16 ianuarie 2013

"Vuietul furtunilor mele" : pentru Tine "dulcea mea nedespartire"



Iar Tu m-ai lasat acolo asa,pana cand durerea si-a facut in mine lucrarea pe care numai ea o putea face.
Pana cand singuratatea mi-a zdrobit inima, cum numai ea mi-o putea zdrobi.Si pana cand dorul meu dupa Tine mi-a ars si mi-a arat sufletul , cum numai el mi-l putea arde si ara.


Atunci , cand n-am mai putut rabda, am aruncat totul! Am dispretuit impotrivirea si stapanirea tuturor, am rupt lanturile, am aruncat zdrentele, am lepadat orice teama si orice rusine si am pornit ca un nebun sa Te caut pe Tine, Cel alungat de nebunia mea.

As fi dat orice, as fi facut orice, as fi suportat orice, numai sa Te mai pot afla, sa Te mai pot intalni, sa Te mai pot vedea o data.Oriunde, oricum, oricat.

Tu singura potolire a furtunilor mele!

Innebuneam cand imi aduceam aminte ce mi-ai facut Tu si ce Ti-am facut eu.

O , de Te-as mai intalni o clipa sau macar sa te pot vedea chiar si de departe!Doar sa Te mai vad o data, chiar si daca nu m-ai vedea Tu.
Macar sa nu-mi spui nici un cuvant, sa nu-mi faci  nici un semn, ci numai sa Te pot vedea.

Mergeam pe campuri si priveam in jurul meu, sa nu fie nimeni sa ma auda, ca sa pot striga ca un nebun Numele Tau. Cu obrajii siroind de lacrimi, cu mainile uscate intinse spre Cer, cu ochii topiti si incercanati de dorul Tau dureros, strigam nu numai cu toata inima, ci si cu toata gura: 

- Unde esti oare Tu , Cel pe care Te doreste inima mea? Tu, Cel fara de care nu pot nici trai , nici muri...

Cel atat de aproape si atat de departe de mine.
Dorul meu , Dorul inimii mele nebune...

Si ascultam.Poate de undeva voi auzi vreo nadejde.Oricat de slaba...Dar nu auzeam decat ecoul amar al singuratatii din jurul meu.Si ecoul acela, de o mie de ori mai amar al singuratatii dinauntrul inimii mele,ecoul amar, repetat si inmultit de toate dealurile , de toate vaile, de toate amintirile mele - strabatute si parasite de Tine - pana cand ramaneam si mai singur.

Sa-mi mangai singurel refrenul din plangerea plangerilor mele, care sa-mi rupa si mai adanc  inima:



Bolnav de iubire si zdrobit de jale,
am pornit pe drumuri lungi a Te gasi,
sa-Ti sarut cu lacrimi urma urmei Tale
-si macar o data Fata-a-Ti mai privi...

***

O sfanta , unica iubire, 
o fericit prilej avut,
cu cate lacrimi te plateste
acela care te-a pierdut!

***

sursa : Traian Dorz  "Prietenul tineretii mele "


2 comentarii:

  1. si eu simt la fel,mi-e dor de tine ''dulcea mea nedespartire''

    RăspundețiȘtergere
  2. Lilian, Traian Dorz mai spunea atat de frumos:

    "In Tine, eu sunt la fel dincoace sau dincolo pentru ca hotarul dintre acestea este numai in afara Ta si nu inlauntrul Tau...

    Am simtit numai soarele sub aripi si inima Ta sub buzele mele inlacrimate de fericire..."

    Iti doresc ca ochii tai sa poata patrunde pana in adancurile "dulcii nedespartiri" iar Inima Lui sa te imbratiseze, sa te mangaie si sa fie balsam pentru dorurile tale.

    Dumnezeu sa te binecuvanteze cu inexprimabila Sa tandrete , cu infinita Sa Iubire , cu nesfarsita Sa Milostivire.

    RăspundețiȘtergere