Despietrirea inimii

de Razvan Mariusj

Cât de greu pare a fi să ne tratăm cu adevărat de una dintre cele mai perfide şi grave afecţiuni, numită împietrirea inimii. Sub masca pietăţii, a corectitudinii, a unui soi de activism religios, ne găsim argumentele, sau mai curând pretextele, pentru a face din adevărul nostru, sau adevărul la care ne raportăm, lancea care să străpungă sufletului aproapelui.

Am fost învăţat că împietrirea inimii cunoaşte trei  etape până a se instaura, prima fiind atracţia, apoi urmează obişnuinţa, pentru ca în cele din urmă să se instaureze dependenţa. Una din formele pe care împietrirea le poate căpăta o reprezintă şi moralismul rigid. Dependenţi de bigotism moralist, uitând faptul că în faţa noastră se află un om, chip şi asemănare al aceluiaşi Dumnezeu în care şi noi credem, ne lăsăm purtaţi spre o judecată relativă şi dăunătoare. Aproapele nostru pare a se transforma treptat în  ţinta noastră, spre care ne exersăm adesea tirul, folosind drept muniţie propriile noastre inimi transformate în pietre. Oare Domnul pe care îl primim în sufletele şi trupurile noastre să fie de acord să locuiască într-o celulă rece a sufletului, să-i dorească să locuiască în piatră, fără să ne transforme în cămine primitoare? Şi oare de ce suntem atât de dispuşi să acceptăm iertarea femeii adultere, a tâlharului convertit, a paraliticului, a vameşului, descrise în evanghelii, fără a avea o relaţie personală cu vreunul dintre aceştia, dar în schimb faţă de aproapele nostru vizibil – aproape până într-acolo încât îi putem simţi respiraţia -, nu suntem dispuşi să folosim aceeaşi unitate de măsură, preferând discursuri moralizatoare, decupând persoana pentru a se potrivi îngustimii concepţiilor noastre?

Să merite mai mult respect aproapele imaginar decât o persoana atât de vie, încât ne deranjează cu prezenţa lui reală, trezind în noi o formă caricaturală de dreptate? Ascunşi în spatele perceptelor lipsite de iubire, a moralismului şi intoleranţei, judecăm şi împărţim micul nostru univers în răi şi buni pornind de la iluzia că suntem posesorii adevărului absolut, doar pentru că lipim etichete şi emitem sentinţe. De-am fi măcar asemenea femeii desfrânate căreia multe i s-au iertat pentru că mult a iubit!

Acum călători pe drumul Adventului, în aşteptarea Mântuitorului, Regele care a ales grajdul şi mai târziu Crucea pentru a ne salva, să ne rugăm şi pentru cel de lângă noi, aproapele nostru real, pacătos şi incomod, cu speranţa ca inimile noastre să redevină măcar iesle, dacă nu pot fi deocamdată un cămin primitor.

sursa :http://klaudiastan.wordpress.com/2010/12/08/razvan-mariusj-%E2%80%93-%E2%80%9Edespietrirea-inimii%E2%80%9D/

 Dumnezeu sa va binecuvanteze cu inimi fierbinti!

Cu drag, pentru tine ...

"Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta" 

(1Timotei 1:5)

"Multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toti pe care va pomenim necurmat in rugaciunile noastre;

 caci ne aducem aminte fara incetare, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrarea credintei voastre, de osteneala dragostei voastre si de taria nadejdii in Domnul nostru Isus Hristos!"

(1Tesaloniceni 1,2-3)

 "Deci ca unii care prin ascultarea de adevar v-ati curatat sufletele prin Duhul, ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima; "

(1Petru 1:22) 

"Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui,

si sa va lumineze ochii inimii ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti"

(Efeseni 1, 17-18)

"Dumnezeu sa aiba mila de noi si sa ne binecuvanteze, sa faca sa lumineze peste noi fata Lui"

(Psalmul 67:1)

"Domnul Isus Hristos sa fie cu duhul tau! Harul sa fie cu voi! Amin."

(2Timotei 4:22 )

Jertfa vie

Romani cap.12

1. Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.

2. Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.

3. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia.

4. Caci, dupa cum intr-un trup avem mai multe madulare, si madularele n-au toate aceeasi slujba,

5. tot asa si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup in Hristos; dar, fiecare in parte, suntem madulare unii altora.

6. Deoarece avem felurite daruri, dupa harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei sa-l intrebuinteze dupa masura credintei lui.

7. Cine este chemat la o slujba sa se tina de slujba lui. Cine invata pe altii sa se tina de invatatura.

8. Cine imbarbateaza pe altii sa se tina de imbarbatare. Cine da sa dea cu inima larga. Cine carmuieste sa carmuiasca cu ravna. Cine face milostenie s-o faca cu bucurie.

9. Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine.

10. Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia.

11. In sarguinta, fiti fara preget. Fiti plini de ravna cu duhul. Slujiti Domnului.

12. Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune.

13. Ajutati pe sfinti cand sunt in nevoie. Fiti primitori de oaspeti.

14. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati, si nu blestemati.

15. Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang.

16. Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti.

17. Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine, inaintea tuturor oamenilor.

18. Daca este cu putinta, intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii.

19. Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: "Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati", zice Domnul.

20. Dimpotriva: daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei ingramadi carbuni aprinsi pe capul lui."

21. Nu te lasa biruit de rau, ci biruie raul prin bine. 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu cel mai pretios DAR, cu EL INSUSI!

Interviu cu JNSR

In urma cu catva timp v-am oferit urmatorul clip cu JNSR.Acum un prieten l-a tradus .Ii multumesc frumos, Domnul sa-l binecuvanteze!

Iar voi : Bucurati-va de el !

R : Imi puteti explica acest nume si de unde vine el ?

JNSR : Este vorba de faptul ca cel care lua scrierile mele pentru a le duce editorului, aceasta persoana germana, care acum e decedata. Acest domn a fost foarte amabil cu ea, pentru ca pentru el era uimitor cum eu puteam vorbi cu Domnul. Deci, in aceste conditii, in aceasta etapa, trebuia ca Dumnezeu sa ma sustina. Nu aveam nimic, si acest domn a zis ca el va fi alaturi de mine. A fost miraculos ca acest domn m-a sustinut, domnul german, care a devenit secretarul meu.  Si atunci el m-a intrebat : de ce va semnati JNSR (Je ne suis rien – Eu sunt nimic, Eu sunt nimeni) ? …..Pentru ca eu sunt nimeni. Si daca am lua initialele ?? Cu ce drept ??  Acest domn a spus ca aceste initiale nu semnifica Eu nu sunt nimic.

R : Si atunci Dumnzeu ce a spus ?

JNSR : Atunci s-a petrecut un lucru incredibil, in care Dumnezeu mi-a spus : Aminteste-ti ca nu acest domn iti da aceste initiale ci eu. Si atunci Dumnezeu mi-a spus ca initialele JNSR inseamna – ISUS DIN NAZARET, DOMN SI REGE. Cristos mi-a spus asta. Si chiar un preot mi-a spus, ca el crede mai degraba ca este Isus din Nazaret, Domnul revine – a spus preotul. Atunci eu am adoptat aceste initiale pentru ca ele veneau de la Dumnezeu, iar eu presupun ca sunt bine purtate si eu le iubesc

R : Cand spuneti ca Cristos revine, d-voastra anuntati venirea sa ??

JNRS : Da, pentru ca Isus mi-o spune. Eu nu invetez nimic. Isus imi spune. Si apoi, timpul o va demonstra. Nu suntem intr-o situatie confortabila, dimpotriva pentru ca daca vom continua in acest mod, vom avea din ce in ce mai multi saraci, flamanzi, si din ce in ce mai multe persoane care nu mai cred. Acum noi intram in aceasta promisiune a lui Dumnezeu care spune ca Isus ne va da imparatia sa, dar noi trebuie sa o meritam.

R : Si atunci ce trebuie sa facem ?

JNSR : Mai intai trebuie sa credem in Cristos pentru ca el este salvatorul nostru si sa facem fapte bune pentru ca totul e cerut déjà de Dumnezeu in cele 10 porunci, pentru a merita acest regat pe care Dumnezeu ni-l va da, iar noi il vom merita  daca vom face putin efort, urmand programul pe care Dumnezeu ni-l da, urmand poruncile pentru a deveni cel mai bun, pentru a fi perfect precum Isus si sa-i iubim pe ceilalti si pe Dumnezeu mai presus de toate.

R : Si care va fi rolul Sf. Fecioare ?

JNSR : Asa cum am spus-o si la conferinta, Maria se afla intre Dumnezeu, soarele,  si noi ,umanitatea. Deci ea are luna sub picioare, adica ea are acelasi rol de a duce umanitatea spre Dumnezeu.

R: In timpul conferintei vorbeati de Maria ca o nascatoare a umanitatii, folosind imaginea din Apocalipsa, a femeii care astepta un copil inconjurata de soare, dar care sufera de durerile nasterii .Ati evocat faptul ca la inceput Fecioara parea ca asteapta nasterea lui Isus,in timp ce, d-voastra vorbiti de o nastere spirituala a   umanitatii noastre. Deci Maria sufera?

JNSR: A suferi nu este durere. Ea este in fata bestiei din Apocalipsa, adica umanitatea care nu a inteles inca cine ceste Dumnezeu, ce este iubirea lui Dumnezeu care vrea sa salveze poporul sau. Si Fecioara sufera de aceasta neintelegere. Ea sufera pentru ca a fost numita de Cristos mama umanitatii.Si atunci cand suntem mame, suferim pentru copiii nostri amenintati de acest timp nemilos. Adica acesta bestie care suntem toti pentru ca am acceptat toti pacatul si nu invierea lui Cristos. Si totusi nu am acceptat niciodata Cristos e salvatorul nostru. Si in acest caz, Maria sufera pentru ca acesta bestie gata sa faca o separatie de Dumnezeu. Eu cred ca aceasta bestie profita de aceste timpuri pentru a impiedica umanitatea sa avanseze spre Dumnezeu.

R : In final aceasta bestie este refuzul de ascultare a lui Dumnezeu ??

JNSR : Dar aceasta bestie a venit in popor. Adica toti aceia care au refuzat sa-l recunoasca pe Isus ca salvatorul nostru. Noi suntem in acest punct in care, daca noi recunoastem pe Isus.noi vom intra in marea salvare care a fost anuntata, pentru ca noi ar trebui  sa traim cu totii in identitatea lui Cristos. Va dati seama, el a cerut la toata lumea de a purta acest medalion pe care este scris Isus Cristos, care vrea sa spuna ca – eu adopt identitatea lui Cristos. Adica, daca noi adoptam identitatea lui Cristos, inseamana ca noi il adoptam pe Dumnezeu care vine la noi acum sa ne salveze, sa ne salveze de noi insine, adica de aceasta dorinta de a trai in lume, de placerile lumii, de cele 7 pacate capitale. Voila ! Sfarsitul bestiei este de a trai in comunitate cu Dumnezeu, fapt ce ar da puterea lui Dumnezeu. Iar aceasta bestie este satana care face dansul in acest moment.

R : Deci, este ultima lupta, pentru ultimul timp ?

JNSR : Este ultima lupta a timpului din urma !

R : Si cartea pe care tocmai ati editat-o, care se numeste Ultimul meu pas cu alaturi de Dumnezeu, din aceasta carte intelegem ca Fecioara Maria va avea un rol primordial, daca biserica recunoaste ceea ce cere Isus. Deci, ce ne cere Isus ?

JNSR : Isus ne cere sa venim la el, pentru ca nu putem merge spre Dumnezeu decat eliberati fiind de pacate. Este vorba de o renuntare, de un botez nou care de deschide acum, adica sa il iubim pe Dumnezeu mai presus de toate, si sa redevenim copiii sai divini, pe care Dumnezeu ni  i-a dat la inceputul lumii odata cu Adam si Eva.

R : Cand d-voastra vorbiti de noul botez d-voastra va ganditi la  purificare, ca la botezul focului, al Duhului Sfant ?

JNSR : Da, de acest botez facut in durerile nasterii asa cum a facut-o Maria. Suntem in aceasta suferinta, si noi vom trai aceasta suferinta pentru a permite celor care cred in Dumnezeu de a pune in lume aceasta umanitate purificata.

R: Cum trebuie trait acest timp de purificare??

JNSR : Trebuie sa avem multa iubire si credinta in Dumnezeu. Si timpul din urma se va trai pe masura a ceea ce se va intampla, pentru ca Dumnezeu va purifica pamantul de toate pacatele care ne impiedica sa mergem spre Dumnezeu. Iar in acest moment, oamenii trebuie sa tina cont ca purificarea in Dumnezeu incepe prin acceptarea lui Dumnezeu si a accepta sa fi mai bun, generos, perfect, asa cum Fecioara ne-o cere, ca Tatal.

R : Mesajul vostru este legat de cel referitor la Crucea Iubirii care ar trebui sa fie un fel de paratrasnet care sa salveze lumea ?

JNSR :   Nu este numai un paratrasnet, ci un drum de credinta prin care ne putem apropia de cruce si de a spune Domnului- eu adopt crucea ta, tot ce va veni, pentru ca purificarea sufletelor este cea  care permite intalnirea cu Dumnezeu in paradis, Edenul pierdut.

R : Credeti ca Ierusalimul ceresc este pentru timpul nostru ? Il vom trai noi aici pe pamant ?

JNSR : Da, prin suferita care se intalneste in anumite locuri pe pamant (Haiti), suferinta in care sufera multi inocenti. Noi suferim aici pe pamant unii pentru altii in compasiune. Deci, suferinta care e impartita, este si cea care va declansa caritatea, iubirea. Si voi vedeti suferinta si in acelasi timp natiunile care se pun in slujba in slijba ei (banii sunt facuti pentru a ajuta), trimitand in locurile de suferinta tot ceea ce oamenii de acolo au nevoie. Analogie cu Iona care a fost eliminat din balena pentru a ajuta  oamenii. In acest fel va castiga imparatia lui Dumnezeu, prin iuibire.

R : Cand ne vorbiti de Iona, vorbiti de cele 3 zile in care el a stat in stomacul intunecat al balenei. Suntem noi in acele trei zile intunecate in care se afla si Iona ??

JNSR : Noi suntem foarte aproape, dar eu cred ca ceva nou se va declansa alta data. Daca nu am inteles inca, vom avea semne si mai mari care ne vor face sa intelegem.

R : Cand credeti ca Duhul Sf va fi in inimile noastre suficient de puternic pentru a putea depasi etapa pacatului ?

JNSR : In acest moment opera se indeplineste. Pentru moment nu stim sa il primim pentru ca ceea ce nu vedem nu credem, si aceasta interventie a lui Dumnezeu prin Spirit, este pentru a deschine spiritele noastre catre cunoastere care este purtata de Dumnezeu catre suflete pentru ca acestea sa inteleaga . Dumnezeu este cel care are cunoasterea. Este un progres care se face in fiecare dintre noi. Dumnezeu ii va salva pe cei care doresc sa fie salvati pentru ca omul este liber si Dumnezeu respecta libertata omului. Cand revenim liberi catre Dumnezeu este marea cucerire. Revenim la Dumnezeu pentru ca iubim. Este iubirea care ne facem sa revenim la Dumnezeu. Trebuie sa intelegem pana unde merge iubirea lui Dumnezeu si pana unde trebuie sa ajungem noi insine pentru a fi salvati.

R : Doriti sa ne vorbiti de identitatea divina prezenta in umanitatea noastra ?

JNSR : Adica, sufletele au fost create de Dumnezeul notsru atotputernic pentru a face un pelerinaj pe pamant, in care sufletele sa invinga toate obstacolele pentru a ajunge la Dumnezeu. La sfarsitul pelerinajului Dumnezeu ne va intinde bratele pentru a ne reintoarce in pamantul promis.

R : Deci, cand vorbiti de pelerinaj, D-voastra includeti tema suferintei ?

JNSR : Da, pentru ca cu cat inaintam in viata, cu atat mai mult vom intalni situatii penibile care pot fi micsorate prin solutiile pe care le gasim noi insine pentru a ne salva viata si a ajuta pe ceilalti in suferinta lor. Este important sa nu ne uitam numai la noi, ci la aproapele nostru, iar in acest moment noi actionam in Dumnezeu si El  ne iubeste.

R : Cand privim coperta cartii d-voastra admiram cum Isus poarta crucea sa, iar fiecare membru din popor poarta crucea sa. Aceste cruci reprezinta drumul pe care Isus il propune pentru a ne mantui ?

JNSR : Isus este cel care a deschis poarta sufletelor, adica sufletele erau prizonierii pacatului original. Deci, venind pe pamant, Isus, prin sacrificiul sau, el a demonstrat ca e Dumnezeu insusi.Toate atributele tatalui l-au impiedicat pe Isus sa moara definitiv pentru a sterge datoria pacatului, adica,  a sentintei pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam si Evei.  Acestia au fost scosi din paradis pentru ca au comis o greseala de a nu asculta de Dumnezeu. Inainte de acest moment de pacat, Adam si Eva erau spirituali, ei nu aveau un corp de carne, iar cand ei au comis acest pacat, ei au fost acoperiti cu trup. Iar trupul nu dorea sa intre in paradis. Pentru aceasta ei au devenit muritori, fiind alungati din paradis de Dumnezeu care nu mai putea sa ii tina cu el pentru ar fi urmat o catastrofa evidenta. Pentru ca Dumnezeu respecta caracterul sau de totalitate datorat  celor 10 atribute ale sale. Si cand un atribut se confrunta cu un altul, este evident ca directia este una spre o catastrofa. Din aceasta cauza trebuia sa existe un Dumnezeu unic. Dumnezeu nu putea sa vina si sa moara pentru ca atunci nu ar mai fi existat universul. Si in acel moment, Dumnezeu a gasit in el insusi aceasta dimensiune a carnii, si asa a reusit sa locuiasca printre noi (Cuvantul s-a facut trup !).  Este Isus. Dumnezeu facut om e acelasi Dumnezeu.

R : Exista un lucru minunat pe care eu il descopar in aceasta carte : Isus va spune  ca voi credeti ca eu sunt in cer, dar eu sunt de asemenea in voi, deci deschideti-mi usa tabernacolului vostru pentru ca eu sa ies din voi si sa va ofer identitatea mea. Eu am gasit acest lucru formidabil.

JNSR : Exact, pentru ca Dumnezeu fiind peste tot, el este deasemenea in noi. Nu este niciun loc care sa ramana fara prezenata lui Dumnezeu. Deci. Daca voi prin caracterul  vostru minunat, dobandit prin respectarea celor 10 porinci, in acest moment, Dumnezeu locuieste in voi, deci voi deveniti un tabernacol. Daca noi ne purificam de toate pacatele, in acel moment, Dumnezeu locuieste deplin in noi. Asa inteleg salvarea noastra. In acest moment Dumnezeu, in toata puternicia sa, face din noi identitatea sa.

R : Trebuie sa trecem prin Golgota ?

JNSR : DA, iar daca noi continuam sa pacatuim, vom avea peste tot acelasi rezultat ca in Haiti.

R : Ceea ce m-a frapat in cartea d-voastra este ca spuneti ca pacatul a crapat stratul de ozon !

JNSR : Exact , asa putem explica efectele care se vad azi. In mod spiritual putem explica toate atrocitatile, care reprezinta limitarea bunatatii lui Dumnezeu. Pretul pentru a avea identitatea lui Dumnezeu este libertatea de a pacatui. Si pentru acest lucru avem nevoie de purificare. Dar eu cred ca oamenii prefera banii,….

R : Dar, Maria vegheaza, nu ?

JNSR : Da, ca cat renuntam la pacatele noastre cu atat luam mai repede identitatea sa. Deci trebuie sa fim ascultatori si plini de iubire pentru a intelege. Pentru aceasta trebuie sa ne rugam, sa cerem iubirea sa, si sa avem umilinta. Maria este divina si trebuie sa trecem prin ea pentru a strivi capul satanei – Maria este neprihanit zamislita. Maria este poarta cerului. Fiind divina, Isus a luat trupul si sangele sau de la Maria, divina si imaculata.

R : Exista 2 inimi. Inima lui Isus si Inima Mariei. Deci exista  doua inimi. In inima lui Isus exista inima Mariei.

JNSR : Exact. Crucile din spatele Crucii lui Cristos vor sa spuna ca el nu mai sufera singur. Nu toti sunt in spatele lui Cristos. Noi luam toate crucile celor care le-au abandonat, a celor care le-au aruncat, pentru ca ele sunt grele din cauza pacatelor lor. Iar noi adunam toate aceste cruci. Nu este un lucru material ci spiritual, deci suferinta este una interioara. Suferim enorm, pentru ca nu vrem sa abandonam sufeirnta noastra, proiectul lui Dumnezeu. Noi depunem crucile noastre alaturi de Crucea lui Cristos prin suferinta. Civilizatia iubirii va aparea atunci cand vom depune cu totii crucile asemenea lui Cristos in regatul tatalui. Isus ne daruit o fata a lui Dumnezeu. Inimile noastre raman tinere pentru ca Iubirea este eterna. 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Pacea, Iubirea si Bucuria Sa!

Gandhi, un hindus profund creştin

Ca de fiecare data Claudia ma surprinde placut. Azi , am gasit pe blogul ei urmatoarea postare,exceptionala dupa umila mea parere, pe care nu ma pot abtine sa nu vi-o daruiesc si voua.

"Am citit recent Autobiografia lui Mahatma Gandhi (subintitulată, cu smerenie, „Povestea experimentelor mele cu Adevărul”). Până la această lectură, ştiam şi eu cam tot ce ştie orice creştin despre Gandhi, adică mai nimic: hindus devotat religiei sale, căruia India îi datorează independenţa, nominalizat de 5 ori la Premiul Nobel pentru pace (fără a-l obţine vreodată), ucis într-un atentat în 1948. Dar persoana acestui mare om al istoriei nu reprezenta pentru mine mai mult decât exotismul intangibil al unei lumi îndepărtate, ale cărei tradiţii şi valori pot părea adesea inaccesibile unui occidental.

Paradoxal, am ieşit din această lectură (care ar putea fi catalogată de unii drept curată sminteală păgână) mult îmbogăţită spiritual şi întărită în credinţa mea creştină. Cum poate un hindus să-l predice pe Cristos? Cum poate un nebotezat să vorbească atât de pertinent despre valorile creştinismului? Deşi unora dintre noi li se poate părea de neconceput, îndrăznesc să-mi asum riscul de a merge mai deaprte de atât cu întrebările: nu cumva există mulţi necreştini în literă care sunt mult mai creştini în spirit decât noi, care adesea suntem ai lui Cristos doar cu numele, nu şi cu gândul şi cu fapta (şi aici îmi vine în minte şi exemplul Simonei Weil, evreică îndrăgostită de Cristos, chiar dacă nu a făcut niciodată pasul decisiv al botezului)? Un posibil răspuns la această întrebare este dat de misionarul creştin E. Stanley Jones, care l-a cunoscut îndeaproape pe Gandhi, considerându-l „un hindus profund creştin, mai creştin decât majoritatea creştinilor”.

Doresc să vă împărtăşesc şi vouă acest paradox, care invită la o meditaţie serioasă asupra felului în care ştim să fim creştini. Începând de astăzi, timp de 14 zile, vă propun o serie de meditaţii pe marginea unor gânduri ale lui Gandhi, meditaţii care consider că în acest timp de purificare în aşteptarea Întrupării pot constitui tot atâtea prilejuri de a ne analiza credinţa în lumina Adevărului, şi nu a falselor noastre percepţii despre el, despre Dumnezeu şi despre noi înşine. Prima meditaţie, aici.

NB: Aceste meditaţii sunt un semn de mulţumire pentru un prieten drag, care, creştin devotat şi mare admirator al lui Gandhi şi a învăţăturii sale despre nonviolenţă, mi-a deschis (pentru a câta oară?) mintea şi inima, invitând-mă, cu eleganţă şi delicateţe, să-mi depăşesc aroganţa evlavioasă şi să descopăr că, după cum spunea Mahatma,

„Dumnezeu nu are nicio religie”.

sursa : http://klaudiastan.wordpress.com/2010/12/06/gandhi-un-hindus-profund-crestin/

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu tot ce vrea El!

Despre adevarata supunere

Acestea sunt cuvintele pe care fratele Eckhart din ordinul dominicanilor, vicar de Thuringia si staret de Erfurt, le adresa copiilor care-i puneau multe intrebari in timp ce se aflau adunati pentru cina.

Adevarata si perfecta supunere este o virtute care le intrece pe toate celelalte si nici o lucrare, oricat de mare ar fi ea , nu poate fi inceputa si nici implinita fara aceasta virtute; si oricat de neinsemnata ar fi o lucrare, daca va fi indeplinita cu adevarata supunere - fie ca rostesti sau asculti Liturghia, fie ca te rogi sau te cufunzi in contemplare sau in ganduri, - 

ea va fi cu atat mai desavarsita.

Pe de alta parte, de orice lucrare te-ai apuca, oricat de marunta ar fi aceasta, adevarata supunere o face mai nobila si mai buna.Supunerea implineste intotdeauna mai bine orice.

Adevarata supunere nu greseste si nici nu impiedica vreodata ceva, caci ea nu lasa deoparte nici cel mai mic bine pe care-l poate face.Supunerea nu trebuie sa fie nicicand insotita de tulburare, caci ea implineste totul fara cusur.

 Cand omul iese din el insusi prin supunere si se abandoneaza , Dumnezeu este costrans sa patrunda in el, caci daca acest om nu vrea nimic pentru sine, Dumnezeu trebuie sa vrea pentru acest om

in acelasi fel ca si pentru sine insusi.

Atunci cand ma lepad de vointa mea pentru a ma incredinta superiorului meu si cand nu mai doresc nimic pentru mine insumi, Dumnezeu trebuie sa vrea pentru mine, caci daca el ma nesocoteste , se nesocoteste pe sine insusi.

Si asa este cu toate lucrurile: atunci cand eu nu vreau nimic pentru mine insumi, Dumnezeu vrea pentru mine.Fiti cu luare aminte! 

Dar ce vrea el pentru mine, daca eu nu vreau nimic pentru mine insumi?

Daca eu ma abandonez, Dumnezeu trebuie sa vrea pentru mine tot atat cat vrea si pentru sine, nici mai mult, nici mai putin si in acelasi mod in care vrea pentru  sine insusi.Si daca Dumnezeu n-ar lucra in numele Adevarului care este Dumnezeu, el n-ar mai fi drept, si n-ar mai fi Dumnezeu si nu si-ar mai putea manifesta natura si esenta sa.

In adevarata supunere nu exista :

"Eu vreau cutare si cutare lucru, asta sau cealalta" , ci o totala renuntare la ceea ce iti apartine.Iata de ce rugaciunea cea mai buna pe care o poate face omul  nu trebuie sa fie:

"Doamne, da-mi aceasta virtute sau acest fel de a fi, sau : Doamne, daruieste-mi-Te, sau da-mi viata vesnica" , ci : 

"Doamne, da-mi numai ceea ce vrei si ceea ce faci Tu, ceea ce vrei Tu si felul in care vrei Tu".

Aceasta rugaciune depaseste orice limita, intrucat numai cerul stapaneste pamantul.Cel care se roaga cum se cuvine, se roaga astfel incat iese cu totul din  sine insusi pentru a merge la Dumnezeu intr-o adevarata supunere.

Si dupa cum cel aflat intr-o adevarata supunere nu trebuie sa spuna: "Eu vreau asta",tot astfel nu trebuie niciodata sa spuna : "Eu nu vreau asta" , caci "Eu nu vreau asta" este adevarata otrava a oricarei supuneri.

Acelasi lucru vrea sa spuna si sfantul Augustin:

Sluga credincioasa nu cere sa i se spuna sau sa i se dea ceea ce i-ar placea lui sa auda sau sa vada , caci cea dintai si cea mai inalta indatorire este de a auzi ceea ce ii place mai mult lui Dumnezeu.

Despre cea mai infocata rugaciune si despre lucrarea cea mai nobila

Rugaciunea cea mai fierbinte este cu adevarat cea mai potrivita si mai puternica pentru a dobandi orice lucru, iar cea mai nobila dintre toate lucrarile este cea zamislita de un spirit abandonat.

Cu cat spiritul este mai abandonat, cu atat rugaciunea si lucrarea sunt mai puternice, nobile, folositoare, vrednice de lauda si desavarsite.

Spiritul abandonat poate totul.

Dar ce este un spirit abandonat? Un spirit abandonat este acela care nu se tulbura de nimic, care nu este legat de nimic, care nu si-a legat binele sau suprem de nimic altceva, care nu ia catusi de putin in seama ceea ce este al sau, care este complet cufundat in vointa divina si iesit din sine insusi.Nimeni nu poate indeplini vreodata o lucrare, oricat de umila ar fi aceasta daca nu primeste de acolo putere si tarie.

Omul trebuie sa se roage atat de infocat, incat sa doreasca nespus ca toate membrele sale sa-si dea osteneala in rugaciune si nu trebuie sa inceteze rugaciunea mai inainte de a simti cum se uneste cu cel care este prezent si la care se roaga: Dumnezeu.

sursa: "Benedictus Deus"- Meister Eckhart

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu tot ceea ce doreste El !

Minunea pe care tocmai am vazut-o !!!!!

Dragii mei , chiar daca ma veti crede nebuna , sau naiva sau oricum veti dori sa ma etichetati nu pot sa nu va marturisesc MINUNEA pe care tocmai am vazut-o impreuna cu copilasii mei.

In urma cu exact 30 de minute, adica la ora 21 si 50(azi , 3 decembrie 2010) am mers pana in camera copiilor si am deschis ferestra pentru a aerisi.Ei erau jos la calculator.Ca in fiecare seara , de la ferestra lor privesc spre CRUCEA DE IUBIRE(despre care am scris aici, si care e ridicata langa Manastirea ce se afla pe un deal cam la un km in fata mea).La un moment dat privirea mi-a fost atrasa de cateva lumini care formau impreuna un disc mare de aproximativ 50 metri ce era asemenea unei farfurii zburatoare din care ieseau raze de lumina.

Acest disc  se misca descriind o traiectorie circulara deasupra Crucii.Se rotea cam la 180 de grade intr-o directie si pe urma se intorcea inapoi.

Era uimitor!!!!

I-am strigat pe copii sa vina sa vada MINUNEA.Asa ca impreuna cu ei , David 15 ani, Luis 10 ani si Maria 5 ani am privit acele Lumini("impresionabile" imi sopteste Luis; "deosebite" spune David;""miraculoase" spun eu) timp de 15 minute.Deoarece Maria era speriata si plangea, neintelegand ce se intampla, am fost nevoita sa merg cu ea in dormitorul meu pentru ca sa o linistesc.

David si Luis au ramas sa priveasca in continuare.Dupa aproximativ 5 minute au spus ca "Luminile" au coborat mai jos , au incetinit putin miscarea si pe urma au disparut.

Vedeti, Minunile exista si se intampla in jurul nostru.Pentru mine acesta este un semn ca Isus e mereu prezent asa cum ne-a promis in Crucile de Iubire!

 Iti multumim cu toate inimile noastre Doamne, Dumnezeul nostru!

Actul de Iubire

Isuse, Maria,
Va iubesc !
Mantuiti
sufletele preotilor,
mantuiti sufletele.
Va rugam cu umilinta
si ajutati-ne
sa putem repeta
acest
ACT DE IUBIRE DE MII DE ORI
cu fiecare respiratie,
cu fiecare bataie a inimii.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu tot ce doreste El!

"... In mijlocul lupilor "

Cancelarul Bacon nota odinioara ca, in fata vulgului, virtutile marunte sunt vrednice de lauda, cele mijlocii vrednice de admiratie ,dar, pentru cele superioare, vulgul nu are nici o pricepere.

Tot ceeea ce este superior il irita.

Intreaga ura de rezerva a celor de rand comploteaza impotriva a ceea ce nazuieste la noblete si superioritate.

Ca sa fii o faclie incinsa  in flacara spiritului tineretii trebuieste sa biruiesti si haiticul lupilor care vrea sa te sfartice.Nu ajunge sa fii impasibil fata de simfonia deliranta a rasului lor, trebuie sa infrunti primejdiile, impotrivirile, sa demasti planurile, sa ocolesti capcanele pe care ti le intinde.

Trebuieste ceva si mai mult: sa incerci sa urnesti lumea din indiferenta in care zace fata de propriul ei minunat destin.

In urma, sa te jertfesti pentru ca sa te daruiesti pana la sacrificiul final, dincolo de care -durere- nu mai e loc pentru alt sacrificiu, e numai izbanda si asumptiunea in imparatie.

Iti trebuieste sa sti murii cu staruinta si repetat.Fiecare batjocura si impotrivire sa nu fie pentru tine o incordare , ci o modesta infocare; sa-ti fie un bulgar de carbune, azvarlit pe altarul constiintei pe care arde flacara iubirii jertfitoare de sine pentru Adevar.

Trebuie sa stii ca , din variatele mijloace care atata ura si repungnanta lumii cel mai sigur este sa ai sentimente inalte(H.de Montherlant)

Sa mai stii ca

" lumea este ceea ce trebuie sa fie pentru o fiinta activa: O organizatie de obstacole"(Vauvenargues).

Cugetat-ai  vreodata ce starneste "norocul" intr-un om, ce atmosfera creeaza in inima? Imi pare ca  o incredere nu in Dumnezeu, nici in capacitatile  proprii, ci in vag, in intamplare...Norocul nu scoate la iveala din substraturile fiintei noastre ceea ce avem mai bun.

Optimismul pe care-l aduce nu este intemeiat pe nimic ce sa poata exprima o idee frumoasa, prinsa de universul real.Buna dispozitie pe care o casuneaza e plina de indoieli si  neincredere.Dar pasivitatea la care ne duce este o trandavie urgisita, sora mezina cu fatalitatea.

Alaturi de ea , cad in lesin ravnirile noastre la mai bine si se-nmoaie puterea noastra de jertfa.

Norocul este eroismul lasilor si geniul mediocrilor.

Eu cred ca este si o pedeapsa a lui Dumnezeu, mai mult decat credeau anticii caci,pe langa toate inertiile pe care le indreptateste, desteapta in suflet si o dispozitie erotica spre mucegai.Si asta e o cruda osanda.

" O lume ostila, in schimb, te sculpteaza".

Sa nu fii obsedat nici sa nu iei tragic, mai putin sa descurajezi  pe caile ascensiunii, la intalnirea ta cu obstacolele.Orice palma e o lovitura de dalta care te slefuieste si mai putin o ofensa - motiv pueril pentru un duel ridicol peste poate.Vantul atata flacara, iar lovitura desteapta jaraticul somnolent sub spuza.

"Ceea ce nu ma omoara, ma intareste", scrie un filozof undeva.Dar Dumnezeu stie ca si moartea, ultimul lup hamesit, este biruita de duhul tineretii.

Prin urmare, totul din ceea ce ti se impotriveste, te intareste, moartea mai presus de toate.

"Viata in mijlocul primejdiilor este adevarata viata, este viata mare; este viata jertfei, viata care rodeste cu belsug"(Pasteur).

Cand doresti unui tanar viata tihnita, il blestemi.

Celui pe care-l ai drag si a carui tinerete vrei sa dureze, ureaza-i suferinta multa, umiliri, ocari injositoare; doreste-i sa cunoasca muscatura pizmei ce-l asupreste, arsura boicotului; doreste-i sa simta dispretul de sine, singuratatea si insuccesul nauc.

Sa nu compatimesti niciodata tineretea asediata de ostacole.

"Stii, mama,ca primejdiile mele au fost de-a pururi bucuria ta", spunea Coriolan maicii sale.Sa ai o bucurie de mama ce-si vede feciorul in mers sigur spre slava, in fata rezistentelor de tot felul cu care te intampina lumea.

Sf.Ioana d'Arc a spus:

"Sunt acolo unde-i primejdia".

E cuvant plin de 20 de ani imbibat cu tinerete.Sa-ti faci o regula de igiena din a ocoli greutatile si-a-ti amana initiativele pentru vremuri mai bune, nu este semn de sanatate si tinerete al pulsului vietii.Acela pe care il opreste de la mersul drept si-l zapaceste in faptele bune teamna de-a se compromite si grija de-a nu mahni inertia si molesala altora, nu cunoaste exigentele barbatesti ale spiritului tineretii.

Virtutea nu trebuie sa roseasca daca desteapta remuscarea altora.

Daca mersul tau umileste taraganarea trandavilor, nu ti-o lua de pe suflet.Tu tine calea dreapta, urcusul salvator.

Vei sti, odata si odata, ca in fiecare obstacol, in fiecare sarcina apasatoare, in fiecare povara covarsitoare, sta tainuit un inger gata sa cante.

Cine alearga sa puna umarul acolo unde este greul,

alearga acolo unde se canta.

Aminteste-ti cuvantul regesc:

"Aceasta muzica imi place mie"

.

Este un fapt remarcabil ca, nici suferinta, nici necazurile nu slabesc, in principiu, dragostea de viata, dimpotriva, par ca-i impartasesc o savoare mai vie...

Adevaratele imbolduri ale noastre sunt nevoia si lupta , iar ora biruintei ne nimiceste din nou"(W.James).

Tanarul Montalembert azvarli scepticilor veterani din senatul francez aceste cuvinte tineresti:

"Ca sa urmez pe Hristos nu am ales ora Taborului, ci ora in care se prabusi sub povara Crucii".

Cand stii sa simti asa, nu simti tu, ci spiritul tineretii din tine.Intreaga structura tinereasca impinge viata spre Calvar.

Tineretea este ursita acestei cai unice de marire.Purtat de iubire, vei strabate prin mijlocul lupilor ca Dante calauzit de Beatrice prin fata celor trei fiare.

sursa:P.S.S.Ioan Suciu - "Tinerete", Editura Galaxia Gutenberg

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu spiritul tineretii si sa va transforme in flacari vii ale Iubirii Sale!

Pe altarul constiintei

In noi sunt doua focare ale raului care opacesc realizarea tineretii sufletesti, dar ambele revin la ceea ce se numeste egoism: 

egoismul trupului si egoismul spiritului, mandria carnii si mandria vietii.

 Sufletul vrea sa se inchipuie inger, sufletul vrea sa se inchipuie bestie.

Si nu vrea sa se implineasca ceea ce este: 

 icoana a lui Dumnezeu.

 "Panta spre eu", cum spune Pascal, este inceputul tuturor neoranduielilor si calea spre imbatranire.

In zorii vietii, la mijirea tineretii, ca sa intram ca un suvoi de vreri si dorinti in matca ei curata si adanca, ca a fluviilor milenare, trebuie sa incepem printr-un act de jertfa prelungit pana la capatul vietii terestre.

Capacitatea de jertfire a eului intra in masura tineretii si eroismului.

Sfantul Augustin a scris acest minunat cuvant:

"Sit ara tua conscientia mea"

"Fie constiinta mea altarul tau, Doamne."

Aceasta constiinta a "spiritului tineretii" este un ecou ce rasuna ca o muzica a carei lipsa pustieste viata, un ecou al prezentei lui Dumnezeu in strafundurile noastre, un ecou real cat orice substanta si consistent cat orice rostire divina.

Jertfa devine astfel realizarea unei armonii superioare, gestul unei apropieri de Dumnezeul tuturor idealurilor si frumusetilor, actul liber al vointei iubitoare si indraznete, care consimte sa se lepede de sine, sa iasa din sine ca sa gateasca pe Dumnezeul libertatii si al tineretii.

Orice jertfa este o zdrobire a limitelor eului.

Sechestrati de noi insine ramanem niste miopi rahitici, batjocura tineretii si umorul fara de pret al copiilor de pe strada.

Prin jertfa, ne redresam si spargem banchizele eului; nimicim tot ceea ce ne micsoreaza viata si impreunand-o cu Adevarul, care pentru noi este El, persoana insufletita, o transformam din limina in lumina, in mai stralucita tinerete.

Jertfa nu este o amputare care te lasa un mutilat, ci o inlaturare chirurgica a ceea ce zapaceste si risipeste elanul vietii pornit spre inaltimi; nu este suprimarea trupului, a functiunilor lui, cu atat mai putin a pasiunilor, ci subordonarea lui directivelor mintii si credintei.Este un act terapeutic menit sa vivifice ceea ce voia sa fie injugare la dricul mortuar.

Prin jertfa, impiedicam ca animalul sa ucida pe om, iar omul sa pustiasca ceea ce este dumnezeiesc in noi.

Prin jertfa, marturisim ca accentul vietii nu este in trup si deci nu este el centrul vietii; marturisim si aceea ca nu noi suntem punctul de convergenta al faptelor vietii, nici nu suntem izvorul fericirii si al iubirii.

Iara jertfa consista in a  prefera Idealurile sfinte, cu un cuvant: pe Dumnezeu, intregului rest, caci restul in afara de Dumnezeu este nimic.

Prelungim viata prin repetatele morti cotidiene ale lepadarii de sine.

Prin fiecare jertfa lasam clipei ce vine si zilei de maine mostenirea dreptului la o viata mai frumoasa , la o aureola de tinerete mai poleita cu vraja.

Vrei sa cunosti ceea ce este nimicnicie in viata? 

"Este pasiunea placerii fara scrupul , alipirea de viata simturilor, arzatoarea cautare a bunei stari, usuratatea in ceea ce-i serios si gravitatea in ceea ce-i frivol, este dispretul omului si exaltarea eului"

Vrei sa stii ce-i maretie si tinerete in viata?

Este imbratisarea jertfei fara calcul, detasarea de viata simturilor, dispozitia la a accepta incomodarea ca o disciplina nobila, dragostea fata de ideile mari, apropierea de Dumnezeu prin iubirea aproapelui si prin insusirea intentiunilor Lui.

sursa: P.S.S.Ioan Suciu - "Tinerete"
editura Galaxia Gutenberg

Isus sa fie in sufletul tau!

Dumnezeu sa te binecuvanteze cu Pacea , Iubirea si Bucuria Sa!

La multi ani dragi romani! La multi ani Romania!

Isus sa fie in inimile voastre , fratii mei in Cristos !

Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti cu binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare!