

  Vă oferim cu toată dragostea: calendarele noastre de perete şi de buzunar care cuprind imagini de pe Muntele Sfintei Treimi. Mai avem şi alte noutăţi!!!

Vă mai aducem la cunoştinţă că s-au modificat conturile bancare! Noile conturi ale fundaţiei se găsesc atât pe calendare, cât şi pe site-ul nostru!                              

(Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul  pr.Janos Cs. şi al V.Ilona)

Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la:www.muntelesfinteitreimi.ro,

e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,    inf. 0040-768-712723;0040260670508

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare!

Marea realizare a vietii noastre : acceptarea de sine

Aceasta este marea realizare a vietii noastre:

a ne accepta pe noi insine drept dar de neinteles, descoperit abia treptat, al bunatatii eterne a lui Dumnezeu.

Tot ceea ce avem, chiar si ceea ce este amar sau de neinteles in viata noastra, reprezinta darul binevoitor al lui Dumnezeu, de care nu trebuie sa ne plangem, ci pe care trebuie sa-l acceptam, constienti de faptul ca daca o facem, Dumnezeu ni se daruieste pe sine prin darul sau,si ca astfel ne este dat tot ceea ce am putea vreodata primi: iata intelepciunea si marea realizare a unei vieti  crestine.

 Daca ne analizam viata, observam ca acest lucru nu l-am infaptuit pe deplin.

Noi toti , tineri si batrani, suntem cei ce intarzie neincetat.Si totusi, dumnezeu doreste inca sa ne daruiasca totul , cu conditia ca noi sa ne acceptam: pe noi insine si pe El , acceptand vesnicia.

Indurare inseamna chemarea la viata adresata de catre Dumnezeu omului; inseamna har, iubire , gratie divina, nespusa indurare.Este acest lucru de la sine inteles? 

Ne percepem oare pe noi, viata noastra, destinul nostru, chemarea noastra, acum si in eternitate, pur si simplu  ca indurare, astfel incat sa le putem pretui si sa-i multumim lui dumnezeu pentru  ca ni le-a daruit?

Si totusi, asa este.El ne-a chemat la viata, la viata vesnica.El ne-a chemat, in indurarea Sa, iar aceasta indurare este El  si insasi viata Sa vesnica.

Aceasta fiinta , aceasta vesnicie, dincolo de care se afla nimicul, aceasta viata cu dumnezeu si inaintea Sa, viata daruita sufletului in har si glorie, iata ce este indurarea, intrucat reprezinta fericirea divina; si toate celelalte lucruri ale vietii noastre care vor sa ne aseze existenta sub semnul indoielii reprezinta doar ceea ce este efemer , provizoriu, proba si examenul la  care suntem supusi.

Nasterea unui om reprezinta indurarea lui Dumnezeu.

Putem oare privi in acest mod viata, de altfel o taina, si sa o primim zi de zi  din nou din mainile lui dumnezeu?

Sa ne adunam toata forta si curjaul inimii noastre si sa rostim cu bucurie: 

EXISTA INDURARE!

 .....   ......    .....   .....   ......    ....   ......

Avem oare credinta , vitejia inimii , smerenia spiritului, deschiderea in fata lui Dumnezeu de a recunoaste in tot, in destinele vitrege ale vietii noastre, posibilitatea de a da rod pentru eternitate, de a ne dovedi iubirea in fata lui Dumnezeu, de a fi rabdatori si curajosi,smeriti si supusi, sau ne incapatanam in a- I sluji lui Dumnezeu doar dupa  bunul plac , in a-L gasi pe Dumnezeu doar intr-o situatie concreta, de noi aleasa?

Insa , acum El ne trimite alta , iar noua ne lipseste inteligenta generoasa, dispusa , supusa si deschisa de a vedea si in aceasta noua situatie o chemare, o misiune incredintata de Dumnezeu, de a accepta , a continua, a fi bucurosi si multumiti de ceea ce Dumnezeu dispune in legatura cu noi.

Daca ne mentinem intr-adevar inima deschisa si dispusa in fata lui Dumnezeu , nu vor exista imprejurari ale vietii pe care nu le-am putea accepta drept har si binecuvantare.Desigur , pentru aceasta este nevoie de o inima dispusa , smerita, ascultatoare si supusa.

Dar oare nu am putea sa o cerem lui Dumnezeu?

sursa: Karl Rahner "Ganduri despre credinta"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu inimi blande si smerite !

O fetita de 5 ani , maestra in credinta

La Colegiul "Nuestra Senora del Pilar", din Chapinero , in bogota , in timpul unui curs al Escuela de Padres de Familia avand ca subiect Credinta, in al doilea semestru din 2001, unul dintre participanti a luat cuvantul si a spus:

- " Azi dau marturie personala despre un lucru pe care nici eu insumi nu l-as fi crezut vreodata". La auzul acestor cuvinte , toti au facut liniste ; il cunoasteau foarte bine pe cel care vorbea pentru ca nu era foarte implicat in problemele religioase.

In mine s-a intamplat un lucru extraordinar.

Aveam cancer in ultima faza si  desi sunt medic, nu-mi venea sa cred, in ciuda durerii de cap continue.

Am fost la multe clinici, unde mi-au facut radiografii , si toate indicau acelasi rezultat.

Desi nu voiam sa recunosc, existau probele: cancer in ultima faza in propriul meu craniu!

In sala de conferinte era o liniste absoluta.

-"Intr-o noapte am inceput sa plang cu sotia mea, deoarece trebuia sa infrunt acea fatala realitate.Ea nu stia ce sa spuna, doar ma imbratisa. Dar dupa usa se afla fiica mea de numai 5 ani, eleva la Colegio del Pilar, care ne gazduieste azi.

In liniste, ea a venit si ne-a imbratisat pe amandoi si prin prudenta sa a  aratat intelegere.

A intrebat: Tati, ce ti-a spus doctorul? "Nimic grav" , am raspuns , preocupat sa imi ascund lacrimile.

-Dar tu esti medic.Analizele si durerea ta de cap zilnica...ce-ti spun? Avea un ton patetic si demn de oamenii in varsta.

-Da , sunt un pic bolnav...

Fetita m-a imbratisat cu multa blandete pana  m-a facut sa plang in bratele ei. Mi-a spus suav:

-Linisteste-te, tati, in timp ce imi mangaia zona parietala a capului, unde aveam acele dureri atroce.

In acea noaptea, m-am lasat ghidat de ea. m-a luat de mana, m-a dus in pat , s-a asezat pe margine, m-a sprijinit ca o persoana adulta, mi-a zis:

- Dumnezeu nu ma dezamageste!

M-a facut sa pun capul pe picioarele ei, si-a asezat mainile pe partea capului care ma durea, si cu o incredere si o credinta nemaintalnite, a spus: 

- Mami , hai sa ne rugam pentru sanatatea taticului meu.Eu stiu o rugaciune.

Si cu mainile puse pe capul meu, si-a inchis ochii si a afirmat din nou, cu o enfaza nemaipomenita:

-Dumnezeu nu ma dezamageste! - si a  adaugat - mamico, sa ne rugam!

Inchizandu-si ochisorii, s-a rugat lent rugaciunea de la Virgen Pilar, pe care a invatat-o la Colegiu , cu o  devotiune atat de profunda incat eu insumi eram induiosat.

Fara sa stiu cum, simteam ceva ciudat in creierul meu.Intr-adevar, imi reveneam in poala  micului meu inger care se ruga cu atata incredere.A terminat rugaciunea catre Fecioara si a adaugat cereri:

- Tu , Dumnezeul meu, nu ma poti dezamagi.Taticul meu trebuie sa ramana sanatos.Tu nu ma dezamagesti! Nu-mi poti lua taticul, tu nu ma dezamagesti! Mami si cu mine nu putem ramane singure...

Sentimentul meu se transforma intr-un respect imens pentru o persoana care imi dadea atatea dovezi de maturitate si de incredere in acela pe care eu il dadeam la o parte...Micul meu ingeras imi dadea lectii profunde de Credinta...

Adevarul este ca au inceput sa-mi treaca durerile puternice de cap si , la insistentele sotiei mele, am fost la ultima clinica unde imi facusera radiografiile.au facut una si nu a mai iesit nimic, alta, si nimic.Au chemat persoana care imi facuse ultimele radiografii si era aceeasi care se afla acolo la raze X.

Au optat pentru un nou set de radiografii si nu au gasit nimic! NU puteam sa cred ca acel cancer  in ultima faza plecase din creierul meu asa, ca si cand...

M-am dus si la celelalte clinici unde mi-am facut mai multe radiografii deoarece , ca medic, nu vroiam sa accept ca ma aflam in acel stadiu.

Si ce surpriza mare! La nici una dintre clinici nu au aparut urme ale acelui rau teribil!

Intelegeti, dragi capi de familie, de ce m-am intors la dumnezeu si ca micuta mea de numai 5 ani a fost maestra mea in ce priveste Credinta?"

Cand si-a terminat marturisirea , toti plangeam ... , in liniste.

Sora Aracely Barajas, Rector

Sora Aracely Barajas, care face parte din las Hermanas de la Caridad  din Santa Fe, a murit neasteptat intr-un accident de masina , dupa ce a dictat articolul de mai sus.Ea fusese martora la cele intamplate.Amintirea sa este nepieritoare pentru colegio nuestra Senora del pilar din Chapinero, bogota, unde era rector si director la Escuela de Padres.Odihneasca-se in pace!

sursa: "Vitamine pentru suflet" Humberto A. Agudelo C."

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele haruri de care aveti mai mare nevoie!

Inca mai vorbeste Dumnezeu cu noi?

Un tanar a fost la un studiu biblic  in casa unui prieten casatorit.

Cei doi soti au impartit studiul in : a-l auzi pe Dumnezeu si a asculta Cuvantului Domnului.

Tanarul voia sa stie daca "Dumnezeu inca mai vorbeste cu oamenii".

Dupa reuniune, a iesit sa bea o cafea cu prietenii care erau acolo ca sa discute un pic despre mesajul din acea noapte.In moduri diferite ei vorbeau despre cum Dumnezeu le-a calauzit vietiile in feluri atat de variate.

Era aproximativ ora 10 seara cand tanarul s-a despartit de prietenii lui si se indrepta spre casa.Stand in masina sa, a inceput sa ceara:

"O, Doamne! Daca inca mai vorbesti cu oamenii, vorbeste cu mine! Eu te voi asculta. Voi face totul ca sa te slujesc!"

In timp ce mergea pe bulevardul principal al orasului , a avut un gand fosrte ciudat, ca si cand o voce ii vorbea in cap:

"Opreste-te si cumpara un litru de lapte!".

El a miscat capul si a spus cu voce tare:

"Doamne, esti tu, Doamne?"

Nu i-a raspuns nimeni si si-a continuat drumul spre casa.Din nou , insa, acelasi gand:

"Cumpara un litru de lapte!"

Tanarul s-a gandit la Samuel si cum acesta nu a recunoscut  vocea Domnului..

"Foarte bine , Doamne! - a spus tanarul cu voce tare - .

Te voi asculta si voi cumpara lapte!Asta nu pare a fi o problema de ascultare dificila".

Ar fi putut sa foloseasca si el laptele.Asa ca s-a oprit , a cumparat si si-a reluat drumul spre casa.

Cand trecea pe bulevardul al saptelea , iar i-a venit un gand: "Ia-o pe strada aceea". E o nebunie, s-a gandit , si a trecut mai  departe.Din nou a simtit ca ar fi trebuit sa o ia pe acolo.La urmatorul sens giratoriu a intors si a luat-o pe bulevardul al saptelea.Glumind pe jumatate, a spus cu voce tare:

"Foarte bine, Doamne, o voi face! "

A avansat cativa metri cand , deodata, a simtit ca trebuie sa opreasca.A incetinit si a privit imprejur.Era o zona comerciala si rezidentiala.Nu era nici cel mai bun, nici cel mai prost cartier.

Magazinele erau inchise si majoritatea caselor erau intunecate, ca si cand oamenii ar fi mers deja la culcare, mai putin una din apropiere.

Din nou a simtit ceva:

"Du-te si le da laptele persoanelor din acea casa, de pe cealalta parte a strazii! ".

Tanarul privi casa.A vrut sa deschida portiera, dar s-a asezat din nou.

"Doamne , asta e o nebunie! Cum sa ma duc in acel loc sinistru, in mijlocul noptii?"

Iar a simtit impulsul de a se duce  pentru a le da laptele.In final, a deschis portiera.

Foarte bine, Doamne!Daca esti tu, Dumnezeu , ma voi duce si le voi da laptele acelor persoane.Daca Domnul vrea ca eu sa par prost, foarte bine.Eu vreau sa fiu ascultator.Cred ca asta va conta la ceva; totusi, daca ei nu raspund imediat, voi pleca in acel moment.

A traversat strada si a sunat la sonerie.A auzit un zgomot ce venea dinauntru, semanand cu plansetul unui animal.Vocea unui barbat s-a auzit puternica:

"Cine e acolo? Ce vreti?".

Usa s-a deschis inainte ca tanarul sa poata fugi.In picioare era un barbat imbracat cu blugi si tricou.Mirosea ciudat si nu parea incantat sa vada un necunoscut la usa casei sale,

"Ce se intampla?", l-a intrebat pe tanar.

Acesta nu a zis nimic, doar i-a dat sticla de lapte.Apoi a spus: " Am cumparat asta pentru dumneavoastra".

Barbatul a luat sticla de lapte si a fugit inauntru in timp ce spunea ceva cu voce tare.Apoi o femeie a trecut prin sufragerie ducand laptele in directia bucatariei.Barbatul o urma, tinand in brate o fiinta care plangea.Pe chipul barbatului curgeau lacrimi.Barbatul , printre lacrimi, a inceput sa vorbeasca:

- Noi ne-am rugat! Am avut multe facturi  de platit luna asta si ni s-au terminat banii.Nu mai aveam lapte pentru bebelusul nostru.Abia ce am terminat sa ma rog, i-am cerut lui Dumnezeu sa imi arate o cale  de a face rost de lapte.

Sotia sa a adaugat din bucatarie:

"M-am rugat sa imi trimita un inger cu un pic  de ... Dumneata esti un inger?"

Tanarul si-a luat serviata , a scos toti banii pe care ii avea si i-a pus in mainile barbatului.S-a intors si s-a dus la masina sa, in timp ce pe obraji ii curgeau lacrimi.A constatat ca Dumnezeu inca mai raspunde cererilor drepte si adevarate.

sursa : "Vitamine pentru suflet" Humberto A. Agudelo C.

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri care va vor face sa auziti si sa urmati Glasul Sau!

Sfantul Ioan Damaschin

Sfântul Ioan din Damasc, supranumit Damaschinul, face parte dintr-o familie arabă creştină şi este fiul unui înalt funcţionar al califului din Damasc.

 În copilărie a fost tovarăş de jocuri cu principele Yazid, care mai târziu l-a ridicat la aceeaşi demnitate pe care o avusese tatăl său, încredinţându-i un post echivalent cu ministrul de Finanţe; prin funcţia ce o avea, Ioan era şi reprezentantul civil al comunităţii creştine pe lângă autorităţile arabe.

În acest timp, împăratul Leon al III-lea Isauricul al Constantinopolului dă decretul din anul 726, prin care interzice cultul icoanelor, considerat o formă de idolatrie. Împotriva acestei atitudini s-au ridicat majoritatea episcopilor din Răsărit, cărora li s-a alăturat şi a Ioan din Damasc, prin „trei discursuri în favoarea sfintelor icoane”; această scriere a dat o mare lovitură adversarilor cinstirii icoanelor şi a provocat mânia împăratului. Pentru a se răzbuna, Leon al III-lea a dispus să se întocmească o scrisoare ca venind din partea lui Ioan şi propunând să colaboreze cu împăratul pentru cucerirea oraşului Damasc. Scrisoarea a fost trimisă califului din Damasc, care, fără a mai cerceta, a dat ordin să i se taie mâna dreaptă lui Ioan. Cuprins de durere şi mâhnire, el vine acasă şi, în faţa icoanei Maicii Domnului, se roagă aproape o noapte întreagă; către dimineaţă a adormit şi în vis a văzut-o pe Maica Preacurată cum i-a aşezat mâna la loc. Trezindu-se din somn, şi-a dat seama că nu a fost numai un vis şi, fără întârziere, a alergat la calif şi i-a arătat mâna refăcută în chip miraculos. Califul şi-a dat seama de nevinovăţia secretarului său şi a voit să-l repună în drepturi, dar Ioan a cerut să fie dezlegat de orice obligaţie şi, împreună cu fratele său, Cosma, s-a dus la Ierusalim şi a intrat în Mănăstirea „Sfântul Sava”. Avea atunci cincizeci şi patru de ani.

În mănăstire a aprofundat studiul teologiei, a fost sfinţit preot şi a desfăşurat o imensă activitate literară, cuprinzând poezie, liturgică, elocvenţă, filosofie, apologetică, muzică. El este considerat ultimul sfânt părinte al Orientului şi este aşezat pe aceeaşi treaptă cu Sfântul Isidor de Sevilla (v. 4 aprilie), pentru operele monumentale pe care le-a scris, între care un loc deosebit îl are lucrarea „Izvoare ale cunoaşterii”. A murit la 4 decembrie 749, în vârstă de 73 de ani. Peste trei ani, un conciliu al iconoclaştilor, ţinut la Calcedon din porunca împăratului Constantin Copronimul, afirma cu satisfacţie: „Treimea i-a nimicit pe toţi trei”, înţelegând că au murit cei trei mari apărători ai cinstirii icoanelor: Sfântul Gherman al Ierusalimului, Sfântul Ioan Damaschinul şi Sfântul Gheorghe Cipriotul. Dar în anul 787, al VII-lea Conciliu Ecumenic, al II-lea de la Niceea, a declarat: „Treimea i-a glorificat pe toţi trei” – şi astfel, au fost recunoscute meritele Sfântului Ioan Damaschinul şi ale celorlalţi. El este numit Chrisoroas = „Fluviul de aur al oratoriei” şi în iconografia orientală este adesea amintită vindecarea miraculoasă a mâinii tăiate. O mare parte a operelor Sfântului Ioan Damaschinul sunt dedicate preamăririi Preacuratei Fecioare Maria.

 

sursa: http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/3519/Sf-Ioan-Damaschin-pr-inv.aspx

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Darul Credintei Adevarate!

Care e importanta unei Liturghii?

Acum multi  ani, in orasul Luxemburg, un capitan din garda forestiera avea o conversatie prietenoasa cu un macalar, cand o doamna in varsta a intrat in macelarie.Ea a explicat macelarului ca avea nevoie de o bucata de carne , dar nu avea bani sa o plateasca.

Intre timp , capitanului discutia i s-a parut foarte amuzanta "Cat imi platiti pentru o bucata de carne? ", a intrebat macelarul.

Doamna i-a raspuns:

"Imi cer scuze , nu am bani deloc, dar ma voi duce la slujba pentru dumneavoastra si ma voi ruga pentru intentiile dumneavoastra".

Macelarul si capitanul erau oameni buni, dar indiferenti in ceea ce priveste religia , si au inceput sa rada de raspunsul femeii.

" De acord - a zis macelarul - , atunci  dumneavoastra mergeti la slujba pentru mine si cand va intoarceti va voi da atata carne cat va cantari slujba".

Femeia s-a dus  la slujba si s-a intors .Macelarul a luat o bucata de hartie si a scris aceasta fraza:

"Ea a mers la slujba pentru mine" si a pus-o pe un brat al balantei si pe celalalt a pus un mic os.Nu s-a intamplat nimic si omediat a schimbat osul cu o bucata de carne.Bucatia de hartie cantarea mai mult.

Cei doi oameni au inceput sa se rusineze pentru ceea ce se intamplase, dar au continuat.Au pus o bucata mare de carne pe un brat al balantei, dar hartia  cantarea , in continuare, mai mult.Incepand sa dispere , macelarul a verificat balanta, dar totul era in perfecta stare.

"Ce doriti, buna doamna! Trebuie sa va dau o pulpa intreaga de porc?", a intrebat.

In timp ce vorbea , a asezat pe balanta o intreaga pulpa de porc, dar hartia continua sa fie mai grea.Apoi a luat o bucata si mai mare, insa hartia cantarea mai mult.

Macelarul a fost atat de impresionat, incat s-a convertit in acel moment si i-a promis femeii ca in fiecare zi ii va da carne fara sa plateasca.

Capitanul a parasit macelaria complet schimbat si de atunci a asistat fidel la slujba, in fiecare zi.Doi dintre baietii lui s-au facut preoti, unul dintre ei, iezuit si celalalt in ordinul Sagrado Corazon.Capitanul i-a educat in concordanta cu propria sa experienta de credinta.

Apoi i-a avertizat pe cei doi fii  ca "trebuie sa celebreze slujba corect in fiecare zi si ca niciodata nu trebuie sa lase sacrificiul Sfintei Liturghii pentru un lucru personal".

Parintele Stanislo, cel care mi-a povestit  toate astea a terminat , spunandu-mi:

"Eu sunt parintele de la Sagrado Corazon si capitanul e tatal meu".

sursa: "Vitamine pentru suflet" de Humberto A. Agudelo C.