Dobandirea deprinderii de-a trai in prezenta lui Dumnezeu

Exercitiul cel mai sfant, mai obisnuit si mai necesar in viata spirituala este prezenta lui Dumnezeu - si anume, de a te invata si a te delecta in sfanta Sa tovarasie, vorbind smerit si conversand afectuos cu el, in fiece clipa,fara vreo regula sau masura, indeosebi atunci cand esti ispitit, lovit de necazuri si dureri, gol sufleteste, dezgustat, ba chiar si atunci cand te dovedesti necredincios si pacatuiesti.

 Trebuie sa urmarim staruitor si necurmat ca toate faptele noastre , fara deosebire, sa fie un fel de mici dialoguri cu Dumnezeu, si asta fara pregatire , ci asa cum izvorasc din puritatea si simplitatea inimii.

Sa dam dovada de cumpanire si masura in ceea ce facem, fara graba ori pripeala, care denota un suflet tulburat. Cu Dumnezeu trebuie sa lucram domol, linistit si plini de iubire, sa-L rugam sa priveasca cu ingaduinta la lucrarea mainilor noastre si prin aceasta atentie continua acordata lui Dumnezeu , vom zdrobi capul demonului si-l vom dezarma.

In timp ce muncim sau facem orice altceva, chiar si in timp ce citim si scriem carti, fie ele si spirituale - mai mult , chiar si atunci cand ne inchinam si ne rugam cu glas tare - trebuie sa incetam orice activitate pentru cateva clipe, cat de des ne este cu putinta, pentru a-l adora pe Dumnezeu in adancul sufletului vostru, de ce sa nu va opriti macar din cand in cand din indeletnicirile exterioare, ba chiar si din rugaciunile facute cu glas tare, ca sa-L adorati in forul vostru interior, sa-I dati slava, sa-I adresati cererile voastre, sa-I oferiti inima voastra si sa-I multumiti pentru toate? Ce L-ar putea bucura mai mult pe dumnezeu decat sa lasam astfel deoparte, de mii si zeci de mii de ori pe zi, orice lucru  sau faptura create pentru a ne retrage si a-L adora in adancul inimii? Ca sa nu mai pun la socoteala faptul ca aceasta inseamna nimicirea amorului propriu, care nu poate exista decat in mijlocul fiibntelor create, amor propriu de care suntem eliberati pe nesimtite prin aceste intoarceri interioare la Dumnezeu!

Prezenta lui Dumnezeu este deci viata si hrana sufletului, care se poate dobandi doar prin harul Domnului.Si iata aici si mijloacele de a o dobandi: o mare curatie a vietii, sa veghem necurmat asupra noastra insine pentru a nu face , rosti sau gandi nimic ce ar putea sa nu-I fie pe plac; si atunci cand totusi am facut asa ceva ,sa-I cerem smerit iertare si sa facem penitente; o mare statornicie in practicarea zilnica a acestei prezente fata de privirea launtrica a  lui Dumnezeu in sufletul tau, exercitiu ce trebuie infaptuit intotdeauna in liniste sufleteasca, cu smerenie si iubire, fara a te lasa cuprins de vreo tulturare sau neliniste.

Trebuie sa te ingrijesti in mod deosebit ca aceasta privire interioara , fie ea chiar si de-o clipa, sa-ti preceada activitatile exterioare, sa le insoteasca din cand in cand si sa le inchei tot prin ea. Cum e nevoie de timp si de truda pentru a dobandi aceasta deprindere, nu trebuie sa te descurajezi cand nu izbutesti, fiindca o obisnuita nu se formeaza fara osteneala; insa , o data castigata, placerea va insoti tot ce vei face.

Pentru a ajunge la aceasta stare, trebuie sa ne abtinem de la a da ascultare simturilor, deoarece este cu neputinta ca un suflet care isi mai afla placerea in cele exterioare sa se poata bucura pe deplin de aceasta prezenta divina, caci pentru a fi cu Dumnezeu , trebuie sa renuntam cu desavarsire la cele create.

Pentru aceasta chemare, inima trebuie sa fie libera de orice altceva , caci Dumnezeu o vrea doar pentru Sine; or, asa cum El n-o poate avea doar pentru Sine inainte de-a o elibera de orice lucru ce-i este strain, tot astfel nu poate sa plamadeasca si sa infaptuiasca ce doreste in persoana respectiva.El deplange adesea orbirea noastra si striga necurmat ca suntem vrednici de mila daca ne multumim cu asa putin.

"Eu , spune El, am pentru voi comori infinite, iar voi va multumiti cu un scurt moment de inchinare ce intr-o clipa s-a si sfarsit..."

In felul acesta legam mainile lui Dumnezeu si impiedicam revarsarea harului Sau  necuprins.

Este nevoie sa ne punem toata increderea in mainile lui Dumnezeu si sa ne eliberam de toate celelalte griji, chiar si de numeroasele acte devotionale -  care , desi foarte bune prin natura lor, ne impovareaza adeseori in modul cel mai nepotrivit - intrucat , la urma urmei, aceste acte devotionale nu sunt decat niste mijloace de a ajunge la tinta.Astfel, cand practicam aceasta prezenta a lui Dumnezeu, ne aflam alaturi de Acela care este tinta noastra, asa ca  este inutil sa recurgem la acele mijloace , dar putem continua schimbul de dragoste cu El, ramanand in sfanta Sa prezenta, fie printr-un act de adoratie, de slavire sau de bucurie, fie printr-un act de jertfa, de actiuni pline de har si in orice fel pe care nu-l inspira duhul nostru.

Nu este neaparata nevoie sa fim tot timpul in biserica pentru a fi cu Dumnezeu; putem face in inima noastra un sanctuar in care sa ne retragem din cand in cand pentru a-I asculta glasul si a-I vorbi incetisor, smeriti si plini de iubire.Orice om este instare sa vorbeasca in acest fel cu Dumnezeu, o scurta inaltare a sufletului prin rugaciune este de ajuns - scrie fratele Laurentiu...

Nimic nu ne poate alina intr-atat durerile si suferintele vietii ca aceasta conversatie intima cu Dumnezeu.Daca o practicam cu statornicie, atunci toate bolile trupesti ni se vor parea usoare.

Adesea, Dumnezeu ne ingaduie sa suferim putin pentru a ne curata sufletulsi a ne sili sa ramanem cu El. Cum ar putea un suflet care traieste cu Dumnezeu si care nu-L doreste decat pe El sa simta vreo durere?

Intariti-va sufletul, oferiti-I Lui neincetat durerile dumneavoastra, cereti-I putere pentru a putea indura si mai presus de toate , deprindeti-va sa-I vorbiti adeseori si cautati sa-L parasiti cat mai putin cu putinta.Adorati-L chiar si in neputintele dumneavoastra, daruiti-va Lui din cand in cand si , in clipele celor mai cumplite suferinte,cereti-I cu smerenie si dragoste, asemeni unui copil bunului sau tata, puterea de-a rabda totul potrivit cu voia Sa sfanta si ajutorul harului Sau.

Aceste rugaciuni scurte sunt foarte potrivite in cazul persoanelor bolnave si reprezinta un leac bun impotriva durerii.

Sa suferi si sa fii impreuna cu El - iata Raiul ! De aceea , daca dorim sa ne bucuram inca din aceasta viata de pacea Raiului, trebuie sa ne deprindem ca , in toiul durerii , sa-I vorbim ca unui parinte , smeriti si lini de iubire.Sa nu ingaduim spiritului noastru sa se indeparteze de El, indiferent de pricina.Trebuie sa veghem necurmat asupra noastra insine cand suntem bolnavi pentru a nu face , rosti sau gandi nimic ce nu i-ar putea fi pe plac, chiar daca ni s-ar parea ca ne alina suferintele.

Atunci cand vom fi intr-atat de preocupati doar de Dumnezeu, suferinta nu ne va mai fi decat mangaiere, alinare si miruire.

Lumea nu intelege aceste adevaruri si nici nu-i de mirare: ei sufera ca  oameni ai lumii si nu precum o fac crestinii.Privesc bolile ca pe niste suferinte ce tin de natura omului si nu ca pe un har oferit de Dumnezeu omului; si , astfel privind lucrurile , ei nu vad decat ceva cu totul rau si strain naturii umane.

Dar cei ce considera bolile ca venind din mana lui Dumnezeu, ca pe niste semne ale indurarii Sale si drept mijloacele de care El se foloseste pentru a-i mantui, acestia au parte indeobste de mari mangaieri si alinari sufletesti.

sursa: fr. Laurentiu al Invierii " Viata cu Dumnezeu" ,

 carte pe care  ,daca doriti sa o aveti , o puteti comanda aici: 
http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=21292 

Cele şase Sfinte Liturghii

Istoria celor şase Sfinte Liturghii

 

Un preot iezuit, cu multă ştiinţă de carte şi cu o viaţă profund ancorantă în Dumnezeu, învăţător al Sfintei Scripturi şi iluminat prin revelaţie divină a predicat poporului despre aceste saşe Sfinte Liturghii, pe care şi Papa Grigorie obişnuia să le celebreze pentru morţi, cu mare succes,  fiind aducătoare de haruri şi de mângâiere.

           

 Dacă cineva doreşte să plătească aceste şase Sfinte Liturghii spre mai mare laudă şi cinstire a lui Dumnezeu,  acel suflet  se va elibera nemijlocit din focurile Purgatorului, chiar dacă acel suflet ar trebui să sufere până în Ziua de Apoi.

            De asemenea, este la fel de important a oferi aceste şase Sf.Liturghii şi pentru cei vii, chiar dacă acestea nu sunt în harul lui Dumnezeu, deoarece acestea obţin recunoaşterea şi căinţa pentru păcatele lor şi astfel se salvează de osânda veşnică. Dar cine are posibilitatea, este recomandat ca toată lumea să ofere aceste şase Sf. Liturghii şi pentru propria persoană, chiar în timpul vieţii, ca să-şi asigure mântuirea veşnică.

         

  

Două femei, prietene foarte bune, care au fost de faţă şi au ascultat predica şi-au promis reciproc că în cazul morţii lor, cea care va supravieţui va plăti pentru prietena decedată cele şase Sfinte Liturghii, ceea ce s-a şi întâmplat, cea rămasă în viaţă a plătit aceste Sf.Liturghii la un preot evlavios care le-a celebrat pentru sufletul prietenei decedate. După cea de-a şasea Sf. Liturghie oferită Domnului, sufletul celei decedate i-a apărut în vis prietenei  sale, într-o frumuseţe şi  o strălucire de nedescris încât prietena în viaţă s-a umplut de o asemenea bucurie şi fericire că nici nu a  dorit să mănânce sau să bea timp de 3 zile. Când şi-a revenit după această viziune, unica ei dorinţă a fost să moară şi ea. A dispus să se celebreze cele şase Sf. Liturghii pentru propria persoană şi după ce toate s-au împlinit conform cerinţei ei, a murit în a şaptea zi, fiind senină şi plină de bucurie. Prietena care murit prima apărând în vis într-o mare lumină şi strălucire a spus:   

„ Draga mea prietenă, mulţumesc pentru fapta ta milostivă, faptă ce nu poate fi depăşită aici pe pământ. Te rog spune tuturor creştinilor, ca toţi să beneficieze de acest mare har şi să se folosească de oportunitatea celor şase Sf. Liturghii, pentru că astfel producem bucurie multor suflete suferinde, întrucât ele sunt eliberate din Purgator. Şi eu am fost eliberată şi am ajuns printre cei fericiţi datorită acestor Sf. Liturghii. Nimeni nu poate face ceva mai folositor” şi, spunând acestea, a dispărut.

            Un suflet care era condamnat să sufere în Purgator până în Ziua de Apoi i-a apărut unui preot şi l-a rugat să oficieze pentru el cele şase Sf. Liturghii. După implinirea rugăminţii sufletul a apărut din nou spunând: „ Sunt sufletul care ţi-a cerut cele şase Sf. Liturghii lui Dumnezeu şi ţin să-mi exprin recunoştinţa căci am fost scăpat de o suferinţă atât de mare pe care, altminteri, ar fi trebuit să o îndur până în ziua de apoi.”

            Dacă o persoană plăteşte aceste şase Sf. Liturghii pentru persoane vii sau decedate, va fi eliberat din suferinţele Purgatorului.

            

 Într-adevăr nici nu putem pricepe cu mintea noastră meritul deosebit de mare pe care îl obţinem prin răspândirea în cercul de cunoscuţi şi printre preoţi a acestei devoţiuni, despre care se poate citi şi într-o carte veche de rugăciune aprobată de Papa Clement (1730 – 1740), în care aceste liturghii mai sunt denumite şi SLUJBE DE SUFERINŢĂ. Liturghiile se celebreaza şase zile consecutiv (fără întrerupere), asemănător cu cele 30 de Sfinte Liturghii gregoriene care se celebrează 30 de zile fără întrerupere.

Cele şase Sfinte Liturghii trebuiesc celebrate în următoarea ordine şi inteţie

Prima Sf. Liturghie: va fi oferită  în amintirea şi cinstirea arestării nevinovate a Domnului nostru Isus Cristos, pentru ca sufletul să se elibereze din robia păcatelor sale.

A doua Sf. Liturghie: va fi oferită în amintirea şi cinstirea nevinovatei judecări şi condamnări la moarte a Domnului Isus pentru ca sărmanul suflet să scape de judecata dreaptă a lui Dumnezeu pentru păcatele sale.

A treia Sf. Liturghie: va fi oferită în amintirea şi cinstirea prigonirii şi batjocoririi nevinovate a Domnului Isus, pe parcusul întregii Sale vieţi pământeşti, mai ales pentru suferinţele din timpul pătimirii Sale dureroase de pe lemnul Sfintei Cruci, pentru ca astfel să se ierte şi să dezlege de păcat sărmanul suflet înlăturându-i-se pedeapsa meritată pentru păcatele săvârşite.

A patra Sf. Liturghie: va fi oferită în amintirea şi cinstirea Sfintelor Răni şi dureri precum şi cumplita moarte pe Cruce, ca astfel Domnul Isus să vindece rănile de moarte ale bietului suflet, datorate păcatelor sale mari.

A cincea Sf. Liturghie: va fi oferită în amintirea şi cinstirea înmormântării Domnului nostru preaiubit Isus Cristos, pentru a-L ruga să îngroape pe vecie toate păcatele şi nelegiuirile comise de bietul suflet şi astfel, prin infinita Sa îndurare, să se milostivească înlăturând pedeapsa binemeritată.

A şasea Sf. Liturghie: va fi oferită în cinstea Învierii şi Înălţării la Cer a Domnului nostru Isus Cristos, pentru ca El, să-l aducă pe bietul suflet din umbra morţii la lumina veşnică, acordându-i învierea şi ridicarea la cer.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!

Sr. Emanuela (Medjugorje) – Eliberari si vindecari prin post

 Sa invatam sa postim cu inima... sa invatam sa postim cu paine si apa ... sa invatam, prin post , sa-i facem loc Domnului in trupurile , sufletele si vietile noastre...

Sr. Emanuela (Medjugorje) – Eliberari si vindecari prin post

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul - Plânsul de marți seara

Vai mie, în ce fel de deznădăjduire stau, în ce fel de rușine zac ! Nu este omul cel dinlăuntru, precum este cel văzut. Căci măcar că vorbesc despre sfințenie, cugetarea urâtelor patimi este în mine ziua și noaptea. Și măcar că ridic în slăvi curățenia prin graiurile mele, totuși în inima mea, mă gândesc la necurățenie.

 

Vai mie, ce fel de judecată îmi este gătită ! Pentru că numai chip de sfințenie am, iar nu și putere. Cu ce fală mă voi apropia oare eu, care de atâtea răutăți sunt vinovat, de Domnul Dumnezeul meu, Cel Ce-mi cunoaște și cele ascunse ale inimii mele. Mă tem, stând la rugăciune, să nu se pogoare foc din cer și să mă ardă pe mine, precum oarecand pe cei care în pustie, cu foc de la Dumnezeu, Domnul i-a ars.

Dar eu ce voi aștepta de la cele ale mele, care cu multă și nemăsurată greutate de păcate sunt înfășurate?

S-a înfocat inima mea, s-a schimbat gândul meu cel dreptcredincios, s-a întunecat mintea mea. De-a pururea mă întorc ca un câine în vărsătura sa.

Nu este în mine nici o îndrăzneală către Cel Ce cearcă inima și rărunchii. Mintea nu-mi este curată și lacrimile îmi lipsesc în rugăciune. Căci dacă vreau să suspin, fața mi se apleacă scufundată în rușine. Bate-mi, o, Doamne, pieptul care este locaș al patimilor și al gândurilor rele!

Slavă Ție, Făcătorule de bine al sufletelor și trupurilor noastre. Mari și multe sunt îndurările Tale peste noi păcătoșii, Doamne!

Să nu mă lepezi pe mine cu cei ce zic Ție "Doamne, Doamne", dar cu inima nu împlinesc voia Ta, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumenezeu. Căci Tu cunoști, Doamne, patimile cele ascunse întru mine. Tu știi rănile sufletului meu. Vindecă-mă, Doamne! Îmi vei zidi casa sufletului la care se ostenesc toți ziditorii, căci mă pregătesc către împotrivirea patimilor. Când mă apuc de luptă, însă, atunci reaua meșteșugire a dușmanului îmi slăbește tăria sufletului prin plăceri, și fără să fie nimeni care să mă silească, ca pe un robit mă trage către ele.

Ma sârguiesc să mă smucesc din văpaia care mă arde și din neiscusință, dar, împreună cu ea mă scufund. Cert pe cel bolnav, în timp ce eu sunt mai bolnav ca dânsul. Doctor al patimilor vreau să mă fac eu, ticălosul, și iată că eu însumi mă dau lor robit. Luminează-mi Doamne, ochii inimii ca să-mi cunosc mulțimea patimilor.

Darul Tău să umbrească peste mine, Stăpâne. Luminează-mi mintea cea întunecată, sălășluind în mine lumina dumnezeirii! Căci Ție nimic nu-Ți este cu neputință.

Cine nu mă va plânge pe mine oare, când, pentru o mică plăcere, focul cel nestins l-am cumpărat și de Împărăția cea veșnică m-am lepădat?

M-am robit patimior, eu ticălosul!

Cu slobozenia sufletului meu, dobitoc m-am făcut. Și nu pot să caut către Domnul cel milostiv. Am îngropat în lene darurile Stăpânului, cele de viață purtătoare, și am iubit mai mult sărăcia patimilor! Străin m-am făcut de faptele cele bune, în țara depărtată a răutății ducându-mă.

Pe jumătate sunt mort, în viață fiind.

 

Plangeți-mă, lucrători înfrânați, pe mine, care sunt îndărătnic și îndrăcit cu păcatele și iubitor de dezmierdări! Plângeți-mă, cei miluiți, pe mine, care L-am amărât pe Cel Ce m-a miluit! Plângeți-mă, cei ce ați iubit cele bune și ați urât cele rele, pe mine, care am iubit cele rele și am urât cele bune. Plângeți-mă, cei cu viață îmbunătățită, pe mine, cel ce numai cu chipul sunt îmbunătățit, dar cu faptele sunt pătimaș și nebăgător de seamă. Plângeți-mă, cei ce bine ați plăcut lui Dumnezeu, pe mine, care am plăcut oamenilor. Plângeți-mă, cei ce dragostea cea desăvârșită către Dumnezeu și către aproapele o aveți, pe mine, care numai cuvintele iubesc, dar cu lucrurile stau departe de adevărata dragoste. Plângeți-mă, cei ce aveți răbdare, și aduceți roade prisositoare Bisericii Domnului, pe mine, cel nerăbdător și neroditor. Plangeți-mă cei ce fără de rușine și cu îndrăzneală vă rugați lui Dumnezeu, pe mine, cel ce mă rușinez a căuta la fața Domnului. Plângeți-mă, cei ce aveți blandețe, pe mine, cel ce sunt străin de blândețe. Plângeți-mă, cei smeriți și curați cu inima, pe mine, cel îngâmfat și mândru și necuviincios. Plângeți-mă, cei ce câștigarea apostolilor ați câștigat, pe mine, cel îndrăcit, cel ce cu materia sunt îngreunat. Plângeți-mă, cei ce aveți în minte pe Judecătorul și Judecata cea de după moarte, pe mine, cel ce mărturisesc că o pomenesc, dar împotriva ei trăiesc. Plângeți-mă, moștenitorii Împărăției Cerurilor, pe mine, moștenitorul gheenei focului.

Rugați-vă, Sfinți ai lui Dumnezeu, pentru sufletul meu cel înviforat. Întru ceea ce puteți, Sfinți ai lui Dumnezeu, ajutați-mi !

Căci știu că dacă veți ruga pe Iubitorul de oameni, Dumnezeu, toate se vor ierta nouă, pentru noianul bunătății Sale!

Și precum Dumnezeu este iubitor de oameni, așa și voi să nu treceți cu vederea rugăciunea mea, a păcătosului ! Căci eu n-am îndrăzneală, din pricina multelor mele păcate rele. Lucrul vostru este, o, Sfinți ai lui Dumnezeu, a vă ruga pentru cei păcătoși ! Iar la Dumnezeu, lucrul este ca pe cei deznădăjduiți să-i miluiască.

Rugați-vă Vieții pentru cel mort! Să trimită Domnul darul Său și să oprească alunecarea sufletului meu smerit! Stăpâne al tuturor, primește rugăciunea păcătosului ! Îndulcește sufletul amărât de păcat ! Împărtășesc celui însetat din izvorul vieții și îl povățuiesc când inima ca într-un lanț de fier îmi e ținută. Să mă întâmpine îndurările Tale, Doamne, prin îndurările Sfinților Tăi, înainte de a mă trage împreună cu cei ce lucrează fărădelegea ! Acolo se vor descoperi cele întru întuneric și cele întru lumină, lucrate de mine.

Vai mie, ce fel de rușine mă va cuprinde, când mă vor vedea osândit pe mine, care mă socotesc acum fără prihană.

Lucrarea cea duhovnicească am părăsit-o, eu ticălosul, și patimilor m-am supus. Vai mie suflete, pentru ce înnegrești soarele cu negura patimilor? Pentru ce nu se risipește negura când vine de față raza? Pentru ce alegem mai curând stricăciunea decât nestricăciunea? Pentru ce ne frământăm cugetul pe pământ cu patimile?

Haina cea dumnezeiască am netrebnicit-o, și nevrednic de Nunta cea împărătească m-am făcut. De bunăvoie ne-am dăruit păcatelor vrăjmașului și vieții noastre robi ne-am făcut.

Ce vei zice, suflete al meu, Judecătorului, în ziua cea înfricoșată și groaznică ? Am flămânzit pentru Tine, sau însetat sau gol m-am facut, sau m-am smerit? Te-am iubit pe Tine cu tot sufletul meu? Cu îndrăzneală strigă suflete, către Domnul ! Primește darul Lui, tu, cel ce ești slobod.

Pentru ce tot amâni întoarcerea când El te cheamă? Pentru ce apuci pierzania și nu mântuirea? 
Pentru ce nu-ți asculți cugetul cât mai ai încă vreme; până ce ești domn al gândurilor, până nu se osteneste trupul și mintea încă e vie, până nu va zăcea în puterea altora binele tău, până ce mai poți prinde încă Darul cu puterea credinței și nu cu îndoiala să te prădezi tu singur.

Până când lacrimile tale sunt vestite întoarcerii, întâmpină, stai vitejește împotriva patimilor. Luptă cu tărie, cu toata puterea, cu ajutorul lui Dumnezeu. Aruncă-te cu vitejie asupra lui Goliat, să nu te apuce mai înainte tâlharul, să nu te răpească mai înainte ucigașul. Ca nu cumva slujitorii Împărăției să te încuie afară. Se cuvine să ne temem și cu toata străjuirea să ne păzim. Se cade să nu ne arătăm mincinoși ai mărturisirii noastre.

Ca vameșul suspin, ca și desfrânata lăcrimez, ca tâlharul slobozesc glas, ca și fiul cel risipitor strig către Tine, Iubitorule de oameni, Hristoase, Mântuitorul lumii, Lumina cea adevărată. Întărește sufletul meu cel slăbit și robit cu beția dezmierdărilor !

 

Tămăduiește rănile acestea, precum și abaterile minții mele!

Spală-mă cu scumpul Tău Sânge pe mine, cel înnegrit, Răscumpărător al păcatului ! Acum este vremea bine primită ! Acum este zi de mântuire. Cu mulțumirea milei Tale, întoarce-mă, Unule, îndelung Răbdătorule! Și mă slobozește de toată desfătarea cea dezmierdătoare. Să nu mă ardă cuptorul patimilor. 

Ci, cu roua milei Tale șterge sufletul meu!

 

Vai mie, că mi-ai dăruit, Doamne, lumina cunoștintei și eu o lepăd, netrebnicul. De câte daruri mă mai umpli pe mine păcătosul, Stăpâne, iar eu ticălosul sunt nemulțumit și nerecunoscător cu voia ! Totdeauna mă îndulcesc cu darul Tau, totdeauna mă întăresc și totdeauna îl lepăd întru amărăciunea mea și iar mă schimb. Îmi aduc aminte, Preabunule, de moarte, de muncile cele veșnice; ci mă tragi pe mine totdeauna către viață, să mă mântuiesc, iar eu în răutatea mea rămân de-a pururi. Pentru aceasta nu voi avea nici un răspuns acolo ! Bat să mi se deschida ușa milei Tale, Doamne; îngăduie-mi ca rugându-mă să-mi dobândesc cererea ! Că nu fără rușine caut să mă miluiesc. Fii îndelung răbdător asupra mea, răzvrătitul ! Și izbăvește-mă de păcatele care m-au înconjurat, ridică-mă sănătos din adâncul fărădelegilor !

Slobozește-mă pe mine de tot lucrul cel rău mai înainte de a mă apuca sfârșitul. Căci în iad cine Te va mărturisi pe Tine? Albește-mi veșmântul cel întinat mai înainte de a veni porunca cea înfricoșată și a mă lua nepregătit și nerușinat. Izbăvește-mi sufletul necăjit din gura leului și miluiește-l pe dânsul cu darul și îndurările Tale.

Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

sursa:  http://www.doxologia.ro/rugaciune/plansurile-sfantului-efrem-sirul-plansul-de-marti-seara 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!