"Jeanne Guyon vorbeste din nou " de Jeanne Guyon ( 3 )

34

Iarna spirituală

   Crede-mă că sunt foarte interesată de starea ta spirituală. Sper ca nu cumva încrederea ta în Dumnezeu să fie clătinată pentru că treci printr-o perioadă dificilă. În timpul iernii, rădăcinile copacului pătrund şi mai mult în pământ. La fel şi tu, în timpul iernii sufletului eşti şi mai umil. Aminteşte-ţi cât de încrezător a spus Iov: „Chiar dacă mă va junghia, tot mă voi încrede în El”. Te poţi bucura în Dumnezeu chiar şi atunci când nu ai parte de mângâiere, când nu ai numic, când te simţi că eşti un nimic. Dumnezeu continuă să existe, chiar dacă pământul nu mai are plante sau flori; şi de aceea poţi să fii fericit. Mamei îi place să se sacrifice pentru copilul ei, şi este fericită să se dăruiască cu totul pentru acesta. Comportă-te la fel faţă de Dumnezeu.

   Când eşti copleşit de slăbiciunile, păcatele sau neregulile din tine, mergi la El ca un copil care a căzut în noroi. Vei vedea cu câtă bucurie te curăţă şi te mângâie. Crezi că Dumnezeu te iubeşte mai puţin decât îşi iubeşte o mamă copilul ei? Nu spune El: „O mamă poate să uite de copilul ei, dar Eu nu te voi uita niciodată”?

   Descoperirea slăbiciunilor şi lipsurilor este o dovadă a dragostei lui Dumnezeu. Cu toate că o asemenea descoperire este umilitoare, ea este un prilej de mulţumire. Dumnezeu îţi poate umple golul cu dragostea şi harul Lui. Timpurile de goliciune lăuntrică ne amintesc de absoluta noastră nevoie de El. Acceptă astfel de momente cu bucuria pe care ai avea-o dacă ţi-ar da pâine.

35

Renunţarea la eu

   Moartea eului nu se realizează uşor. Pentru un timp, este o moarte vie. Viaţa spirituală este reprezentată în viziunea lui Ezechiel cu oasele uscate. La început oasele s-au adunat, apoi au fost acoperite de muşchi, de carne şi în cele din urmă Duhul Domnului le-a adus la viaţă. În creşterea ta spre Dumnezeu vei găsi multe piedici pe cale. Biruieşti aceste lucruri, supunându-te lui Dumnezeu.

   Înainte de a se pierde în mare, râul se goleşte în ea. Fiecare val parcă încurajează râul să înainteze spre mare. Dumnezeu face ca valurile dragostei Lui să te ude şi să te îndemne spre El. Râul se pierde în mare înainte ca apele lui să-şi piardă puterea. Aşa cum valurile se rostogolesc mult înainte de a se pierde, aşa şi tu vei suferi multe schimbări înainte de a complet transformat.

   Este un lucru bun să permiţi ca natura eului să fie crucificată, pentru că aşa Dumnezeu îi poate lua locul şi poate devni totul pentru tine. Pierde eul şi câştigă-L pe El. Lasă finitul şi câştigă infinitul. Aceasta este o mare binecuvântare.

36

Să nu depinzi de oameni

   Ce să spun în privinţa relaţiei noastre? Nu doresc să-mi planifici nici să te văd, nici să nu te văd. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne călăuzească. Te încrezi doar în El, sau ai prea multă încredere în mine? Sunt ca o trestie frântă şi dacă te încrezi prea mult în mine, te voi dezamăgi. Câteodată Dumnezeu foloseşte pe cineva pentru o perioadă în viaţa altcuiva, dar după aceea relaţia lor nu-I mai este folositare. Dacă El vrea să nu intervin în viaţa ta, să îndrăznesc eu să păstrez relaţia noastră prea strânsă? Ferească Dumnezeu. S-ar putea ca El să fi hotărât această separare între noi pentru ca să renunţi să te mai încrezi în altcineva în afara Lui.

   S-ar putea ca Domnul tău să nu mai aibă nevoie de mine în viaţa ta. Probabil că m-am amestecat în viaţa ta din cauza mândriei mele. N-am spus niciodată că sunt infailibilă, nu-i aşa? Nu sunt decât un om supus greşelii. Lasă-mă te rog, şi uneşte-te cu Dumnezeu, care niciodată nu te va conduce pe un drum greşit. Oamenii şi situaţiile sunt bune numai dacă sunt rânduite de Dumnezeu. Îţi vor face rău dacă te încrezi prea mult în ele. Dacă Dumnezeu vrea să ne separe, supune-te voii Lui bune cu toată inima ta. El merită toată inima ta.

   Fii destul de smerit şi curajos să recunoşti că te încrezi prea mult în oameni. Acolo unde cei necredincioşi pot fi încăpăţânaţi, poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie maleabil în mâinile Lui. Orice s-ar întâmpla, tu întotdeauna îmi vei fi drag în Domnul. Pierde-te în El, şi s-ar putea ca într-o zi să mă găseşti alături de tine, pierdută în oceanul dragostei Sale.

37

Moartea unui sfânt

   Am presimţirea că nu vei supravieţui acestei boli. Pierzându-te pe tine, pierd un prieten credincios. În timpul persecuţiei ai fost singurul pe care m-am putut baza cu adevărat. Pentru mine este o pierdere, dar sunt foarte fericită pentru tine. Aş putea să te invidiez. Moartea dă la o parte vălul care ascunde comorile infinte. Domnul nostru ne-a legat foarte mult spiritele noastre. Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să se odihnească asupra ta.

   Du-te binecuvântatule, şi  primeşte-ţi răsplata - pregătirea pentru cei ce sunt în întregime ai Săi. Ne despărţim în numele Lui, dar nu pot să spun un adio definitiv, pentru că suntem uniţi cu El pentru totdeauna. Sper ca, prin bunătatea lui Dumnezeu să fiu alături de tine în momentul trecerii tale.

38

Părtăşia sfinţilor lui Dumnezeu

   Asigurarea pe care mi-o dai referitoare la uniunea spiritelor noastre îmi aduce multă mângâiere. Este o uniune la care spiritul meu răspunde din plin, nu într-un mod emotiv, ci printr-o pace adâncă. Aceasta este adevărata părtăşie în Hristos. Este bine că îţi dai seama cât eşti de pierdut fără El. Singura ta speranţă este să te abandonezi pe tine însuţi şi să te încrezi în Dumnezeu. Cât de binecuvântată este această unitate în Hristos, unde pier toate relele şi ne desparte doar slăbiciunea noastră omenească. Cât de minunat este să Creatorul nostru a pregătit o cale prin care să putem avea părtăşie cu El. Această slavă va fi şi mai minunată atunci când toate relele naturii noastre decăzute vor fi îndepărtate şi noi vom fi pierduţi pentru totdeauna în Dumnezeu.

   În El suntem adunaţi ca picăturile de apă într-un ocean! Cât de uşor se unesc pârâurile de apă şi curg împreună atunci când sunt îndepărtate toate obstacolele. Când devenim curaţi în Isus Hristos, părtăşia dintre noi se adânceşte şi plutim împreună spre lucruri mai profunde. Curăţia apare atunci când există o separare definitivă de sine şi reunire cu Dumnezeu. Însă dacă vrei să te întorci la vechiul tău eu, alegerea îţi aparţine.

   Părtăşia noastră este independentă de lucrurile exterioare şi de ce cred oamenii. Nu putem fi separaţi în Hristos, pentru că suntem una cu El; şi în El şi prin El toţi suntem una.

39

Flacăra lăuntrică

   Spiritul meu a fost una cu al tău în timpul bolii mele fizice. În timp ce omul din afară trece, cel din lăuntru devine mai puternic. Cu toate că s-ar putea ca lucrarea lui Dumnezeu în tine să nu mai fie aşa vizibilă ca şi până acum, aceasta nu înseamnă că este mai puţin reală. În spiritul tău este un foc ascuns care arde continuu şi liniştit. Această flacără constantă şi intensă îţi slăbeşte puterea ta naturală şi îţi distruge capacitatea de a face ceva în afara voii lui Dumnezeu. Cred că aşa ceva experimentezi tu acum. Din când în când uleiul harului este turnat peste această flacără tainică pentru a-ţi da un simţământ dulce şi clar al prezenţei Sale pline de dragoste şi a ceea ce face în tine.

   Prin trăirea în prezenţa Sa manifeşti două roade: o refugiere interioară şi un „amin” continuu în spiritul tău, ca un răspuns extraordinar la lucrarea minunată a lui Dumnezeu în tine. Sunt conştientă de o legăătură foarte strânsă cu tine. Unitatea aceasta nu depinde de simţămintelesau voinţa umană, ci de voinţa lui Dumnezeu. Aceasta este împlinirea rugii Domnul nostru: „ca ei să fie una, aşa cum noi suntem una”. Moartea nu poate strica această uniune, ci o aprofundează mai mult în Dumnezeu.

4o

Sfat către un tânăr

   Îmi eşti foarte drag. Mă rog să-ţi dai seama că numai Dumnezeu te poate face fericit. Dăruieşte-te în întregime Lui, şi nu te întoarce înapoi. Iubeşte-L din toată inima ta. Retrege-te în spiritul tău pentru a avea cmuniune cu El. Roagă-te simplu şi natural fără prea multe formalităţi. Dumnezeu iubeşte mai mult rugăciunile pline de dragoste şi afecţiune, decât cele făcute din obligaţie. Spune-I lui Dumnezeu cât de mult Îl iubeşti. Felul acesta de rugăciune îţi va uşura inima.

   Nu încerca să scapi de responsabilităţile tale. Poţi să fii mai apropiat de Dumnezeu în trebueile zilei decât dacă te închizi undeva ca să te rogi toată ziua. Aceasta pentru că Tatăl tău te ţine mai strâns atunci când eşti expus ispitelor. Caută să ai tot timpul părtăşie cu Dumnezeu. Ceea ce ai de făcut este să te laşi în întregime în dragostea Sa şi să faci tot ceea ce ţi se cere.

   Nu te3 impacienta. Aceasta va strica frumoasa lucrare a lui Dumnezeu din tine. Odihneşte-te în El şi adu înaintea Lui orice ce tulbură. El te va purta aşa cum îşi poartă o mamă copilaşul.

   Dumnezeu îţi va da înţelecpiune cu privire la ce să mănânci şi să bei şi cu privire la toate plăcerile vieţii. El te cheamă la echilibru şi la moderare, şi nu la extreme. Fereşte-te să mănânci şi să bei prea mult sau prea puţin. Mă rog ca Dumnezeu să-ţi dea tărie, înţelecpiune şi mângâiere.

41

„La revedere” unui vechi prieten

   Scrisoare către Părintele Lacombe (consilierul spiritual al lui Guyon):

   Simt că nu mă pot adresa dumneavoastră ca unui călăuzitor spiritual. Se pare să lucrul cel mai bun este să mă detaşez de stăpânii pământeşti şi să-L urmez pe Stăpânul care este dragoste. Pe măsură ce caut să mă apropii de Dumnezeu, găsesc că trebuie să renunţ a mai depinde prea mult de vreun om. De asemenea, găsesc că nu este uşor de explicat lucrarea minunată pe care Dumnezeu o face în mine. Nu se pot exprima în cuvinte adevărurile extraordinare pe care Dumnezeu mi le-a descoperit.

   Dumnezeu este acelaşi în vorbă şi în faptă. „El a vorbit şi s-a făcut”. Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu, care este Isus, este lăsat să lucreze în noi fără să-i opunem rezistenţă, Dumnezeu ne transformă în ceea ce vrea El ca să devenim. Când a fost înnoită Maria Magdalena, n-a mai fost Maria Magdalena, ci Isus Hristos era acela care trăia în ea, şi-i dădea viaţă. Pavel spune: „Trăiesc, dar nu eu, ci Hristos trăieşte în mine”. La fel, Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, este una cu tine.

   Cât de minunată este dragostea Ta, o Dumnezeule! Cât de măreţe sunt minunile Tale! Cât de extraordinară este lucrarea Ta în inimile noastre! Sunt pierdută în adâncimile tăcute ale minunilor Tale secrete!

   Dar, stimate domn, acum vă scriu dumneavoastră, pentru a vă spune la revedere. Cu toate că nu vă mai am ca îndrumător, vreau să ştiţi că îmi sunteţi foarte drag în dragostea curată care vine numai de la Domnul Isus Hristos.

42

Slava lui Dumnezeu

   Care ar putea fi dorinţa noastră cea mai mare în cer şi pe pământ decât slava lui Dumnezeu! Este necesar să dorim slava lui Dumnezeu, aşa cum El o doreşte. Dumnezeu, care cunoaşte toate lucrurile, are un plan de împlinit. Face toate lucrurile la timpul potrivit. Aşteaptă momentul potrivit pentru a-Şi împlini voia. Când Isus a venit pe pământ putea să convertească toată lumea într-o clipă şi să distrugă tot răul, dar înţelepciunea Sa L-a călăuzit să procedeze altfel.

   Ascultă ce spune Domnul: „Încă nu Mi-a sosit ceasul”. Nu te amesteca în ritmul Lui perfect încercând să avansezi sau să întârzii anumite evenimente. Cazi cu faţa la pământ înaintea Lui şi recunoaşte-ţi nimicnicia. Caută să fii doar un isntrument în mâinile Lui; te poate folosi sau nu, după cum doreşte. Fii cu totul dedicat dorinţelor Sale, şi indiferent faţă de ale tale. Pentru tine n-ar trebui să conteze dacă te foloseşte sau nu.

   Rămâi în mâinile lui Dumnezeu. El poate să dărâme sau să zidească. Lasă-L să facă tot ceea ce doreşte, atât în tine, cât şi prin tine.

43

Uniune spirituală

   Uniunea spirituală este o experienţă reală a credincioşilor, chiar dacă nu este uşor de explicat. Pentru a fi în măsură să ajuţi cu adevărat pe cineva, de regulă este necesar să fi experimentat ceva similar. Împărtăşesc cu tine durerea pe care o simţi, şi aceasta ne aduce mai aproape de Hristos şi unul de celălalt. În această experienţă văd cum El ne poartă slăbiciunile. De asemenea, înţeleg foarte clar că Dumnezeu îi face pe aciea care Îi aparţin să crească pe măsură ce El se dăruieşte lor.

   Sunt în Dumnezeu şi El este în mine. Pe măsură ce mă cucereşte tot mai mult, nu numai că mă atrage mai aproape de El, dar îi va atrage şi pe alţii prin mine. Atragerea aceasta este mai puternică decât razele soarelui. Dar nu gândi vreodată că raza (adică credinciosul) este aceea care atrage. Întotdeauna Dumnezeu este acela care atrage. Caută să fii un canal curat pentru ca El să poată străluci cu putere prin tine. Dumnezeu transmite natura Lui prin atmosferă. În acelaşi fel Dumnezeu răpândeşte harul Lui atât prin credincioşi cât şi în mijlocul lor. Centrul lor comun este Dumnezeu. Este ca razele soarelui ce îşi au sursa în soare. Aşa se unesc credincioşii în Dumnezeu. Îmi dau seama că ceea ce am spus este greu de înţeles. Fie ca lumina lui Dumnezeu să-ţi adauge ce lipseşte explicaţiei mele.

44

Trăieşte în prezent

   Nu te aştepta să afli voia lui Dumnezeu într-un mod extraordinar. Cele mai remarcabile evenimente au loc natural şi fără zgomot. Ca urmare a poruncii împăratului roman, Iosif a mers la Betleem să fie înscris, şi acolo s-a născut Isus. Când copilul lui Agar murea de sete, ea l-a lăsat jos ca să moară, dar Dumnezeu i-a arătat un izvor din apropiere. Observă-L vezi pe Dumnezeu în toate situaţiile prezente. Consideră că le-a aranjat în providenţa Sa pentru tine, şi supune-te lor. El vede sfârşitul de la început şi face planuri înţelepte pentru copiii Lui. Este bine să cedezi capacitatea ta mică de a vedea lucrurile capacităţii Lui de a vedea toate lucrurile din toate locurile şi din toate vremurile. Privirea Lui trece prin timp şi eternitate!

   Aminteşte-ţi că pe Dumnezeu Îl întâlnim în momentul prezent. Acesta este momentul Lui; foloseşte-l. Fiecare clipă care ne-o dă, este spre slava Sa. Momentul prezent devine un moment etern de care vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu. Nu-l risipi! Fie ca pentru tine Dumnezeu să fie Totul în Toţi în fiecare clipă, acum şi pentru totdeauna.

45

Sfătuieşte cu blândeţe

   Un singur cuvânt, spus dulce şi umil după călăuzirea lui Hristos, face mai mult în corectarea altora decât multe cuvinte spuse din înţelepciunea ta. Când îndreptarea este amestecată cu emoţii care nu sunt necesare, Isus nu cooperează cu tine, indiferent cât adevăr este în ceea ce spui. Persoana cu care vorbeşti sesizează aceasta şi nu va accepta îndreptarea, ci va fi şi mai încăpăţânată în facerea răului. Dar atunci când Isus vorbeşte prin tine, fără amestecul eului, cuvintele Lui realizează multe şi fac ca persoana respectivă să accepte ceea ce spui. Ştiu că unii se împotrivesc, chiar dacă sunt sonştienţi că le vorbeşte Isus, dar dacă Hristos nu-i poate convinge să se schimbe, cum îi va convinge zelul tău?

   Este important să aştepţi momentul lui Dumnezeu pentru a-i corecta pe alţii. Poţi să vezi greşelile unor persoane, dar s-ar putea să se găsească într-o stare în care nu le-ar fi de folos să le spui despre ele. Nu este înţelept să spui cuiva mai mult decât poate primi. Eu numesc aceasta „a lua-o înaintea luminii” - adică să luminezi atât de mult faţa unei persoane, încât să nu îi faci nici un bine. Isus a spus: „Am multe lucruri să vă spun, dar nu le puteţi purta acum”.

   Profetul spune că Domnul îşi poartă copiii pe braţe, ca o doică. Poate că o doică ar vrea ca copilul să umble singur, dar are răbdare dacă aceasta n-o poate face. Fă la fel, şi nu-i descuraja pe cei slabi. Nu strica grânele bune prăşindu-le prea repede! Câţi nu admiră răbdarea lui Dumnezeu? Dar ce puţini o imită! Chiar şi aceia care au avut parte de mult har au multe greşeli. Aceasta ar trebui să ne facă pe toţi mai răbdători unii cu alţii.

46

Acceptă voia lui Dumnezeu

   În timpul puternicei stări de boală prin care am trecut recent m-am gândit la dorinţa lui Isus Hristos de a suferi ceea ce Dumnezeu a ales pentru El. Am spus mie însămi: „Tată, sunt gata să sufăr tot ceea ce Tu vei voi”. În timpul acestei supuneri am experimentat o uniune mai profundă cu Hristos. L-am auzit pe Mire vorbind în lăuntrul meu: „Te logodesc pentru totdeauna cu Mine”.

   Când Pavel a spus: „Port în trupul meu semnele Domnului Isus”, nu se referea la nişte semne exterioare pe trupul lui, ci la o purtare lăuntrică a suferinţelor lui Isus Hristos. În viaţa lui David se găsesc exemple semnificative ale multor experienţe spirituale ale lui Isus. Iov este exemplul unuia ce a fost transformat în nimic, dar apoi a primit favoarea lui Dumnezeu şi a ajuns să-L cunoască profund. Sunt pregătiţi să poarte hainele albe aceia care au trecut prin cuptorul încercărilor şi care a suferit împreună cu Hristos. Haina albă este îmbrăcămintea de nuntă a miresei, soţia Mielului. Oamenii aceştia vor deveni locuinţa Celui Prea Înalt. 

   Gândeşte-te la palatele minunate de sub pământ despre care am citit în cărţile de poveşti, şi la care se ajunge doar după ce treci prin caverne adânci. Nu sunt acestea întocmai ca palatul interior din spiritul tău? Ele sunt ascunse şi nimeni nu le poate găsi decât dacă îi spune cineva unde să le caute. În casa aceasta minunată locuieşte Domnul: „Fiica regelui este plină de slavă în lăuntrul ei”.

47

Ajutându-i pe alţii

   Greşelile tale nu ar trebui să te oprească în încercarea de a-i ajuta pe alţii. Harul poate lucra eficient prin tine în ciuda greşelilor tale. Dumnezeu ni se revelează pe Sine Însuşi prin „taţii” şi „mamele” cele mai mature spiritual. Învaţă să ai încredere în ei fără să depinzi prea mult de ei. Dumnezeu îşi foloseşte slujitorii chiar şi cu multele lor slăbiciuni.

   Chiar dacă vezi ce doreşte Domnul să facă în viaţa cuiva, nu-ţi oferi ajutorul, decât atunci când Dumnezeu porunceşte. Pe de altă parte, atunci când eşti respins de alţii, nu ar trebui să te opreşti dacă Dumnezeu este acela care te călăuzeşte. Dumnezeu va aduce rezultatele voite de El la timpul potrivit.

   În mod sigur, este o moarte profundă faţă de sine atunci când laşi din mâinile tale lucrarea lui Dumnezeu. Nu păşi pe lângă cărarea pe care Dumnezeu te călăuzeşte. Când îţi amesteci sinele în ceea ce face El, pui numai piedici şi încetineşti înaintarea. Natura ta este atât de coruptă, încât invadează lucrurile spirituale şi le distruge. Se poate ascunde după multe măşti foarte înşelătoare.

48

Moarte şi înviere

   Nu este momentul să descurajezi. Bineînţeles, vor mai apare dorinţe păcătoase. Lasă-le să strige cât pot de tare, aşa cum face un copil atunci când i se ia din mână o jucărie periculoasă. Priveşte la Cel ce locuieşte în tine. El te va întări să porţi crucea. Vei vedea în curând învierea.

   Pacea extraordinară pe care ai experimentat-o este începutul manifestării vieţii învierii în tine. S-ar putea ca acest simţământ al păcii să vină şi să plece pentru că viaţa cea nouă este dată puţin câte puţin. Dă-mi totuşi voie să te asigur că în curând pacea aceasta îţi va cuprinde întreaga fiinţă.

   După cum Dumnezeu te-a făcut să accepţi repede moartea lăuntrică, în ciuda opoziţiei naturale, tot aşa El te va învia. Te avertizez că te aşteaptă şi mai multă pierdere atunci când vei fi adus înapoi la viaţă. Această pierdere a tuturor lucrurilor vieţii pământeşti poate fi profundă şi de durată. De fapt, moartea şi îngroparea care preced învierea nu pot fi comparate cu pierderea totală ce urmează. Aceasta este ceva cu totul diferit şi te pune într-o stare complet nouă. Vei învia din mormânt ca mireasă a Celui Iubit.

   Moartea completă a eului nu are loc instantaneu. Nu se sfârşeşte până când tot ce aparţine vechii naturi piere. Mori ca să trăieşti. Pierde-te pe tine însuţi, şi te vei găsi din nou. Aşa vei începe să experimentezi noua viaţă.

49

Harul lăuntric

   În timp ce ţie ţi se pare că nu se întâmplă nimic în viaţa ta spirituală, alţii cred că în tine curge un izvor de viaţă ascuns. Dumnezeu nu îţi dă o ploaie plăcută, care să cadă şi să-ţi acopere suprafaţa naturii tale lăuntrice. Mai degrabă, îţi dă o fântână adâncă prin care să trăieşti, să creşti şi să produci roade pentru veşnicie.

   David a spus că viaţa omului este ca iarba care creşte şi se vestejeşte repede. Aceasta se referă la viaţa naturală, dar se aplică şi la natura eului. În dimineaţa vieţii spirituale (adică, atunci când începi) eul este puternic, dar după cum căldura zilei usucă iarba, Dumnezeul Dreptăţii se ridică în căldura Sa şi viaţa veche este uscată şi tăiată. Cel drept este ca pomul plantat lângă un râu, ale cărui frunze sunt întotdeauna verzi. Aceasta din cauză că rădăcinile sunt bine udate de către curentul de apă ce curge în adâncime.

   Dumnezeu nu se opreşte niciodată să lucreze în tine. Starea ta calmă, de renunţare, este o dovadă. Ai grijă de sănătatea ta şi nu lucra peste puterile tale. Dumnezeu te va răsplăti atunci când lucrezi pentru alţii cu dragoste. Acestea sunt munci pe care El le răsplăteşte întotdeauna. Mă rog ca Dumnezeu să te păstreze pentru lucrarea Sa.

5o

Renunţă la calea ta

   Dumnezeu te-a creat pentru Sine Însuşi, dar te va călăuzi într-un fel cu totul diferit de ceea ce îţi imaginezi tu. O face pentru a distruge dragostea de sine. Aceasta se realizează numai atunci când sunt înlăturate scopurile tale, ideile tale preconcepute, gândirea naturală şi înţelepciunea umană.

   Dragostea de sine se ascunde în milte lucruri, şi numai Dumnezeu le poate descoperi. Tu cauţi cinstea pe care o dau oemanii, şi îţi place să ocupi poziţii importante. Dumnezeu vrea să te facă asemenea unui copilaş. Vrea să depinzi numai de El. Crede-mă, nu vei creşte în har citind ce scriu oamenii în cărţi sau prin judecată omenească, ci printr-o revărsare a lui Dumnezeu în tine. Această revărsare te va umple în măsura în care eşti gol de sine. Eşti atât de ocupat cu vorbitul, cititul şi scrisul, încât nu ai timp pentru Dumnezeu. Fă-I loc şi Dumnezeu va intra.

   Vorbeşti de multele tale îngrijorări. Dă-te în întregime Domnului şi grijurile vor scădea. Dumnezeu va gândi în locul tău şi va aranja prin providenţa Sa să se întâmple acele lucruri pe care tu te străduieşti de ani de zile să le împlineşti. Îţi cer în numele lui Dumnezeu să renunţi la înţelepciunea ta şi la propria-ţi călăuzire. Supune-te Domnului. Lasă-L să devină înţelepciunea ta. Atunci vei găsi odihna de care ai atâta nevoie.

   Fie ca să citeşti scrisoarea aceasta ajutat de Duhul Sfânt. Încurajează-te şi fii convins că dacă Dumnezeu distruge natura eului, este doar pentru a ţi se dărui pe Sine Însuşi. Caută să fii nimic pentru ca Dumnezeu să fie totul. Când vei fi gol, Dumnezeu te va umple cu Sine Însuşi.

51

Remuşcarea

   Ieri am vorbit prea repede. Am simţit nişte remuşcări profunde, asemeănătoare celor de la începutul călătoriei mele spirituale.

   Nu ştiam dacă vorbisem prea repede sau dacă am spus ceva care a stins Duhul. Mi s-a părut că în mine ceva este aruncat afară din Dumnezeu, aşa cum oceanul aruncă ceva pe plajă ca apoi să.l ia înapoi. M-am simţit respinsă în felul acesta, ne mai având nici o putere de a mă întoarce în El. Nici măcar nu puteam să-mi regret starea. Voiam să rămân unde m-a pus Dumnezeu până ce va găsi plăcere să mă primească din nou. Eram hotărâtă să fiu de acord cu orice ar fi vrut. Cred că ar fi fost mai rău dacă aş fi fost supărată din cauza aceasta. Spiritul meu, ascuns adânc în lăuntru, a rămas fixat în Dumnezeu. A îndepărtat greşeala exterioară care mă întinase, dar mi-a păstrat spiritul în siguranţă.

52

Totul pentru toţi

   Ţi-am citit scrisoarea cu mare plăcere. Credincioşii care pot să ajute altora sunt aceia care pot să devină totul pentru toţi: să dea fiecăruia ceea ce are nevoie spiritual. Numai aceia care L-au lăsat pe Hristos să-i facă simpli şi asemenea unor copii pot transmite harul. Oamenii aceştia pot mângâia adânc slăbiciunilealtora. Pot purta poverile altora. Câteodată experimentează mari greutăţi pentru alţii.

   Cartea Evrei spune: „V-aţi alăturat îngerilor fără număr... spiritului oamenilor drepţi făcuţi desăvârşiţi”. David a fost în Vechiul Testament, Pavel în Noul Testament. Amândoi Îl cunoşteau profund pe Dumnezeu. Hrănirea, cuvântul dătător de viaţă este simbolizat prin mamă, dar realitatea se găseşte în Domnul Isus Hristos, care este Pâinea Vieţii în spiritul nostru.

53

Cunoaşterea de sine

   Acceptă punctul de vedere al lui Dumnezeu despre tine, fie că este vorba despre o înţelegere asupra naturii decăzute a omului general sau despre propriile tale greşeli. Bineînţeles, să nu adaugi niciodată nimic la acesta. Nu te va ajuta să te tot gândeşti la sine. Cu siguranţă, nu-ţi va îndepărta greşelile. Nu sunt surprinsă că ai descoperit în tine atât de mult rău, şi înţeleg cât de slab te vezi în prezenţa Lui. Când Dumnezeu te va curăţi, va îndepărta tot ceea ce blochează curgerea vieţii Sale în tine.

   Relele naturii tale, care au fost aduse la luină, erau ascunse adânc în lăuntrul tău. Acum le vezi cum sunt scoase afară din locurile unde se ascundeau. Cei mai mulţi nu au o convingere atât de profundă despre ei înşişi. Nu suferă atât de mult pentru că nu le este pregătită o moarte şi o înmormântare completă când sunt încă în trup. Bea în tăcere din cupa amară. Procesul acesta va continua până ce vei fi la un anumit grad de perfecţiune. După aceea va fi tot mai puţin, şi doar din când în când până ce eşti cu totul mort faţă de sine.

54

Supunere totală

   Poţi să fii conştient de Dumnezeu intelectual, dar poţi să te pierzi în Dumnezeu doar printr-o supunere deplină, plină de dragoste, a voinţei tale. Cea mai mare bucurie este atunci când ţi-ai peridut voinţa în Dumnezeu. Supunerea totală a voinţei tale faţă de voinţa lui Dumnezeu devine o stare permanentă. Bineînţeles, nu te forţează nimeni, putând renunţa de bună voie.

   Atunci când te stăpâneşte dragostea, devii supus lui Dumnezeu şi ajungi la o unitate naturală cu El şi cu tine însuţi. Cu cât îţi este dragostea mai mare, cu atât te supui mai mult Aceluia pe care Îl iubeşti. Dragostea lui Dumnezeu nu leagă ceva în tine şi dezleagă altceva. El caută să te aducă la o uniune deplină cu Sine Însuşi.

   S-ar putea ca mintea ta să se gândească la o dragoste înflăcărată de Dumnezeu, dar dacă voinţa nu este de acord, vei avea un mare conflict interior. Este o mare diferenţă între a-L iubi pe Dumnezeu cu mintea ta şi a-L iubi cu spiritul, printr-o supunere completă a voinţei.

   Când Îl iubeşti intelectual pe Dumnezeu, te bucuri; dar este ca apa aruncată de o stropitoare: urcă cu putere în sus, dar cade repede înapoi pe pământ. Când Îl iubim pe Dumnezeu cu spiritul nostru, este ca râul  ce curge în mare. Este un râu conceput de marele Arhitect al universului.

   Dragostea, care atrage voinţa după ea, te va schimba. Aceasta este adevărata răpire: să fii pierdut complet în Dumnezeu. Aceasta este transformarea adevărată: tu te micşorezi şi El creşte în tine. Vreau să spun foarte clar că vei rămâne distinct de Dumnezeu; nu-ţi pierzi identitatea atunci când devii una cu El.

55

Renunţă la tine însuţi

   Activitatea eului tău este cel mai mare obstacol în înaintarea ta spirituală. Nu accepta nimic care să întărească această viaţă veche. Fereşte-te de aplauze; nu te felicita când ai procedat bine. Nu te gândi la vreun lucru bun pe care l-ai făcut, pentru ca mândria să nu crească şi să hrănească o atitudine de satisfacţie de sine.

   Retrage-te în spiritul tău cât poţi de mult. Nu prin efortul tău, ci enunţând la efort şi la orice te îngrijorează. Fii liniştit pentru ca să poţi pătrunde adânc în lăuntru, aşa cum se liniştesc apele după ce au fost tulburate.

   Pe măsură ce îţi descoperi greşelile şi păcatele, nu depune nici un efort pentru a le birui cu propri-ţi putere. Este o pierdere de timp! Mai degrabă, încredinţează-te imediat lui Dumnezeu. Numai El poate să distrugă în tine ceea ce nu Îi place. Sunt foarte convinsă că tu, cu propria ta putere, nu-ţi poţi corecta nici cea mai mică greşeală pe care o faci. Singura ta speranţă este să te laşi în mâinile lui Dumnezeu. Rămâi acolo liniştit. Dacă ai vede vreodată cu adevărat cât de corupt eşti, tot curajul de a te îmbunătăţi te-ar părăsi imediat cu groază! De aceea, Dumnezeu îţi ascunde adevărata ta stare decăzută şi îţi arată doar păcatele pe care este gata să le trateze.

   Rămâi încredinţat că Dumnezeu te iubeşte. El se va îngriji de tine. Încrede-te în dragostea şi mila Lui mare. Vei vedea mai multe pe măsură ce El ţi le va arăta. Încurajează-te în El şi totul va fi bine.

56

Progres

   La începutul umblării tale spirituale, s-ar putea să experimentezi un simţământ profund de păcătoşenie şi nevoia de a te încredinţa în întregime lui Dumnezeu. Aceasta s-ar putea săţi aducă multă agonie interioară, şi te vei simţi copleşit de ea. Mai târziu, după ce ai ajuns dă fii stabil în Dumnezeu, s-ar putea ca simţămintele acestea să nu fie la fel de puternice, sau vei fi mai puţin afectat de ele. Aceasta nu înseamnă că nu te mai supui în întregime lui Dumnezeu.

   Aşa cum apa limpede curge, nelăsând nici o urmă pe unde a trecut, tot aşa s-ar putea ca starea vieţii tale spirituale să nu creeze impresii profunde. În loc să te împotriveşti sau să te îndepărtezi de Dumnezeu, aleargă în El fără să te opreşti.

   Personal, nu mai sunt în măsură să scriu detaliat despre experienţele mele spirituale. În Dumnezeu am găsit o odihnă profundă. „Îţi dau pacea Mea”, spune Hristos.

   Mă rog pentru biserică; plâng pentru că Dumnezeu este atât de puţin cunoscut şi iubit. Însă simţămintele acestea sunt trecătoare şi sunt gata să simt ceea ce El vrea. Sunt pregătită pentru orice şi pentru nimic. Tot ce este adevăr vine de la Dumnezeu, şi tot ce este neadevăr vine de la mine. Singurul meu scop este să mă sfidez pe mine şi să fiu primită în Dumnezeu.

57

Rugăciune

   După ce ţi-ai dedicat în întregime voinţa lui Dumnezeu, nu ai nevoie decât să umbli în dedicarea aceea. Dă-I Regelui tău tot ce ai şi apoi odihneşte-te în El. Nu trebuie să te tot verifici să vezi dacă mai ai nevoie de o nouă consacrare. Dacă te îndepărtezi puţin de cale, El îţi va arăta.

   La fel şi cu rugăciunea. Roagă-te foarte simplu. Sesizează cuvintele spiritului şi rosteşte-le. Atunci este mai uşor să te rogi. Dacă Spiritul din tine nu este alături de tine în rugăciune, atunci nu va coopera, şi-ţi va fi imposibil să te rogi. Atunci când Dumnezeu ocupă locul eului din noi, El se roagă pentru lucrul pe care-L doreşte. În starea aceasta nu doreşti să spui nişte rugăciuni sau să te gândeşti la lucruri inteligente pe care să le spui lui Dumnezeu. Mai degrabă, îţi va place să stai liniştit în prezenţa lui Dumnezeu. Experienţa aceasta este prea minunată spre a fi spusă în cuvinte. Aş dori ca toată lumea să cunoască ce înseamnă să stai în tăcere înaintea Domnului.