"Jeanne Guyon vorbeste din nou " de Jeanne Guyon ( 1 )

Stai la picioarele unuia dintre cei mai mari sfătuitori creştini din toate timpurile.

Cuvânt înainte

   Prin intermediul acestor scrisori pe care le-a scris credincioşilor care i-au cerut sfatul Jeanne Guyon îţi va fi un sfătuitor. Sfaturile acestea sunt cu adevărat creştineşti, mult mai centrate în Hristos decât sunt sfaturile care se dau de obicei astăzi.

   În scrisorile ei, Jeanne Guyon împărtăşeşte cu tine ce e mai bun despre cum să trăieşti viaţa creştină în raportarea ta pe verticală la Isus Hristos. În multe din scrisorile ei, împărtăşeşte nestemate ale modului de raportare faţă de alţi credincioşi şi faţă de lume.

Introducere

   Am vizitat de curând Franţa, unde am mers pe urmele paşilor celor aproape şaptezeci de ani de viaţă ai Jeannei Guyon. Când mă gândesc unde au fost scrise aceste scrisori, mă umplu de veneraţie. Din tot ce se poate spune despre această femeie, aş zice că a trăit o viaţă dramatică.

   Unele din scrierile ei au fost concepute în casa ei din Paris. Altele în Elveţia. Unele au rezultat din experienţa arestării ei într-o mănăstire; altele au fost scrise din St. Cyr în culmea popularităţii ei. Se poate ca unele să fi fost scrise în închisoarea Vincennes; o scrisoare din perioada unei încarecerări, a fost scrisă cu însăşi sângele ei. (Cu toate că această scrisoare se păstrează încă în arhivele Parisului, ea este indescifrabilă.) Este puţin probabil ca să se fi păstrat ceva din corespondenţa scrisă în timpul întemniţării în Bastilia.

   Scrisorile ei au fost scrise celor mari, celor mai puţin mari, celor obscuri şi celor neştiuţi. Unele sunt vagi, unele sfidează înţelegerea, altele sunt clare, şi altele te înalţă la cer. Conţinutul câtorva dintre ele îi pot speria pe evanghelici. Înainte de toate, ea a fost o Romano-Catolică. Astăzi ea ar fi mirată să afle că este atât de populară şi de acceptată de cei ce nu sunt catolici.

   Mulţi creştini sunt curioşi să ştie câte cărţi a scris Guyon şi câte din ele sunt disponibile.

   Şi-a scris autobiografia aproape pe toată perioada vieţii, până în momentul întemniţării. Se consideră ca fiind una din cele mai interesante autobiografii scrisă vreodată de un creştin. Este foarte greu pentru cineva care nu este francez să-şi dea seama despre ce este vorba. Nume şi locuri care pentru cei mai mulţi cititori nu înseamnă nimic, pe francezi îi fac să rămână muţi de uimire. Guyon şi-a încrucişat calea cu unele din cele mai sonore nume ale epocii de aur a Franţei.

   Cealaltă lucrare mare a ei, „Experimentând în profunzime pe Isus Hristos”, (Experiencing the dephts of Jesus Christ - titlul englezesc), a fost scrisă în Grenoble, Franţa, cam în anul 1685. Până în ziua de azi, cartea aceasta a rămas una din cele mai bune cărţi creştine din toate vremurile.

   Uninunea cu Dumnezeu (Union with God - titlul englezesc) a fost tipărită în acelaşi timp cu Experimentând în profunzime pe Isus Hristos. Nu-mi este cunoscut locul scrierii ei. Mai târziu, a scris Torente spirituale (Spiritual Torrents - titlul englezesc), probabil cartea cea mai puţin practică din cele mai cunoscute cărţi ale ei, ea fiind o autobiografie spirituală.

   Lucrarea Un comentariu mistic al Bibliei (A Mystical Commentary of the Bible - titlul englezesc) este neclară, poate pentru că a fost scrisă în grabă şi sub o atmosferă de tensiune încordată. O parte a ei este extraordinară, dar alte părţi au scadenţe. Cartea vorbeşte cel mai mult despre cât de central era Hristos în gândurile ei.

   După ce Guyon şi scrierile ei au căzut sub mânia lui Louis al IV-lea, ea a scris o carte numită Justificări (Justifications - titlul englezesc), în care îşi explică învăţăturile, dovedind, cel puţin spre satisfacţia ei, că propovăduia doar ceea ce misticii catolici ai trecututlui crezuseră, şi chiar argumenta pe baza unora din comentariile lor. Lucrarea aceasta nu a avut o audienţă mare şi nu a fost tradusă în limba engleză.

   Interesant este că odată a scris un pamflet în care explica despre ce vorbise în Experimentând în profunzime pe Isus Hristos. N-am văzut niciodată această broşură, nici măcar în limba franceză, şi nici nu ştiu unde ar putea fi găsită. Nu am dat peste ea nici măcar în arhivele Parisului.

   Poemele şi scrisorile Jeannei Guyon se întind pe toată perioada vieţii ei. Întotdeauna creştinii s-au bucurat citindu-i poeziile, unele dintre ele ajungând să fie puse pe muzică. Şi scrisorile ei au fost o lectură preferată timp de aproximativ un secol.

   Personal, citesc cărţile lui Guyon pentru că sunt mişcat şi provocat. Ignor excentrităţile ei, iar categorisirea învăţăturilor ei o las în grija învăţaţilor (care nu au reuşit să ajungă la un consens în privinţa locului ocupat de ea şi de scrierile ei pe scena istoriei bisericii).

   Cred că te vei bucura citind aceste scrieri ale ei şi că vei fi frapat de această femeie care l-a văzut pe Isus Hristos în toate circumstanţele vieţii sale.

Gene Edwards

Lasă-L pe Hristos

să domnească în tine

   Mă simt fericit să-L văd pe Isus Hristos domnind în lăuntrul inimii unuia din copiii lui Dumnezeu. Îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta bună.

   O religie extraordinară, cu legi şi organizare, a luat locul unei experienţe lăuntrice cu Hristos. Sfinţii din vechime - Avraam, Isaac, Iacov, Enoh şi Iov - L-au cunoscut şi L-au exprimentat pe Dumnezeu în lăuntrul lor într-un mod personal, vital. Pentru ca Hristos să domnească cu adevărat în tine, trebuie ca totul să-I fie supus fără nici o rezervă. Sunt mulţi aceia care se opun unei astfel de supuneri totale domniei Lui.

   Mulţi se roagă: „Facă-se voia Ta, precum în ceruri aşa şi pe pământ”, dar n-au nici o intenţie să renunţe la căile lor, şi nici nu-i dau voie crucii să se ocupe de cele mai profunde dorinţe ale lor. Dumnezeu vrea să ne treacă pe fiecare din noi, cu toate că noi ne împotrivim, printr-o perioadă a pustiei în care să experimentăm crucea. Nu o face fără a avea un scop, ci tocmai pentru a ne conduce în odihna ţării promise de El.

   Mulţi refuză, alegând ceea ce ei numesc o cale mai uşoară, întocându-se înapoi în Egipt. De fapt se întorc la sclavia propriilor lor dorinţe. Vezi, cei mai mulţi oameni sunt gata să sufere orice, numai să nu fie detronaţi de pe tronul împărăţiei inimii lor.

   Ne-am obişnuit deja cu ideea că într-o zi Isus va veni şi va domni pe pământ. Dar, ar trebui să ne întrebăm: „Cine grăbeşte venirea Lui prin cedarea oricărui lucru din ei domniei Lui, aici şi acum?”

   Domnul nu ţi-a dat anumite ritualuri pe care să le împlineşti. El te învaţă să „intri în cămăruţa ta”, adică să faci linişte în tine, să-ţi deschizi inima, şi fără multe cuvinte să-L atingi pe Domnul care este în tine.

   Sabatul nu este numai o zi a odihnei exterioare, ci odihna continuă de care ai privilegiul să te bucuri atunci când eşti în uniune cu Dumnezeu. Cât de mult aş dori ca toţi creştinii să cunoască această uniune profundă, plină de odihnă, cu Dumnezeu: să trăiască şi Dumnezeu să trăiască în ei!

2

Întoarce-te dinspre eu

spre Hristos

   Nu te-am uitat. Dumnezeu te-a scris pe inima mea.

   Nu fi deranjat de gândurile care îţi trec prin minte, pe care tu nu le accepţi şi nu le vrei. Ceea ce face ca gândurile acestea să fie şi mai rele este examinarea şi stăruinţa asupra lor. Nu te lupta cu ele, pentru că te vor atrage într-o bătălie pe care nu ai nici o şansă să o câştigi.

   Tatăl tău îţi şterge greşelile cu uşurinţa cu care un tată pământesc şterge praful de pe faţa copilului. Cel mai mare rău pe care-l poţi face, este să te îndoieşti de dragostea lui Dumnezeu. El îţi cunoaşte inima şi vede că nu ai fi vrut să feci vreun rău. Este în regulă dacă vezi cât de slab şi neajutorat eşti, dar nu trebuie să rămâi aici.

   Priveşte la Dumnezeul tău! Când vezi cât de puternic şi cât de capabil este El, nu-ţi este greu să recunoşti că eşti atât de slab. Nu te chinui singur pentru că nu simţi întotdeauna că te încrezi în El sau că eşti în prezenţa Lui. Umblă prin credinţă şi nu prin vedere sau prin aşteptările tale. Să mergem alături împreună - nu după cum am vrea noi, ci după cum Dumnezeu alege pentru noi.

3

Dragostea lui Dumnezeu

   Indiferent ce s-a spus despre experienţa mea în Hristos, eu nu mă pot îndoi de realitatea ei. Undeva, adânc în lăuntrul meu, sunt ferm convinsă că este adevărată. Hristos este la lucru în inima mea, şi lucrarea aceasta este la fel de neclintită cum este El. Eu cred că aceste discuţii teologice privitoare la validitatea experienţei lăuntrice cu Hristos sunt ale unor oameni care nu au gustat ce bună este dragostea. Sunt tentaţi să privească la om, în loc să privească la Dătătorul dragostei.

   Într-adevăr, noi suntem plini de slăbiciuni şi de păcate, dar atunci când Dumnezeu îşi găseşte plăcerea să ne transforme şi să ne facă una cu El, suntem transformaţi în asemănarea cu Hristos. Cine îndrăzneşte să spună ce poate şi ce nu poate Dumnezeu să facă? Cine poate să spună că Dumnezeu, a cărui dragoste este nemărginită şi liberă de orice îngrădire, nu poate turna dragostea Lui eternă asupra oricui doreşte? Nu are El dreptul să mă iubească în felul în care mă iubeşte? Da, mă iubeşte şi dragostea Lui nu are limite. Nu mă pot îndoi de ea! Şi El te iubeşte şi pe tine în acelaşi fel.

   Aceasta este revelarea dragostei eterne - însăşi inima lui Dumnezeu exprimată faţă de preaiubitul Lui. Când experimentezi dragostea lui Dumnezeu, înţelegi secretul pe care numai Iubitul şi cel iubit de El îl pot cunoaşte. Cine poate să-l pună sub semnul întrebării?

   Nu se poate compara cu nimic momentul în care Îl ţin în braţele mele pe Preaiubitul meu Domn! Este imposibil să neg dragostea ce o experimentez atunci. Pot doar să zâmbesc în mine însămi şi să şoptesc: „Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt al Lui”.

4

Progres spiritual

   Mă bucur de progresul tău spiritual. Prin progres, nu înţeleg să mergi în sus, ci mai degrabă în jos! Ca o corabie ce este încărcată, cu cât pui mai multă încărcătură în ea, cu atât coboară mai mult în apă; cu cât este mai multă dragoste în tine, cu atât mai mult se scufundă vechea natură.

   La fel, dacă ai avea un cântar, partea mai uşoară ar fi partea goală a vechiului eu, iar partea mult mai grea ar fi cea a dragostei lui Dumnezeu din tine. Augustin a spus: „Dragostea este greutatea noastră”. Lasă-te scufundat sub greutatea crucii şi fii gata să suporţi umilinţa şi suferinţa necesare purificării tale.

   Lăsându-te apăsat în jos, vei descoperi că de fapt te ridici. Isus spune: „Cine este cel mai mic dintre voi, acela va fi cel mai mare”.

   Te iubesc cu dragostea Celui ce s-a umilit pe Sine Însuşi pentru dragoste. O, ce greutate mare este dragostea, încât cade atât de jos: din cer până pe pământ, de la Dumnezeu până la om! Renunţă la toate pentru a fi cunoscut doar de El.

5

Izvoare din fântână

   Dumnezeu se descoperă celor cu inima curată, şi prin ei îi binecuvintează şi pe cei ce sunt receptivi. Aceste izvoare mici care îi udă pe alţii curg din Izvorul care este Domnul Însuşi. Izvorul acesta stabileşte în ce direcţie vor merge izvoraşele. Este în natura lui Dumnezeu să vrea să se împartă pe Sine Însuşi. Dumnezeu ar înceta să mai fie Dumnezeu dacă nu s-ar mai împărţi şi nu s-ar mai revela prin dragostea celui cu inima curată. Aşa cum aerul umple cu viteză un gol, tot aşa Dumnezeu te umple pe tine atunci când eşti gol de sine.

   Cele şapte spirite ale lui Dumnezeu din preajma tronului Său sunt îngerii cei mai apropiaţi de El şi cărora El le vorbeşte cel mai mult. Probabil că apostolul Ioan a fost cel mai pregătit dintre toţi apostolii ca să primească în el Cuvântul întrupat. Acolo, pe pieptul lui Isus - stând aproape de inima lui Isus - a învăţat el înălţimile şi adâncimile dragostei divine. De aceea a putut Isus, de pe cruce, să încredinţeze în grija lui Ioan pe mama Lui. Ştia că inima lui Ioan îi va oferi un loc unde să stea. Dumnezeu se descoperă în măsura în care eşti pregătit să-L primeşti. În aceeaşi măsură eşti transformat după chipul Său.

   Cât de adâncă este dragostea lui Dumnezeu! El se dăruieşte acelora ce au pregătit un loc pentru El. El devine pentru ei scopul lor, plinătatea lor, totul.

6

Bucurie în persecuţie

   Mulţumesc pentru mângâierea faţă de momentele aparent grele prin care trec. Dumnezeu mi le revelează doar ca binecuvântări. Cred că ceea ce pare să distrugă adevărul, în final îl va clădi. Cei ce practică şi propovăduiesc o relaţie adâncă, lăuntrică cu Hristos vor avea de suferit multă persecuţie.

   Nimic nu are vreo valoare, ci numai dragostea lui Dumnezeu şi împlinirea voii Sale. Fără El nu este nici o fericire. Nimeni nu-ţi poate lua bucuria pe care o ai atunci când te dăruieşti în întregime Lui. Singura mea dorinţă este să mă încredinţez în întregime în mâinile lui Dumnezeu, fără nici cea mai mică idee de a da înapoi sau de a mă teme de ce s-ar putea să mi se întâmple.

Şi când sunt după voia Ta, o, Doamne, cum aş putea să nu fiu decât mulţumită? Când dragostea lui Dumnezeu te face un cetăţean liber al tărâmului Lui, ce putere poate să te întemniţeze? Când Dumnezeu îţi umple inima cu El Însuşi, lumea aceasta pare foarte mică. Te iubesc Domnul meu, nu doar ca Împărat al universului, dar pentru Tine Însuţi. Şi Te iubesc şi poporul Tău de dragul Tău.

   Ai devenit atât de unit cu mine, încât eu sunt duh din Duhul Tău şi viaţă din Viaţa Ta. Am devenit atât de legată de Tine, încât nu pot exista de una singură. Chiar dacă toţi mă uită, Tu, Iubitul meu Divin, trăieşti. Şi eu trăiesc în Tine.

   Aceasta este fântâna adâncă în care mă scund în vremuri de persecuţie. Cât de minunat este să fii pierdut în Dumnezeu! Cât de minunat este să te laşi în voia Lui!

   Cât de fericit vei fi când nu vei mai trăi prin puterea ta, ci prin a lui Dumnezeu. Cine te poate despărţi de Dumnezeu? Absolut nimeni nu te poate smulge din mâna Tatălui. Totul este bine când eşti aşa de unit cu El.

7

Libertate în Hristos

   „Dacă Fiul vă face liberi, veţi fi liberi cu adevărat.”

   Tu experimentezi o libertate nouă, perfectă, atunci când omul vechi al păcatului este distrus şi omul nou ia chip în tine. Ca o pasăre eliberată din colivie, ieşi afară, total liber, pentru a locui în nemăsurata înălţime şi adâncime şi lărgime a lui Dumnezeu.

   Vechiul sine te înfăşoară în aşa fel, încât nici Dumnezeu nu poate trăi acolo şi eşti lipsit de ceea ce este El cu adevărat. Când Pavel a întrebat: „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” a adăugat: „Mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru.” Tu vei fi eliberat, atunci când, prin harul Său Îi dai lui Isus locul corespunzător în inima ta.

   Când a sosit izbăvirea, Pavel a strigat uimit: „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu. Hristos trăieşte în mine!” Nu mai era interesat de sine însuşi, ci de Omul acesta Nou, Isus Hristos, care venise să trăiască şi să lucreze în el. El era cârmuit de Hristos, aşa cum tu îţi cârmuieşti trupul. Dacă altcineva preia controlul trupului tău, trupul va asculta de acesta. Noul conducător va alimenta mişcările trupului. La fel şi Isus Hristos este viaţa prin care trăieşte omul nou. Şi cine este mai liber şi mai expansiv decât Isus? Natura Lui este divină, eternă şi fără margini.

   Aşa că vezi cât de prizonier eşti dacă te agheţi de vechiul sine. Dacă priveşti la libertatea şi posibilitatea de acţiune care vin prin trăirea în Isus, atunci vrei să laşi şarpele sinelui să fie zdrobit sub picioarele lui Isus. Atunci viaţa lui Dumnezeu te poate aduce la viaţă (ca şi în prima creaţie).

   Libertatea de a fi purtat ca pe aripile vulturului te duce în inima lui Dumnezeu. Porumbelul care s-a odihnit pe umărul lui Isus a fost un simbol, nu numai al inocenţei, dar şi al libertăţii. Isus îţi dă spiritul libertăţii de a te ridica şi a locui în Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu să-şi găsească plăcerea în a te lăsa să experimentezi această experienţă minunată. Renunţă la sinele tău vechi, şi vei descoperi libertatea inefiabilă în Acela care este Totul în Toţi.

8

Slujeşte-L pe Dumnezeu

plin de bucurie

   Trebuie să te avertizez să nu dai voie în tine compătimirii de sine şi stărilor depresive. Cu toate că pare normal să-ţi fie greu în vremuri dificile, totuşi este o ademenire subtilă. Melancolia zdrobeşte inima. Melancolia face dificilă primirea harului pe care Dumnezeu îl poate da. Face ca problemele să pară mai mari decât sunt, şi de aceea prea grele pentru a putea di purtate. O sănătate şubredă şi prietenii care nu te încurajează îngreunează situaţia. Trebuie să vezi înţelepciunea planului lui Dumnezeu care permite aceste lucruri.

   Există souă feluri de a te ocupa de copii. Unul este să le dai tot ceea ce vor atunci când cer. Celălalt este să le dai numai ce este bun pentru ei, şi astfel să ajungă să se maturizeze şi să nu fie afectaţi. Înţeleptul tău Tată alege ce este mai bun pentru tine.

   A avea o faţă tristă nu ajută, şi nici nu-i va atrage pe alţii la credinţă! Trebuie să-L slujeşti pe Dumnezeu cu o bucurie fermă care denotă, indiferent ce se întâmplă, că tu eşti bucuros de faptul că eşti a Lui. Jugul lui Hristos nu este nici o povară, nici un inconvenient. Dacă vrei să-I placi lui Dumnezeu, fii folositor altora şi fii mulţumit; renunţă la starea aceasta depresivă. Este mai bine să-ţi preocupi mintea gândindu-te la momente plăcute din trecut sau să te recreezi, decât să te preocupe la nesfârşit problema pe care o ai.

   Când eram mică, un nepot de-al tatălui meu (un om credincios care a murit ca martir) mi-a spus: „Este mai bine să încerci să-I placi lui Dumnezeu, decât să te temi că nu Îi eşti pe plac.” Lasă ca dorinţa de a-I plăcea şi a-L onora pe Dumnezeu să-ţi atingă spiritul, chiar şi printr-o bucurie a inimii şi o înfăţişare fericită a feţii.

9

Grija pe care o poartă Dumnezeu

   Aş dori să-ţi dai seama cât de mult te iubeşte Dumnezeu. Aşa cum un pictor desenează ce vrea pe un şevalet, aşa te transformă Dumnezeu acum după chipul Lui printr-o crucificare lăuntrică. Îi eşti drag aşa cum îi este drag unei mame singurul ei fiu.

   Domnul tău vrea să accepţi repede voia Lui, aşa cum crengile unui copac se mişcă la cea mai mică adiere a vântului. Pe măsură ce te laşi în mâinile lui Dumnezeu, El va avea grijă de tine. Cu cât te încredinţezi mai repede, cu atât Îi vei cunoaşte mai repede căile. Îl vei urma oriunde te va conduce. Şi dacă vei face vreo greşeală, Dumnezeu ţi-o va arăta cu tandreţe.

   Dumnezeu are acelaşi drept să te conducă ca şi să te posede. Când te încredinţezi Lui în întregime îţi pierzi forma, dacă am putea spune aşa. Vei fi în măsură să iei forma pe care Dumnezeu vrea să ţi-o dea. Apa umple forma paharului sau a oricărui alt vas în care este pusă. Să nu fie, deci nici o rezistenţă în mintea ta, şi curând spiritul tău se va pierde într-un ocean al dragostei. Pluteşte liber şi odihneşte-te.

1o

Nu căuta semne

   Mă doare forate mult că în zilele noastre atâţia oameni, chiar şi dintre cei buni, se lasă conduşi pe un drum greşti de către duşman. Nu ne-a avertizat Dumnezeu de venirea „profeţilor mincinoşi ce vor face minuni în zilele din urmă”? Toţi profeţii adevăraţi au vorbit în numele Domnului - „Aşa vorbeşte Domnul”. - Duşmanul câştigă avantaj pentru că oamenii iubesc lucrurile extraordinare, semnele şi minunile. Cred că dragostea exagerată pentru semnele exterioare este în folosul duşmanului pentru a atrage oamenii de la Cuvântul lui Dumnezeu şi de la calea lăuntrică a credinţei.

   Semnele care vin de la Dumnezeu te încurajează să mori faţă de tine însuţi. Semnele care vin de la Dumnezeu te vor umili, linişti şi edifica. Ilie a fost singur între patru sute de profeţi ai lui Baal. Profeţii aceia erau agitaţi şi atrăgeau atenţia cu profeţiile lor zgomotoase. Dar când un înger i-a spus lui Ilie că va vedea pe Domnul pe muntele Horeb, el s-a dus şi s-a ascuns într-o peşteră, şi a văzut pământul cutremurându-se. Dumnezeu nu era în acel cutremur. A venit apoi vâjâitul de vânt. Dumnezeu nu era în el. Apoi a venit o adiere blândă, uşoară. Dumnezeu era în susurul liniştit.

   Adevărata revelaţie a lui Isus Hristos este revelaţia lăuntrică în liniştea spiritului tău.

   „Oile Mele aud glasul Meu”.

   Aceasta nu-ţi ia libertatea sau funcţionarea obişnuită a minţii. În schimb se ajunge la o armonie minunată între tine şi Dumnezeu.

11

Vorbirea simplă

   Am văzut de curând pe cineva pe care cred că Dumnezeu vrea să-l elibereze de puterea eului. Părerea mea este că deşi ceea ce spune este adevărat şi vine dintr-o lucrare a duhului peste inima lui, intelectul lui este atât de puternic încât copleşeşte lucrarea blândă a harului, fără ca să-şi dea seama. De aceea se pierde o parte a adevărului spus de el. Oamenii sunt câştigaţi mai mult prin ungerea care curge dintr-o inimă plină de har - prin arma dragostei  - decât prin forţa argumentelor.

   Nu sunt adevărurile pe care tu le vorbeşti analizate prea mult de către intelect şi finisate apoi de către imaginaţia ta? Se pare că se pierde din efectul lor din cauza lipsei de simplitate şi adresare directă. Asemenea unui cântec, cuvintele tale sună frumos; dar ele nu ating serios inima. Nu este o ungere.

   Nu cauţi tot timpul să spui un lucru înţelept şi nou? Nu îţi arăţi tu puterea intelectului tău, în loc să te dai deoparte şi să laşi adevărul să vorbească pentru el însuşi? Gândeşte-te la ceea ce-am spus, şi lumina îţi va revela mai multe. Vorbesc prea simplu? Vreau să vorbesc adevărul şi numai adevărul.

12

Părtăşie spirituală

   Cât de apropiate sunt spiritele şi cât de preţioasă este uniunea acestora atunci când sunt unite în Hristos! Isus a spus-o atât de minunat: „Cel ce face voia Tatălui Meu, acela îmi este mamă, frate şi soră”.

   Nu există o uniune mai puternică şi mai curată decât cea a părtăşiei spirituale în Isus Hristos. Încântător, acesta este felul în care sfinţii din ceruri se experimentează unul pe celălalt în Dumnezeu. Aceasta nu se amestecă în relaţia ta cu Dumnezeu, ci îţi permite să-i cunoşti pe alţii în şi prin El.

   Spune întotdeauna „Da” la tot ceea ce vrea Dumnezeu. Atunci când eşti una cu Dumnezeu nu poate fi vreun „Nu”, ci numai „Da, aşa să fie”. Şi lasă ca „Da”-ul să răsune tot timpul în tine. „Da”-ul acesta te face flexibil şi în măsură să fii de acord cu voia iubitului tău Domn. Când îngerul i s-a arătat Mariei, ea a spus: „Vorbeşte, căci robul tău ascultă”. La fel a fost cu Domnul: „Iată, am venit să fac voia Ta”.

   Sunt al tău în părtăşia spiritului.

13

Anotimpuri diferite

   Faptele exterioare ale unui om se nasc din omul lăuntric.Când trăieşti în vechiul sine, ai o voinţă puternică şi o mulţime de dorinţe, cu suişuri şi coborâşuri de toate felurile. Atunci când voinţa ta devine una cu voinţa lui Dumnezeu, dorinţele tale sunt aduse sub comanda lui Dumnezeu şi tu ajungi la înţelegere cu Dumnezeu.

   În timp ce progresezi în viaţa lui Dumnezeu, sunt tot mai puţine acţiunile tale naturale, egoiste. Depinzi mai puţin de cum te simţi emoţional, şi experimentezi mai puţine suişuri şi coborâşuri emoţionale.

   Fii mereu încredinţat că acelaşi Dumnezeu aduce atât ospăţul cât şi foametea, atât vremea bună cât şi cea ploioasă. Vremuri bune sau rele, liniştite sau tulburi, toate sunt bune la vremea lor. Aceste anotimpuri te modelează şi te maturizează. De toate este nevoie, aşa cum anul are nevoie de toate anotimpurile. Fiecare schimbare a situaţiei (fie ea interioară sau exterioară) este un nou test al credinţei şi dragostei tale. Îţi va fi de mare ajutor dacă o primeşti cu dragoste şi supunere.

   Stai în mâinile Dragostei. Dragostea aceasta este neschimbată, chiar dacă îţi cere să-ţi schimbi poziţia. Ai grijă dacă ai preferinţe, sau dacă iubeşti mai mult abundenţa decât lipsa, când Dumnezeu cere inversul. Dacă este aşa, dovedeşti că iubeşti mai mult darurile lui Dumnezeu, decât pe Dumnezeu Însuşi.

   Dumnezeu te iubeşte, dă voie acestui gând să te ajute să vezi toate situaţiile ca fiind egale. Lasă-L să facă cu tine ce-I place. Dacă eşti aruncat în mare şi te iau valurile la pieptul Lui sau te aruncă înapoi pe nisip (ceea ce înseamnă că eşti lăsat în sărăcia ta), toate sunt bune.

   Cât despre mine, sunt mulţumită cu tot ceea ce Dumnezeu hotărăşte pentru mine. Sunt gata să sufăr nu numai închisoarea dar şi moartea. Sunt pericole peste tot - pe uscat, pe mare, între fraţii mincinoşi. În El toate sunt bune, în El cu care sunt unită pe vecie.

14

Suferă greutăţile cu răbdare

   Dacă s-ar putea aş vrea ca dragostea mea să te aline, pentru că simt faţă de tine o compasiune gingaşă dincolo de ce se poate spune în cuvinte. Sunt mai sigură ca oricând că Dumnezeu te vrea în întregime pentru Sine. Pe cât posibil trăieşte în pace. Nu te amesteca cu răceala, mânia, şi dispreţul nimănui. Nu ar trebui ca comportamentul tău să fie determinat de al altora. Ar trebui să te preocupe doar slăvirea lui Dumnezeu.

   Suferă greutăţile prin care treci din dragostea pentru Hristos, care a ales durerea în locul plăcerii. De asemenea, nu trece peste conştiinţa ca să placi tuturor. Consideră situaţia actuală ca o cale pentru a-I arăta lui Dumnezeu că Îl iubeşti, fiind decisă să te sacrifici. Nu respinge crucea (sau mai degrabă coroana). Lasă toate acestes să se rezolve între tine şi Dumnezeu într-un mod liniştit în cămăruţa ta, pentru ca nimeni să nu-ţi vadă lupta lăuntrică. Sunt sigură că Dumnezeu te va susţine să-ţi porţi crucea zilnic - şi este o crucificare adevărată. Dumnezeu este cu tine: de aceea orice ar veni peste tine este le fel de bun. Dumnezeu te iubeşte; lasă ca aceasta să rezolve totul.

15

Călăuzirea lui Dumnezeu

   Mă întrebi cum poţi să discerni între călăuzirea lui Dumnezeu şi propriile tale gânduri şi idei. Din nefericire, nu este o modalitate de a şti! Dacă ar fi, transformarea ta ar fi mai uşoară, considerând că intenţiile îţi sunt curate. Trebuie să umbli cu Dumnezeu într-o abandonare şi nesiguranţă deplină. Trebuie să rişti să faci greşeli, care sunt de neocolit la începutul acestei călătorii lăuntrice. Dă-mi voie să-ţi spun că îţi vei înşela aşteptările dacă vrei să primeşti o revelaţie mare, divină pentru lucruri pe care judecata şi bunul simţ le pot rezolva.

   Credinciosul trebuie să acţioneze simplu fără să aibă siguranţă, fiind convins că ceea ce este bun vine de la Dumnezeu şi ce nu este bun vine din fire. Vei fi mai curat atunci când activitatea eului se va diminua. Vor fi tot mai puţine greşeli. Îţi vei da seaa tot mai repede de ceea ce este de la Dumnezeu. Aceasta pentru că devii tot mai mult un instrument al Domnului care locuieşte în tine, aşa că eul va interveni tot mai puţin. Domnul din tine, cu toată înţelepciunea Lui, poate să vorbească greutăţilor. În timp ce tu te dăruieşti Lui tot mai mult, El pătrunde tot mai mult în lăuntrul tău. „Când vă vor duce înaintea dregătorilor şi împăraţilor, etc., vi se va da chiar în ceasul acela ce să spuneţi.”

   Pentru că Dumnezeu te călăuzeşte în felul acesta - puţin câte puţin tu poţi ca să fii liber, întotdeauna gata să sesizezi cea mai mică respiraţie a Domnului. Această respiraţie este ca o adiere uşoară, nu ca un vârtej de vânt ce clatină pământul. Nu încerca să anticipezi ce îţi va vorbi Dumnezeu, şi nici nu încerca să-I cunoşti voia înainte de a avea nevoie de ea. După ani de zile de experienţă în această problemă, am observat că Dumnezeu îşi descoperă voia doar atunci când vrea să acţionezi împotriva ei.

   Dacă eşti supus în întregime lui Dumnezeu, atunci când vei vrea să faci ceva ce nu este după voia Lui, vei simţi că te trage din lăuntru înapoi. Trebuie să te opreşti imediat. Dacă nu sesizezi nici o avertizare, continuă acţionând prin credinţă.

   O mamă îşi supraveghează copilul atunci când acesta merge; dar atunci când acesta merge într-o direcţie greştiă, ea îl cheamă înapoi. Această chemare blândă din spiritul tău este întocmai ca şi schemarea copilului de către mamă în calea pericolului. 

 continuarea pe: 

http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.ro/2013/10/jeanne-guyon-vorbeste-din-nou-de-jeanne_8.html

http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.ro/2013/10/jeanne-guyon-vorbeste-din-nou-de-jeanne_8662.html

http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.ro/2013/10/jeanne-guyon-vorbeste-din-nou-de-jeanne_4899.html